Transfer denial upheld where judge's move blocked by staff shortages and judicial discretion.

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/1/2017, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat instanţei să dispună următoarele:

- Anularea Hotărârii nr. 452 din 25 aprilie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii;

- Anularea Hotărârii nr. 79 din 09 februarie 2017 pronunţată de secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii;

- Obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să emită o hotărâre prin care să aprobe solicitarea vizând transferul de la Judecătoria Târgu Neamţ la Judecătoria Piatra Neamţ.

În motivarea contestaţiei se arată în esenţă că prin Hotărârea nr. 79 din 9 februarie 2017 pronunţată de secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă cererea petentei A. de transfer de la Judecătoria Târgu Neamţ la Judecătoria Piatra Neamţ, iar prin Hotărârea nr. 457 din 25 aprilie 2017, pronunţată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă contestaţia formulată împotriva hotărârii secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

În motivarea Hotărârii nr. 457/2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a reţinut situaţia de personal de la Judecătoria Târgu Neamţ şi avizul nefavorabil comunicat de Curtea de Apel Bacău cu toate că din motivarea Hotărârii nr. 79 din 9 februarie 2017 a secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii s-a avut în vedere doar primul criteriu prevăzut de art. 3 din Regulamentul privind transferul judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor şi procurorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 326/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, respectiv volumul de activitate al instanţei de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante la instanţele implicate şi dificultăţilor de ocupare a acestora.

În ceea ce priveşte criteriul vechimii la instanţa de la care se solicită transferul de doar 2 ani, se arată că acest criteriu poate fi analizat în condiţiile în care există mai multe cereri de transfer pentru acelaşi post vacant dar în cauza de faţă a existat o singură cerere.

De altfel, au fost admise cereri de transfer şi în situaţia în care vechimea la instanţă era mai mică, în acest sens fiind Hotărârea nr. 206 din 14 februarie 2014 a secţiei pentru judecători. Criteriul vechimii nu trebuie absolutizat şi transformat într-o interdicţie de facto în condiţiile în care o astfel de interdicţie exista doar în situaţia în prevăzută de art. 34 din Legea nr. 3036/2004.

Cu privire la situaţia locurilor vacante se arată că la data formulării cererii de transfer, din cele şapte posturi aflate în schema Judecătoriei Târgu Neamţ unul era vacant şi unul era temporar vacant fără a se putea reţine o situaţie deficitară la nivelul resurselor umane de la această instanţă.

Concluzionând, se apreciază că cererea de transfer formulată îndeplineşte toate condiţiile regulamentare, astfel:

- volumul de activitate al instanţei de la care s-a solicitat transferul este inferior mediei naţionale în timp ce la instanţa la care s-a solicitat transferul, volumul de activitate/judecător este superior mediei naţionale;

- vechimea efectivă de judecător poate fi relevantă doar în situaţiile în care sunt formulate mai multe cereri de transfer, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză;

- vechimea în gradul aferent instanţei la care se solicită transferul este o condiţie îndeplinită;

- specializarea contestatoarei este drept civil dar a activat şi în domeniul drept penal;

- domiciliul este în Piatra Neamţ din anul 2008;

- locul de muncă al soţului este parţial în Piatra Neamţ dar şi în alte localităţi agricole de lângă Piatra Neamţ;

- distanţa de la sediul instanţei la adresa de domiciliu a contestatoarei este de aproximativ 45 km, iar dificultăţile privind efectuarea navetei intervenind în principal în perioada rece;

- starea de sănătate şi situaţia familială este relevantă pentru admiterea cererii.

Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea contestaţiei pentru aceleaşi argumente expuse în motivarea celor două hotărâri ce se solicită a fi anulate.

Astfel, se arată că cele două hotărâri sunt legale şi temeinice, fiind analizate criteriile prevăzute de art. 3 din Regulament, criterii ce trebuie verificate independent de existenţa sau nu a unor cereri multiple formulate de magistraţi diferiţi pentru acelaşi post.

