Res judicata bars administrative challenge to government decision on land administration rights; appeal dismissed

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată reclamanţii UAT Comuna Frumuşeni şi Consiliul Local al Comunei Frumuşeni, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, au solicitat anularea parţială a H.G. nr. 1.705/2006 - anexa nr. 4 în ce priveşte dreptul de administrare al Ministerului Apărării Naţionale asupra suprafeţei de 362.000 mp. (suprafaţă măsurată 230.000 mp.) teren cu destinaţia păşune situat în Comuna Frumuşeni judeţul Arad, înscris în CF Frumuşeni, nr. cad./nr. top. x (CF. vechi Frumuşeni nr. top. 720/a/1/a/1/1/1/1/1/a), având nr. M.F, 152.281, cod de clasificare iniţial 8.29.09 şi cod de clasificare actual 8.19.01.

În cauză, Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Finanţelor Publice au formulat cereri de intervenţie.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 169 din 24 iunie 2016 Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanţii U.A.T. Comuna Frumuşeni şi Consiliul Local al Comunei Frumuşeni, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, şi a admis cererile de intervenţie formulate de intervenienţii Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Finanţelor Publice.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 169 din 24 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii U.A.T. Comuna Frumuşeni şi Consiliul Local al Comunei Frumuşeni au declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că în mod nelegal instanţa de fond a respins acţiunea, reţinând excepţia "puterii lucrului judecat ":

Indicând elementele constitutive ale "autorităţii (sau puterii) lucrului judecat", art. 431 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte în sensul că "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect". Prin urmare, tripla identitate de obiect (eadem res), identitate de cauză (eadem causa petendi) şi identitatea de persoane în aceeaşi calitate (eadem condition personarum), reprezintă condiţia existentei "autorităţii lucrului judecat"'- excepţie ce poate fi deopotrivă atât invocată - în temeiul art. 432 C. proc. civ.- cât şi admisă.

În opinia recurenţilor, "excepţia puterii lucrului judecat" este inoperabilă întrucât, nici una dintre condiţiile pretinse de textul menţionat nu este îndeplinită, nici măcar "identitatea de chestiune litigioasă" (eadem quaestio).

Sub aspectul identităţii de obiect se susţine că prin cererea astfel cum a fost precizată şi adresată Judecătoriei Arad, reclamantul Ministerul Apărării Naţionale a solicitat să se constate nulitatea absolută a Ordinului Prefectului nr. 395 din 12 iunie 2006, a Hotărârilor Comisiei Judeţene Arad de fond funciar nr. 397 şi nr. 398/2006, a Hotărârilor Consiliului local nr. 147 şi nr. 152/2012 precum şi a titlurilor de proprietate emise cu privire la imobilul în discuţie, în timp ce "obiectul prezentei acţiuni" îl reprezintă "anularea (în parte) a unui act administrativ normativ, respectiv H.G. nr. 1705/2006.

Nu există aşadar identitate nici de "obiect", nici de "acelaşi bun determinat "(idem corpus) şi în "aceeaşi cantitate "(eadem quantitas) şi nu poate fi vorba nici de "acelaşi drept "(idemjus);

Referitor la identitatea de cauză se arată că acţiunea reclamantului M. Ap. N. exercitată în dosar nr. x/2012 al Judecătoriei Arad este fundamentată pe dispoziţiile art. 858 C. civ., Legea nr. 18/1991, Legea nr. 213/1998, Legea nr. 169/1997, art. 480 C. civ. (1865), şi nu se află în nici o legătura cu "acţiunea în contencios administrativ" exercitată în prezenta cauză, fundamentată pe dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi celelalte dispoziţii legale enunţate.

Prin urmare, "faptul material sau juridic care constituie temeiul legal" ori "fundamentul direct şi imediat al dreptului" de care se prevalează părţile în cele două cauze, nu sunt identice;

În ceea ce priveşte identitatea de părţi în aceeaşi calitate nu poate fi vorba deoarece părţi în dosar nr. x/2012 al Judecătoriei Arad sunt M.Ap. N. în calitate de reclamant, Comuna Frumuşeni şi Comisia Judeţeană Arad de fond funciar, în calitate de pârâţi, în timp ce, în prezenta cauză, Comuna Frumuşeni şi Consiliul Local Frumuşeni au calitate de reclamanţi, Guvernul României - ca autoritate emitentă a actului administrativ normativ atacat are calitate de pârât, precum şi M.Ap. N. şi Ministerul Finanţelor Publice în calitate de intervenienţi (principal şi respectiv accesoriu), aşadar, nici această condiţie nu este îndeplinită.

Cât priveşte identitatea de chestiune litigioasă - respectiv "ceea ce a făcut obiectul dezbaterilor contradictorii în faţa instanţei şi ceea ce instanţa a decis", este relevant următorul aspect: Judecătoria Arad prin sentinţa civilă nr. 3161 din 24 iunie 2014 pronunţată în dosar nr. x/2012 a admis acţiunea precizată formulată de reclamantul Ministerul Apărării Naţionale - cu consecinţa anularii actelor administrative atacate - întrucât, astfel cum rezultă din considerente, "imobilul face parte din domeniul public fiind inclus în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului aprobat prin H.G. nr. 1705/2006, având nr. MF 104144, cod de clasificare 8.29.09 şi actual 8.19.01 şi are regimul juridic al bunurilor din domeniul public consfinţit de art. 135 din Constituţie, art. 5 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 18/1991 şi Legea nr. 213/1998".

