Administrative imputation for breach of post-graduation service commitment: validity of administrative procedure after termination of service relationships

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Botoşani solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea deciziei de imputare nr. 500.016 din 14 februarie 2014 emisă de pârât şi suspendarea executării aceleiaşi decizii până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 131 din 24 iunie 2015 Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, cererea astfel cum a fost completată şi formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Botoşani şi Ministerul Administraţiei şi Internelor - Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, a anulat decizia de imputare nr. 500.016 din 14 februarie 2014, hotărârea nr. 500.034 din 11 martie 2014 şi hotărârea nr. 54 din 26 mai 2014, a suspendat executarea deciziei de imputare nr. 500.016 din 14 februarie 2014 până la soluţionarea definitivă a cauzei şi a respins, ca neîntemeiată, cererea de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 131 din 24 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Botoşani au declarat recurs.

I. Ministerul Afacerilor Interne, prin recursul formulat arată că în mod eronat s-a dispus suspendarea actului administrativ menţionat, reţinându-se, pe de o parte, soluţia pronunţată pe fondul cererii în anulare, iar pe de altă parte, cuantumul însemnat al debitului şi al iminenţei executării silite.

Analizând fondul litigiului, instanţa de fond nu a ajuns la concluzia că recuperarea sumelor în discuţie este nelegală, ci că, în opinia acesteia trebuia parcursă o procedură distinctă.

Referitor la considerentele care au condus Curtea de Apel Suceava la concluzia admiterii în parte a cererii, se arată că prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 11 din 13 decembrie 2013 s-a dispus încetarea, la cerere, a raporturilor de serviciu a subinspectorului de poliţie B.

Potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (2) lit. i) din Instrucţiunile M.A.I. nr. 114/2013, "constituie pagube, în sensul prezentelor instrucţiuni, contravaloarea cotei părţi din cheltuielile de şcolarizare suportate de Ministerul Afacerilor Interne, în cazul elevilor şi studenţilor instituţiilor de învăţământ ori în cazul militarilor trimişi la cursuri de pregătire sau perfecţionare, în ţară şi străinătate, care nu au respectat contractul-angajament"

În opinia recurentului, prevederile legale sus-menţionate, în baza cărora a fost emisă decizia de imputare contestată, circumscriu situaţia analizată, fiind în mod evident, direct aplicabile intimatei-reclamante, întrucât aceasta:

a avut calitatea de student al Academiei de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza", promoţia 2011.

a semnat angajamentul nr. 15555 din 28 august 2006 prin care şi-a însuşit obligaţia ca, după absolvire, să îndeplinească serviciul timp de minimum 10 ani în unitatea unde va fi încadrată sau mutată ulterior iar, în cazul nerespectării acestuia, se obliga să restituie cheltuielile de întreţinere efectuate de M.A.I. pe perioada şcolarizării;

- avea calitate de poliţist (funcţionar public civil cu statut special, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360 2002) la momentul încetării raporturilor de serviciu cu instituţia, respectiv la data de 13.12.2013

Motivarea instanţei de fond potrivit căreia reclamanta nu mai avea raporturi de serviciu cu M.A.I. la data efectuării cercetării şi deci acesta nu mai putea fi cercetată şi nu se mai putea emite decizie de imputare pe numele său este neconformă legislaţiei aplicabile în domeniu cât şi una care ar contrazice realitatea producerii cronologice a faptelor.

II. Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Botoşani, prin recursul formulat, critică modul eronat de apreciere a prevederilor legale în materie de către Curtea de Apel Suceava, această instanţă înţelegând că procedeul de angajare a răspunderii prin decizia de imputare nu este cel corect şi legal.

Un alt aspect este cel al interpretării greşite a momentului declanşării cercetării administrative, acest aspect neputând fi iniţiat decât după ce instituţia MAI a avut cunoştinţă despre manifestarea de voinţă exprimată privind încetarea raporturilor de serviciu.

Este evident că nu se putea declanşa o cercetare administrativă înainte de data de 13.12.2013, un astfel de demers nefiind legal, raportat la momentul iniţiativei din partea reclamantei de a-şi înceta raporturile de serviciu. În acest sens, trebuie luat în consideraţie şi aspectul efectuării de verificări în evidenţele financiare ale Academiei de Politie cât şi ale instituţiei unde şi-a desfăşurat activitatea în vederea stabilirii cu exactitate a sumelor ce vor constitui cheltuieli de recuperat.

Principalul argument al reclamantei este cel al nerespectării dreptului la apărare pe parcursul cercetării administrative.

Or, în condiţiile date, nu se poate vorbi decât de o verificare a cuantumului concret al cheltuielilor de şcolarizare şi întreţinere ce se cuveneau restituite.

