EU-funded wine project budget claim quashed and remanded for unreasoned first-instance judgment

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată, reclamantul Patronatul Naţional al Viei şi Vinului a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (AM POSDRU) şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului - Organism Intermediar Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună:

- Anularea Deciziei AM POSDRU nr. 65 din 02.08.2013, de respingere a contestaţiei împotriva Procesului-verbal nr. x din 04.06.2013, comunicată în data de 27.08.2013;

- Admiterea Contestaţiei nr. 13160 din 04 iulie 2013 şi anularea Procesului-verbal nr. x din 04.06.2013 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă privind Proiectul POSDRU/41/3.3./G/35602 - "Consolidarea patronatului şi dezvoltarea capacităţii acestuia de a participa la procesul decizional", cod SMIS 9061;

- Anularea creanţei fiscale stabilite în sarcina reclamantului în cuantum de 498.174,73 RON;

- Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2524 din 29 septembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului - Organism Intermediar Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane şi a respins cererea formulată de reclamantul Patronatul Naţional al Viei şi Vinului, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene (în calitate de succesor în drepturi al Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane AM POSDRU) şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului - Organism Intermediar Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs reclamantul Patronatul Naţional al Viei şi Vinului.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că hotărârea judecătorească contestată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În motivarea recursului se arată că sentinţa este nemotivată, întrucât instanţa nu a luat în analiză şi nu s-a pronunţat asupra niciuneia dintre susţinerile părţii reclamante.

Exigenţa impusă de lege motivării sentinţei este esenţială în administrarea justiţiei, întrucât considerentele sunt partea substanţială a hotărârii, partea în care se prezintă motivele de fapt şi de drept care formează convingerea instanţei.

În cazul prezentei hotărâri considerentele nu prezintă "pe scurt" susţinerile părţilor şi pe larg motivele pe care se întemeiază soluţia, astfel cum impune art. 425 alin. (1) C. proc. civ., ci exact contrariul, se copiază cererea de chemare în judecată şi întâmpinarea, iar motivarea propriu-zisă reprezintă copierea din nou a susţinerilor pârâtului Ministerul Fondurilor Europene. Or, un proces echitabil în sensul dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului presupune şi dreptul părţii de a-şi prezenta argumentele şi probele şi obligaţia corelativă a instanţei de judecată de a le examina în mod obiectiv. Astfel că obligaţia instanţei de a motiva decizia este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea obligaţiilor instanţei, lipsa motivării echivalând cu neanalizarea susţinerilor părţilor. Practica CEDO a arătat în repetate rânduri că obligaţia instanţei de motivare a hotărârii reprezintă o garanţie a unui proces echitabil în sensul prevăzut de art. 6 din Convenţie, întrucât "numai prin pronunţarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiţiei" (Hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27.09.2001).

Recurentul mai susţine că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la primul motiv al cererii de chemare în judecată, prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr. 65/2013 (şi a celorlalte acte) ca fiind emisă cu încălcarea prevederilor art. 50 alin. (1) din O.U.G. 66/2011, adică nu este motivată. Cererea a fost reiterată şi în şedinţa de dezbateri din data de 19.05.2014 cu ocazia solicitării în mod expres în cadrul probatorului de obligare a pârâţilor pentru depunerea tuturor actelor care au stat la baza emiterii Deciziei.

Simpla menţionare în decizie a faptului că se referă la Procesul-verbal nr. x din 04 iunie 2013 nu satisface exigenţele art. 50 din O.U.G. 66/2011 cu privire la obligaţia de motivare a deciziei.

