Revocation of electronic tender results and route licenses: illegality of modifying awarded administrative acts under Article 1(6) of Law 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1 Cadrul procesual

I. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 10.02.2014 sub nr. x/2/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Centrul Naţional de Management pentru Societatea Informaţională, ca prin hotărârea ce urmează a se pronunţa să se dispună anularea actului administrativ de refacere a punctajelor aferente ofertelor depuse de operatorul S.C. B. S.R.L. în cadrul şedinţei de atribuire din 28.02.2013, comunicat ARR prin adresele nr. 1030 din 03 decembrie 2013 şi nr. 1067 din 10 decembrie 2013, potrivit comunicării ARR nr. 33690 din 12 decembrie 2013, precum şi suspendarea actului administrativ atacat până la soluţionarea în fond a cererii.

II. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 17.02.2014 sub nr. x/2/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Rutieră Română şi Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, anularea deciziei de retragere a licenţei de traseu pentru cursa nr. 12 din traseul nr. 175 Bucureşti - Slobozia din programul naţional de transport 2013-2019 emisă şi pusă în aplicare de ISCTR la solicitarea ARR şi comunicată prin adresa din 19 decembrie 2013; anularea deciziei de retragere a licenţei de traseu pentru cursa nr. 15 din traseul nr. 175 Bucureşti - Slobozia din programul naţional de transport 2013-2019 emisă şi pusă în aplicare de ISCTR la solicitarea ARR şi comunicată prin adresa din 19 decembrie 2013 şi anularea deciziei de înlocuire a graficelor de circulaţie existente pentru sursele nr. 13, 14, 16 şi 19 cod traseu nr. 175 Bucureşti - Slobozia din programul naţional de transport 2013-2019, emisă şi pusă în aplicare de ISCTR la solicitarea ARR şi comunicată prin adresa din 18 decembrie 2013, precum şi suspendarea actelor administrative contestate.

La data de 30.04.2014 reclamanta a depus cerere modificatoare prin care a arătat că înţelege să solicite anularea deciziei nr. 4923 din 19 decembrie 2013 emisă de Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier ISCTR, Inspectoratul Teritorial 2, prin care s-a dispus retragerea Licenţei de Traseu seria x emisă pentru cursa 12 a traseului 175 Bucureşti - Urziceni - Slobozia şi în consecinţă să dispună restituirea licenţei; anularea deciziei nr. 4924 din 19 decembrie 2013 emisă de Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - ISCTR, Inspectoratul Teritorial 2, prin care s-a dispus retragerea Licenţei de Traseu seria x emisă pentru cursa 15 a traseului 175 Bucureşti Urziceni Slobozia, şi în consecinţă să se dispună restituirea licenţei de mai sus către această societate; anularea actului administrativ nr. 33432 din 10 decembrie 2013 emis de pârâta Autoritatea Rutiera Romana - A.R.R şi comunicat prin adresa din 18 decembrie 2013, cu obligarea pârâtei Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. să dispună restituirea Licenţei de Traseu seria x emisă pentru cursa 12 a traseului 175 Bucureşti - Urziceni - Slobozia şi a Licenţei de Traseu seria x emisă pentru cursa 15 a traseului 175 Bucureşti - Urziceni - Slobozia; anularea actului administrativ nr. 1030 din 03 decembrie 2013 şi revenirea asupra punctajului calculat în favoarea S.C. B. S.R.L. Impex S.R.L. şi aducerea punctajului obţinut de reclamantă la situaţia anterioară în privinţa curselor 12, 13, 14, 15,16, şi 19 a traseului 175 Bucureşti - Slobozia.

S.C. B. S.R.L. a formulat cerere de intervenţie prin care a arătat că are un interes legitim, născut şi actual în formularea cererii de intervenţie. Prin cererea de intervenţie au fost invocate excepţiile nulităţii cererii de chemare în judecată, lipsei calităţii procesual pasive a Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti în ceea ce priveşte capetele 1 şi 2 din cerere, privind deciziile de retragere a licenţelor de traseu comunicate prin adresele 4923 şi 4924 din 19.12.2013, autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte cererea de suspendare a deciziei de înlocuire şi anulare a graficelor de circulaţie aferente curselor 13, 14, 16, 19 cod traseu 175 şi inadmisibilităţii în ceea ce priveşte suspendarea executării deciziilor de retragere a licenţelor de traseu comunicate prin adresele 4923 şi 4924 din 19.12.2013. De asemenea, s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 2579 din 02 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2014 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale invocată de pârât prin întâmpinare, competenţa de soluţionare a capătului I din cererea modificatoare, având ca obiect anularea deciziilor nr. 4923 din 19 decembrie 2013 şi nr. 4924 din 19 decembrie 2013 şi restituirea licenţelor, formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul I.S.C.T.R.-Inspectoratul Teritorial 2, a fost declinată în favoarea Tribunalului Ialomiţa, iar capetele II şi III din cererea modificatoare, formulate în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Rutieră Română, respectiv Agenţia pentru Agenda Digitală a României, precum şi cererea de intervenţie accesorie formulată de S.C. B. S.R.L. în favoarea pârâtei A.R.R. au fost disjunse şi înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 02.10.2014 sub nr. x/2/2014.

Prin încheierea de şedinţă din data de 02.10.2014 pronunţată în dosar nr. x/2014 a fost respinsă excepţia conexităţii la dosar nr. x/2104 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, şi a fost admisă excepţia conexităţii dosar nr. x/2014 la dosar nr. x/2014.

III. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 21.02.2014 sub nr. x/2/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română anularea deciziei de reatribuire a curselor din traseul nr. 175 Bucureşti - Slobozia din programul naţional de transport 2013-2019, potrivit comunicării ARR nr. 33690 din 12 decembrie 2013.

Prin încheierea de şedinţă din data de 14.10.2014 pronunţată în dosar nr. x/2014 a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al intervenientului accesoriu şi s-a constatat admisibilă în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de S.C. B. S.R.L.

Prin încheierea de şedinţă din data de 25.11.2014 pronunţată în dosar nr. x/2014 a fost admisă excepţia conexităţii dosar nr. x/2014 la dosar nr. x/2014.

IV. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul aceleiaşi secţii a Curţii de Apel Bucureşti la data 16.07.2014 sub nr. x/2/2014 reclamanta S.C. C. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Romana Rutiera şi Agenţia pentru Agenda Digitala a României (fosta Centrul National de Management pentru Societatea Informaţionala) anularea actului administrativ nr. 33432/10.122013; retragerea Licenţelor de traseu pentru cursa 1 a traseului Bucureşti-Ciocile (cod 157) şi Licenţei de traseu pentru cursa 1 a traseului Bucureşti-Zăvoaia (cod 159), ambele emise de Autoritatea Rutieră Română pe numele B. S.R.L.; anularea actului administrativ nr. 1030 din 03 decembrie 2013 şi revenirea asupra punctajului calculat în favoarea B. S.R.L. şi aducerea punctajului acestei societăţi la situaţia anterioară în privinţa cursei 1 a traseului Bucureşti-Ciocile (cod 157) şi cursei 1 a traseului Bucureşti-Zăvoaia (cod 159) pentru care reclamanta a fost declarată câştigătoare.

Prin încheierea de şedinţă din data de 09.12.2014 pronunţată în dosar nr. x/2014 s-a luat act de împrejurarea că reclamanta a înţeles să cheme în judecată, în calitate de pârât, şi pe S.C. B. S.R.L., prin aceeaşi încheiere fiind admisă excepţia conexităţii dosar nr. x/2014 la dosar nr. x/2012.

Pârâta S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care invocat excepţia lipsei de interes în ceea ce priveşte anularea adresei 1030 din 03 decembrie 2013 cu privire la traseele Bucureşti-Reviga cod 681, Bucureşti-Progresu cod 255 şi Bucureşti-Slobozia cod 175, precum şi excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind anularea adresei nr. x din 03 decembrie 2013.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 380 din 12.02.2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile inadmisibilităţii şi excepţia lipsei de interes a reclamantei C. S.R.L. de a solicita anularea în întregime a adresei nr. x din 03 decembrie 2013, ca neîntemeiate; a respins cererile conexate formulate de reclamantele S.C. A. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia pentru Agenda Digitală a României (fost Centrul Naţional de Management pentru Societatea Informaţională) şi Autoritatea Rutieră Română şi intervenientele S.C. B. S.R.L., S.C. D. S.R.L. şi E. şi Transportatorilor Autorizaţi din România, ca neîntemeiate; a admis cererile de intervenţie formulate de S.C. B. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L. şi a respins cererea de intervenţie formulată de E. şi Transportatorilor Autorizaţi din România.

1.3. Cererile de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 380 din 12.02.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs:

¤ reclamanta S.C. C. S.R.L., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

¤ reclamanta S.C. A. S.R.L., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

Recursul reclamantei S.C. C. SRL

În motivarea căii de atac, reclamanta menţionată a arătat următoarele:

Normele de drept material pe care Instanţa de fond le-a încălcat atunci când a soluţio­nat cererea sunt:

Art. 57 alin. (1), art. 59 alin. (5) şi art. 62 din Ordinul M.T.I. nr. 980/2011 care vizea­ză faptul ca punctajele operatorilor de transport participanţi la atribuire se calcu­lează numai in cadrul atribuirilor organizate potrivit legii, nu in afara acesteia; art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 27/2011 care stabilesc cadrul general pentru organiza­rea şi efectuarea transporturilor rutiere de persoane pe teritoriul României, care stabileşte cele trei principii de baza ale oricărei atribuiri electronice, respectiv: principiul liberei concurente, principiul transparentei şi principiul accesului liber şi nediscriminatoriu la piaţa transportului rutier, fata de intervenţia necompetenta a CNMSI ulterioara declarării câştigătorilor şi emi­terii licenţelor de traseu in favoarea câştigătorilor; art. 5 din H.G. nr. 1439/2009 care reglementa înfiinţarea CNSMSI (actualmente abrogata prin H.G. nr. 1132/2013, publicata in Monitorul Oficial al României nr. 31 din 15 ianuarie 2014) - in vigoare la data atribuirii electronice din 28.02.2013, conform căruia CNSMSI (AADR) doar gestionează şi operează "Sistemul infor­matic pentru atribuirea electronică a autorizaţiilor de transport internaţional rutier de marfă şi pentru atribuirea electronică a traseelor naţionale din programele de transport prin serviciile regulate judeţene, interjudeţene limitrofe şi interjudeţene", neavând aşadar competenta de a organiza atribuiri electronice; art. 67 alin. (3) din O.M.T.I. nr. 980/2011 care vizează faptul ca in cazul retragerii licenţei de traseu pentru o cursa, reclamanta nu va mai putea participa la următoarele şedinţe de atribuire a cursei respective, dispoziţii despre care Instan­ţa de fond a arătat ca "nu sunt incidente" în cauza; art. 18 şi art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care prezin­tă relevanta sub aspectul ca sentinţa civila nr. 194 din 17.01.2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, nu a stabilit obligaţii in sarcina ARR şi AADR de a recalcula punctajele paratei B., mai ales ca aceasta hotărâre a fost pusă în aplicare in mod nelegal ulterior anunţării câştigătorilor atribuirii din 28.02.2013 şi emiterii licenţelor de traseu; pct. 1 din Anexa nr. 3 a Ordinului M.T.I. nr. 1640/2012 privind data de referinţă în raport de care se calculează punctajele participanţilor la atribuire, coroborate cu pct. 9 din Anexa nr. 2 din Ordinul M.T.I. nr. 1640/2012 care prevede ca ope­ratori de transport nu pot participa la atribuire cu obligaţii restante la bugetul de stat la data de referinţă.