Dispoziţiile legale şi regulamentare referitoare la transferul judecătorilor şi procurorilor conferă numai o vocaţie şi nu un drept, rămânând la latitudinea Consiliului Superior al Magistraturii să dispună în raport de toate circumstanţele cauzei cu privire la cererile care au ca obiect transferul magistraţilor de la o instanţă la alta.

Referitor la avizele instanţelor implicate, s-a avut în vedere avizul negativ dat de Curtea de Apel Bacău, aviz întemeiat pe punctul de vedere exprimat de Judecătoria Târgu Neamţ iar în raport de probatoriul administrat rezultă că admiterea cererii de transfer ar fi condus la perturbarea semnificativă a activităţii instanţei ce ar fi trebuit să funcţioneze doar cu trei judecători în funcţii de execuţie, reprezentând 43% din schema de personal a judecătoriei.

În ceea ce priveşte vechimea în magistratură, în grad şi în instanţă, acestea reprezintă criteriile regulamentare analizate de Consiliul Superior al Magistraturii independent de existenţa sau nu a unor cereri concurente de transfer.

Cererea de transfer a dnei. Judecător A. nu a fost analizată în paralel cu cererea formulată de dna. judecător B., aşa cum greşit susţine contestatoarea.

Referitor la motivele personale invocate, acestea au fost avute în vedere atât de Plen cât şi de secţie la adoptarea hotărârilor contestate dar în raport de toate circumstanţele expuse de contestatoare, ţinând cont şi de practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a apreciat că nu reprezintă situaţii excepţionale apte să determine inversarea raportului de preeminenţă dintre interesul public şi interesul privat.

În ceea ce priveşte practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie invocată de contestatoare se precizează că este nerelevantă în cauza de faţă, în condiţiile în care se referă la alte instanţe, la situaţii de personal şi volum diferit faţă de cel prezentat în cauză.

În susţinerea, respectiv combaterea contestaţiei au fost depuse la dosar acte - filele 7-76 şi 93-132.

Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea apărărilor expuse de Consiliul Superior al Magistraturii prin întâmpinare, depunând la dosar planşe foto - fila 136-146.

Soluţia şi considerentele instanţei asupra contestaţiei formulate

Înalta Curte, investită în condiţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările ulterioare, cu soluţionarea contestaţiei de faţă, ţinând cont de limitele investirii, generate de obiectul acţiunii respectiv anularea Hotărârii nr. 452 din 25 aprilie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi a Hotărârii nr. 79 din 09 februarie 2017 pronunţată de secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, examinând probatoriul administrat în cauză prin prisma susţinerilor exprimate de părţi şi raportat la prevederile legale incidente, constată că în cauză nu se susţin motivele de nelegalitate invocate pentru următoarele considerente.

Cu referire la situaţia de fapt generatoare a litigiului, se reţine că prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. 1635/DRUO/2989/ST/2017, A., judecător la Judecătoria Târgu Neamţ a solicitat transferul la Judecătoria Piatra Neamţ, cerere ce a fost respinsă de secţia pentru Judecători prin Hotărârea nr. 79 din 9 februarie 2017, având în vedere încărcătura pe judecător la cele două instanţe implicate, situaţia posturilor vacante, avizul nefavorabil emis de Curtea de Apel Bacău.

Prin Hotărârea nr. 457 din 25 aprilie 2017 a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 79/2017 a secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii analizând în soluţionarea contestaţiei criteriile prevăzute de art. 3 din Regulament, respectiv volumul de activitate al celor două instanţe, vechimea efectivă pe funcţie, vechimea la instanţă şi în gradul profesional, specializarea, domiciliul solicitantului, locul de muncă al soţului, distanţa dintre localităţile de domiciliu şi sediul instanţei, starea de sănătate şi situaţia familială.

În raport de toate criteriile expuse, s-a apreciat că cererile de transfer trebuie raportate la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, ţinând cont de circumstanţele cauzei, cu menţinerea unui just echilibru între interesul public, pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească şi interesul legitim privat.

Situaţia Judecătoriei Târgu Neamţ, de la nivelul căreia s-a solicitat transferul, nu a permis la momentul analizării cererii, admiterea cererii de transfer fără a perturba activitatea instanţei, cu privire la repartizarea dosarelor şi situaţiile de incompatibilitate în perioada vacanţei judecătoreşti.

