Challenging preparatory CSM decisions without attacking final validation order; inadmissibility of direct review of administrative preparation acts

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârile contestate

1.1. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 42 din 21 ianuarie 2016, a hotărât:

"Art. (1) - Stabileşte numărul de posturi la concursul pentru promovarea pe loc în funcţii de execuţie a judecătorilor, pentru anul 2016, respectiv 150 locuri, repartizate după cum urmează: 50 locuri la curţile de apel şi 100 locuri la tribunale.

Art. (2) - Stabileşte numărul de posturi la concursul pentru promovarea pe loc în funcţii de execuţie a procurorilor pentru anul 2016, respectiv 60 posturi, repartizate, după cum urmează: 5 posturi la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, 15 posturi la parchetele de pe lângă curţile de apel şi 40 posturi la parchetele de pe lângă tribunale".

1.2. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 92 din 28 ianuarie 2016, a hotărât:,, Art. 1 - Aprobă organizarea concursului de promovare în funcţii de execuţie, efectivă şi pe loc, a judecătorilor şi procurorilor, la Bucureşti, la data de 3 aprilie 2016, conform calendarului propus de Institutul Naţional al Magistraturii, cu menţiunile din nota direcţiei de specialitate, astfel cum rezultă din anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2 - Aprobă scoaterea la concurs a locurilor stabilite prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 42 din 21 ianuarie 2016 pentru promovarea pe loc, respectiv 100 locuri la tribunale, 50 locuri la curţi de apel, 5 locuri la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, 15 locuri la parchetele de pe lângă curţile de apel şi 40 locuri la parchetele de pe lângă tribunale, cu menţiunea că între acestea nu sunt incluse locuri pentru instanţele şi parchetele militare;

Art. 3 - Aprobă alocarea pe materii a locurilor aprobate, prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 42 din 21 ianuarie 2016, pentru promovarea pe loc, după cum urmează:

a) 100 locuri la tribunale, astfel: Drept penal - 23 locuri; Drept comercial - 20 locuri; Drept administrativ - 15 locuri; Drept financiar şi fiscal - 7 locuri; Drept civil -20 locuri; Dreptul familiei - 5 locuri; Dreptul muncii - 10 locuri;

b) 50 locuri la curţi de apel, astfel: Drept penal - 12 locuri; Drept comercial - 6 locuri; Drept administrativ - 14 locuri; Drept financiar şi fiscal- 4 locuri; Drept civil - 8 locuri; Dreptul muncii - 6 locuri;

Art. 4 - Aprobă alocarea materiei de concurs "drept penal" pentru toate cele 60 locuri aprobate pentru promovarea pe loc la parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti, respectiv 5 locuri la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, 15 locuri la parchetele de pe lângă curţile de apel şi 40 locuri la parchetele de pe lângă tribunale.

Art. 5 - Stabileşte posturile vacante pentru promovarea efectivă în funcţii de execuţie la tribunal şi curţi de apel, conform anexei 2, şi parchetele de pe lângă tribunale şi curţi de apel, conform anexei nr. 3, ambele anexe fiind parte integrantă din prezenta hotărâre, sub rezerva actualizării posturilor vacante de judecător şi procuror, după soluţionarea cererilor de transfer şi a cererilor de pensionare, precum şi altor cereri care determină modificarea situaţiei posturilor de la tribunale şi curţi de apel, în raport cu dispoziţiile din Regulament şi în acord cu măsurile de indisponibilizare dispuse anterior de Consiliu.

Art. 6 - Aprobă includerea posturilor pentru care există propunerea Consiliului Superior al Magistraturii de eliberare din funcţie, în categoria posturilor susceptibile a fi ocupate prin concurs.

Art. 7 - Aprobă includerea posturilor pentru care există cereri de eliberare din funcţie pe rolul Consiliului Superior al Magistraturii şi care urmează a fi analizate până cel târziu la data aprobării concursului în categoria posturilor susceptibile a fi ocupate prin concurs.

Art. 8 - Aprobă includerea în categoria posturilor susceptibile a fi ocupate prin concurs a posturilor de execuţie care se vor vacanta ulterior datei de 28.01.2016, dar în temeiul unor măsuri dispuse de Plen sau Secţii până cel târziu la data aprobării concursului, respectiv data de 28.01.2016.

