Territorial competence for trade-union-initiated administrative actions: jurisdiction lies at the union's seat, not the members' domicile, under Law 554/2004

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acţiunii judiciare

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 26.01.2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., toţi prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor Pro Lex, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Târnăveni, au solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună:

- obligarea pârâtului să includă în salariu sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 şi să-l achite reclamanţilor persoane fizice;

- obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale reprezentând diferenţa între salariile cuvenite ca urmare a includerii în salariu a sumelor corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 şi salariile efectiv achitate reclamanţilor, persoane fizice, începând cu luna ianuarie 2014 şi până la data rămânerii definitive a hotărârii, urmând ca sumele să fie actualizate cu indicele inflaţiei de la data scadenţei lunare până Ia data plaţii efective;

- obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale aferente diferenţei rezultate dintre salariile cuvenite şi cele efectiv achitate reclamanţilor, de la data scadenţei lunare până la data plaţii efective;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 3723 din 14 iunie 2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetentei teritoriale exclusive şi, în consecinţă, s-a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalului Bucureşti a reţinut în motivarea soluţiei de declinare că cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului de faţă a fost formulată de Sindicat, în numele şi pentru membri de sindicat, în baza unei solicitări/împuterniciri scrise din partea acestora. S-a arătat că deşi sindicatul are calitatea de reclamant, acesta în mod evident acţionează potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, în numele membrului de sindicat care nu are domiciliul în Bucureşti, prin urmare, din ambele perspective ale competenţei teritoriale alternative, tribunalul de la domiciliul/sediul părţilor era competent să judece cauza.

Prin sentinţa civilă nr. 859 din 11 octombrie 2017, Tribunalul Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia fiind suspendată judecata cauzei până la soluţionarea conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Mureş a reţinut în esenţă, că în cauză Tribunalul Bucureşti a fost instanţa legal investită, părţile acceptând tacit competenţa acestei instanţe, iar excepţia nu putea fi invocată din oficiu. Odată făcută alegerea de competenţă, instanţa nu se mai poate desesiza. sunt incidente dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, care atrag competenţa tribunalului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două tribunale, îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Prin acţiune, reclamanţii, prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor Pro Lex, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Târnăveni, au solicitat obligarea pârâtului să includă în salariu sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 şi să-l achite reclamanţilor persoane fizice; la plata drepturilor salariale reprezentând diferenţa între salariile cuvenite ca urmare a includerii în salariu a sumelor corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 şi salariile efectiv achitate reclamanţilor, persoane fizice, începând cu luna ianuarie 2014 şi până la data rămânerii definitive a hotărârii, urmând ca sumele să fie actualizate cu indicele inflaţiei de la data scadenţei lunare până Ia data plaţii efective; la plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale aferente diferenţei rezultate dintre salariile cuvenite şi cele efectiv achitate reclamanţilor, de la data scadenţei lunare până la data plaţii efective;

Fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale".

În cauză, este de observat faptul că acţiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Pro Lex".

Potrivit dispoziţiilor art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, conform cărora:

"Art. 28. - (1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi.

(2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres".

În condiţiile în care prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011 îşi aveau corespondentul în dispoziţiile art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (reglementarea anterioară care a fost abrogată de Legea nr. 62/2011), este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

Astfel fiind, întrucât Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Pro Lex" are calitate procesuală activă, se constată că, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanţa de la sediul său din Municipiul Bucureşti,, aflat în circumscripţia Tribunalului Bucureşti.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., toţi prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor Pro Lex, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Târnăveni în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 noiembrie 2017.