Scope of parliamentary incompatibility: mere holding of company administrator status vs. actual exercise of managerial functions

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea adresată iniţial Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, şi ulterior declinată, prin sentinţa civilă nr. 7555 din 18 noiembrie 2014, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Integritate, solicitând anularea Raportului de evaluare nr. 10323/G/II din data de 12.03.2014 întocmit de Agenţia Naţionale de Integritate, Direcţia Generală Inspecţia de Integritate; cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 951 din 2 aprilie 2015 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 951 din 2 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului recurentul critică Raportul de evaluare din prisma netemeiniciei acestuia pornind de la faptul că autoritatea intimată i-a respins integral şi nejustificat întreaga apărare fără să ţină cont de situaţia de fapt sau de scopul instituţiei juridice a incompatibilităţii. Astfel, arată că, încă de la data validării mandatului, societatea în care a deţinut funcţia de administrator nu mai desfăşura activitatea prevăzută în actul constitutiv.

Această situaţie reiese din înregistrările fiscale şi contabile ale societăţii, de unde rezultă că în perioada imediat următoare validării mandatului de parlamentar şi până la suspendarea activităţii societăţii, persoana juridică în cauză nu a înregistrat venituri. Împrejurarea că această persoană juridică nu a înregistrat venituri în perioada ianuarie-mai 2013 echivalează cu lipsa oricărei activităţi a societăţii. În plus şi în virtutea acestei situaţii, în luna mai 2013 activitatea societăţii a fost suspendată până în data de 13.05.2016.

Având în vedere situaţia expusă mai sus şi faptul că nu şi-a exercitat în niciun mod atribuţiile unui administrator, la data de 14.02.2014 a fost revocat din funcţia de administrator al societăţii fapt ce dovedeşte şi întăreşte ideea că această calitate a fost una pur teoretică, acesta dedicându-se exclusiv funcţiei de deputat în Parlamentul României, astfel cum a şi procedat pe parcursul întregii perioade de la data validării mandatului de parlamentar.

În condiţiile în care nu a exercitat această funcţie de administrator al societăţii şi, cu atât mai mult, însăşi societatea nu şi-a desfăşurat activitatea, recurentul consideră că nu există starea de incompatibilitate, iar Raportul de evaluare a fost întocmit cu nesocotirea stării de fapt, împrejurare care a atras şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale.

Întrucât starea de fapt a fost greşit reţinută, actul administrativ în cauză este lipsit de temeinicie, nefiind susţinut de o situaţie reală de incompatibilitate. Acest context atrage răsturnarea prezumţiei de validitate a unui act administrativ de autoritate, motiv pentru care raportul de evaluare emis în cauză nu poate fi lăsat să producă efecte juridice.

Această împrejurare atrage în aceeaşi măsură şi nelegalitatea actului administrativ câtă vreme dispoziţiile legale în vigoare invocate de autoritatea intimată nu au aplicabilitate stării de fapt concrete. Se poate observa cu uşurinţă că actul administrativ este emis în mod formal, fără nicio susţinere, aspect care denotă nelegalitatea sa.

Recurentul mai invocă nelegalitatea Raportului de evaluare, având în vedere nerespectarea criteriilor minime cu privire la redactarea şi elaborarea unui act administrativ de autoritate.

Astfel, se susţine că Raportul de evaluare în cauză nu face o minimă identificare a destinatarului său în ciuda faptului că este un act administrativ de autoritate individual. Or, este de esenţa unui asemenea act identificarea exactă a destinatarului său tocmai pentru a se putea determina persoana faţă de care actul va produce efecte juridice, aceasta fiind şi raţiunea emiterii unui act administrativ individual. În ciuda faptului că scopul emiterii acestui Raport a fost acela de a produce efecte juridice, cu uşurinţă se poate observa că nu are un destinatar identificat, iar efectele, dacă ar fi să se producă, nu ar avea faţă de cine.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 29 iunie 2017, recursul a fost admis în principiu.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este neîntemeiat, şi că instanţa de fond a făcut, prin sentinţa pronunţată, prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin raportul de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate (ANI) sub nr. 10.323/G/II din 12.03.2014, s-a reţinut că: «Smărăndache Miron Alexandru nu a respectat dispoziţiile legale privind regimul juridic al incompatibilităţilor, întrucât în perioada 20.12.2012 - prezent, simultan cu calitatea de deputat în Parlamentul României, Camera Deputaţilor, a deţinut şi funcţia de administrator la S.C. B. S.R.L., încălcând astfel prevederile art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 96 din 21 aprilie 2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor.»

S-a avut în vedere că potrivit informaţiilor transmise prin adresa din 24 decembrie 2013 de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, A., în perioada 20.12.2012 - prezent, simultan cu calitatea de deputat în Parlamentul României, Camera Deputaţilor, a deţinut şi funcţia de administrator la S.C. B. S.R.L..

Instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului reţinând că acesta a deţinut simultan mandatul de deputat şi calitatea de administrator al S.C. B. S.R.L. până la data de 14.02.2014, când a fost revocat.