Al doilea motiv de nelegalitate al hotărârii îl reprezintă faptul că instanţa s-a pronunţat asupra fondului cauzei pe baza unor documente care nu există la dosarul cauzei: Raportul de Operaţiuni nr. x din 11 septembrie 2012 al Autorităţii de Audit de pe lângă Curtea de Conturi şi la Suspiciunea de Neregulă nr. 2618/GDAMPOSDRU din 11.02.2013, acte care nu au fost comunicate până la promovarea acţiunii şi nici nu au fost depuse de pârâţi în dosarul cauzei, deşi s-a solicitat acest lucru. Deşi instanţa nu a încuviinţat cererea privind depunerea de către pârâţi inclusiv a acestor două documente, hotărârea se bazează pe acestea fără a putea fi verificate. Se arată în sentinţa atacată la parag. (6) pagina 29 că "din Raportul de operaţiuni al autorităţii de audit se reţine că reclamantul a încălcat prevederile art. 2 pct. 2.5 din Anexa 2 la Ordinul nr. 3/2008 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate şi a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operaţiunilor finanţate prin programul operaţional sectorial" şi la parag. (5) pagina 30 "în ceea ce priveşte decontarea unor cheltuieli cu combustibilul rezultate din Anexa nr. 1 la Raportul de operaţiuni al autorităţii de audit s-au identificat cheltuieli neeligibile, reprezentând diferenţa dintre valoarea efectivă a bonurilor fiscale şi consumul normat conform foilor de parcurs aferente şi a bonurilor fiscale de achiziţionare combustibil şi pentru care beneficiarul nu a pus la dispoziţiile documentele justificative aferente" ş.a.m.d. Câtă vreme instanţa nu a cercetat Raportul de Operaţiuni, dar a motivat hotărârea pe baza acestuia, înseamnă că s-a pronunţat în baza unor probe inexistente, aspect ce conduce la nelegalitatea hotărârii.

Al treilea motiv de nelegalitate a sentinţei se bazează pe aceea că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt şi de drept contrară actelor aflate la dosarul cauzei, în ceea ce priveşte cheltuielile privind salarizarea a doi dintre membrii echipei de implementare. Instanţa reţine că "s-au constatat deficienţe privind modul de calcul a drepturilor salariate acordate", însă în Procesul-verbal nr. x din 04.06.2013 se reţine exact contrariul: "Nu au fost constatate deficienţe privind modul de calcul a drepturilor salariale acordate domnului A. - manager de proiect şi doamnei B. - expert accesare fonduri structurale în cadrul proiectului" (pagina 26 din Procesul-verbal).

Din analiza sentinţei judecătoreşti atacate nu rezultă că suntem în prezenţa unei erori în cuprinsul considerentelor, ci a unei superficiale studieri a actelor din dosarul cauzei, întrucât în aceeaşi manieră este tratată de instanţa şi problema stabilirii de către pârât a caracterului neeligibil al comisioanelor ITM, a comisionului bancar şi a cheltuielilor cu combustibilul.

Al patrulea motiv de nelegalitate a sentinţei se referă la caracterul nefondat al acesteia în aprecierea caracterului neeligibil al cheltuielilor privind leasingul financiar pentru cele 6 autovehicule.

Aşadar, instanţa apreciază că valoarea întregului contract de servicii de leasing 187.963,76 RON este cheltuială neeligibilă, iar procesul-verbal este legal întocmit, creanţa fiscală fiind valoarea contractului. Însă, instanţa nu motivează care a fost raţiunea pentru care nu a luat în considerare, de fapt nu a analizat niciuna din apărările noastre referitoare la problema leasingului.

Al cincilea motiv de nelegalitate şi netemeinicie a sentinţei atacate se referă la menţinerea de către instanţă a constatărilor pârâţilor cu privire la caracterul neeligibil al Contractului de prestări servicii de studii de piaţa.

Constatările instanţei cuprind în primul rând o serie de erori: în mod incorect s-a reţinut că valoarea cheltuielilor neeligibile pentru studiul de piaţă este 296.000 RON cu TVA aferent, când în fapt structura de verificare a declarat neeligibilă suma de 335.600,00 RON, reprezentând valoarea integrală a contractului de prestări servicii de studii de piaţă. Apoi în mod incorect instanţa face referire la "studiile de piaţă" că nu au contribuit la realizarea obiectivului proiectului, câtă vreme pârâtul AM POS CCE a stabilit în procesul-verbal atacat că este vorba doar despre unul din cele două studii, respectiv studiul I - Usage & Attitude.

