Collective management organization's appeal against annulment of ORDA's "entry into legality" measure for non-publication of financial data dismissed

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Asociaţia A., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Roman pentru Drepturilor De Autor (ORDA), a solicitat anularea actului administrativ unilateral reprezentat de Decizia nr. 77 din 16 iulie 2014, emisa de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor, privind acordarea unui termen pentru intrarea in legalitate a organismului de gestiune colectiva Asociaţia A., precum şi a tuturor actelor subsecvente aceştia, in temeiul dispoziţiilor art. 8 alin. (1), (10) alin. (1) şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, precum şi obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 765 din 18 martie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei Asociaţia A., ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că, prin Referatul nr. RGII/5976 din 16 iulie 2014, întocmit de Direcţia Registre şi Gestiune Colectivă din cadrul autorităţii pârâte, s-a constatat că reclamanta Asociaţia A. nu a postat pe site-ul propriu, în conformitate cu art. 1341 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996, raportat la activitatea de gestiune colectivă în anul 2013, următoarele informaţii:

- situaţia anulată privind soldul sumelor nerepartizate;

- sumele colectate pe categorii de utilizatori sau alţi plătitori;

- sumele reţinute;

- costul gestiunii;

- sumele repartizate pe categorii de titulari.

Urmare a celor reţinute în referat, pârâtul ORDA a emis Decizia nr. 77 din 16 iulie 2014 de intrare în legalitate, cu următorul conţinut:

"Art. 1 Se acorda organismului de gestiune colectiva Asociaţia A. un termen pentru intrarea in legalitate de 2 (doua) zile de la comunicarea prezentei, in scopul respectării dispoziţiilor art. 1341 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la activitatea desfăşurata in anul 2013;

Art. 2 În termenul de 2 (doua) zile privind intrarea in legalitate, Asociaţia A. trebuie sa comunice O.R.D.A. îndeplinirea prevederilor art. 1 din prezenta decizie;

Art. 3 Prezenta decizie poate fi atacata la instanţele judecătoreşti de contencios administrativ, conform prevederilor art. 1383 din Legea nr. 8/1996 - privind dreptul de autor şi drepturile conexe, modificata şi completata;

Art. 4 Prezenta decizie se comunica Asociaţiei A. şi se publica pe site-ul www.orda.ro."

Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat plângerea prealabila înregistrata la ORDA cu nr. RGII/6675 din 12 august 2014, plângere respinsă ca neîntemeiată.

Criticile de nelegalitate a Deciziei ORDA nr. 77 din 16 iulie 2014, formulate de reclamantă, vizează încălcarea dispoziţiilor art. 138 alin. (1) lit. f) şi h), art. 1382 şi art. 1383 din Legea nr. 8/1996, astfel: inexistenţa unui proces-verbal sau a oricărui document opozabil ADPFR prin care să se constate nerespectarea dispoziţiilor legale, constatarea încălcării dispoziţiilor legale se poate face numai în exercitarea atribuţiei de control, nu şi prin exercitarea atribuţiei de supraveghere, inexistenţa stării de fapt pentru care s-a aplicat sancţiunea, nemotivarea în concret a deciziei atacate.

În urma analizării dispoziţiilor legale invocate prin raportare la cele rezultate din probatoriul administrat, instanţa de fond a reţinut că pârâtul a reţinut corect situaţia de fapt şi a emis decizia în condiţii de legalitate.

De asemenea, a reţinut că nu este îndeplinită condiţia vătămării unui drept sau interes legitim al reclamantei în cazul Deciziei ORDA nr. 77 din 16 iulie 2014, care nu are efect sancţionator, ci de prevenţie.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta Asociaţia A., pentru motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs a arătat, în esenţă, la momentul emiterii Deciziei nr. 77 din 16 iulie 2014, ADPFR îşi îndeplinise obligaţiile stabilite prin art. 1341 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, prin publicarea pe pagina proprie de internet www.adpfr.ro a respectivelor date actualizate.

Aceleaşi informaţii sunt prezente inclusiv in dările de seama privind activitatea desfăşurata de ADPFR in anul 2013, acestea fiind depuse la Oficiu in conformitate cu prevederile art. 135 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, fiind publicate inclusiv pe pagina de internet a ORDA.

