Refusal of waste battery management license: nullity of administrative act due to insufficient motivation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 25.02.2014, astfel cum a fost ulterior completată, reclamanta S.C. A. S.R.L. (ERS) a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Comisia de Evaluare şi Autorizare a Organizaţiilor Colective şi de evaluare şi aprobare a planului de operare pentru producătorii care îşi îndeplinesc în mod individual obligaţiile privind gestionarea deşeurilor de baterii şi acumulatori (Comisia), Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice (MMSC) şi Ministerul Economiei:

- anularea Deciziei emise de Comisie în data de 29.10.2013, prin care aceasta a respins cererea ERS de emitere a licenţei de operare;

- constatarea nelegalităţii răspunsului MMSC la plângerea prealabilă, comunicat prin Adresa nr. x/MN din 20.12.2013;

- obligarea Comisiei să aprobe cererea ERS de emitere a licenţei de operare;

- obligarea MMSC să emită ERS licenţa de operare, în temeiul art. 31 din Ordinul comun al Ministrului Mediului şi Pădurilor şi Ministrului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri nr. x/3189/2011;

- cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1054 din 14.04.2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal:

- a înaintat înscrisul denunţat ca fals - minuta întâlnirii Comisiei din 18.10.2013 - Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, pentru cercetarea falsului, împreună cu o copie a încheierii de şedinţă din data de 03.03.2015 şi a sentinţei;

- a respins în rest cererea de sesizare a Parchetului, în baza art. 304 C. proc. civ.

- a respins cererile având ca obiect anularea Deciziei Comisiei comunicate prin Adresa nr. x din 29 octombrie 2013, obligarea la aprobarea cererii şi emiterea licenţei de operare, ca neîntemeiate;

- a respins cererea de anulare a răspunsului la plângerea prealabilă, comunicat prin adresa din 20 decembrie 2013 a MMSC, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta S.C. A." S.R.L., care a solicitat casarea acesteia, în baza dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea acţiunii, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenta a formulat următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească contestată:

În concret, partea a arătat că documentaţia pe care a prezentat-o, în vederea obţinerii licenţei de operare, respectă dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Ordinul nr. 2743/2011, privind aprobarea Procedurii şi criteriilor de evaluare şi autorizare a organizaţiilor colective şi evaluare şi aprobare a planului de operare pentru producătorii care îşi îndeplinesc în mod individual obligaţiile privind gestionarea deşeurilor de baterii şi acumulatori, precum şi componenţa şi atribuţiile comisiei de evaluare şi autorizare (în continuare, "Procedura"), precum şi pe cele din Anexa 4 pct. 1 şi 7 din Procedură, privind conţinutul planului de operare, pe care organizaţiile colective şi-l asumă pe perioada licenţei.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimatul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Răspunzând punctual la motivele de recurs, partea a arătat următoarele:

4.2. Recurenta a formulat răspuns la întâmpinare.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 02.03.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 11.05.2017, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data de 27.10.2017.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă S.C. A." S.R.L. a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ, în temeiul art. 8 şi art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:

- Adresa nr. x din 29 octombrie 2013 prin care intimata-pârâtă Comisia de evaluare şi autorizare a organizaţiilor colective şi de evaluare şi aprobare a planului de operare pentru producătorii care îşi îndeplinesc în mod individual obligaţiile privind gestionarea deşeurilor de baterii şi acumulatori din cadrul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice a respins cererea părţii de emitere a licenţei de operare;

- Adresa nr. x din 20 decembrie 2013 prin care Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice a respins contestaţia administrativă formulată împotriva actului administrativ anterior enunţat, apreciind că nu are competenţa să se pronunţe asupra legalităţii acestuia.

Prima instanţă a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Instanţa de control judiciar nu poarte împărtăşi soluţia primei instanţe pentru că nu este corespunzător motivată şi reflectă interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor normative aplicabile în speţă, ceea ce atrage incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Răspunzând punctual motivelor de recurs, instanţa de control judiciar reţine următoarele:

6.1. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Recurenta a invocat caracterul contradictoriu al argumentaţiei primei instanţe pe problema respectării principiului motivării actului administrativ.

Înalta Curte apreciază că motivul de casare analizat este fondat.

Într-adevăr, curtea de apel "reţine ca fiind corecte criticile reclamantei referitoare la conţinutul deciziei Comisiei de respingere a cererii, comunicate prin Adresa nr. x/29.10 2013." Cu toate acestea, instanţa "apreciază, totuşi, că decizia de respingere a cererii de acordare a licenţei de operare nu poate fi anulată pentru nemotivare în condiţiile în care din corespondenţa purtată între părţi rezultă anumite elemente de drept apreciate de Comisie ca necesitând completări/clarificări, elemente care au fundamentat concluzia autorităţii că există cerinţe legale care nu au fost îndeplinite de solicitantul licenţei de operare."

Aşadar, instanţa de primă jurisdicţie acreditează ideea că cerinţa de motivare a fost respectată în speţa de faţă prin valorificarea conţinutului corespondenţei purtate de părţi înainte de adoptarea deciziei administrative de respingere a cererii recurentei. O astfel de interpretare este în mod indubitabil contradictorie, ştiut fiind faptul că actul administrativ trebuie să cuprindă elementele de fapt şi de drept pe care se fundamentează. Mai mult decât atât, art. 4 alin. (8) din Ordinul nr. 2743/3189/2011 - act normativ ce reglementează procedura de emitere a actului administrativ contestat - precizează în mod expres faptul că "respingerea solicitării se motivează şi să comunică în scris solicitantului (…)."

6.2. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

Prima critică subsumată acestui motiv de recurs se referă la nerespectarea principiului motivării actului administrativ.

