Audit measures annulled; public entity prevails after res judicata barred recovery findings.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Sesizarea instanţei de fond

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat - RA, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a solicitat anularea încheierii nr. 19 din 11.03.2014 în sensul admiterii contestaţiei asupra punctului II.1 din Decizia nr. 7 (măsura pentru remedierea abaterilor prezentate la punctul 14 din Decizie), emisă de Curtea de Conturi - Departamentul IV şi a Raportului de control înregistrat la Sucursala Agrosilvică şi de Agrement Scroviştea sub nr. 3841 din 19.12.2013, precum şi suspendarea executării acestui act administrativ până la soluţionarea irevocabilă a litigiului.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2713 din data de 14.10.2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat - R.A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat - RA, solicitând admiterea acestei căi de atac, casarea hotărârii şi, rejudecând, să fie trimisă cauza spre rejudecare instanţei de fond.

În susţinerea recursului s-a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. conform căruia hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de nelegalitate reclamanta recurentă a susţinut următoarele:

Cu privire la faptul că nu s-ar fi luat măsuri în vederea recuperării prejudiciului de la societatea de pază, în esenţă, instanţa de fond în mod greşit a reţinut că, reclamanta a dispus încă de la data producerii incendiului (09.05.2013) de probe suficiente referitor la cauza incendiului, cele doua procese-verbale în care organele de anchetă au consemnat drept cauză probabilă a incendiului scurt circuitul electric din camera în care locuia paznicul şi în care paza trebuia asigurată permanent, 24 de ore din 24, bazându-şi această concluzie pe caluzele contractului de prestări servicii de paza nr. 835 din 22.03.2013 încheiat între Sucursala Agrosilvică şi de Agrement Scroviştea şi Societatea A. S.R.L.

Având în vedere că, prin procesele-verbale întocmite de serviciul de stingere a incendiilor ISU, cât şi prin adresa din 13 decembrie 2013 a Ministerul Afacerilor Interne, a fost exclusă orice culpă a agentului de paza însărcinat de Societatea A. S.R.L. care îşi exercita atribuţiile de serviciu la momentul producerii evenimentului, s-a susţinut de recurentă că nu a fost stabilită în nici un mod prevăzut de lege, vinovăţia sau răspunderea societăţii de pază pentru paguba creată prin incendiul din 09.05.2013 Vilei nr. 88 Snagov.

Întrucât cauza probabilă a producerii incendiului este un scurt circuit la instalaţia electrică, cumulată şi cu absenţa oricărei culpe a agentului de pază, se apreciază că sunt întrunite elementele unui caz de forţă majoră/caz fortuit, conform art. 2 lit. f) din Contract, Capitolul "Definiţii" unde părţile au inclus incendiul în categoria forţei majore, şi a art. 19 din acelaşi contract unde forţa majoră este recunoscută drept cauza exoneratoare de răspundere contractuală.

Dată fiind specialitatea Prestatorului în asigurarea serviciilor de pază şi supraveghere, nu poate fi extinsă răspunderea acestuia peste obligaţiile asumate, peste natura obligaţiilor şi specificul contractului şi nici nu îi poate fi atrasă răspunderea pentru orice tip de pagubă fără legătură cu exercitarea atribuţiilor circumscrise contractului încheiat.

Instanţa de fond şi-a însuşit concluziile auditorilor intimatei Curtea de Conturi a României cu privire la stabilirea existenţei culpei în sarcina prestatorului, deşi prin conduita sa, intimata şi-a depăşit atribuţiile stabilite conform art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi dispunând în sarcina conducerii subscrisei masurile prevăzute la punctul II. 1. din Decizia nr. 7.

Conform art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 "În situaţiile în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entităţii publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligaţie a conducerii entităţii auditate".

Incendiul a fost produs la 14,45 - în miezul zilei, ceea ce exclude cu desăvârşire ca agentul de pază să se fi aflat în dormitor, iar potrivit planului de pază agentul avea obligaţia de asigurare a pazei şi supravegherii întregului obiectiv care se întinde pe aproape un hectar (9.106 mp) iar din declaraţia acestuia nu se afla în dormitor, ci patrula în incinta obiectivului.