B. a participat cu datorii la atribuirea din data de 28.02.2013; art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei potrivit căruia orice plata efectuată de debitoare in insolventa ulterior deschiderii procedurii către unul sau mai mulţi creditori sunt nule, prezentând relevanta sub aspectul exercitării cu rea-credinţă de către B. a dreptului de a participa la atribui­rea din 28.02.2013. B. a dobândit în mod fraudulos calitatea de partici­pant şi câştigător in cadrul atribuirii.

Normele de drept material pe care instanţa de fond le-a aplicat greşit atunci când a soluţionat cererea sunt: Pct. 7 din Anexa 18 a O.M.T.I. nr. x/2011 pentru aprobarea Normelor meto­dologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe stabilite prin O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, modificat prin O.M.T.I. nr. 1640/2012, din care rezulta ca reclamanta va fi depunctata la toate cursele cu cate 2. puncte pentru fiecare licenţa retrasa la următoarea şedinţa de atribuire (pentru fiecare cursa la care participa); art. 134 lit. s), pct. xii) din O.M.T.I. nr. 980/2011 din care rezulta ca operatorii de transport au dreptul sa primească de la ARR o înştiinţare privind retragerea licenţei de traseu; pct. 2, teza a doua, şi pctul 6 din Anexa nr. 2 a Ordinului M.T.I. nr. 1640/2012 prezintă relevanta in legătura cu sentinţa civila nr. 194 din 17.01.2013 in privinţa « efectelor » acesteia în accepţiunea Instanţei de fond; art. 14 alin. (4) şi alin. (7) din Legea nr. 554/2004 prezintă relevanta in legătura cu sentinţa civilă nr. 194 din 17.01.2013 in privinţa « momentului de la care produc efectele suspensive de executare ale acestei sentinţe» in accepţiunea Instanţei de fond.

În afara normelor de drept material încălcate, instanţa de fond a încălcat sau a nesocotit, după caz, în mod flagrant şi următoarele principii de drept consacrate: principiul aflării adevărului şi dreptului la apărare; principiul legalităţii, validităţii şi opozabilităţii actelor administrative unilaterale; principiul exercitării cu buna-credinta a drepturilor procesuale civile.

Expunându-şi în mod sintetic argumentele, recurenta S.C. C. S.R.L. a susţinut că rezultatele atribuirii din data de 28.02.2013 au intrat in circuitul civil, au produs efecte şi beneficiază de prezumţia de valabilitate şi legalitate întrucât nu exista nicio hotărâre judecătoreasca definitiva care sa le anuleze. Aceste rezultate sunt opozabile erga omnes, inclusiv fata de ARR şi CNMSI - AADR întrucât atribuirea a fost declarata închisă, rezultatele au fost comunicate oficial, deci făcute publice. Singurul câştigător al celor doua curse care fac obiectul licenţelor retrase este numai reclamanta menţionată, iar decizia de recalculare a punctajelor şi de retragere a licenţelor reprezintă un ABUZ GROSOLAN !

De asemenea, mai arată reclamanta că, noile rezultate, după recalcularea lor, din iniţiativa AADR, nu îi sunt opozabile întrucât nu sunt rezultatul unei şedinţe de atribuire aşa cum rezulta din art. 57 alin. (1), art. 59 alin. (5) şi art. 62 din Ordinul M.T.I. nr. 980/2011. Aşadar, câştigătorii pot fi declaraţi numai in cadrul atribuirilor organizate potrivit legii, nu în afara acestora. De aceea, instanţa de fond a încălcat principiul legalităţii, validităţii şi opozabilităţii actelor administrative unilaterale, nesocotind rezultatele oficiale, care nu mai puteau fi modificate decât printr-o altă procedura de atribuire sau prin hotărâre judecătoreasca prin care sa fie anulata parţial atribuirea din 28.02.2013 şi sa fie dispu­sa reluarea acesteia pentru anumite curse/trasee. De aceea, iniţiativa AADR de a recal­cula punctajele obţinute de parata B. şi de a o declara câştigătoare, după afişa­rea rezultatelor şi mai ales după emiterea licenţelor de traseu nu are suport legal, căci aşa cum s-a arătat anterior, câştigătorii se declara in cadrul unei proceduri de atribuire, iar punctajele se calculează doar in cadrul legal al organi­zării unei şedinţe de atribuire!

Mai mult decât atât, AADR nu era competent sa recalculeze punctajele în raport de dis­poziţiile art. 5 din H.G. nr. 1439/2009 făcând astfel un abuz la lege şi de competenta. În sprijinul celor afirmate, sunt invocate cele doua răspunsuri pe care CNMSI i le-a adresat B. şi din care rezulta clar ca CNMSI nu este competent sa efectueze corecţii ale rezultatelor şedinţei de atribuire decât ca urmare a anularii întregii atribuiri (prin hotărâre judecătorească - n.n.) întrucât programul informatic S.A.E.T. calculează automat rezultatele, fara intervenţie umana (Anexele 18 şi 19 la acţiune).

