Judge's promotion challenge against CSM reply letter ruled inadmissible; constitutional referrals also barred.

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul contestaţiei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii şi cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să se dispună promovarea sa pe loc în grad profesional de judecător de curte de apel.

Contestatorul a menţionat că solicitarea sa privind validarea rezultatului obţinut la concurs, respectiv promovarea şi recunoaşterea gradului profesional de curte de apel, înregistrată sub nr. 1/10147 din 3.05.2016, nu a fost analizată de Plenul CSM, ci i s-a răspuns prin adresa din data de 17.05.2016.

Totodată, s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 din Legea nr. 303/2004, respectiv a tezei " în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii", prin raportare la art. 16 alin. (1) din Constituţia României, precum şi a prevederilor art. 87 alin. (1) din acelaşi act normativ, ulterior renunţând la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la aceste ultime prevederi legale.

În opinia contestatorului, art. 45 din Legea nr. 303/2004, îngrădeşte în mod nejustificat, discriminator, dreptul judecătorilor şi procurorilor la evoluţie profesională, respectiv de obţinere a unor grade la instanţele superioare.

A fost invocată şi excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, raportat la disp. art. 16 şi 21 din Constituţia României.

În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, s-a menţionat că simplul răspuns transmis de Consiliul Superior al Magistraturii printr-o adresă, este contrar prevederilor art. 29 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 317/2004, care dispun în sensul că ceea ce priveşte aspectele referitoare la cariera şi drepturile magistraţilor, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii se pronunţă numai prin hotărâre, care se ia prin vot direct şi secret.

De asemenea, această modalitate de răspuns nu-i poate îngrădi dreptul de a se adresa instanţei supreme în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2006.

Reclamantul a mai arătat că a participat la concursul de promovare în funcţii de execuţie din 3.04.2016, optând pentru promovarea pe loc, la disciplina drept penal, obţinând în urma susţinerii probelor de concurs media finală 7,250.

Concursul a fost organizat potrivit Hotărârilor Plenului CSM nr. 42/2016 şi nr. 92/2016.

Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 42 din 21.01.2016, la art. 1, a fost stabilit numărul de posturi la concursul pentru promovarea pe loc în funcţii de execuţie a judecătorilor, pentru anul 2016, respectiv 150 de locuri, repartizate după cum urmează: 50 de locuri la curţile de apel şi 100 de locuri la tribunale.

În cuprinsul hotărârii, s-a făcut referire la adresa din 11.01.2016, prin care Ministerul Justiţiei a comunicat că pot fi asigurate fonduri din bugetul ministerului pe anul 2016, pentru finanţarea diferenţei pentru gradul superior a unor posturi de judecător, începând cu semestrul al II-lea al acestui an.

Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 92 din 28.01.2016, la art. 2, a fost aprobată scoaterea la concurs a locurilor stabilite prin hotărârea mai sus menţionată pentru promovarea pe loc în funcţii de execuţie a judecătorilor, respectiv 100 de locuri la tribunale şi 50 de locuri la curţile de apel.

În urma validării rezultatelor concursului, prin Hotărârea nr. 420 din 26.04.2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi Anexele, reclamantul a fost declarat respins, ca urmare a faptului că nu s-a încadrat în limita locurilor alocate concursului, stabilite prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 92 din 28 ianuarie 2016 - 50 de locuri la curţile de apel, fiind analizate şi soluţionate memoriile formulate de alţi magistraţi prin care au solicitat recunoaşterea gradului de judecător de curte de apel, indiferent de numărul de locuri scoase la concurs, în situaţia în care media obţinută este peste 7, acestea fiind respinse (art. 4 din hotărâre).

Ulterior a formulat cerere de recunoaştere a gradului profesional de curte de apel, iar faptul că i s-a răspuns printr-o adresă în loc de hotărâre a Plenului CSM nu îi restrânge în vreun fel dreptul de a formula contestaţie în temeiul art. 29 din Legea nr. 317/2004.

S-a susţinut că recunoaşterea gradului profesional de curte de apel obţinut prin promovare pe loc se impune indiferent dacă nota pe care a obţinut-o nu se încadrează în numărul limitat de locuri alocat pentru materia drept civil, astfel cum s-a stabilit prin Hotărârea Plenului CSM nr. 92 din 28.01.2016, important, pentru validarea rezultatului, fiind îndeplinirea condiţiilor de notare impuse de art. 27 alin. (2) din Regulamentul de concurs.