Aceste sume rezultă din efectuarea unor calcule exacte ce nu necesită ajustări din partea comisiei de cercetare administrativă, dar nici din partea reclamantei.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 25 mai 2017 recursurile au fost admise în principiu.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Reclamanta B. a urmat cursurile Academiei de Poliţie Al. I. Cuza Bucureşti, specializarea Drept, motiv pentru care a semnat angajamentul înregistrat sub nr. x din 28 august 2006 prin care s-a obligat ca după acordarea gradului să rămână în serviciu timp de minim 10 ani, în caz contrar urmând să restituie cheltuielile efectuate de MAI pe timpul şcolarizării.

Prin Ordinul MAI nr. II/5295 din 13 decembrie 2013 s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu la cerere a subinspectorului de poliţie B., cu obligativitatea restituirii cheltuielilor efectuate cu pregătirea sa, proporţional cu perioada rămasă până la împlinirea celor 10 ani, potrivit angajamentului încheiat în acest sens.

După încetarea raporturilor de serviciu, s-a încheiat procesul-verbal din 10.02.2014 privind cercetarea administrativă a reclamantei, desfăşurată în perioada 06.02-10.02.2014, stabilindu-se cheltuieli de şcolarizare de recuperat în sumă de 20.540 RON şi 117 RON contravaloarea normei de hrană încasată necuvenit pentru 19 zile nelucrate din luna decembrie 20013, în total 20.657 RON. În baza celor constatate în cadrul cercetării administrative, comisia de cercetare a propus emiterea deciziei de imputare pentru suma de 20.657 RON.

Contestaţia formulată împotriva deciziei de imputare a fost respinsă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul IPJ Botoşani prin hotărârea nr. 500.034 din 11 martie 2014, iar plângerea formulată împotriva acesteia a fost respinsă de Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor MAI prin hotărârea nr. 54 din 26 mai 2014.

Temeiul stabilirii răspunderii materiale în sarcina reclamantei l-a constituit nerespectarea obligaţiei impuse de art. 70 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 17 din H.G. nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, cu modificările şi completările ulterioare.

La admiterea unui candidat în cadrul Academiei de Poliţie, acesta încheie un angajament prin care se obligă să îndeplinească serviciul în unităţile M.A.I. timp de 10 ani ulterior absolvirii cursurilor acestei instituţii de învăţământ.

Această obligaţie se justifică prin faptul că pe timpul celor patru ani de studiu, studenţii beneficiază în mod gratuit de cazare, hrană, echipament şi alte drepturi conexe, toate aceste cheltuieli fiind suportate din bugetul M.A.I.

Nerespectarea acestui angajament atrage obligaţia de restituire a cheltuielilor efectuate cu pregătirea sa proporţional cu perioada rămasă până la 10 ani în cazul în care încetarea raporturilor de serviciu s-a făcut din motive imputabile poliţistului.

În cauză, reclamanta a urmat cursurile Academiei de Poliţie " Alexandru Ioan Cuza", promoţia 2010, ulterior desfăşurându-şi activitatea în cadrul unităţilor M.A.I., fără însă a respecta perioada minimă de 10 ani, stabilită conform dispoziţiilor art. 17 din 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Declanşarea cercetării administrative ale cărei concluzii au stat la baza emiterii deciziei de imputare a avut ca temei legal nerespectarea unei obligaţii din conţinutul angajamentului asumat de reclamantă la data promovării examenului de admitere în cadrul Academiei de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza", angajament prevăzut de dispoziţiile art. art. 17 din H.G. nr. 294/2007.

Potrivit prevederilor art. 2 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, "răspunderea materială este angajată, în condiţiile prezentei ordonanţe, pentru pagubele în legătură cu formarea, administrarea şi gestionarea resurselor financiare şi materiale, provocate de militari din vina acestora şi în legătură cu îndeplinirea serviciului militar sau a atribuţiilor de serviciu în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Serviciului Roman de Informaţii, Serviciului de Protecţie şi Paza. Serviciului de Informaţii Externe. Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerului Justiţiei."

În conformitate cu dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului "poliţistul care a absolvit o instituţie de învăţământ a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi căruia i-au încetat raporturile de serviciu în primii 10 ani de activitate din motive imputabile lui este obligat să restituie cheltuielile efectuate cu pregătirea sa, proporţional cu perioada rămasă pana la 10 ani, potrivit angajamentului încheiat în acest sens ".

Potrivit art. 17 alin. (1) din H.G. nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" din cadrul Ministerului Afacerilor Interne:,, la începerea studiilor universitare de licenţă, studenţii Academiei, cu excepţia celor de la Facultatea de Arhivistică, încheie angajamente cu MAI, potrivit prevederilor actelor normative în vigoare, prin care se obligă ca, după absolvirea Academiei, să-şi desfăşoare activitatea timp de 10 ani în cadrul MAI sau, după caz, al altor structuri similare, în funcţie de nevoile acestui minister".