În ceea ce priveşte faptul că Sucursala Agrosilvică şi de Agrement Scroviştea a continuat în mod nejustificat plata către Societatea A. S.R.L., se susţine de recurentă că nu s-a ţinut cont de normele legale privind răspunderea delictuală şi de starea de fapt.

Ulterior producerii incendiului paza şi supravegherea obiectivului a fost impusa de lege şi necesară. Paza a fost executată având în vedere că pe teren au rămas resturi de materiale de construcţie valorificabile din punct de vedere patrimonial de către regie (a se vedea în acest sens adresa R.A.-APPSSAA Scroviştea nr. 1938 din 17.06.2014 in care este consemnata recuperarea unor părţi de material aparţinând Vilei 88 - fier vechi în valoare de 5.831 RON) şi faţă de care trebuiau luate masuri de conservare.

Conform prevederilor art. 2, alin. (1) din Legea nr. 333/2003, art. 3 alin. (1), precum şi art. 3 alin. (2) din aceeaşi lege rezultă că reclamanta avea obligaţia legală de a asigura paza obiectivului - chiar dacă imobilul a ars în totalitate - câtă vreme pe terenul respectiv se aflau bunuri cu valoare de inventar. În acest sens este şi adresa răspuns a Inspectoratului General al Poliţiei Române - Politia Staţiunii Snagov nr. 3867 din 10.12.2013 prin care s-a adus la cunoştinţa regiei că din cercetările efectuate nu au rezultat fapte de natură penală, iar incendiul nu a produs pericol public, sens în care s-a propus neînceperea urmăririi penale. În conţinutul aceleiaşi adrese s-a subliniat necesitatea asigurării pazei - chiar în situaţia arderii în întregime a bunului imobil - câtă vreme pe teren mai există bunuri cu valoare de inventar, cum a fost cazul în speţă.

În altă ordine de idei, urmare a producerii incidentului, deşi imobilul a fost distrus în proporţie de 90%, la faţa locului au rămas elemente de structură care, pe de o parte puteau crea o stare de pericol (exemplu: coşuri de fum cu înălţimea de 10 m) şi care, în lipsa unei supravegheri, ar fi putut determina aplicarea dispoziţiilor C. civ. privind răspunderea delictuală.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1., art. 483 şi art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., art. 1266 alin. (2), art. 1268, art. 1349 alin. (3), art. 1351, art. 1376 alin. (1) şi art. 1378 C. civ., art. 2. alin. (1), art. 3 alin. (1), precum şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 333/2003. art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca temeinică şi legală.

În argumentarea apărărilor formulate pârâta intimată susţine că în mod corect a menţinut instanţa de fond actele atacate ca fiind emise cu respectarea prevederilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, coroborate cu dispoziţiile art. 1321, art. 1322, art. 1350 alin. (1) - alin. (3) Secţiunea 9 C. civ., ale pct. 8.10.2, art. 262 alin. (1) din Reglementările contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin O.M.F.P. nr. 3055/2009, cu modificările şi completările ulterioare, art. 12.1 alin. (1), art. 12.2, art. 9.3 din Contractul de servicii nr. 835/22.03.2013, ale art. 12 pct. 7 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a RA - A.P.P.S. aprobat prin H.G. nr. 60/2005 privind organizarea şi funcţionarea RAAPPS, ale art. 6 lit. d), lit. e), lit. i) şi lit. k), art. 22 lit. f) şi lit. j), art. 38 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a S.A.A. Scroviştea, precum şi cele ale pct. 2 alin. (1) lit. b), pct. 39, pct. 40 alin. (2) din Normele privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, aprobate prin Ordinul MFP nr. 2861/2009.

Se apreciază că nu pot fi primite susţinerile recurentei potrivit cărora Curtea de Conturi a României şi-a depăşit atribuţiile stabilite conform prevederile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, republicată, prin dispunerea măsurilor de la pct. II.1 din Decizia nr. 7/2014, întrucât prin acestea s-au adus la cunoştinţă abaterile de la legalitate şi regularitate constatate şi s-au stabilit în sarcina conducerii entităţii obligaţia de a determina întinderea exactă a prejudiciilor şi recuperarea acestora.