CNMSI a recunoscut deci că nu avea nici posibilitatea legala şi nici competenţa sa introducă date noi in sistem şi sa modifice rezultatele oficiale, publice, ale şedinţei de atribuire din 28.02.2013. Cadrul legal in care o astfel de operaţiune era posibilă era reluarea şedinţei de atribuire. De aceea, declararea ulterioara a altui câştigător reprezintă un abuz de putere, mai ales in contextul in care CNMSI - AADR a recunoscut in scris aceste aspecte (Anexele 18-19 la acţiune). Aşadar, CNMSI a vrut sa repare retroactiv o greşeală, insa nu poate sa intre in legalitate comiţând o nelegalitate!

Pe de alta parte, un alt aspect lăsat nesoluţionat de instanţa de fond este acela ca B. trebuia descalificata la şedinţa de atribuire din 28.02.2013. B. a abuzat de drepturile sale şi a participat in mod fraudulos la atribuire având datorii la bugetul de stat la data de referinţă, căci aceasta este data in raport de care ARR acorda punctajele. Potrivit pct. 1 din Anexa nr. 3 a Ordinului M.T.I. nr. 1640/2012: "Punctajele aferente criteriilor de evaluare se stabilesc raportat la data de referinţă care reprezintă ultima zi din anul anterior anului atribuirii". Cum atribuirea s-a ţinut in 2013, data de referinţă este 31.12.2012. Pct. 9 din Anexa nr. 2 din Ordinul M.T.I. nr. 1640/2012 prevede ca: "Operatorul de transport rutier nu poate participa la atribuirea traseelor/curselor inter judeţene, în cazul în care înregistrează obligaţii restante la bugetul centralizat al statului, conform certificatului de atestare fiscală."

De aceea, recurenta apreciază că instanţa de fond, prin soluţia adoptata, a legitimat încălcarea legii atât de către CNMSI - AADR, cat şi de către B.! Principiul legalităţii actelor administrative presupune nu numai ca autorităţile administrative sa nu încal­ce legea, ci şi ca toate deciziile lor sa se întemeieze pe lege.

Or tocmai acest aspect este contestat - decizia de recalculare a punctajelor este nelegală. Iar principiul exercitării cu buna-credinţă a drepturilor civile presupune un drept şi un interes legi­tim, ceea ce B. nu poate demonstra în contextul in care a fraudat atribuirea.

Aşadar, instanţa nu este chemata în acest proces sa analizeze legalitatea rezultatelor atribuirii din 28.02.2013 sau dacă şi când trebuia aplicata sentinţa civilă pronunţată sub nr. x în 17.01.2013, ci este chemata sa constate legalitatea actelor administrative emise de către cele doua parate - ARR şi AADR, deci dacă recalcularea s-a făcut în mod legal în modalitatea aleasa de AADR! Instanţa de judecata este întotdeauna ţinută de cadrul procesual stabilit de reclamant prin cererea de chemare in judecata, iar recurenta solicitase să fie anulate actele ARR şi AADR, revenirea la punctajele anterioare şi retragerea licenţelor emise către B. !

lata ca in acest proces nu interesează «... ca trebuie stabilit: care sunt efectele pe care sentinţa civila menţionata le produce, momentul de la care sunt produse efectele, persoanele fata de care produse efecte şi executarea efectiva a hotărârii ». Instanţa de fond a ajuns la aceasta eroare de judecata ca urmare a faptului ca nu a studiat toate argumentele noastre de fapt şi de drept şi nu a analizat cu atenţie obiectul cererii de chemare in judecata ! Reclamanta solicitase să fie anulate actele administrative emise ca urmare a încălcării legii de către ARR şi CNMSI şi revenirea la situaţia anterioara. Instanţa de fond nu a fost investita cu analiza legalităţii rezultatelor ca urmare a aplicării sau neaplicării Sentin­ţei civile nr. 194 din 17.01.2013 !

În opinia recurentei, in acest proces, trebuie lămurite următoarele probleme: (i) daca recalcularea punctajelor B. după declararea câştigătorilor şi emiterea licenţelor de traseu este legala; (ii) daca organul care a avut iniţiativa recalculării este competent in acest sens; (iii) daca exista o hotărâre definitiva prin care sa se fi anulat rezultatele iniţiale şi sa se fi declarat alţi câştigători ori sa fi fost anulate licenţele de traseu emise iniţial pentru cursele in litigiu; (iv) daca s-au fixat obligaţii in sarcina vreunei autorităţi parate potrivit art. 18 şi art. 24 din Legea nr. 554/2004 în privinţa recalculării rezultatelor.

În plus, o altă remarca este aceea ca instanţa de fond a legitimat prin soluţia pronunţată inclusiv calculul noilor rezultate, or niciodată în acest proces ARR sau AADR nu a făcut dovada ca noul calcul este corect. Punctajele acordate participanţilor la şedinţa din 28.02.2013 nu pot fi cenzurate nici de către instanţele de judecată, căci nu intra în competenta acestora, ci doar de către ARR cu concursul CNMSI, operatorul progra­mului informatic. Instanţele pot dispune, dacă sunt sesizate in acest sens, anularea in tot sau in parte a atribuirii şi pot dispune reluarea atribuirii pentru anumite curse şi recalcularea punctajelor in funcţie de anumite criterii (precum ar fi pct. 2 şi pct. 6 din Anexa nr. 2 a Ordinului M.T.I. nr. 1640/2012).