Art. 9 - Aprobă tematica şi bibliografia concursului, propuse de Institutul Naţional al Magistraturii, conform anexei 4, care face parte integrantă din prezenta hotărâre"

1.3. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 811 din 28 iunie 2016, a hotărât: "Art. 1 - Constată că toate rezultatele finale obţinute la concursul de promovare pe loc în funcţii de execuţie organizat la data de 03.04.2016 au fost validate.

Art. 2 - Respinge cererile de recunoaştere a gradului profesional de curte de apel formulate de doamna A. şi domnul C., judecători în cadrul Tribunalului Teleorman".

2. Contestaţia formulată

Hotărârile nr. 42 din 21 ianuarie 2016, nr. 92 din 28 ianuarie 2016 şi 811 din 28 iunie 2016 ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii au fost atacate de contestatoare, în condiţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 4 august 2016, contestatoarea A., judecător în cadrul Tribunalului Teleorman, a solicitat:

- anularea parţială a Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 42 din 21.01.2016, respectiv a dispoziţiei de la art. 1 prin care este stabilit numărul de locuri scoase la concursul pentru promovarea pe loc în funcţii de execuţie a judecătorilor pentru anul 2016, respectiv 150 locuri repartizate astfel: 50 locuri la curţile de apel şi 100 locuri la tribunale;

- anularea parţială a Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 92 din 28 ianuarie 2016, respectiv a dispoziţiilor art. 2 şi art. 3 prin care este stabilit un anumit număr de locuri scoase la concursul pentru promovarea pe loc în funcţii de execuţie a judecătorilor pentru anul 2016, şi anume 150 de locuri repartizate, pe materii: 50 de locuri la curţile de apel şi 100 de locuri la tribunale;

- anularea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 811 din 28 iunie 2016 prin care i s-a respins cererea de recunoaştere a gradului profesional de curte de apel, ca urmare a concursului organizat la 03.04.2016, şi obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri de validare a rezultatelor obţinute la concursul de promovare din 3.04.2016 şi, implicit, promovarea sa pe loc, în grad profesional de curte de apel, începând cu data de 1.07.2016.

Contestatoarea a solicitat citarea în cauză şi a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, pentru a-şi prezenta punctul de vedere asupra situaţiei discriminatorii invocate în cerere.

În motivarea demersului său judiciar, contestatoarea a susţinut că a participat la concursul pentru promovarea în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor din data de 03.04.2016, organizat potrivit Hotărârilor Plenului CSM nr. 42 din 21 ianuarie 2016 şi nr. 92 din 28 ianuarie 2016, pentru a obţine gradul profesional de curte de apel, prin promovare pe loc, la disciplina drept administrativ, obţinând nota 8, 37.

Astfel, a înaintat către C.S.M. o cerere de validare a rezultatului final obţinut la concurs şi de recunoaştere a gradului profesional de curte de apel (promovare pe loc), însă cererea i-a fost respinsă prin Hotărârea Plenului CSM nr. x din 26 aprilie 2016 (art. 4), prin care s-a reţinut că promovarea pe loc în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor este diferită faţă de promovarea personalului de specialitate juridică (asimilat magistraţilor) reglementată în mod diferit.

În opinia contestatoarei, ceea ce contează, pentru validarea rezultatului său, este îndeplinirea condiţiilor de notare impuse de art. 27 alin. (2) din Regulamentul de concurs, întrucât stabilirea unui număr limitat de locuri pentru promovarea în funcţii de execuţie pe loc este o măsură discriminatorie prin raportare la condiţiile în care promovează personalul de specialitate juridică asimilat magistraţilor inclusiv sub acest aspect, făcând trimitere la prevederile art. 45 din Legea nr. 303/2004.

A mai susţinut contestatoarea că din cuprinsul hotărârii Plenului CSM nr. 92 din 28 ianuarie 2016 se observă că organizarea concursului de promovare pe loc în funcţii de execuţie a judecătorilor este condiţionată de asigurarea finanţării corespunzătoare de către Ministerul Justiţiei, în calitatea sa de ordonator principal de credite cu privire la bugetele tuturor instanţelor judecătoreşti, altele decât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Modul concret în care este reglementată posibilitatea de promovare în funcţii de execuţie pentru judecători, în limita unui anumit număr de locuri, lăsat la latitudinea ordonatorului de credite, este discriminatoriu, întrucât această categorie profesională a judecătorilor şi procurorilor este dezavantajată sub acest aspect, în raport cu alte categorii profesionale, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă.