Abaterile vizau neluarea măsurilor pentru recuperarea de la persoanele răspunzătoare a pagubei, estimată în sumă de 319.000 RON, cauzată patrimoniului privat al statului aflat în administrarea RAAPPS - S.A.A. Scroviştea, de distrugerea într-un incendiu a Vilei 88. S.A.A. Scroviştea a continuat în mod nejustificat plata către S.C. A. S.R.L. a serviciilor de pază pentru Vila 88, în valoare de 33.011,28 RON (inclusiv TVA), şi după data în care aceasta a fost distrusă în incendiu.

Echipa de audit a constatat că în urma distrugerii bunului, Sucursala Agrosilvică şi de Agrement Scroviştea nu s-a îndreptat împotriva prestatorului pentru recuperarea pagubei, estimată în sumă de 319.000 RON, cauzată patrimoniului privat al statului aflat în administrarea sa.

În plus, S.A.A. Scroviştea nu a reziliat contractul nr. x din 22.03.2013 cu S.C. A. S.R.L. şi a continuat în mod nejustificat plata serviciilor de pază către acelaşi prestator, achitând în perioada mai - septembrie 2013 suma de 33.011,28 RON (26.622 RON la care se adaugă TVA) pentru paza aceluiaşi obiectiv.

Astfel, în contradicţie cu cele susţinute de recurenta - reclamantă, paza trebuia asigurată permanent, 24 din 24 de ore, iar cauza probabilă a incendiului, aşa cum a fost reţinută în cele două procese-verbale de intervenţie de către organele de anchetă este "scurt circuitul electric din camera în care locuia paznicul".

Recurenta afirmă că în mod greşit instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că în raport de cercetările efectuate "nu au rezultat aspecte de natură penală" şi că nu s-a dispus începerea urmăririi penale pentru agentul de pază de serviciu la data respectivă. Însă lipsa elementelor constitutive ale unei infracţiuni înlătură doar caracterul penal al faptei, obligaţia recurentei - reclamante de a lua măsuri pentru acoperirea pagubei pricinuită de incendiu rămânând în vigoare, în condiţiile în care, erau întrunite elementele răspunderii civile delictuale, aşa cum s-a demonstrat.

Astfel, nu există explicaţii care sa justifice inacţiunea conducerii S.A.A. Scroviştea pentru recuperarea prejudiciului cauzat de distrugerea în incendiu a Vilei 88, cu atât mai mult cu cât de la data producerii incendiului nu au mai fost dobândite alte documente/acte de la organele de anchetă, în afara celor două procese-verbale de constatare menţionate încheiate chiar în data producerii incendiului.

În opinia intimatei argumentele prezentate în recurs nu sunt de natură să justifice necesitatea ca S.A.A. Scroviştea să continue relaţiile contractuale (contractul pentru servicii de pază nr. 835 din 22 martie 2013) cu Societatea A. S.R.L, tocmai cu firma ale cărei prestaţii necorespunzătoare i-au provocat o însemnată pagubă, şi în consecinţă, să efectueze plata serviciilor de pază, după incendiu, în perioada mai - septembrie 2013, în sumă de 33.011,28 RON (26.622 RON la care se adaugă TVA).

În susţinerea acestui punct de vedere se arată că, aşa cum a afirmat chiar recurenta -reclamantă, valorificarea materialelor ce se puteau recupera se realizase deja în cursul lunii iunie 2013, acesta fiind un motiv care demonstrează că nu era justificată continuarea contractului de pază, care era lipsit de obiect.

Dispoziţiile art. 1349 alin. (3) C. civ., precum şi ale art. 1377 alin. (1) C. civ., referitor la obligaţia de a repara prejudiciul cauzat, invocate în conţinutul recursului declarat, vin să susţină tocmai constatarea auditorilor publici externi şi obligaţia conducerii R.A.-A.P.P.S. fiind de a asigura integritatea patrimoniului privat al statului aflat în administrarea sa.

În drept, se invocă dispoziţiile art. 205 coroborate cu art. 494 şi urm. C. proc. civ., art. 33, alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, art. 18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, pct. 227 Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 130/2010, publicată în M. Of. al României nr. 832 din 13 decembrie 2010 Partea I, precum şi celelalte dispoziţii legale invocate în apărare.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinare.