Astfel, stabilirea unui număr limitat de locuri pentru promovarea în funcţii de execuţie pe loc este o măsură discriminatorie prin raportare la condiţiile în care promovează personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Naţional de Criminologie, Institutul Naţional de Expertize Criminalistice şi din Institutul Naţional al Magistraturii asimilat magistraţilor, inclusiv sub acest aspect.

Apreciază contestatorul că modul concret în care este reglementată posibilitatea de promovare în funcţii de execuţie pentru judecători, respectiv în limita unui anumit număr de locuri, lăsat la latitudinea ordonatorului de credite, este discriminatoriu, întrucât categoria profesională a judecătorilor, precum şi cea a procurorilor, este dezavantajată, sub acest aspect, în raport cu alte categorii profesionale, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă.

Personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor are posibilitatea de a promova în funcţii de execuţie, în cadrul instituţiilor unde îşi desfăşoară activitatea, prin participarea la examenele organizate în baza regulamentelor edictate la nivelul acelor instituţii, fără, însă, a concura pe un număr limitat de locuri, promovare depinzând, exclusiv, de atingerea notei minime la concurs. Prin instituirea, în cazul magistraţilor, a unui concurs pentru promovarea pe loc se creează o discriminare faţă de categoria asimilaţilor, adică a celor care copiază statutul magistraţilor.

Legea foloseşte noţiunea de "examen" în cazurile care nu impun, în mod neapărat, o concurenţă pe loc, şi noţiunea de "concurs" cu referire la admiterea în magistratură ori la promovarea magistraţilor în funcţii de conducere sau în funcţii de execuţie, însă, analizând comparativ definiţiile celor două noţiuni, se constată că diferenţa o face nu modalitatea de examinare, ci concurenţa, examenul nepresupunând o competiţie între participanţi.

Din modul consecvent în care legiuitorul a folosit noţiunea de examen, respectiv la situaţiile care nu impun o concurenţă, reiese că acesta, în mod voit, a acordat personalului de specialitate juridică asimilat un drept la promovare mai favorabil decât magistraţilor cu care se asimilează.

Reglementările aplicabile personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor nu impun competiţia pentru promovarea în funcţii de execuţie, în vreme ce magistraţii sunt obligaţi să concureze între ei pentru a putea promova pe un număr dat de locuri scoase la concurs.

Mai mult, în vreme ce judecătorii pot promova, în baza regulamentului adoptat prin HCSM nr. 621/2006, cel mult până la gradul de curte de apel, personalul asimilat judecătorilor şi procurorilor poate promova în grad profesional echivalent celui de procuror la Parchetul de pe lângă ÎCCJ.

Astfel, statutul profesional al magistraţilor este identic, potrivit legii, cu cel al personalului de specialitate juridică asimilat magistraţilor, însă cel asimilat beneficiază de un drept în condiţii mai favorabile.

Face trimitere contestatoarea la considerentele Deciziei nr. 785/2009, referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, unde s-a reţinut că "tipul de activitate desfăşurată de personalul de specialitate juridică în aparatul Parlamentului ori al Administraţiei Prezidenţiale este greu să fie asimilat cu activitatea jurisdicţională".

În cazul magistraţilor, promovarea pe loc se face în limita unui număr dat de locuri, spre deosebire de alte categorii profesionale de bugetari, medicii, cadrele didactice, militarii, funcţionarii publici, care pot promova în funcţii de execuţie fără a avea locurile limitate la un anumit număr, promovarea depinzând exclusiv de atingerea notei minime la concurs.

Categoria magistraţilor care obţin gradul de tribunal/curte de apel prin promovarea pe loc nu poate accede la ocuparea efectivă a posturilor la instanţa superioară corespunzătoare gradului lor decât în urma transferurilor şi ca urmare a parcurgerii unui alt filtru bazat pe criterii de selecţie reglementate prin regulamente.

În ceea ce priveşte argumentele pârâtului, în sensul că prin acordarea gradului profesional tuturor magistraţilor care susţin concursul de promovare pe loc s-ar obţine o supradimensionare a schemelor instanţelor pe diferitele grade de jurisdicţie sau că s-ar crea un dezechilibru bugetar în acest sens, nu sunt întemeiate pentru că schema instanţelor ar rămâne neschimbată şi obţinerea, de către toţi judecătorii, care obţin nota minimă de 7 la concursul de promovare pe loc, ar asigura un fond consistent de judecători cu grad profesional corespunzător din care ar putea fi ocupate, la nevoie, locurile libere după criteriile reglementate.