Pe acest aspect, cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că un act administrativ este motivat atunci când el enunţă motivele de fapt şi de drept pentru care autorul său îl consideră justificat.

Motivarea reprezintă o condiţie generală, aplicabilă oricărui act administrativ.

Altfel spus, motivarea este o condiţie de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia şi contextul adoptării sale. Obiectivul său este prezentarea într-un mod clar şi neechivoc a raţionamentului instituţiei emitente a actului. Aşadar, motivarea este o formalitate substanţială a cărei absenţă sau insuficienţă antrenează invaliditatea actului.

Motivarea urmăreşte o dublă finalitate: îndeplineşte o funcţie de transparenţă a procedurilor administrative în profitul cetăţenilor care vor putea astfel să verifice dacă actul este sau nu întemeiat şi permite autorităţii judiciare să exercite controlul de legalitate asupra acestuia. Din această cauză, motivarea trebuie să expună într-un mod clar şi neechivoc raţionamentele instituţiei care a emis actul.

De asemenea, motivarea trebuie să indice în mod expres baza juridică a actului adoptat.

O motivare insuficientă sau greşită este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actului administrativ, iar aceasta atrage nulitatea sau nevalabilitatea lui.

În cauza de faţă, Înalta Curte apreciază că actul dedus judecăţii, respectiv Adresa nr. x din 29 octombrie 2013 - prin care a fost respinsă cererea recurentei-reclamante de acordare a licenţei de operare în vederea organizării şi finanţării în numele producătorilor a colectării deşeurilor de baterii şi acumulatori pentru atingerea ratelor minime anuale de colectare şi a nivelurilor de eficienţă privind reciclarea, conform prevederilor H.G. nr. 1.132/2008 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori, cu modificările şi completările ulterioare - nu este motivată în mod corespunzător. Astfel, singura argumentaţie din cuprinsul acestui act administrativ unilateral cu caracter individual priveşte faptul că "S.C. A." S.R.L. nu îndeplineşte criteriile de autorizare, prevăzute la art. 3 din Anexa Ordinului nr. 2743/3189/2011, privind aprobarea Procedurii şi criteriilor de evaluare şi autorizare a organizaţiilor colective şi evaluare şi aprobare a planului de operare pentru producătorii care îşi îndeplinesc în mod individual obligaţiile privind gestionarea deşeurilor de baterii şi acumulatori, precum şi componenţa şi atribuţiile comisiei de evaluare şi autorizare." Se observă faptul că emitentul adresei, respectiv Comisia de evaluare şi autorizare a organizaţiilor colective şi de evaluare şi aprobare a planului de operare pentru producătorii care îşi îndeplinesc în mod individual obligaţiile privind gestionarea deşeurilor de baterii şi acumulatori, nu a individualizat în mod concret criteriile considerate ca fiind neîndeplinite de solicitant şi nu a arătat argumentele pentru care a ajuns la o astfel de concluzie. De asemenea, se constată faptul că emitentul actului nu a făcut referire la documentaţia anterioară emiterii acestuia. Ca atare, se poate concluziona în sensul că decizia administrativă de respingere a cererii recurentei nu este motivată în fapt şi drept, în condiţiile în care simpla referire generică la încălcarea art. 3 din Procedură, care reglementează toate criteriile de autorizare, nu este suficient de clară şi nici îndestulătoare. Pe cale de consecinţă, instanţa de control judiciar constată că actul administrativ aflat în discuţie este lovit de nulitate ca efect al lipsei motivării, fapt ce impune obligarea Comisiei să reanalizeze cererea recurentei.

În raport de cele anterior prezentate, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celorlaltor criticii de nelegalitate subsumate acestui motiv de casare.

6.3. Având în vedere dispoziţiile art. 453 C. proc. civ., precum şi faptul că se află în culpa procesuală, Înalta Curte va obliga intimaţii-pârâţi să plătească recurentei-reclamante cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru şi onorariul de avocat. Instanţa de control judiciar va face aplicarea prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ. şi va stabili cuantumul cheltuielilor de judecată la suma de 5.000 RON.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa, în parte, sentinţa atacată, în sensul că va admite, în parte, acţiunea reclamantei, va anula actele administrative contestate şi va obliga pârâta Comisia să reanalizeze cererea acesteia de acordare a licenţei de operare. Totodată, Înalta Curte va obliga intimaţii-pârâţi să plătească recurentei-reclamante cheltuieli de judecată în sumă de 5.000 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1054 din 14 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa atacată, în sensul că admite în parte acţiunea reclamantei.

Anulează Adresa nr. x din 29 octombrie 2013, emisă de pârâta Comisia de evaluare şi autorizare a organizaţiilor colective şi de evaluare şi aprobare a planului de operare pentru producătorii care îşi îndeplinesc în mod individual obligaţiile privind gestionarea deşeurilor de baterii şi acumulatori din cadrul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice şi Adresa nr. x din 20 decembrie 2013, emisă de Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice.

Obligă pârâta Comisia, anterior nominalizată, să reanalizeze cererea reclamantei de acordare a licenţei de operare, înregistrată sub nr. x din 3 aprilie 2013.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Obligă intimaţii-pârâţi Comisia de evaluare şi autorizare a organizaţiilor colective şi de evaluare şi aprobare a planului de operare pentru producătorii care îşi îndeplinesc în mod individual obligaţiile privind gestionarea deşeurilor de baterii şi acumulatori din cadrul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, Ministerul Mediului (fost Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, fost Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice) şi Ministerul Economiei (fost Ministerul Economiei, Comerţului şi Turismului) la plata către recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a sumei de 5000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 noiembrie 2017.