Pe de altă parte, instanţa nu arată cum a ajuns la concluzia că studiile nu au contribuit la realizarea obiectivului proiectului. Pârâţii din prezenta cauză nu au expertiza profesională pentru a analiza un studiu de piaţă şi a stabili concordanţa acestuia cu obiectivul proiectului şi nici de a verifica rezultatele acestuia.

Instanţa şi pârâţii contestă de fapt metodologia de lucru propusă de prestator şi acceptată pentru realizarea studiului, dar nu aduce nici un argument ştiinţific din care să rezulte că această metodologie este incorectă sau improprie faţă de obiectivul studiului.

Recurentul mai arată că în cadrul probatoriului solicitat a propus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care să ateste că metodologia este corectă, expertiză respinsă prin încheierea din 19.05.2014, instanţa apreciind că nu este concludentă în raport de obiectul cauzei.

Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Fondurilor Europene a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata-pârâtă Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei Naţionale a depus la dosar un înscris intitulat Adresă, prin care a reiterat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.

Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 1 iunie 2016, recursul a fost admis în principiu.

Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ., este întemeiat ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei").

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta nu îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului nu a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

În dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătoreşti este sancţionată de legiuitor, pornind de la obligaţia statului de a respecta dreptul părţii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 parag. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, conform jurisprudenţei instanţei de la Strasbourg, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuşi, în mod real, problemele esenţiale care i-au fost supuse şi nu doar să reia pur şi simplu concluziile unei instanţe inferioare.

Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Deoarece Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective, dreptul aflat în discuţie nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată.

Cu alte cuvinte, art. 6 parag. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor şi al elementelor probatorii ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de faţă, instanţa de control judiciar consideră că, într-adevăr, hotărârea recurată nu îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În sistemul de drept procesual civil român căile de atac constituie un remediu pentru eventualele erori ce se pot strecura într-o hotărâre judecătorească.

Motivarea în fapt şi în drept este o condiţie de esenţă a hotărârii judecătoreşti, legiuitorul stabilind în sarcina judecătorului această obligaţie legală, cu precizarea că judecătorul trebuie să explice părţilor, atât în fapt, cât şi în drept care au fost raţiunile care au determinat adoptarea soluţiei.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

În motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc toate susţinerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, astfel că sentinţa este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond cuprinde motive contradictorii, aceasta făcând referire la înscrisuri care nu sunt depuse la dosarul cauzei.

Astfel, instanţa de fond face referire la Raportul de Operaţiuni nr. x din 11 septembrie 2012 al Autorităţii de Audit de pe lângă Curtea de Conturi şi la Suspiciunea de Neregulă nr. 2618/GDAMPOSDRU din 11.02.2013, însă aceste înscrisuri nu sunt depuse la dosar.

De asemenea, Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt şi de drept contrară actelor aflate la dosar.

Astfel, instanţa de fond reţine că în cauză au existat deficienţe privind modul de calcul al drepturilor salariale, însă în procesul-verbal nr. x din 4 iunie 2013 aflat la fila 420 dosar fond, se reţine faptul că nu au fost constatate deficienţe privind modul de calcul al drepturilor salariale acordate celor doi membrii ai echipei de implementare.

În fine, instanţa de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlaltor motive de nelegalitate invocate în cauză, în raport de soluţia pronunţată.

La rejudecare, instanţa de fond va analiza fiecare dintre motivele de nelegalitate invocate de reclamant şi va prezenta argumentele sale în sprijinul soluţiei ce va fi adoptată.

De asemenea, instanţa de fond va analiza oportunitatea depunerii documentelor solicitate de reclamant dacă va aprecia că soluţia ce se va pronunţa va fi determinată de studierea acestor documente.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse la punctul anterior şi în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Patronatul Naţional al Viei şi Vinului împotriva sentinţei civile nr. 2524 din 29 septembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 decembrie 2016.