În cazul nerespectării angajamentului prevăzut la alin. (1), din motive imputabile lui, absolventul sau, după caz, studentul este obligat să restituie cheltuielile de întreţinere efectuate pe timpul şcolarizării, actualizate, potrivit procedurii stabilite prin ordin al m.a.i. Prin cheltuieli de întreţinere efectuate pe timpul şcolarizării se înţelege cheltuielile efectuate cu hrănirea, echiparea, cazarea pe timpul studiilor, transportul dus şi întors pe timpul vacanţelor, precum şi drepturile salariale, după caz, conform art. 17 alin. (2) şi (3) din H.G. nr. 294/2007.

Potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (2) lit. i) din Instrucţiunile M.A.I nr. 114/2013, "constituie pagube, în sensul prezentelor instrucţiuni, contravaloarea cotei părţi din cheltuielile de şcolarizare suportate de Ministerul Afacerilor Interne, în cazul elevilor şi studenţilor instituţiilor de învăţământ ori în cazul militarilor trimişi la cursuri de pregătire sau perfecţionare, în ţară şi străinătate, care nu au respectat contractul-angajament".

Înalta Curte constată că reclamanta a avut calitatea de student al Academiei de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza ", promoţia 2011, a semnat angajamentul nr. 15555 din 28 august 2006prin care şi-a însuşit obligaţia ca, după absolvire, să îndeplinească serviciul timp de minimum 10 ani în unitatea unde va fi încadrată sau mutată ulterior iar, în cazul nerespectării acestuia, se obliga să restituie cheltuielile de întreţinere efectuate de M.A.I. pe perioada şcolarizării, avea calitate de poliţist (funcţionar public civil cu statut special, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002) la momentul încetării raporturilor de serviciu.

Sintagma "pentru pagubele în legătură cu formarea, administrarea şi gestionarea resurselor financiare şi materiale, provocate de militari din vina acestora şi în legătură cu îndeplinirea serviciului militar sau a atribuţiilor de serviciu" din cuprinsul art. 2 al O.G. nr. 12l/l998, are în vedere şi situaţia acesteia în sensul că, în perioada în care a urmat cursurile Academiei de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza", au fost alocate fonduri pentru hrănirea, echiparea, cazarea acesteia precum şi pentru celelalte drepturi de care aceasta a beneficiat.

Angajamentul pe care l-a semnat reclamanta a prevăzut obligativitatea ca aceasta să-şi îndeplinească serviciul timp de minimum 10 ani în structurile Ministerului Afacerilor Interne, deci o obligaţie de serviciu faţă de instituţia pârâtă care urma să ia naştere după acordarea gradului profesional de subinspector de poliţie.

Neîndeplinindu-şi această obligaţie, prin încetarea raporturilor de serviciu la cerere, înainte de împlinirea termenului de 10 ani, reclamanta a cauzat Ministerului Afacerilor Interne o pagubă de natura celor sus-menţionate.

Înalta Curte constată că instanţa de fond, la pronunţarea sentinţei, a avut în vedere faptul că raporturile de serviciu au încetat la data de 13.12.2013, iar începând cu această dată între reclamanta B. şi Ministerul Afacerilor Interne nu mai existau raporturi juridice de muncă, în mod greşit s-a procedat la cercetarea administrativă şi s-a emis decizia de imputare, mijloc procedural specific angajării răspunderii materiale pentru personalul în funcţie.

S-a spus, de către instanţa de fond, că din momentul în care reclamanta a fost trecută în rezervă, angajarea răspunderii sale nu se mai putea face după procedura specifică cadrelor militare active, ci numai pe calea dreptului comun, prin obţinerea unui titlu executoriu pronunţat de o instanţă judecătorească.

Dar aceste susţineri sunt nelegale pentru că antrenarea răspunderii a fost determinată tocmai de faptul că reclamanta şi-a dat demisia din funcţia deţinută şi nu a respectat angajamentul semnat şi prevederile legale ce au fost menţionate anterior.

Cercetarea administrativă pentru stabilirea prejudiciului cauzat de către reclamantă nu se putea declanşa decât după ce pârâţii Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Botoşani şi Ministerul Administraţiei şi Internelor au luat act de încetarea raporturilor de serviciu, acesta fiind elementul care a declanşat această cercetare pentru că, prin încetarea raporturilor de serviciu, nu a mai putut fi respectat angajamentul semnat la admiterea la Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza".

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond nu a analizat nici unul din motivele invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată, reţinând, în mod greşit că pârâţii au recurs la un procedeu de angajare a răspunderii reclamantei care nu este prevăzut de lege şi care excede reglementării specifice dreptului administrativ.

Instanţa de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs invocate în cauză, în raport de soluţia pronunţată.

La rejudecare, instanţa de fond va analiza fiecare dintre motivele de nelegalitate invocate de reclamant, apărările pârâţilor şi va prezenta argumentele sale în sprijinul soluţiei ce va fi adoptată.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurenţilor sunt întemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Botoşani împotriva sentinţei civile nr. 131 din 24 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 noiembrie 2017.