Potrivit menţiunilor cuprinse la Capitolul nr. 3 - Informaţii financiar-contabile privind activitatea de colectare şi repartiţie menţionate, care include toate informaţiile actualizate prevăzute la art. 1341 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996, reiese ca ADPFR publicase pe pagina proprie de internet www.adpfr.ro respectivele informaţii actualizate.

Hotărârea instanţei de fond este nelegala, intrucat este dată cu încălcarea/aplicarea greşita a normelor de drept material:

- art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, persoana vătămata este definit ca fiind "orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri"

- art. 134 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, subscrisa in calitate de organism de gestiune colectiva are obligaţia de a publica pe pagina sa de internet "situaţia anuala privind soldul sume/or nerepartizate, sumele colectate pe categorii de utilizatori sau alţi plătitori, sumele reţinute, costul gestiunii şi sume/e repartizate pe categorii de titulari";

- art. 138 alin. (1) din lege reglementează atribuţiile Oficiului, printre care se regăsesc şi următoarele:

- f) avizează constituirea şi supraveghează funcţionarea organismelor de gestiune colectivă:

- h) controlează funcţionarea organismelor de gestiune colectivă şi stabileşte măsurile de intrare în legalitate sau aplica sancţiuni, după caz;

- art. 1383 din legea speciala, in cazul constatării de către ORDA a nerespectarii dispoziţiilor art. 134' din lege, ORDA poate acorda, prin decizie, un termen pentru intrarea in legalitate, iar in cazul nerespectarii deciziei definitive, poate retrage temporar avizul acordat organismului de gestiune colectiva.

- art. 21 alin. (1) lit. i) şi j) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al ORDA (ROF), aprobat prin Ordinul Ministrului Culturii nr. 2458 din 04 octombrie 2013:

"(...) lit. i) urmăreşte îndeplinirea de către organismele de gestiune colectiva a obligaţiei privind publicarea pe pagina proprie de internet a informaţiilor prevăzute de lege prin realizarea de verificări şi notificări privind respectarea acestei obligaţii; (...); lit. j) urmăreşte indeplinirea de către organismele de gestiune colectiva a altor obligaţii stabilite prin dispoziţiile legii nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare prin realizarea de verificări şi notificări privind respectarea respectivelor obligaţii."

Instanţa de fond şi-a insusit punctul de vedere al autorităţii in sensul ca "publicarea pe site-ul propriu al reclamantei a darii de seama pentru anul 2013 nu poate fi echivalata cu publicarea informaţiilor enumerate de art. 134<SUP>1</SUP> lit. c) din Legea nr. 8/1996", intrucat "cele doua obligaţii sunt enumerate distinct, ceea ce conduce la concluzia că şi informaţiile la care se refera trebuie publicate distinct".

Dând aceasta interpretare art. 1341 din legea dreptului de autor, instanţa a constatat că recurenta avea obligaţia de a publica informaţiile prevăzute la lit. c) in mod distinct de celelalte informaţii, precum şi nerespectarea de către aceasta a prevederilor legale menţionate, fapt ce a stat la baza emiterii Deciziei nr. 77 din 16 iulie 2014.

În schimb, cu privire la modalitatea de verificare de către ORDA a îndeplinirii acestor obligaţii de către ADPFR, instanţa a constatat ca la art. 138 alin. (1) lit. f) şi h) sunt enumerate următoarele atribuţii ale autorităţii: supravegherea funcţionarii; controlul funcţionarii; stabilirea masurilor de intrare in legalitate; aplicarea de sancţiuni.

Se poate observa ca in acest caz, instanţa de fond intelege sa interpreteze textul legal prin instituirea a patru atribuţii distincte ale Oficiului, in ciuda modului de redactare al acestuia, din care rezulta neîndoielnic faptul ca ultimele trei atribuţii, respectiv controlul funcţionarii, stabilirea masurilor de intrare in legalitate şi aplicarea de sancţiuni sunt strâns legale intre ele, prin simpla enumerare a acestora împreuna in cadrul art. 138 alin. (1) lit. h).

Textul reglementează atribuţia de supraveghere prin verificări şi notificări, deci funcţionarii publici vor efectua mai intai verificări privind îndeplinirea obligaţiilor legale de către organisme şi, in funcţie de constatări, vor emite notificări. Or, autoritatea nu a emis nicio notificare cu privire la respectarea sau nerespectarea de către ADPFR a prevederilor art. 134<SUP>1</SUP> alin. (1) lit. c), ci a aplicat in mod direct măsura de intrare in legalitate dispusa prin Decizia nr. 77/2014.