Deşi art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 stipulează că personalul de specialitate juridică este asimilat judecătorilor şi procurorilor în ceea ce priveşte drepturile şi îndatoririle, inclusiv susţinerea examenului de admitere, evaluarea activităţii profesionale, susţinerea examenului de capacitate şi de promovare, personalul asimilat magistraţilor are posibilitatea de a promova în funcţii de execuţie, în cadrul instituţiilor unde îşi desfăşoară activitatea, fără însă a concura pe un număr limitat de locuri, promovarea depinzând exclusiv de atingerea notei minime la concurs.

Prin instituirea, în cazul magistraţilor, a unui concurs pentru promovarea pe loc, care nu presupune în mod obiectiv un număr limitat de locuri, se creează o discriminare faţă de categoria asimilaţilor, adică a celor care copiază statutul magistraţilor.

Legea nr. 303/2004 foloseşte noţiunea de "examen" în cazurile care nu impun, în mod neapărat, o concurenţă pe loc, şi noţiunea de "concurs" cu referire la admiterea în magistratură ori la promovarea magistraţilor în funcţii de conducere sau în funcţii de execuţie, însă, analizând comparativ definiţiile celor două noţiuni, se constată că diferenţa o face nu modalitatea de examinare, ci concurenţa, examenul nepresupunând o competiţie între participanţi.

Contestatoarea a arătat că pentru promovarea în funcţii de execuţie, toţi magistraţii, judecători şi procurori, sunt obligaţi să participe la un concurs, însă, pentru promovarea în funcţii de execuţie, personalul asimilat magistraţilor susţine doar examene.

Promovarea pe loc nu presupune a priori existenţa unor locuri vacante la instanţele/parchetele superioare, la fel ca şi în cazul asimilaţilor, magistraţilor creându-li-se un regim de promovare mai dezavantajos prin comparaţie.

A mai arătat contestatoarea, invocând Hotărârea C.S.M. nr. 621/2006 privind organizarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor şi Hotărârea C.S.M. nr. 1260/2014 privind regulamentul de organizare şi desfăşurare a examenului de promovare în funcţii de execuţie a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul aparatului propriu al C.S.M. şi al I.N.M., că reglementările aplicabile personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor nu impun competiţia pentru promovarea în funcţii de execuţie, în vreme ce magistraţii sunt obligaţi să concureze între ei pentru a putea promova pe un număr dat de locuri scoase la concurs.

În plus, în vreme ce judecătorii pot promova, în baza Regulamentului adoptat prin Hotărârea C.S.M. nr. 621/2006, cel mult până la gradul de curte de apel, personalul asimilat judecătorilor şi procurorilor poate promova în grad profesional echivalent celui de Parchet de pe lângă Înaşta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Urmare acestui fapt, tocmai pentru considerentul că Statutul profesional al magistraţilor este identic (conform legii) cu cel al personalului de specialitate juridică asimilat magistraţilor, a solicitat contestatoarea aplicarea aceluiaşi regim de promovare cu cel instituit pentru acesta.

Însăşi Curtea Constituţională, în considerentele Deciziei nr. 785/2009, referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, a reţinut că "tipul de activitate desfăşurată de personalul de specialitate juridică în aparatul Parlamentului ori al Administraţiei Prezidenţiale este greu să fie asimilat cu activitatea jurisdicţională".

În cazul magistraţilor, promovarea pe loc se face în limita unui număr dat de locuri, spre deosebire de alte categorii profesionale de bugetari care pot promova în funcţii de execuţie fără a avea locurile limitate la un anumit număr, promovarea depinzând exclusiv de atingerea notei minime la concurs.

În concluzie, contestatoarea a susţinut că aceasta este critica de nelegalitate a prevederii contestate din cuprinsul hotărârilor contestate: caracterul discriminatoriu al acestora prin raportare la o categorie socioprofesională asimilată în totalitate magistraţilor, respectiv personalul de specialitate juridică din cadrul Ministerul Justiţiei, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Naţional de Criminologie, Institutul Naţional de Expertize Criminalistice şi din Institutul Naţional al Magistraturii.

În cuprinsul cererii de chemare în judecată, contestatoarea a invocat mai multe excepţii de neconstituţionalitate.

Astfel, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 45 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, care face referire la stabilirea unui număr limitat de locuri ("în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii") pentru concursul de promovarea pe loc în funcţii de execuţie, prin raportare la art. 16 din Constituţie, şi excepţia de neconstituţionalitate a art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, apreciind că textul criticat contravine prevederilor art. 124-126 şi 132 din Constituţie.