Prin cererea de recurs, recurentul susţine în esenţă, că societatea B. S.R.L., începând cu 13.05.2013, nu a mai desfăşurat activităţile prevăzute în actul constitutiv sau modificator ca urmare a cererii de suspendare. Ca urmare a acestei suspendări, recurentul susţine că nu şi-a mai exercitat prerogativele funcţiei de administrator, având această calitate doar în actul constitutiv al societăţii, neputându-se vorbi despre o administrare propriu-zisă.

Potrivit art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, "Calitatea de deputat şi senator este, de asemenea, incompatibilă cu:

a) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, precum şi la instituţiile publice".

Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere faptul că art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaţilor şi senatorilor (forma în vigoare la 20.12.2012) (în urma republicării devine art. 16 alin. (2) lit. a) prevedea ca Incompatibilităţi cu funcţii din economie următoarele:

"Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu următoarele funcţii: a) preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la societăţi comerciale, inclusiv la bănci ori la alte instituţii de credit, la societăţi de asigurare şi la cele financiare, precum şi în instituţii publice;(…)".

La art. 18 (forma în vigoare după 20.12.2012) (în urma republicării devine art. 17), având denumirea marginală de Procedura declarării incompatibilităţii, se prevedea că:

"(1) Deputatul sau senatorul care la data intrării în exerciţiul mandatului şi după validare se află în una dintre incompatibilităţile prevăzute la art. 15, 16 şi 17 sau în alte legi speciale va informa în scris, în termen de 15 zile, Biroul permanent al Camerei din care face parte despre această situaţie.

(2) În termen de 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (1), deputatul sau senatorul va opta între mandatul de deputat sau de senator şi funcţia ori funcţiile incompatibile, demisionând potrivit opţiunii sale.

(3) După expirarea termenului prevăzut la alin. (2), dacă nu şi-a exprimat opţiunea, deputatul sau senatorul este considerat demisionat de drept. Situaţia se aduce la cunoştinţa Camerei, care constată demisia de drept. Hotărârea Camerei de constatare a demisiei şi declararea locului vacant se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(4) Orice stare de incompatibilitate survenită în timpul exercitării mandatului de parlamentar trebuie adusă la cunoştinţa Biroului permanent al Camerei, în scris şi în termen de 30 de zile de la data intervenirii acesteia.

(5) Procedura de declarare a stării de incompatibilitate se desfăşoară conform prevederilor prezentei legi şi ale regulamentului fiecărei Camere.".

Din analiza textelor de lege susmenţionate rezultă existenţa unei stări de incompatibilitate între calitatea de "deputat" şi "funcţia de (…) administrator" la societăţile comerciale, legiuitorul neurmărind să interzică o anumită activitate, ci o anumită calitate, dat fiind că incompatibilităţile sunt menite să asigure obiectivitatea în exercitarea funcţiilor publice prin evitarea oricărei suspiciuni referitoare la integritatea etico - profesională.

În plus, starea de incompatibilitate devine nejustificată la împlinirea unui termen de 45 de zile de la data intrării deputatului în exerciţiul mandatului, în măsura în care acesta nu demisionează în acest interval din cealaltă funcţie deţinută.

Or, în cauză, recurentul, deşi a început să exercite mandatul de deputat începând cu data de 20.12.2012, totuşi a continuat să-şi păstreze calitatea de administrator al societăţii B. S.R.L. până la data de 14.02.2014, când a fost revocat din funcţie, aspect de care s-a luat act prin rezoluţia nr. 1766 din 28 februarie 2014 a directorului Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Neamţ.

Referitor la perioada de suspendare a activităţii societăţii începând cu 15 mai 2013, astfel cum rezultă din Rezoluţia nr. 4093 din 15 mai 2013 a Directorului Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Neamţ, aceasta nu poate influenţa soluţia de respingere a cererii de anulare a Raportului de evaluare deoarece, chiar şi în ipoteza în care s-ar considera că după data de 15 mai 2013 recurentul nu s-ar mai fi aflat în stare de incompatibilitate, pentru perioada ulterioară expirării termenelor prevăzute de Legea nr. 96/2006 în care avea obligaţia de a opta între calitatea de deputat şi cea de administrator şi până la data de 15 mai 2013, când ar fi intervenit suspendarea activităţii societăţii, recurentul s-a aflat în stare de incompatibilitate şi nu poate fi anulat actul emis de Agenţia Naţională de Integritate.

În privinţa susţinerilor recurentului legate de lipsa de activitate a societăţii şi de simpla "deţinere " a calităţii de administrator al societăţii, se contată că acestea sunt nefondate deoarece la dosarul cauzei au fost depuse balanţele de verificare aferente lunilor ianuarie - mai 2013 şi toate sunt semnate, în calitate de administrator/director, de către recurent, iar suspendarea activităţii societăţii a intervenit, la cererea acestuia, numai la 15 mai 2013.

Prin urmare, se constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 951 din 2 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 noiembrie 2017.