Atribuţia de aplicare a a masurilor de intrare in legalitate ori a sancţiunilor este reglementata împreuna cu cea de control la art. 138 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 8/1996. in mod distinct de atribuţia de supraveghere de la lit. f), iar la art. 138<SUP>3</SUP> din acelaşi act normativ sunt reglementate "masurile de intrare in legalitate" şi "sancţiunile", consideram ca acestea din urma nu pot rezulta decât in urma unei activităţi de control, in condiţiile art. 138 -138<SUP>2</SUP> din lege.

Cu privire la finalitatea ori scopul atribuţiei de supraveghere, instanţa de fond isi insuseste argumentele autorităţii in sensul ca "daca in situaţia descoperirii unei încălcări a prevederilor legale in exercitarea atribuţiei de supraveghere, ar fi necesar sa se mai desfăşoare suplimentar şi o activitate de control in acelaşi scop, funcţia de supraveghere ar fi lipsita de conţinut şi ar deveni complet inutila".

Or, in cazul verificării şi constatării unei încălcări a prevederilor legale ca urmare a exercitării atribuţiei de supraveghere, exista prevederile ROF care arata ca in acest caz ORDA va trebui sa emită o notificare către organismul de gestiune colectivă verificat.

Măsura intrării în legalitate se aplică în cazurile în care:

- organismul de gestiune colectiva incalca obligaţiile prevăzute la art. 138<SUP>2</SUP> alin. (2) - respectiv obligaţia administratorului organismului de a prezenta orice documente şi informaţii solicitate de organele de control şi sa predea copii după acestea;

- incalca obligaţiile prevăzute la art. 130 din lege - respectiv sa acorde licenţe utilizatorilor (alin. (1) lit. a), sa protejeze interesele membrilor sai (lit. d)), sa colecteze sumele datorate de utilizatori şi sa le repartizeze intre titularii de drepturi (lit. e)), sa asigure accesul membrilor la informaţiile privind orice aspect al activităţii de colectare şi repartizare a sumelor datorate de utilizatori (lit. f)), etc;

- incalca obligaţiile legale de gestiunea colectiva prevăzute la art. 134 din lege - respectiv comisionul datorat de titularii de drepturi membrii organismului de gestiune colectiva pentru funcţionare cumulat cu cel datorat organismului colector unic depăşeşte 15% din sumele colectate anual (alin. (2) lit. b), sau organismul nu respecta termenul de maximum 6 luni de la colectare in care trebuie sa efectueze repartiţia către titularii de drepturi.

În mod similar, şi prevederile Procedurii interne de control - art. 7.1, art. 8.18 alin. (3), art. 10, procedura aplicabila controalelor efectuate inclusiv in baza art. 138 alin. (1) lit. f) şi h) (art. 8.1.1), pot fi interpretate ca atribuind "masurilor de intrare in legalitate" caracterul unor sancţiuni având in vedere ca sunt propuse spre aprobare conducerii ORDA de echipa de control ca urmare a constatării unor nereguli, precum şi ca urmare a refuzului organismului de a pune la dispoziţie documentele şi informaţiile solicitate cu ocazia controlului.

În acest sens, atât timp cat legea nu prevede ca ar exista doua tipuri de decizii de intrare in legalitate, in cazul activităţii de supraveghere şi in cazul activităţii de control, legea facand referire la masurile de intrare in legalitate doar odată cu reglementarea atribuţiei de control, acestea nu pot fi emise decât ca urmare a efectuării unui control şi constatării încălcării legii speciale.

În mod eronat instanţa de fond a reţinut ca au fost urmate prevederile legale întocmai la emiterea actului administrativ atacat, omitand insa a interpreta normele legale privitoare la atribuţiile ORDA şi modalitatea de exercitare a acestor atribuţii in aceeaşi maniera ca in cazul interpretării obligaţiilor stabilite in sarcina recurentei de art. 134' din Legea nr. 8/1996.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimatul reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea de şedinţă din 27.06.2017, pronunţată în condiţiile art. 493 din C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurenta reclamantă a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ Decizia nr. 77 din 16 iulie 2014, emisă de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.