De asemenea, în ceea ce priveşte susţinerea pârâtului referitoare la drepturile salariale ce ar trebui acordate, aşa cum există fonduri pentru plata drepturilor salariale pentru personalul de specialitate juridică asimilat magistraţilor în mod nelimitativ, în aceeaşi măsură trebuie să existe fonduri pentru plata drepturilor salariale ale judecătorilor.

1.2. Apărările intimatului

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei, în principal, ca inadmisibilă, sau, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Actul administrativ care produce consecinţe juridice, în ceea ce priveşte concursul de promovare în funcţii de execuţie din aprilie 2016, este Hotărârea Plenului CSM nr. 420/2016 prin care au fost validate rezultatele acestui concurs.

Adresa ce face obiectul contestaţiei este un răspuns dat contestatorului în urma solicitării sale prin care tinde, de fapt, la revocarea Hotărârii Plenului CSM nr. 420/2016.

De asemenea, motivele de nelegalitate invocate, privind o pretinsă discriminare legislativă derivată din existenţa unui număr limitat de posturi scoase la concurs, nu pot fi invocate decât în raport cu Hotărârea Plenului CSM nr. 420/2016, care a produs efecte juridice.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004, obiectul unei acţiuni în contencios administrativ nu poate fi decât anularea unui act tipic sau asimilat, act care să producă efecte juridice prin el însuşi, de natură să afecteze drepturile şi interesele reclamantului printr-o modificare a situaţiei sale juridice.

Astfel, solicitarea contestatorului de invalidare a rezultatelor concursului de promovare în funcţii de execuţie pe loc a judecătorilor, cu consecinţa promovării sale în grad de judecător de curte de apel, este inadmisibilă.

Pe fondul contestaţiei, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, arătând că magistraţii şi personalul de specialitate juridică asimilat magistraţilor sunt două categorii socio-profesionale distincte, ceea ce determină reglementări diferite în procedura de promovare în funcţii de execuţie, iar finanţarea posturilor scoase la concurs revine Ministerului Justiţiei, spre deosebire de ordonatorii principali de credite diferiţi pentru personalul asimilat magistraţilor.

Între alte diferenţieri incidente celor două categorii comparate de către contestatori, intimatul CSM a evidenţiat unele referitoare la frecvenţa organizării concursurilor/examenelor în cursul unui an calendaristic sau la nevoie, schemele de personal de la nivelul instanţelor şi parchetelor, posibilitatea de exercitare a profesiei la instanţa sau parchetul corespunzător gradului profesional dobândit, modul de organizare a examenului de capacitate.

În privinţa discriminării invocate în contestaţie, intimatul CSM a făcut trimitere la hotărârea CJUE pronunţată în cauza C-310/10 Agafiţei şi alţii şi la jurisprudenţa CEDO.

Intimatul CSM s-a opus introducerii în cauză a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, arătând că litigiul nu se încadrează în prevederile art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 137/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare, depunând şi concluzii scrise.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat punct de vedere asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate de contestator, prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, motivând că normele vizate de excepţie nu au legătură cu soluţionarea cauzei, în condiţiile în care, în principal, a solicitat respingerea contestaţiei ca inadmisibilă.

În subsidiar, în măsura în care se va admite cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, intimatul CSM a opinat că excepţiile invocate sunt neîntemeiate.

2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii contestaţiei invocată de intimatul CSM.

Astfel cum rezultă din cuprinsul contestaţiei, în cauză a fost contestat Răspunsul cu nr. 2506/1032 din 17.05.2016 emis de CSM, la solicitarea contestatorului privind validarea rezultatului obţinut la concursul de promovare pe loc în funcţii de execuţie din data de 3.04.2016 şi de recunoaştere a gradului profesional de judecător de curte de apel, fiind indicate ca temei legal disp. art. 29 din Legea nr. 317/2004 .

Este necontestat în cauză că în cazul altor memorii/cereri formulate de alţi magistraţi aflaţi într-o situaţie similară cu a contestatorului, acestora li s-au emis hotărâri de către Plenul CSM, urmare a discutării acestora în şedinţa Plenului din 26.04.2016 şi ulterior, fiind respinse solicitările acestora, întemeiate pe aceleaşi argumente expuse şi de contestator.

