Bribery classification: Surgeon's pre-operative demand for payment constitutes corruption rather than receipt of undue benefits

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 296 din 25 martie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost condamnat inculpatul T.D.F. la pedeapsa de un an și 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin. (1) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 10 luni.

Totodată, s-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la 31 iulie 2002 la 2 august 2002, și că suma de 8.000.000 lei a fost restituită denunțătoarei Ș.C.D.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Inculpatul T.D.F. își desfășoară activitatea ca medic de specialitate, cu profil ortopedie, în cadrul secției ortopedie a Spitalului Clinic de Urgență, având ca sarcini de serviciu, printre altele, obligativitatea de a face parte din echipa operatorie în intervențiile ortopedice care se efectuează bolnavilor aflați sub îngrijirea sa, potrivit indicațiilor și programului stabilit de medicul șef de secție.

La data de 29 iulie 2002, a fost internată în secția ortopedie bolnava C.A., mătușa denunțătoarei Ș.C., de către inculpat care era medic de gardă în acea zi.

În ziua imediat următoare, bolnava a fost programată pentru operație pentru ziua de 31 iulie 2002, de către medicul T.F. care a condus vizita în zilele de 29 și 30 iulie 2002, din echipa de medici care a făcut vizita făcând parte și inculpatul.

După terminarea vizitei, denunțătoarea Ș.C. s-a deplasat la spital și a luat legătura cu inculpatul, știind că acesta va efectua intervenția chirurgicală. Cu această ocazie, potrivit declarațiilor denunțătoarei, inculpatul i-a pretins suma de 8.700.000 lei pentru sine și pentru ceilalți medici care urmau să facă parte din echipa operatorie.

Imediat după discuția cu inculpatul, în aceeași zi de 30 iulie 2002, Ș.C. a sesizat organele de urmărire penală cu privire la săvârșirea infracțiunii de luare de mită, constând în aceea că i s-a pretins de inculpat suma de 8.700.000 lei pentru efectuarea intervenției chirurgicale, din care 8.000.000 lei pentru echipa de medici și 700.000 lei pentru anestezist.

În cursul dimineții de 31 iulie 2002, după sesizarea parchetului, denunțătoarea a luat din nou legătura cu inculpatul, înainte de intrarea acestuia în sala de operație, ocazie cu care i-a solicitat o scurtă amânare în remiterea banilor, în sensul că îi va da în aceeași zi dar după orele 12,00, solicitare cu care inculpatul a fost de acord și indicându-i locul unde se vor întâlni după intervenția chirurgicală. Discuția purtată cu inculpatul a fost înregistrată de denunțătoare pe o casetă cu ajutorul unui reportofon dat de procuror și pe care a predat-o Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

La sediul parchetului s-a procedat la marcarea criminalistică a unui număr de 16 bancnote a câte 500.000 lei fiecare, cu pigment galben fluorescent, inscripționându-se pe acestea cuvântul „mită” și data de 31 iulie 2002.

Cu suma de bani marcată criminalistic, denunțătoarea s-a deplasat la Spitalul Clinic de Urgență, în data de 31 iulie 2002, în jurul orelor 13,20, și la intrarea în secția ortopedie l-a așteptat pe inculpat după ce acesta a ieșit din blocul operator. Inculpatul a invitat-o pe denunțătoare în camera de raport unde nu se mai afla nici o persoană și unde i-a înmânat un pachet în care se afla suma de 8.000.000 lei, momentul fiind înregistrat audio și video.

Imediat după primirea banilor, a apărut echipa alcătuită din polițiști și procurori, iar în prezența unor martori asistenți și a medicilor T.P.T., P.D.C. și M.C.G., s-a efectuat o percheziție corporală asupra inculpatului găsindu-se suma de 8 milioane lei în buzunarul drept al halatului inculpatului.

Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza denunțului și declarațiilor denunțătoarei Ș.C., proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală, depozițiilor martorilor G.I., A.G., T.P.T., T.F., M.C. și P.D., probe coroborate cu declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel București secția I penală, prin decizia penală nr. 510 din 5 septembrie 2003, a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul T.D.F., a desființat în parte sentința atacată și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 359 C. proc. pen., cu referire la art. 83 C. pen., menținându-se celelalte dispoziții ale hotărârii.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curte de Apel București și inculpatul.

Prin recursul parchetului se critică hotărârile pronunțate pentru greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, caz prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se majorarea sancțiunii întrucât fapta comisă este gravă, prezentând un real pericol pentru societate, iar poziția procesuală a inculpatului nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante.

La rândul lui, inculpatul a criticat hotărârile pentru nelegalitate, învederând că în cauză se impunea schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de primirea de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 C. pen.

Recursurile nu sunt fondate.

Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București:

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana făptuitorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Din formularea dată de textul de lege mai sus arătat acestor criterii rezultă că ele sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în totalitate, de fiecare dată la stabilirea și aplicarea pedepsei.

Or, analizarea exclusivă a pericolului social concret al faptei comise, pericol într-adevăr ridicat în raport de elementele circumstanțiale relevate în cuprinsul motivelor de recurs invocate de procuror, și omiterea celorlalte criterii de individualizare conduc la o aplicare eronată a dispozițiilor art. 72 C. pen.

În speță, instanța de fond a avut în vedere atât activitatea infracțională a inculpatului, cât și elementele de circumstanțiere favorabile acesteia, aplicând o pedeapsă just individualizată.

Din actele aflate în dosar rezultă că inculpatul este un specialist de mare performanță care a rezolvat cazuri dintre cele mai dificile, fiind singurul medic din cadrul clinicii care practica și chirurgia plastică și ortopedie, cu o mare disponibilitate de a rezolva cu maximă eficiență cazurile ce necesitau intervenții complexe, interdisciplinare.

Mai rezultă din actele depuse în circumstanțiere că inculpatul, în paralel cu activitatea medicală din Spitalul Clinic de Urgență, a avut o contribuție importantă în pregătirea sportivilor din cadrul Clubului Sportiv Dinamo, iar rezultatele foarte bune, inclusiv pe plan medical, ale componenților echipei de rugby, s-au datorat în mare măsură doctorului T.D.F., care prin programele științifice de pregătire fizică și nutrițională a menținut sportivii selecționați în echipa națională de rugby într-o formă fizică bună, iar prin actele medicale și intervențiile chirurgicale efectuate sportivii accidentați și-au reluat rapid activitatea sportivă.

Pregătirea profesională de excepție a doctorului T.D.F. este demonstrată și de cele 36 lucrări științifice elaborate, de participările la numeroasele congrese internaționale și de teza de doctorat cu o temă de mare importanță în patologia sportivă.

Aceste elemente de circumstanțiere impuneau aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) (texte care nu au fost menționate în dispozitivul hotărârii, dar prevăzute în minuta sentinței), precum și suspendarea condiționată a executării pedepsei, existând garanția că fapta comisă a fost un accident, iar în viitor inculpatul va avea o comportare ireproșabilă.

Ca atare, pedeapsa aplicată a fost bine individualizată atât în ceea ce privește cuantumul, cât și al modalității de executare, motiv pentru care recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București va fi respins, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Cu privire la recursul inculpatului.

Potrivit art. 254 C. pen., constituie infracțiunea de luare de mită fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase ce nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a o îndeplini, a nu îndeplini, ori a interzis îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

În speță, inculpatul, în calitate de medic de specialitate cu profil ortopedie, la data de 30 iulie 2002, a pretins suma de 8.700.000 lei, iar pe data de 31 iulie 2002 a primit efectiv suma de 8.000.000 lei în vederea efectuării unei operații de hemiartroplastie, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254 C. pen., și nu ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite.

Dispozițiile art. 256 C. pen., invocat de inculpat în apărare, sancționează pe funcționarul care primește bani ori alte foloase necuvenite după ce a îndeplinit un act în virtutea funcției sale și la care era obligat în temeiul acesteia, iar nu pe funcționarul care condiționează îndeplinirea actului de primirea unor foloase sau, cu alte cuvinte, care își trafică funcția.

Sub acest aspect, probele administrate nu pot fi interpretate decât în sensul că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, mijloacele de probă administrate (denunțul și declarațiile denunțătoarei, caseta audio înregistrată, caseta video 8 mm, caseta audio digitală, caseta video HS, procesul verbal de tratare criminalistică a bancnotelor care au fost oferite inculpatului, procesul verbal de constatare în flagrant a infracțiunii, depozițiile martorilor audiați) evidențiind că inculpatul a pretins suma, detaliind cât revine medicilor și cât doctorului anestezist, înaintea intervenției chirurgicale. Faptul că înmânarea efectivă a banilor a avut loc ulterior, nu are nici o relevanță sub aspectul încadrării juridice în dispozițiile art. 256 C. pen., atâta vreme cât infracțiunea de luare de mită s-a consumat în forma pretinderii banilor încă din ziua precedentă, după care a avut loc organizarea flagrantului și surprinderea inculpatului având asupra sa exact suma solicitată anterior.

În raport de considerentele expuse, Curtea constată că în cauză a fost stabilită o situație de fapt corectă, concordantă cu probele administrate, iar încadrarea juridică este cea legală, motiv pentru care recursul declarat de inculpat va fi respins în temeiul aceluiași text de lege, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul T.D.F. împotriva deciziei penale nr. 510 din 5 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 ianuarie 2004.