Prin Decizia nr. 77 din 16 iulie 2014, emisă în temeiul dispoziţiilor de la art. 138 alin. (1) lit. f) şi h) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a acordat organismului de gestiune colectivă Asociaţia A. un termen pentru intrarea în legalitate, în scopul respectării dispoziţiilor art. 134<SUP>1 </SUP>alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, raportat la activitatea desfăşurată în anul 2013, în termenul acordat ADPFR urmând să comunice ORDA îndeplinirea acestor obligaţii.

Potrivit menţiunilor din preambulul deciziei, aceasta a fost emisă ca urmare a Referatului Direcţiei Registre şi Gestiune Colectivă nr. RGII/5976 din 16 iulie 2014, prin care s-a constatat că reclamanta nu a postat pe site-ul propriu, în conformitate cu art. 134<SUP>1</SUP>lit. c) din Legea nr. 8/1996, raportat la activitatea desfăşurată de acest organism de gestiune colectivă in anul 2013, următoarele: situaţia anuală privind soldul sumelor nerepartizate; sumele colectate pe categorii de utilizatori sau alţi plătitori; sumele reţinute; costul gestiunii; sumele repartizate pe categorii de titulari.

Conform dispoziţiilor art. 134<SUP>1 </SUP>alin. (1) lit. c) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, organismele de gestiune colectivă au obligaţia să publice, în format electronic, pe pagina proprie de internet, următoarele informaţii actualizate: a) statutul; b) lista membrilor organelor de conducere centrale şi locale, componenţa comisiilor interne şi lista responsabililor locali; c) situaţia anuală privind soldul sumelor nerepartizate, sumele colectate pe categorii de utilizatori sau alţi plătitori, sumele reţinute, costul gestiunii şi sumele repartizate pe categorii de titulari; d) darea de seamă anuală; e) informaţiile privind adunarea generală, cum ar fi: data şi locul convocării, ordinea de zi, proiectele de hotărâre şi hotărârile adoptate; f) alte date necesare informării membrilor.

Cu privire la susţinerile recurentei referitoare la faptul că instanţa de fond a reţinut că nu a făcut dovada publicării situaţiei menţionate la art. 134<SUP>1</SUP> alin. (1) lit. c) din lege, anterior deciziei atacate, şi se întreabă care este dovada pe care ar fi putut să o aducă în faţa instanţei pentru a putea proba atât publicarea informaţiilor prevăzute la art. 134<SUP>1 </SUP>alin. (1) lit. c) ca anexă la Darea de seamă sau în cuprinsul Dării de seamă, cât şi publicarea distinctă a acestor informaţii, Înalta Curte constată că, prin adresa din 18 iulie 2014, recurenta ADPFR menţionează explicit faptul că ea apreciază că publicarea dării de seamă anuale pentru anul 2013 echivalează cu publicarea situaţiei anuale privind soldul sumelor nerepartizate, sumele colectate pe categorii de utilizatori sau alţi plătitori, sumele reţinute, costul gestiunii şi sumele repartizate pe categorii de titulari.

În această adresă, ADPFR afirmă şi faptul că - pentru a înlătura orice posibile neconcordanţe, în urma emiterii Deciziei nr. 77 din 16 iulie 2014 - a publicat pe site, pe lângă darea de seamă anuală pentru anul 2013, şi situaţia anuală privind soldul sumelor nerepartizate, sumele colectate pe categorii de utilizatori sau alţi plătitori, sumele reţinute, costul gestiunii şi sumele repartizate pe categorii de titulari.

Per a contrario, până la data întocmirii referatului şi, respectiv, a Deciziei nr. 77 din 16 iulie 2014, aceste din urmă date şi situaţii nu fuseseră publicate pe site-ul recurentei.