Problema litigioasă vizează, în fapt, emiterea unei hotărâri de către intimat prin care să se dispună promovarea contestatorului pe loc, în gradul profesional de judecător de curte de apel. Forma refuzului intimatului la această solicitare, într-adevăr, cum a susţinut şi contestatorul, nu-i poate îngrădi accesul la instanţa de judecată.

De altfel, excepţia inadmisibilităţii invocată de intimat vizează solicitarea contestatorului adresată CSM, nefiind relevantă forma răspunsului şi nefiind contestat dreptul de a contesta la instanţa competentă

Pentru analiza acestei excepţii, Înalta Curte, în raport de actele dosarului, reţine următoarele:

Contestatorul a participat la concursul menţionat şi a obţinut media generală peste 7, respectiv 7,250.

Aspect necontestat în cauză, rezultatele concursului au fost validate prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 420 din 26.04.2016 şi Anexele, în conformitate cu art. 28 alin. (1) din Regulamentul privind organizare şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, cu modificări şi completări, contestatorul fiind respins, urmare a faptului că, deşi a obţinut media generală peste 7, s-a clasat peste limita locurilor scoase pentru promovare pe loc la curţile de apel.

După validarea rezultatelor concursului, contestatorul A. a formulat cerere de validare a rezultatului obţinut la concursul de promovare pe loc în funcţii de execuţie din 03.04.2016 şi de recunoaştere a gradului profesional de curte de apel, apreciind că promovarea pe loc se impune indiferent dacă nota pe care a obţinut-o se încadrează în numărul limitat de locuri alocat.

Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte concursurile organizate de Consiliul Superior al Magistraturii privind accesul sau promovarea, actul administrativ producător de efecte juridice îl reprezintă hotărârea de validare a concursului pe care Consiliul Superior al Magistraturii o adoptă potrivit competenţelor sale.

Adresa comunicată contestatorului la solicitarea formulată ce face obiectul prezentei contestaţii nu are aptitudinea de a produce efecte juridice în mod autonom.

Prin urmare, cererea de examinare a legalităţii solicitării formulate de contestator, în raport cu finalitatea urmărită prin aceasta - recunoaşterea gradului profesional de curte de apel şi promovarea pe loc în gradul profesional de curte de apel, în afara locurilor stabilite pentru concurs -, are un caracter inadmisibil, cât timp contestatorul nu a atacat şi Hotărârea nr. 420/2016 împreună cu operaţiunile administrative materializate sub forma Hotărârilor Plenului CSM n.42/2016 şi nr. 92/2016, care reprezintă, de fapt, validarea rezultatelor obţinute la concurs şi care a produs efecte juridice în ceea ce îl priveşte.

În raport cu considerentele prezentate mai sus, contestaţia/acţiunea formulată va fi respinsă, ca inadmisibilă.

Referitor la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45, în ceea ce priveşte sintagma "în limita numărului de locuri aprobat anual de CSM" din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, invocată de contestator, Înalta Curte reţine că, potrivit prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

"Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia."

Astfel, din analiza prevederilor art. 29 şi următoarele din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, rezultă că excepţia de neconstituţionalitate şi sesizarea Curţii Constituţionale pot surveni în cadrul unui litigiu valid/a unei acţiuni/contestaţii valide, or, în cauză, contestaţia formulată a fost respinsă ca inadmisibilă.

Condiţia legăturii cu cauza nu este îndeplinită, dată fiind soluţia pronunţată asupra contestaţiei, cea de respingere a acesteia ca inadmisibilă.

Mai mult, excepţia vizată presupune analiza pe fond a susţinerilor de fapt şi de drept în legătură directă cu Hotărârea nr. 420/2016, care nu formează obiectul cauzei deduse judecăţii.

Referitor la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, motivat de faptul că, nefiindu-i emisă o hotărâre de către Plenul CSM, ar putea fi "în imposibilitate de a beneficia de o cale de atac la instanţa supremă", se reţine că în raport cu situaţia şi considerentele prezentate, o astfel de situaţie nu s-a confirmat, fiind analizată solicitarea contestatorului, nefiindu-i îngrădit dreptul de a se adresa instanţei de judecată.

Pentru aceste considerente, în cauza de faţă, nefiind îndeplinite cumulativ cerinţele textului de lege care reglementează sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, va fi respinsă cererea de sesizare cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate de contestator, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii contestaţiei invocată de Consiliul Superior al Magistraturii.

Respinge contestaţia formulată de A. ca inadmisibilă.

Respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 din Legea nr. 303/2004 şi a dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, invocată de A., ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2016.