Contrar susţinerilor contestatoarei, raportat la înscrisurile aflate la dosar, Înalta Curte reţine că atât secţia pentru Judecători cât şi Plenul Consiliul Superior al Magistraturii au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor şi procurorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 143 din 9 martie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Din evidenţele Direcţiei resurse umane şi organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii rezultă că Judecătoria Târgu Neamţ de la care s-a solicitat transferul se confrunta la data analizării cererii de transfer cu o situaţie deosebită în sensul că celor 5 judecători rămaşi în activitate le-au fost repartizate suplimentar 513 dosare ca urmare a desfiinţării a trei complete.

Situaţia Judecătoriei Târgu Neamţ rezultă şi din adresa nr. x/10A/I din 27.01.2017 iar avizul emis de Curtea de Apel Bacău a fost negativ.

Criticile formulate de contestatoare vizează în esenţă neanalizarea de către intimat a criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor şi procurorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 143 din 9 martie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu referire la circumstanţele personale invocate de dna. judecător A.

Conform art. 3 din Regulament:

"La soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor şi procurorilor la alte instanţe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii:

- volumul de activitate al instanţei sau parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

- vechimea efectivă în funcţia de judecător sau procuror;

- vechimea la instanţa sau parchetul de la care se solicită transferul;

- vechimea în gradul aferent instanţei, respectiv parchetului la care se solicită transferul;

- specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare în cadrul secţiei/parchetului corespunzător specializării, precum şi disponibilitatea de a activa în alte secţii/complete decât cel corespunzător specializării ale instanţei/parchetului la care se solicită transferul, în raport cu cerinţele acesteia;

- domiciliul solicitantului;

- locul de muncă al soţului sau soţiei;

- distanţa dintre domiciliu şi sediul instanţei sau parchetului la care funcţionează judecătorul ori procurorul şi posibilităţile sale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

- starea de sănătate şi situaţia familială".

În raport de criteriile enumerate mai sus raportate la circumstanţele concrete ale cauzei, respectiv existenţa unei situaţii deficitare de personal la nivelul Judecătoriei Târgu Neamţ, avizul negativ emis de Curtea de Apel Bacău cu privire la cererea de transfer dar şi motivele personale enunţate de petentă, se constată că intimatul a respectat principiul proporţionalităţii cu referire la limitele legale ale exercitării dreptului de apreciere conferit de lege.

Nu trebuie omis că intimatul, Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia legală de a lua măsurile necesare pentru buna funcţionare a sistemului judiciar iar respingerea cererii de transfer formulată în cauză a fost luată cu respectarea competenţelor legale şi a principiului proporţionalităţii între interesul public şi interesul individual.

Fără a minimaliza circumstanţele de ordin personal expuse de dna. judecător A., se constată că intimatul a avut în vedere la analizarea cererii de transfer criteriile prevăzute de art. 3 din Regulament, raportat la circumstanţele reale şi personale existente la data formulării cererii de transfer, marja de apreciere a CSM fiind atributul exclusiv al acestei autorităţi publice care trebuie să ia măsurile necesare, în raport de atribuţiile stabilite de lege, pentru buna funcţionare a sistemului judiciar.

Având în vedere circumstanţele concrete ale cauzei se constată că hotărârile contestate sunt legale nefiind identificate motive de nelegalitate formale sau elemente din care să rezulte că intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat ori s-a îndepărtat de la scopul legii.

De asemenea, în exercitarea dreptului de apreciere în raport de circumstanţele profesionale şi personale ale dnei. judecător A. se constată că dreptul de apreciere a fost exercitat în limitele permise de lege, fără a se constata existenţa unui exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 republicată, va respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 457 pronunţată la data de 25 aprilie 2017 de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii şi împotriva Hotărârii nr. 79 pronunţată la data de 9 februarie 2017 de secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 457 pronunţată la data de 25 aprilie 2017 de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii şi împotriva Hotărârii nr. 79 pronunţată la data de 09 februarie 2017 de secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 08 noiembrie 2017.