Critica de nelegalitate constând în faptul că ORDA nu poate emite măsuri de intrare în legalitate sau aplica sancţiuni decât în temeiul atribuţiei de control, prevăzută la art. 138 alin. (1) lit. h) coroborat cu art. 138<SUP>1</SUP>- 138<SUP>3 </SUP>din Legea nr. 8/1996, o astfel de interpretare reieşind din corelarea prevederilor art. 138 alin. (1) lit. f) şi h) cu cele ale art. 138<SUP>3</SUP>, este nefondată tocmai prin raportare la dispoziţiile legale menţionate.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 138 alin. (1) lit. f) şi h) din Legea nr. 8/1996, principalele atribuţii ale Oficiului Român pentru Drepturile de Autor sunt următoarele: ...f) avizează constituirea şi supraveghează funcţionarea organismelor de gestiune colectivă; ...h) controlează funcţionarea organismelor de gestiune colectivă şi stabileşte măsurile de intrare în legalitate sau aplică sancţiuni, după caz, art. 138<SUP>1</SUP>prevede "Cu ocazia controalelor efectuate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor potrivit prevederilor art. 138, persoana controlată este obligată să prezinte orice documente şi informaţii solicitate de organele de control şi să predea copii după acestea, dacă sunt solicitate", art. 138<SUP>2 </SUP>prevede că "(1) Activitatea de control a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, prevăzută la art. 138 alin. (1) lit. h), se desfăşoară numai cu notificarea prealabilă a organismului de gestiune colectivă controlat, comunicându-se totodată şi obiectivele controlului.

Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate efectua controale generale o dată pe an, notificate cu 10 zile înainte de efectuarea controlului, precum şi controale punctuale privind probleme care fac obiectul unor reclamaţii, ori de câte ori este nevoie, notificate cu trei zile înainte. (2) Cu ocazia controalelor efectuate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, administratorul general este obligat să prezinte orice documente şi informaţii solicitate de organele de control şi să predea copii după acestea, dacă sunt solicitate.

Organele de control pot lua note explicative în legătură cu situaţiile constatate, atât administratorului general, cât şi altor persoane angajate. (3) Concluziile organelor de control ale Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, împreună cu observaţiile administratorului general, se consemnează într-un proces-verbal. (4) Pe baza concluziilor controlului, în cazul constatării unor nereguli, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate decide comunicarea procesului-verbal către adunarea generală a organismului de gestiune colectivă în cauză care îl va dezbate în prima şedinţă ordinară", iar art. 138<SUP>3 </SUP>prevede că "În cazul în care organismul de gestiune colectivă nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 124 şi 126 ori încalcă obligaţiile prevăzute la art. 130, 133, 134, 134<SUP>1</SUP>, 135 sau art. 138<SUP>2</SUP> alin. (2), Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate acorda organismului de gestiune colectivă, prin decizie a directorului general, un termen pentru intrarea în legalitate.

Decizia poate fi atacată la instanţele judecătoreşti de contecios administrativ. În cazul nerespectării deciziei rămase definitive, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor retrage temporar avizul prevăzut la art. 125. Retragerea temporară a avizului are ca efect suspendarea activităţii organismului de gestiune colectivă până la schimbarea administratorului general de către adunarea generală".

Referitor la natura juridică a măsurii de intrare în legalitate, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat în mod corect că aceasta are ca obiectiv remedierea situaţiilor în care prevederile legii nu sunt respectate de către organismele de gestiune colectivă şi nu are caracterul unei sancţiuni, aceasta din urmă aplicându-se în situaţia în care măsura de intrare în legalitate dispusă prin decizia definitivă nu a fost respectată (şi constând în retragerea temporară a avizului acordat de ORDA pentru constituirea şi funcţionarea organismului în cauză).

Dispoziţiile art. 138<SUP>1</SUP>şi art. 138<SUP>2</SUP>din Legea nr. 8/1996 reglementează modalitatea de desfăşurare a activităţii de control, iar dispoziţiile art. 138^3 prevăd măsurile şi sancţiunile aplicabile în cazul nerespectării obligaţiilor legale.

Prevederile art. 138<SUP>3</SUP>din Legea nr. 8/1996 care reglementează emiterea deciziei de acordare a unui termen pentru intrarea în legalitate în cazul în care organismul de gestiune colectivă încalcă obligaţiile prevăzute la art. 130, 133, 134, 134<SUP>1</SUP>, 135 sau art. 138<SUP>2</SUP>alin. (2) (deci, inclusiv cele de la art. 134<SUP>1</SUP>, a căror nerespectare s-a constatat de către intimat) nu disting între activitatea de control, stipulată de art. art. 138<SUP>1</SUP>-art. 138<SUP>2</SUP>, şi cea de supraveghere prin care se constatată neîndeplinirea obligaţiilor, a cărei desfăşurare nu este reglementată în mod similar, astfel că motivul de nelegalitate referitor la faptul că ORDA nu ar putea emite măsuri de intrare în legalitate decât în temeiul atribuţiei de control este nefondat.