În consecinţă, această recurentă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Recursul reclamantei S.C. A. SRL

În motivarea căii de atac formulate de această recurentă s-a arătat că motivele de nelegalitate vizează dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dispoziţii conform cărora, casarea unor hotărâri se poate cere "când hotărârea a fost data cu încălcarea sau aplicarea greşita a normelor de drept material".

Totodată, au fost invocate şi dispoziţiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., dispoziţii care prevăd ca "motivele prevăzute la alin. (1), nu pot fi primite decât daca ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau in cursul judecării, apelului ori, deşi au fost invocate in termen, au fost respinse, sau instanţa a omis sa se pronunţe asupra lor",

I. Prin Sentinţa recurată, Curtea nu s-a pronunţat asupra excepţiilor nulităţii cererii de chemare in judecata, şi a autorităţii de lucru judecat in ceea ce priveşte cererea de suspendare a deciziei de înlocuire şi anulare a graficelor de circulaţie aferente Licenţelor de Traseu eliberate subscrisei pentru cursele 13, 14, 16 şi 19, invocate în dosar nr. x/2014 şi nr. x/2/2014.

Prin cererea de intervenţie depusa de intimata intervenienta S.C. B. S.R.L., la termenul din data de 30 aprilie 2014 in dosar nr. x/2014 din care a fost disjuns dosar nr. x/2014, intimata intervenienta a invocat excepţiile nulităţii cererii de chemare in judecată şi a autorităţii de lucru judecat in ceea ce priveşte cererea de suspendare a deciziei de înlocuire şi anulare a graficelor de circulaţie aferente Licenţelor de Traseu eliberate subscrisei pentru cursele 13, 14, 16 şi 19.

S.C. A. S.R.L., a depus la termenul din data de 11 iunie 2014, întâmpinare la cererea de intervenţie formulata de S.C. B. S.R.L., prin care a răspuns la toate excepţiile invocate şi in plus a invocat in raport cu intervenienta B., excepţia lipsei calităţii de reprezentant al apărătorului intervenientei, excepţia nulităţii cererii de intervenţie şi excepţia inadmisibilităţii cererii de intervenţie.

Potrivit art. 397 alin. (1) C. proc. civ. "Instanţa este obligata sa se pronunţe asupra tuturor cererilor deduse judecăţii."

Potrivit art. 237 alin. (2) pct. 1 "În vederea scopului prevăzut la alin. (1), Instanţa va soluţiona excepţiile ce se invoca ori pe care le poate ridica din oficiu".

În temeiul art. 248 C. proc. civ. "Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedura, precum şi asupra celor de fond care fac inutila, în tot sau in parte, administrarea de probe, ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei". Totodată instanţa trebuie sa analizeze pricina sub toate aspectele, sa analizeze toate excepţiile invocate şi apărările formulate.

În cauza de fata, Instanţa de fond, a omis sa examineze apărările formulate de către recurentă cu privire la excepţiile invocate de intimata intervenienta S.C. B. S.R.L. prin cererile de intervenţie depuse in cele doua dosare conexate şi nu a pus in discuţia părţilor aceste excepţii.

Omisiunea instanţei de fond de a pune aceste excepţii in dezbaterea contradictorie a părţilor şi apoi de a le soluţiona motivat, echivalează cu încălcarea de către Instanţa a dreptului la apărare fiindcă, procedând astfel, i-a privat pe de-o parte de posibilitatea de a susţine excepţiile invocate prin întâmpinările formulate la cererile de intervenţie, iar pe de alta parte de posibilitatea de a combate excepţiile ridicate de intimata intervenienta B.

În egala măsura, nepronunţarea asupra excepţiilor indicate mai sus, pune instanţa de control judiciar in imposibilitatea de a verifica legalitatea şsi temeinicia Sentinţei recurate, căci semnifica nedezlegarea unui mijloc de apărare care era hotărâtor pentru soluţia data.

Prin soluţionarea recursului, Instanţa de Control Judiciar, nu se poate pronunţa direct şi pentru prima oara in cadrul procesul legal asupra nulităţii cererilor de chemare in judecata, a calităţii de reprezentant al apărătorului intervenientei sau asupra inadmisibilităţii cererii de intervenţie, deoarece ar priva partea de calea legala de atac şi nu ar asigura, in special pârtii nemulţumite de dezlegarea data, garanţiile unui proces echitabil. Procedând in acest mod, Instanţa de fond a încălcat obligaţia stabilită prin art. 237 C. proc. civ., art. 248 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 397 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la art. 5 alin. (1) C. proc. civ., art. 9 C. proc. civ., art. 13 şi art. 14 C. proc. civ., iar neanalizarea acestor excepţii, împiedică exercitarea controlului judiciar, instanţa de recurs fiind pusa în situaţia in care nu poate analiza justeţea soluţiei adoptate în întregul sau, astfel încât, prin aceasta subscrisa societate ar suferi o vătămare care nu poate fi inlaturata decât prin anularea Hotărârii.

II. Instanţa de fond a pronunţat Sentinţa recurată cu încălcarea şi aplicarea greşita a normelor de drept material.

Aşa cum s-a arătat mai sus, obiectul cauzei înregistrate sub nr. x/2/2014, l-a constituit anularea actelor administrative nr. 1030 din 3 decembrie 2013 şi respectiv 1067 din 10 decembrie 2013 emise de Agenţia pentru Agenda Digitala a României - AADR.