5. Procedura derulată în faţa instanţei de recurs

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă, s-a concluzionat că în raport cu dispoziţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., recursul este admisibil în principiu, având în vedere că acesta îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) şi c)-e) din C. proc. civ., a fost declarat în termen, motivele de recurs se încadrează celor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi nici nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate în condiţiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 20 iunie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a admis în principiu, recursul declarat de reclamantul Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat R.A. împotriva sentinţei nr. 2713 din 14 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, şi s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la 26 octombrie 2017.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea acţiunii de anulare a încheierii nr. 19 din 11.03.2014, prin care a fost respinsă contestaţia exercitată de reclamantă împotriva punctului II. 1 din Decizia nr. 7, emisă de Curtea de Conturi - Departamentul IV şi a Raportului de control înregistrat la Sucursala Agrosilvică şi de Agrement Scroviştea sub nr. x din 19 decembrie 2013, precum şi anularea acestor din urmă acte administrative sau operaţiuni administrative.

Prin Decizia nr. 7 din 20 ianuarie 2014 emisă de Departamantul IV al Curţii de Conturi Bucureşti la pct. 14 s-a constatat de auditorii emitentei că reclamanta Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat R.A. nu a luat măsurile pentru recuperarea de la persoanele răspunzătoare a pagubei, estimată în sumă de 319.000 RON, cauzată patrimoniului privat al statului aflat în administrarea reclamantei, de distrugerea într-un incendiu a Vile 88. S-a mai constatat că S.A.A. Scroviştea a continuat în mod nejustificat plata către Societatea A. S.R.L. a serviciilor de pază pentru Vila 88, în valoare de 33.011,28 RON (inclusiv TVA), şi după data în care aceasta a fost distrusă în incendiu.

Vila 88, care face parte din domeniul privat al statului, aflat în administrarea Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat R.A. - Sucursala Agrosilvică şi de Agrement Scroviştea, a ars în întregime în urma unui incendiu declanşat în data de 9 mai 2013.

Potrivit procesului-verbal de intervenţie nr. x din 09 mai 2013 întocmit de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Codrii Vlăsiei" al judeţului Ilfov, după constarea incendiului şi a elementelor incendiate s-a stabilit ca sursă probabilă a acestui eveniment un scurt circuit în electric în camera paznicului (dormitor).

În continuare, auditorii Curţii de Conturi au reţinut că, paza vilei nr. 88 era asigurată prin contract de Societatea A. S.R.L., care a înfiinţat un post de pază permanent, unde personalul de pază locuia şi asigura paza. Dar, deşi potrivit Contractului de prestări Servicii de pază nr. 835 din 22.03.2013 încheiat între S.A.A. Scroviştea şi Societatea A. S.R.L. "prestatorul se obligă să despăgubească achizitorul împotriva pagubelor produse pe timpul executării serviciului de pază", iar organele de anchetă au stabilit drept cauză probabilă a incendiului scurt circuitul electric din camera paznicului (în care paza trebuia asigurată permanent, 24 de ore din 24), S.A.A. Scroviştea nu s-a îndreptat împotriva prestatorului pentru recuperarea pagubei, estimată în sumă de 319.000 RON, cauzată patrimoniului privat al statului, urmare a distrugerii în incendiu a Vilei 88. Entitatea s-a rezumat doar la scoaterea din funcţiune şi casarea mijloacelor fixe neamortizate integral, la valorificarea materialelor rezultate la Remat, precum şi la evidenţierea valorii rămase de 198.158,06 RON ca şi cheltuială nedeductibilă din punct de vedere fiscal.

S-a mai reţinut, în plus că S.A.A. Scroviştea nu a reziliat contractul nr. x din 22 martie 2013 cu Societatea A. S.R.L. şi a continuat în mod nejustificat plata serviciilor de pază, achitând în perioada mai - septembrie 2013 suma de 33.011,28 RON (26.622 RON la care se adaugă TVA) pentru paza terenului rămas fără Vila 88.

Această abatere a fost consemnată la pct. 3.3.1 din Raportul de control nr. x din 19 decembrie 2013, iar în vederea înlăturării efectelor acesteia la pct. II 1 din Decizia nr. 7 din 20 ianuarie 2014 s-a decis, în temeiul art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 şi ale pct. 174 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 130/2010, stabilirea întinderii prejudiciului cauzat patrimoniului privat al statului aflat în administrarea S.A.A. Scroviştea de distrugerea într-un incendiu a Vilei 88 şi recuperarea acestuia de la persoanele răspunzătoare, precum şi recuperarea de la Societatea A. S.R.L. a contravalorii serviciilor de pază plătite de S.A.A. Scroviştea după distrugerea în incendiului a obiectivului.