În esenţă, contestatoarea a arătat că, prin instituirea în cazul magistraţilor a unui concurs chiar pentru promovarea pe loc, care nu presupune în mod obiectiv un număr limitat de locuri, se creează o discriminare faţă de categoria personalului de specialitate juridică asimilat magistraţilor, reluând criticile din contestaţie.

Totodată, a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a art. 40 din O.U.G. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, text de lege ce contravine art. 124 alin. (3) şi art. 126 alin. (1) din Constituţie, făcând trimitere la art. 136 din Legea nr. 304/2004.

2. Apărările intimatului

Prin întâmpinare, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestaţiei, în principal, ca inadmisibilă, sau, în subsidiar, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, cu referire la Hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 42/2016 şi 92/2016 sunt acte prmergătoare actului administrativ final, iar acest act final nu este Hotărârea nr. 811/2016, cum susţine contestatoarea, ci Hotărârea de validare a rezultatului acestui concurs, conform art. 47 din Legea nr. 303/2004, respectiv Hotărârea nr. 420 din 26 aprilie 2016, prin care contestatoarea a fost declarată respinsă, ca urmare a faptului că nu s-a încadrat în limita locurilor alocate concursului, stabilite prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 92/2016, şi anume 50 de locuri pentru curţile de apel.

În ceea ce priveşte anularea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 811/2016, prin care s-a constatat că rezultatele finale obţinute la concursul de promovare pe loc în funcţii de execuţie organizat la 03.04.2016 au fost validate prin Hotărârea Plenului CSM nr. 420 din 26 aprilie 2016 (art. 1), iar la art. 2 au fost respinse cererile de recunoaştere a gradului profesional de curte de apel, intimatul a arătat că aceasta nu poate fi analizată separat de Hotărârea de validare a rezultatului acestui concurs, nr. 420/2016, acesta fiind actul administrativ care produce consecinţe juridice.

Hotărârea nr. 811/2016, reprezintă un răspuns dat petentei în urma solicitării sale prin care tinde, de fapt, la revocarea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 420/2016.

Or, motivele de nelegalitate privind o pretinsă discriminare legislativă derivată tocmai din existenţa unui număr limitat de posturi scoase la concurs, în cadrul căruia trebuie să se încadreze candidaţii, nu pot fi invocate decât în raport cu Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 420/2016.

Pe fondul contestaţiei, intimatul a susţinut că nici instanţa de judecată şi nici Consiliul Superior al Magistraturi nu pot să constate o discriminare la nivel legislativ, fără a încălca principiul separaţiei puterilor în stat.

În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate, intimatul a solicitat respingerea acesteia, în privinţa prevederilor art. 45 din Legea nr. 303/2004-teza finală, ca neîntemeiată, iar referitor la prevederile art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi art. 40 din O.U.G. nr. 83/2014, ca inadmisibilă, neavând legătură cu soluţionarea cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Examinând contestaţia formulată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:

Contestatoarea A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu anularea Hotărârii nr. 42 din 21 ianuarie 2016, Hotărârii nr. 92 din 28 ianuarie 2016 şi Hotărârii nr. 811 din 28 iunie 2016 ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Contestatoarea a participat la concursul pentru promovarea în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor din data de 03.04.2016, organizat potrivit Hotărârilor Plenului CSM nr. 42 din 21 ianuarie 2016 şi nr. 92 din 28 ianuarie 2016, pentru a obţine gradul profesional de curte de apel, prin promovare pe loc, la disciplina drept administrativ, obţinând nota 8, 37.

Cu privire la Hotărârea nr. 42 din 21 ianuarie 2016 şi Hotărârea nr. 92 din 28 ianuarie 2016 ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, a căror anulare parţială s-a solicitat, se constată că acestea au ca obiect luarea unor măsuri necesare organizării şi desfăşurării concursurilor de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor, stabilite a se realiza în cursul anului 2016.

Înata Curte constată că este întemeiată excepţia inadmisibilităţii invocată de autoritatea intimată cu privire la contestaţia formulată împotriva acestor hotărâri, în raport cu dispoziţiile generale ale Legii nr. 554/2004, conform cărora autorităţile publice, în activitatea lor de organizare a executării legii şi de aplicare în concret a legii, emit acte administrative producătoare de efecte juridice, dar realizează şi operaţiuni administrative şi/sau operaţiuni materiale care pregătesc, însoţesc sau desăvârşesc emiterea actelor administrative.