Prin actul administrativ nr. 1030 din 03.12.2013 emis de intimata - parata AADR, s-a realizat recalcularea punctajelor obţinute la atribuirea electronică organizata in data de 28 februarie 2013, atât de subscrisa societate S.C. A. S.R.L., cât şi de intimata intervenienta S.C. B. S.R.L., cu motivaţia punerii in aplicare a sentinţei civile nr. 194 din 17 ianuarie 2013.

Totodată, sentinţa civila nr. 194 pronunţată în data de 17 ianuarie 2013 de Curtea de Apel Bucureşti in dosar nr. x/2012, nu mai putea produce efecte juridice la data emiterii actului administrativ nr. 1030 emis la data de 3 decembrie 2013, întrucât la aceasta data (3 decembrie 2013) suspendarea criteriilor de punctare nu mai putea avea efect asupra atribuirii electronice organizata de intimatele parate in data de 28 februarie 2013. întrucât procedura de atribuire s-a realizat conform calendarului de atribuire, şi in consecinţa cursele din programul de Transport au fost atribuite, rezultatele au fost publicate, iar Licenţele de traseu au fost eliberate operatorilor de Transport declaraţi câştigători, printre care şi S.C. A. S.R.L., pentru cursele nr. 12, 13, 14, 15, 16 şi 19 cod traseu 175 Bucureşti - Slobozia.

Astfel, recalcularea punctajului materializat prin actul administrativ nr. 1030/3 decembrie 2013, reprezintă in fapt o revocare a actului administrativ reprezentat de rezultatul atribuirii electronice a traseelor şi curselor din programul de Transport naţional Interjudeţean valabil pentru perioada 2013 - 2019, afişat pe site-ul ARR in data de 28.02.2013. Trebuie menţionat ca in urma rezultatului atribuirii electronice, intimata parata Autoritatea Rutiera Romana a eliberat subscrisei societăţi în luna aprilie 2013 Licenţele de Traseu împreună cu graficele de circulaţie pentru cursele 12,13,14, 15, 16 şi 19 cod traseu 175 Bucureşti Slobozia cu o valabilitate de la 01.05.2013 - 30.06.2019. Ori Licenţele de Traseu eliberate subscrisei, reprezintă acte administrative, care au intrat in circuitul civil începând cu data de 01 mai 2013 şi nu mai puteau fi revocate decât in concordanţă cu prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

Asa cum rezultă din parag. (1) pagina 12 a Sentinţei recurate, Instanţa de Fond in mod greşit a analizat cererea de anulare a actului administrativ nr. x/03/12/2013, precum şi actele administrative subsecvente, prin prisma efectelor pe care Sentinţa 194 din 17 ianuarie 2013 le-a produs, momentul de la care sunt produse efectele, persoanele fata de care produce efecte şi executarea efectiva a hotărârii. Totodată, instanţa de fond, a omis sa cerceteze condiţiile instituite prin art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, apreciind in mod greşit ca acestea nu sunt incidente in prezenta cauza.

Potrivit art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 "Autoritatea publica emitenta a unui act administrativ unilateral nelegal, poate sa solicite instanţei anularea acestuia, in situaţia in care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat in circuitul civil şi a produs efecte juridice. În cazul admiterii acţiunii, instanţa se pronunţa, daca a fost sesizata prin cererea de chemare in judecata, şi asupra validităţii actelor juridice încheiate, in baza actului administrativ nelegal, precum şi asupra efectelor juridice produse de acestea."

Din textele de lege sus-citate, rezulta ca autoritatea emitenta a unui act administrativ poate sa-l revoce daca sunt întrunite următoarele condiţii: actul administrativ sa nu fi intrat in circuitul civil şi actul administrativ sa fie nelegal.

În ceea ce priveşte intrarea in circuitul civil a unui act administrativ, este acela în care produce efecte juridice civile adică se nasc raporturi juridice civile. Este unanim admis, ca actele administrative produc efecte juridice din momentul publicării sau comunicării lor. Pe aceasta linie de gândire un act administrativ naşte drepturi şi obligaţii, deci produce efecte juridice din momentul comunicării lui, in consecinţa el intra în circuitul civil în acest moment devenind irevocabil. (Decizia Civila nr. 22/CA din 18.01.2007 a Curţii de Apel Constanta).

Prin urmare, Rezultatul atribuirii electronice pentru atribuirea curselor şi traseelor din Programul National de Transport, a fost afişat pe site-ul intimatei parate Autoritatea Rutiera Romana in data de 28 februarie 2013. În baza actului administrativ reprezentat de Rezultatul Atribuirii electronice", Autoritatea Rutiera Romana, a eliberat in luna aprilie 2013 recurentei Licenţele de Traseu pentru cursele 12,13,14,15, 16 şi 19 cod Traseu 175 Bucureşti - Slobozia, cu valabilitate de la 01.05.2013 pana la data de 30.06.2019. începând cu data de 01 mai 2013, subscrisa societate S.C. A. S.R.L. a început sa opereze pe cursele pentru care ne-au fost atribuite şi eliberate Licenţe de Traseu.

În aceste condiţii, actele administrative reprezentate de rezultatul atribuirii electronice publicat pe site-ul ARR-ului in data de 28 februarie 2013 împreuna cu Licenţele de Traseu eliberate subscrisei, sunt acte administrative care au intrat in circuitul civil la 01.05.2013, şi acestea nu mai puteau fi revocate la data de 3 decembrie 2013 prin actul administrativ 1030 şi ulterior prin toate actele subsecvente ce constituie obiectul dosarelor conexate, decât cu respectarea prevederilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

În acest sens, s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Deciziile nr. 478/2011 şi respectiv nr. 638/2006, prin care a statuat ca "posibilitatea autorităţii publice emitente a unui act administrativ nelegal să solicite instanţei constatarea nulităţii acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice, este o expresie a textului art. 1 alin. (5) din Constituţia României."