În condiţiile în care decizia a cărei anulare se solicită nu a fost emisă în baza activităţii de control general efectuată pentru anul 2013, ci ca urmare a verificării ulterioare a menţiunilor site-ului reclamantei, în cadrul activităţii de supraveghere desfăşurată în conformitate cu dispoziţiile art. 138 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1998, nu era necesară respectarea procedurii prevăzută în cazul controlului desfăşurat în baza art. 138<SUP>2</SUP> din lege.

Faptul că legiuitorul a reglementat în mod distinct activitatea de supraveghere şi activitatea de control nu conduce la concluzia că decizia prin care se acordă un termen pentru intrarea în legalitate poate fi emisă numai în exercitarea atribuţiei de control, astfel cum susţine recurenta, în condiţiile în care legea nu face distincţie între deciziile de intrare în legalitate ca urmare a activităţii de supraveghere sau a activităţii de control; dispoziţiile art. 1383 din lege reglementează emiterea deciziei de acordare a unui termen pentru intrarea în legalitate pentru situaţiile în care organismul de gestiune colectivă nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 124 şi 126 sau încalcă obligaţiile prevăzute la art. 130, 133, 134, 1341, 135 sau art. 1382 alin. (2), fără a prevedea faptul că aceste situaţii se constatată în mod exclusiv în cadrul activităţii de control, pe cale de consecinţă, aceste decizii pot fi emise şi în cadrul activităţii de supraveghere.

Înalta Curte apreciază deci, că - aşa cum corect a arătat şi prima instanţă - criticile privind neîncheierea prealabilă a unui proces-verbal de constatare a încălcării prevederilor legale sunt lipsite de fundament, de vreme ce întocmirea unui astfel de act nu este prevăzută în cadrul activităţii de supraveghere, în speţă documentul care constată încălcarea obligaţiilor legale fiind Referatul nr. RGII/5976 din 16 iulie 2014.

De asemenea, Decizia nr. 77 din 16 iulie 2014 este motivată succint în drept şi în fapt, în cuprinsul său făcându-se trimitere la Referatul direcţiei de specialitate nr. RGII/5976 din 16 iulie 2014, care a stat la baza emiterii actului administrativ, decizia fiind legală şi temeinică.

Astfel, aşa cum corect a arătat şi instanţa de fond, prevederile legale în vigoare instituie în sarcina organismelor de gestiune colectivă două obligaţii distincte de publicare: pe de o parte publicarea dării de seamă anuale, pe de altă parte, publicarea situaţiei anuale privind soldul sumelor nerepartizate, sumele colectate pe categorii de utilizatori sau alţi plătitori, sumele reţinute, costul gestiunii şi sumele repartizate pe categorii de titulari.

Referitor la modalităţile de verificare a îndeplinirii obligaţiilor instituite de art. 1341 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 8/1996, modul în care se desfăşoară concret activitatea de control a funcţionării organismelor de gestiune este precizat în art. 1381 şi art. 1382 din lege (modul de desfăşurare a activităţii de supraveghere nefiind reglementat în mod similar, întrucât este o activitate cu caracter general, desfăşurată în mod permanent, ce presupune monitorizarea şi urmărirea activităţii organismelor), iar măsurile de intrare în legalitate nu au caracterul unor sancţiuni.

Totodată, câtă vreme organismul de gestiune pentru care se emite o decizie de acordare a unui termen pentru intrarea în legalitate în urma exercitării funcţiei de supraveghere are dreptul de a formula plângere prealabilă şi apoi de a contesta în instanţă măsura, ca şi în cazul procesului-verbal de control, recurenta nu precizează care ar fi vătămarea suferită prin emiterea deciziei, din acest punct de vedere.

Dimpotrivă, prin emiterea deciziei contestate recurentei i s-a dat posibilitatea să intre în legalitate tocmai pentru a evita aplicarea unei sancţiuni administrative, ea procedând de altfel în acest sens ulterior emiterii deciziei, aşa cum rezultă din adresa din 18 iulie 2014.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta Asociaţia A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Asociaţia A. împotriva sentinţei civile nr. 765 din data de 18 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 noiembrie 2017.