În ceea ce priveşte concursurile organizate de Consiliul Superior al Magistraturii privind accesul sau promovarea, actul administrativ producător de efecte juridice îl reprezintă hotărârea de validare a concursului pe care Consiliul Superior al Magistraturii o adoptă potrivit competenţelor sale.

Or, cele două hotărâri contestate constituie unele dintre actele preparatoare necesare organizării, stabilirii condiţiilor, desfăşurării, etc. a concursurilor de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor stabilite a fi realizate în cursul anului 2016.

În privinţa verificării legalităţii Hotărârii nr. 42/2016 şi, respectiv, a Hotărârii nr. 92/2016 sunt aplicabile prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora instanţa competentă să se pronunţe asupra legalităţii actului administrativ este competentă să se pronunţe şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului administrativ supus judecăţii.

Altfel spus, legalitatea celor două hotărâri va putea fi verificată de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie doar în cazul în care va fi analizată legalitatea hotărârii prin care Consiliul Superior al Magistraturii a validat rezultatul concursului respectiv, pentru promovarea în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor desfăşurat la data de 3 aprilie 2016.

Rezultatele concursului au fost validate prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 420 din 26 aprilie 2016, în conformitate cu art. 28 alin. (1) din Regulamentul privind organizare şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, cu modificări şi completări, contestatoarea fiind declarată respinsă, ca urmare a faptului că, deşi a obţinut media generală peste 7, s-a clasat peste limita locurilor scoase pentru promovare pe loc la curţile de apel, iar această hotărâre nu a fost atacată.

Prin urmare, cum în cauză nu a fost atacată Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 420 din 26 aprilie 2016 de validare a rezultatelor Concursului pentru promovarea în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor din data de 03.04.2016, nu pot fi analizate hotărârile care au stat la baza emiterii acesteia.

1.2. Cât priveşte anularea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 811 din 28 iunie 2016, prin care s-a respins cererea contestatoarei de validare a rezultatului obţinut la concursul de promovare pe loc în funcţii de execuţie din 03.04.2016 şi de recunoaştere a gradului profesional de curte de apel, de asemenea, contestaţia formulată împotriva acestei hotărâri este inadmisibilă.

Instanţa de control judiciar reţine că, în ceea ce priveşte concursurile organizate de Consiliul Superior al Magistraturii privind accesul sau promovarea, actul administrativ producător de efecte juridice îl reprezintă hotărârea de validare a concursului pe care Consiliul Superior al Magistraturii o adoptă potrivit competenţelor sale.

Hotărârea Plenului CSM nr. 811/2016 contestată nu are aptitudinea de a produce efecte juridice în mod autonom, nefiind altceva decât un răspuns la cererea contestatoarei prin care se constată că rezultatele finale la concursul de promovare pe loc în funcţie de execuţie organizat la data de 03.04.2016 au fost validate.

Prin urmare, cererea de examinare a legalităţii acestei hotărâri, în raport cu finalitatea urmărită prin aceasta - recunoaşterea gradului profesional de curte de apel şi promovarea pe loc în gradul profesional de curte de apel, în afara locurilor stabilite pentru concurs -, are un caracter inadmisibil, cât timp contestatoarea nu a atacat şi Hotărârea nr. 420/2016, care reprezintă, de fapt, validarea rezultatelor obţinute la concurs şi care a produs efecte juridice în ceea ce o priveşte.

1.3. Referitor la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 din Legea nr. 303/2004, în ceea ce priveşte sintagma "în limita numărului de locuri aprobat anual de CSM", art. 87 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, şi 40 din O.U.G. 83/2014, invocată de contestatoare, Înalta Curte are în vedere prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora:

"Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia."

Se constată că, în speţă, nu este îndeplinită condiţia legăturii cu cauza, dată fiind soluţia pronunţată asupra contestaţiei, aceea de respingere a acesteia ca inadmisibilă.

În plus, excepţia vizată presupune analiza pe fond a susţinerilor de fapt şi de drept în legătură directă cu Hotărârea nr. 420/2016, care nu formează obiectul cauzei deduse judecăţii.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestaţia şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, invocată de Consiliul Superior al Magistraturii.

Respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 42 din 21 ianuarie 2016, Hotărârii nr. 92 din 28 ianuarie 2016 şi împotriva Hotărârii nr. 811 din 28 iunie 2016 ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca inadmisibilă.

Respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 45 şi art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, precum şi a art. 40 din O.U.G. 83/2014, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2016.