Judecătoria Arad nu s-a pronunţat însă cu privire la "nelegalitatea"H.G. nr. 1705/2006 în baza căreia acest imobil a fost inclus în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului"- ceea ce s-a solicitat în prezenta cauză. De altfel, Judecătoria Arad ori Tribunalul Arad nu aveau abilitatea conferită de lege pentru a se pronunţa sub aspectul legalităţii acestei hotărâri de Guvern deoarece, controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită exclusiv de către instanţa de contencios administrativ, în cadrul acţiunii în anulare, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Or, prin respingerea acţiunii exercitată prin admiterea excepţiei "puterii lucrului judecat", instanţa de fond a ignorat principiul exprimat în doctrină potrivit căruia "hotărârea dată într-o acţiune directă în contencios administrativ, va avea autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile cât priveşte legalitatea sau ilegalitatea actului administrativ normativ atacat ".

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii Guvernul României şi Ministerul Apărării Naţionale au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 25 mai 2017, recursul a fost admis în principiu.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, şi că instanţa de fond a făcut, prin sentinţa pronunţată, prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanţii au solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea parţială a H.G. nr. 1.705/2006 - anexa nr. 4 în ce priveşte dreptul de administrare al Ministerului Apărării Naţionale asupra suprafeţei de 362.000 mp. (suprafaţă măsurată 230.000 mp.) teren cu destinaţia păşune situat în Comuna Frumuşeni judeţul Arad, înscris în CF Frumuşeni, nr. cad./nr. top. x (CF. vechi 2081 Frumuşeni nr. top. 720/a/1/a/1/1/1/1/1/a), având nr. M.F, 152.281, cod de clasificare iniţial 8.29.09 şi cod de clasificare actual 8.19.01.

Intervenientul Ministerul Apărării Naţionale prin cererea de intervenţie şi cererea depusă la data de 29.05.2015 a invocat în apărare efectele lucrului judecat.

Înalta Curte constată că prin sentinţa civila nr. 3161 din 24 iunie 2014 pronunţată de Judecătoria Arad în dosar nr. x/2012, rămasă definitivă prin respingerea recursului de către Tribunalul Arad prin decizia civilă nr. 255 din 15 octombrie 2014, depuse la dosarul cauzei, a fost admisă cererea Ministerului Apărării Naţionale care solicitase instanţei de judecată, în contradictoriu cu Comuna Frumuşeni şi Consiliul Local Frumuşeni, anularea Ordinului Prefectului nr. 395 din 12 iunie 2006 precum şi a unor hotărâri emise de Comisia Judeţeană de Fond Funciar Arad şi de Comisia locală de fond funciar Frumuşeni, care se refereau chiar la terenul care face obiectul prezentului litigiu - înscris în C.F. vechi 2081 Frumuşeni nr. top. 720/a/1/a/1/1/1/1/1/a şi dat în administrarea reclamantului din acel dosar. În cadrul dosarului Judecătoriei Arad nr. 10717/55/2012, au fost administrate probe care au dus la concluzia că bunul imobil la care fac referire reclamantele în actualul litigiu "este inclus în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului aprobat prin H.G. 1045/2000 şi reconfirmat apoi prin H.G. 1326/2001, H.G. nr. 45/2003, H.G. nr. 15/2004, H.G. nr. 2060/2004 şi H.G. nr. 1705/2006. având nr. M.F. 152.281, cod clasificare 8.29,09", şi că în mod greşit prin actele administrative anulate a fost constituit un drept de proprietate al comunei cu privire la terenurile administrate de reclamantul M.Ap. N., prin interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 33, 44 din Legea nr. 18/1991 şi contrar dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din L.18/1991 raportat la cele ale art. 136 din Constituţie. De asemenea, s-a mai constatat că Decizia nr. 1101 din 23 iunie 1962 prin care terenul a fost transmis în administrarea M.Ap. N. reprezintă un act valabil, întocmit în concordanţă cu legislaţia de la acea vreme, efectul producându-se la momentul emiterii deciziei.

Potrivit dispoziţiilor art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., "autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă".

Referitor la identitatea de părţi, această condiţie este îndeplinită, deoarece în cele două procese au fost aceleaşi părţi, chiar dacă au avut calităţi diferite.

Astfel, în dosar nr. x/2012 al Judecătoriei Arad, Ministerul Apărării Naţionale a avut calitatea de reclamant, Comuna Frumuşeni şi Comisia Judeţeană Arad de fond funciar, calitatea de pârâţi, în timp ce, în prezenta cauză, Comuna Frumuşeni şi Consiliul Local Frumuşeni au calitate de reclamanţi, Guvernul României - ca autoritate emitentă a actului administrativ normativ atacat are calitate de pârât, iar Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Finanţelor Publice au calitatea de intervenienţi (principal şi respectiv accesoriu).