Criticile reclamantei recurente potrivit cărora Curtea de Conturi şi-a depăşit competenţele legale cu care a fost învestită, sunt formulate pentru prima dată în recurs, neregăsindu-se în cererea de chemare în judecată cu care a învestit instanţa de fond, nefăcând în consecinţă obiectul analizei acesteia.

Aşa fiind, aceste critici se circumscriu noţiunii de motive noi, care duc la modificarea parţială a cauzei cererii de chemare în judecată în recurs, în sensul art. 478 C. proc. civ. raportat la art. 494 C. proc. civ., conduita recurentei din acest punct de vedere fiind inadmisibilă.

Faţă de cele expuse în precedent, Înalta Curte nu va analiza această critică, care excede, aşa cum s-a arătat, cadrului procesual cu care a fost învestită instanţa de fond.

Cu toate acestea este de observat că, pe lângă instituirea măsurii de stabilire a întinderii prejudiciului cauzat patrimoniului privat al statului aflat în administrarea S.A.A. Scroviştea de distrugerea într-un incendiu a Vilei 88 şi recuperarea acestuia de la persoanele răspunzătoare în sarcina reclamantei, auditorii pârâtei în constatările ce premerg măsurile dispuse, analizează şi condiţiile răspunderii civile contractuale a Societăţii A. S.R.L. pe care o găsesc răspunzătoare de producerea acestui prejudiciu în patrimoniul privat al reclamantei.

În ce priveşte a doua măsură, se dispune recuperarea de la Societatea A. S.R.L. a contravalorii serviciilor de pază plătite de S.A.A. Scroviştea după distrugerea în incendiu a obiectivului, considerându-se imputabil reclamantei faptul că nu a reziliat contractul nr. x din 22 martie 2013, continuând în mod nejustificat plata serviciilor de pază, achitând în perioada mai - septembrie 2017 suma de 33.011,28 RON pentru terenul rămas după incendiul vilei 88.

Aşa fiind, existenţa abaterii reţinute în sarcina reclamantei este circumscrisă strict la stabilirea responsabilităţii contractuale a Societăţii A. S.R.L. şi la existenţa demersului judiciar al reclamantei pentru recuperarea prejudiciului de la această societate comercială, orice altă posibilitate de recuperare a prejudiciului fiind exclusă din această perspectivă.

Or, prin sentinţa civilă nr. 3967 din 15 iunie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2015, definitivă urmare a respingerii recursului prin Decizia nr. 1424 din 27 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat - R.A. în contradictoriu cu pârâta Societatea A. S.R.L. având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 313.172,92 RON reprezentând contravaloarea pagubelor înregistrate cu privire la Vila 88, urmare a incendiului în care aceasta a ars şi a sumei de 39.669,84 RON plata serviciilor de pază după data la care aceasta a fost distrusă în incendiu.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţele judecătoreşti menţionate au reţinut în esenţă, în ce priveşte prima pretenţie, că nu s-a făcut dovada nerespectării vreunei clauze contractuale pentru a se angaja răspunderea civilă a Societăţii A. S.R.L., iar cu privire la a doua pretenţie că, obligaţia asigurării în continuare a pazei imobilului şi, implicit, a plăţii contravalorii acestui serviciu de Poliţia Staţiunii Snagov prin adresa din 10 decembrie 2013, aceasta indiferent de faptul că imobilul a ars în totalitate.

Aşa fiind, abaterile reţinute în sarcina reclamantei nu există, actele administrative emise de pârâtă, care le constată şi sancţionează, fiind nelegale, iar hotărârea instanţei de fond care le validează fiind pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 488, pct. 8 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantă şi, casând sentinţa atacată, va admite acţiunea şi va anula încheierea nr. 19/11.03.2014 şi pct. 14 din Decizia nr. 7/2014 emise de pârâta Curtea de Conturi a României.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat - RA împotriva sentinţei nr. 2713 din 14 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând cauza admite acţiunea şi anulează încheierea nr. 19 din 11.03.2014 şi Pct. 14 din Decizia nr. 7/2014 emisă de pârâta Curtea de Conturi a României.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2017.