Astfel ca, emiterea actului administrativ nr. 1030 din 3 decembrie 2013 şi a actelor administrative subsecvente ce constituie obiectul dosarelor conexate, cu încălcarea prevederilor şi nerespectarea procedurilor instituite prin art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, echivalează cu o încălcare a drepturilor constituţionale, ceea ce contravine prevederilor art. 3 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu art. 147 alin. (4) din Constituţia României.

Totodată, este greşit raţionamentul juridic a Instanţei de fond de la pagina 12 ultimul paragraf potrivit căruia "În condiţiile in care CNMSI şi ARR, nu au fost parte in dosar nr. x/2012, ţinând cont ca la momentul pronunţării Sentinţei 194, nici una dintre aceste instituţii publice nu îşi exercitase încă atribuţiile in legătura cu atribuirea electronica a Licenţelor de Traseu, este evident ca aceasta hotărâre nu avea cum sa cuprindă obligaţii stabilite - in sarcina lor". Ca urmare a acestei motivaţii, recurenta apreciază că instanţa de fond nu a coroborat motivele acţiunii principale cu înscrisurile depuse în probaţiune.

Din înscrisul aflat la fila 124 dosar de fond (x/2/2014), emis de Autoritatea Rutiera Romana - ARR in data de 01 februarie 2013 către CNMSI, rezulta în mod indubitabil ca aceasta instituţie avea cunoştinţă de soluţia pronunţată prin Sentinţa 194 de Curtea de Apel Bucureşti in dosar nr. x/2012, prin care s-a dispus suspendarea pct. 2 şi 6 din Anexa 2 a Ordinul MTI nr. 1640/2012. În acest sens ARR, a solicitat CNMSI să îi comunice "dacă din punct de vedere tehnic atribuirea traseelor interjudeţene se poate efectua fara a lua in considerare cele doua criterii".

Prin înscrisul aflat la fila 125 dosar de fond (x/2/2014), CNMSI comunica Autorităţii Rutiere Romane ca "pentru actualizarea softului informatic (...) este necesar un timp de aproximativ doua săptămâni, in funcţie de amploarea modificărilor", iar "în cazul in care au survenit modificări în modul de atribuire, modificări generate de procese in instanţa va rugam sa ne precizaţi în mod oficial aceste aspecte, cu atât mai mult cu cat a fost stabilit un nou calendar al şedinţei de atribuire". Prin Adresa nr. x emisă în data de 08.02.2013 de Autoritatea Rutieră Romana, a fost stabilit un nou calendar al şedinţei de atribuire a curselor/traseelor din Programul de Transport interjudeţean valabil în perioada 01.05.2013 - 30.06.2019 ce s-a desfăşurat în perioada 08.02.2013 - 28.02.2013.

Aşa cum rezultă din corespondenta purtata intre intimatele parate ARR şi AADR (fost CNMSI), rezulta in mod indubitabil ca ambele instituţii implicate in procedura de atribuire electronica au avut cunoştinţă despre pronunţarea sentinţei nr. 194 din 17 ianuarie 2013, contrar afirmaţiilor instanţei de fond din ultimul paragraf pag 12 din sentinţa recurată.

Faţă de cele învederate, recurenta concluzionează că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, motiv pentru care solicită sa se dispună în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului aşa cum a fost formulat, casarea sentinţei pronunţată de instanţa de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

4. Apărările intimatelor

Prin întâmpinările depuse, intimatele Autoritatea Rutieră Română, Agenţia pentru Agenda Digitală a României şi S.C. B. S.R.L. au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând, în esenţă, că sentinţa recurată este legală şi temeinică.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 27 ianuarie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 15.06.2017 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Cu privire la fondul recursului. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurentelor, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate, pentru considerentele care urmează, fiind incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din noul C. proc. civ.

2.1 Argumentele de fapt şi de drept relevante

Astfel, Înalta Curte constată că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra unor argumente esenţiale ale recurentelor-reclamante, invocate în mod explicit prin cererile de chemare în judecată.

În privinţa cererilor de chemare în judecată formulate de S.C. A. S.R.L., Înalta Curte reţine că această reclamantă a susţinut că actele administrative atacate sunt nelegale întrucât punerea în aplicare a sentinţei nr. 194 din 17 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti - SCAF trebuia făcută la momentul comunicării către CNMSI a criteriilor de punctare. Sentinţa se referă la o suspendare în regim de urgenţă şi provizorie a criteriilor şi a fost special pronunţată în timp util pentru ca atribuirea din februarie 2013 să se realizeze cu luarea ei în considerare. Suspendarea criteriilor de punctare nu mai putea avea efect asupra licitaţiei din februarie 2013 deoarece procedura de atribuire se realizase conform calendarului de atribuire iar cursele fuseseră atribuite, rezultatele fiind publicate şi eliberându-se licenţele de traseu operatorilor câştigători.