Sub aspectul identităţii de obiect, în sfera acestei noţiuni a cererii de chemare în judecată, se include nu numai obiectul material (pretenţia concretă), ci şi dreptul subiectiv care poartă asupra obiectului material (dreptul de proprietate al statului şi dreptul de administrare al Ministerului Apărării Naţionale). Chiar dacă recurenţii susţin că nu există identitate de obiect pe motiv că, prima cerere a avut ca obiect constatarea nulităţii absolute a unor acte administrative, iar cea de-a doua, anularea unui act administrativ normativ, ambele cereri au avut ca obiect anularea unor acte, în legătură şi prin care s-a stabilit dreptul de proprietate al statului şi dreptul de administrare al Ministerului Apărării Naţionale.

Prin cele de-al treilea element (cauza) se înţelege fundamentul pretenţiei afirmate, neputând fi confundat cu dreptul subiectiv.

Prin cauza cererii de chemare în judecată trebuie înţeleasă instituţia sau categoria juridica ori principiul de drept substanţial pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţia sa, iar cum soluţia se pronunţă într-un caz determinat, interesează nu numai regula de drept, ci şi împrejurările de fapt datorită cărora regula respectivă se aplică în acea speţă. Cum prin soluţiile pronunţate în dosar nr. x/2012 s-a stabilit definitiv asupra constituirii dreptului de proprietate al statului şi cel de administrare al Ministerului Apărării Naţionale, iar prin prezenta acţiune se urmăreşte a se constata nelegalitatea unui act administrativ normativ (H.G. nr. 1705/2006), prin care imobilul a fost inclus în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, contestându-se dreptul de proprietate al statului şi dreptul de administrare al Ministerului Apărării Naţionale rezultă, în mod evident, că există o strânsă legătură între cauze, cât timp motivul pretinsei nelegalităţii a actului administrativ normativ îl constituie tocmai actele de transmitere în administrarea Ministerului Apărării Naţionale a terenului în cauză, ce au făcut obiectul unei analize printr-o hotărâre judecătorească, ce intră în puterea lucrului judecat.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că în mod corect şi legal, instanţa de fond a reţinut că efectele lucrului judecat au la bază regula că o constatare făcută printr-o hotărâre definitivă nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre (res judicata pro veritate habetur).

De altfel, chiar dacă s-ar contestata existenţa autorităţii de lucru judecat, soluţia instanţei de fond este legală din perspectiva respectării dispoziţiilor art. 431 alin. (2) din C. proc. civ.

Potrivit art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., oricare dintre părţi poate impune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Acest text reglementează prezumţia legală de lucru judecat, ca manifestare pozitivă a autorităţii de lucru judecat, şi vizează un scop legitim, respectiv garantarea securităţii raporturilor juridice prin evitarea contrazicerilor dintre considerentele hotărârilor judecătoreşti cu privire la aceleaşi chestiuni de fapt şi de drept.

În relaţia dintre părţi, efectul de lucru judecat are caracter absolut şi se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a se statua diferit.

Astfel, indiferent de temeiul juridic invocat, ori de materia juridică în care se solicită controlul judecătoresc al actelor administrative, faptul că în mod definitiv, o instanţă judecătorească a hotărât asupra transmiterii dreptului de proprietate al statului şi a dreptului de administrare al Ministerului Apărării Naţionale asupra terenului în suprafaţă de 362.000 mp, ce face obiectul prezentului litigiu, constituit în baza Deciziei nr. 1101 din 23 iunie 1962 a Comitetului executiv al fostului Sfat Popular al Regiunii Banat, emisă în baza Decretului Consiliului de Stat nr. 409 din 08 septembrie 1955 şi a Decretului nr. 303/1955 şi inclus în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului aprobată prin H.G. nr. 1105/2006 - anexa nr. 4, intră în puterea lucrului judecat, nemaiputând fi repusă în discuţie în acest litigiu.

Cât timp printr-o hotărâre judecătorească definitivă, ce se bucură de autoritate de lucru judecat, s-a stabilit că actul administrativ de transmitere a dreptului de administrare către Ministerul Apărării Naţionale asupra terenului, ce face obiectul prezentului litigiu, constituie un act valabil, iar motivul invocat în privinţa nelegalităţii H.G. nr. 1705/2006 - anexa 4 îl constituie însăşi acest act, ce a fost verificat sub aspectul legalităţii pe calea dreptului comun, indiferent de materia juridică, analiza acestuia nu mai poate face obiectul judecăţii, întrucât s-ar încălca puterea de lucru judecat cu privire la considerentele prin care s-a rezolvat această chestiune litigioasă, potrivit prevederilor art. 430 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurenţilor sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind nefondat.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Frumuşeni şi Consiliul Local al Comunei Frumuşeni împotriva sentinţei civile nr. 169 din 24 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 noiembrie 2017.