Reclamanta menţionată a mai susţinut că sentinţa nr. 194 din 17 ianuarie 2013 nu conţine nicio dispoziţie din care să rezulte obligarea CNMSI să recalculeze punctajul sau obligarea ARR să reatribuie cursele şi că recalcularea punctajului materializată în noul rezultat al atribuirii este în fapt o revocare a actului administrativ materializat în "rezultatele şedinţei de atribuire din 28.02.2013 pentru programul de transport interjudetean", revocare interzisă de lege deoarece actul administrativ a intrat în circuitul civil producând efecte juridice.

Or, instanţa de fond şi-a fundamentat soluţia de respingere a acţiunii exclusiv pe argumentul conform căruia actele administrative atacate au fost emise ca urmare a punerii în executare a sentinţei nr. 194 din 17 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi că operaţiunea de refacere a punctajelor a reprezentat expresia îndeplinirii obligaţiei de executare a hotărârii judecătoreşti menţionate, nefiind vorba despre o revocare a unui act administrativ. Judecătorul fondului a mai arătat că hotărârea judecătorească menţionată produce efecte erga omnes, întrucât prin aceasta au fost suspendate dispoziţii dintr-un act administrativ normativ.

Însă, în opinia Înaltei Curţi, prin această argumentaţie nu se răspunde în mod efectiv susţinerilor reclamantei S.C. A. S.R.L. - nu se explică în mod concret de ce rezultatele şedinţei de atribuire din 28.02.2013 nu au ţinut cont de sentinţa pronunţată la 17.01.2013 şi, în plus, se face o confuzie între revocarea acestor rezultate (care a intervenit prin recalcularea punctajelor şi un nou rezultat al atribuirii electronice) şi motivul acestei revocări - necesitatea punerii în executare a sentinţei nr. 194 din 17 ianuarie 2013. Altfel spus, faptul că recalcularea punctajelor a fost efectul punerii în executare a sentinţei menţionate nu înseamnă că nu au fost revocate rezultatele şedinţei de atribuire din 28.02.2013. Ca urmare, dispoziţiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 erau aplicabile în speţă şi instanţa de fond avea datoria de a analiza dacă în cauză mai era posibilă revocarea actului administrativ, în condiţiile acestui text legal.

Totodată, Înalta Curte reţine că instanţa fondului a apreciat drept legală operaţiunea de recalculare a punctajelor în lipsa unei obligaţii exprese impuse de instanţa de judecată prin sentinţa nr. 194 din 17 ianuarie 2013, luând în considerare efectele erga omnes produse de această sentinţă, întrucât s-a suspendat executarea unui act administrativ normativ. Înalta Curte reţine însă că aserţiunea referitoare la efectele erga omnes ale sentinţei menţionate nu este în niciun fel motivată, motivarea fiind cu atât mai necesară în condiţiile în care respectiva problemă de drept este una controversată, ce a făcut ulterior pronunţării sentinţei, inclusiv obiectul unui recurs în interesul legii, respins ca inadmisibil prin decizia ICCJ nr. 18/2017.

Cât priveşte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. C. S.R.L., Înalta Curte reţine că şi această reclamantă a invocat mai multe motive de nelegalitate ale actelor pe care a înţeles să le atace, motive ce pot fi sintetizate astfel: lipsa înştiinţării prealabile prevăzute de Ordinul MTI nr. 980/2011; rezultatele procedurii de atribuire din 28.02.2013 au intrat în circuitul civil şi beneficiază de prezumţia de valabilitate şi legalitate, fiind opozabile erga omnes, în timp ce noile rezultate, efect al recalculării punctajelor, nu sunt opozabile, deoarece nu a existat o procedură de atribuire organizată potrivit legii; intimata CNSMSI (actualmente AADR) nu era competentă să efectueze corecţii ale rezultatelor şedinţei de atribuire decât ca urmare a anulării întregii atribuiri, întrucât programul informatic calculează automat rezultatele, fără intervenţie umană; intimata S.C. B. trebuia descalificată de la şedinţa din 28.02.2013, deoarece a participat în mod fraudulos la atribuire, întrucât avea datorii la bugetul de stat la data de referinţă.

Or, Înalta Curte constată că, exceptând motivul referitor la lipsa înştiinţării prealabile prevăzute de Ordinul MTI nr. 980/2011, instanţa de fond nu a analizat deloc argumentele expuse de reclamanta menţionată în motivarea cererii de chemare în judecată, nici sub aspectul relevanţei şi nici al temeiniciei acestora.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din noul C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Rolul principiului motivării hotărârilor judecătoreşti, consacrat prin acest text legal, este acela de a asigura o bună administrare a justiţiei şi de a face posibil un control judiciar efectiv, motivarea sumară sau confuză echivalând cu nemotivarea.

De asemenea, jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 parag. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, în sensul că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susţinerile părţilor sunt analizate de instanţă, aceasta având obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor probatorii (hotărârea din 28.04.2005 în cauza Albina contra României).

Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că, deşi instanţa fondului a respins ca neîntemeiate cererile conexate, în fapt aceasta nu a soluţionat fondul cauzei, întrucât nu a analizat argumentele esenţiale expuse de reclamante în motivarea acţiunilor. Or, în raport cu principii fundamentale ale procesului civil (dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare), soluţionarea fondului presupune elucidarea tuturor aspectelor esenţiale ale raportului juridic dedus judecăţii, astfel cum acestea au fost relevate prin cererea de chemare în judecată. În mod evident, principiul dublului grad de jurisdicţie împiedică instanţa de control judiciar să analizeze direct în recurs argumentele ce nu au făcut obiectul analizei instanţei de fond.

4.2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Faţă de considerentele mai sus expuse şi văzând prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 497 noul C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de S.C. A. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 380 din 12.02.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în întregime sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2017.