Suspension of tax enforcement for lack of competence in delegated tax inspections under Law No. 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată şi modificată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, a solicitat suspendarea până la pronunţarea instanţei de fond a executării Raportului de inspecţie fiscala nr. x din 11 septembrie 2014, a deciziei de impunere nr. F-BN-430 din 11 septembrie 2014 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice şi a dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. 376 din 11.09.2014, cu privire la următoarele sume: 19.044 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar; 6.821 RON reprezentând dobânzi/majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar; 2.434 RON reprezentând penalităţi de întârziere aferente la impozitului pe profit stabilit suplimentar; 130.407 RON reprezentând TVA stabilită suplimentar; 606.268 RON reprezentând dobânzi/majorări de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar; 476.991 RON reprezentând penalităţi de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar.

Reclamanta S.C. A. S.R.L., prin modificarea cererii de suspendare depusă la dosar în 6 noiembrie 2014, a înţeles să cheme in judecată, în calitate de pârâtă, şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistrita-Năsăud, invocând motive suplimentare referitoare la temeinicia cererii de suspendare cu referire la existenta cazului bine justificat şi nelegalitatea raportului de inspecţie fiscala nr. F-BN 297 din 11 septembrie 2014, a deciziei de impunere nr. F-BN 430 din 11 septembrie 2014 şi a dispoziţiei privind masurile stabilite de organele de inspecţie fiscala nr. 376 din 11 septembrie 2014, situaţie determinata de emiterea acestora de către un organ care nu era competent material şi nici teritorial să întocmească actele respective.

Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 04.11.2014, intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa Năsăud a invocat, pe cale de excepţie, lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei D.G.R.F.P. Cluj-Napoca.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 617 din 05 decembrie 2014, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca şi a admis cererea formulată S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud.

A dispus suspendarea până la pronunţarea instanţei de fond a executării raportului de inspecţie fiscală nr. F-BN 297 din 11 septembrie 2014, a deciziei de impunere nr. F-BN 430 din 11 septembrie 2014 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată şi a dispoziţiei privind măsurile stabilite de organul de inspecţie fiscală nr. 376 din 11 septembrie 2014 cu privire la următoarele sume:

- 19.044 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar;

- 6.821 reprezentând dobânzi/majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar;

- 2.434 RON reprezentând penalităţi de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar;

- 130.407 RON reprezentând TVA stabilit suplimentar;

- 606.268 RON reprezentând dobânzi/majorări de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar;

- 476.991 RON reprezentând penalităţi de întârziere aferente TVA stabilit suplimentar.

Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 617 din 05 decembrie 2014 a formulat recurs pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud, în nume propriu şi în numele pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca.

În argumentele prezentate în susţinerea motivelor de recurs, reinterând argumentele susţinute în faţa instanţei de fond şi, invocând ca temei de drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, precum şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii cu privire la suspendarea executării Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 11 septembrie 2014 şi a Dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. 376 din 11 septembrie 2014, având în vedere că în prezentul litigiu nu se invocă un act emis de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca. Raportat la actele administrative fiscale a căror suspendare se solicită prin acţiune apreciază ca D.G.R.F.P. Cluj-Napoca nu are calitate procesuală pasivă în cauză, atât raportul de inspecţie fiscală, decizia de impunere, cât şi dispoziţia privind măsurile stabilite au fost întocmite la data de 11.09.2014 de către organul de inspecţie fiscală din cadrul A.J.F.P. Bistrita- Năsăud, care deşi este subordonată D.G.R.F.P. Cluj-Napoca, poate sta singură în judecată ca şi pârâta.

Cu privire la inadmisibilitatea capetelor de cerere vizând suspendarea executării Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 11 septembrie 2014 şi a Dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie nr.376 din 11 septembrie 2014 emise către Activitatea de Inspecţie Fiscală din cadrul A.J.F.P. Bistrita-Nasăud, a susţinut că actele administrative invocate de reclamantă nu sunt acte administrative.

În continuare, recurenta susţine că cererea de suspendare este neîntemeiată, apreciind că în speţa dedusă judecaţii nu sunt întrunite cumulativ condiţiile de admisibilitate a cererii de superioare instituite de legiuitor prin dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, întrucât prin punerea în executarea a actului administrativ-fiscal a cărui suspendare la executare se solicită, nu se poate aprecia ca intimatei-reclamante s-ar crea o paguba iminentă care să justifice luarea unei astfel de măsuri.

Faţă de criticile prezente recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, rejudecând cauza, în principal, admiterea excepţiei calităţii procesuale pasive a pârâtei D.G.R.F.P. Cluj-Napoca şi, în consecinţă, respingerea acţiunii ca fiind îndreptată împotriva unei peroane fără calitate procesuală pasivă. În subsidiar, admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii cu privire la suspendarea Raportului de inspecţie fiscală nr. F-BN nr. 297 din 11 septembrie 2014 şi a Dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscal nr. 376 din 11 septembrie 2014 şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii ca atare.

În situaţia în care instanţa va respinge aceste excepţii, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, rejudecând în fond cauza, respingerea cererii de suspendare formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Apărările formulate în cauză

Intimata - reclamantă S.C. A. S.R.L a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud, ca nefondat.

Recurenta pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare.

Procedura derulată în recurs

Prin încheierea de şedinţă din 4 octombrie 2016, pronunţată în condiţiile art. 493 din C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că nu există motive pentru reformarea acesteia.

Actul administrativ a cărui suspendare a fost solicitată, până la soluţionarea în fond a acţiunii în anulare, în condiţiile art. 14 din Legea nr. 552/2004 este reprezentat de Raportul de inspecţie fiscală nr. x din 11 septembrie 2014, decizia de impunere nr. F-BN-430 din 11 septembrie 2014 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice şi dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. 376/1109.2014, cu privire la următoarele sume: 19.044 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar; 6.821 RON reprezentând dobânzi/majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar; 2.434 RON reprezentând penalităţi de întârziere aferente la impozitului pe profit stabilit suplimentar; 130.407 RON reprezentând TVA stabilită suplimentar; 606.268 RON reprezentând dobânzi/majorări de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar; 476.991 RON reprezentând penalităţi de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar.

În practica judiciară, s-a reţinut că suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative şi în art. 15 din aceeaşi lege, pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecţia juridică provizorie a subiectelor de drept în privinţa cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare.

Această măsură de protecţie, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute cumulativ de lege:

- cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ;

- paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Îndeplinirea celor două condiţii este verificată, în funcţie de circumstanţele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza argumentelor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul contestat ar fi, în final, anulat de instanţă.

În jurisprudenţa sa (cu titlu de exemplu, deciziile nr. 737/2012, nr. 514/2013 şi nr. 3019/2015), Înalta Curte a reţinut că, pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa trebuie să îşi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept, care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

În ceea ce priveşte condiţia referitoare la cazul bine justificat

Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut în mod corect că este îndeplinită condiţia referitoare la cazul bine justificat în sensul art. 14 coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, existând o serioasă îndoială în privinţa legalităţii, în sensul că, organul de inspecţie fiscală din aparatul central al ANAF, în cazul său, DGAMC, are competenta pe întreg teritoriul ţării, iar în situaţia în care şi-a delegat competenţa către pârâta nou introdusă în cauză, condiţiile în care se poate efectua aceasta delegare se stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Aşadar, DGAMC ar fi putut să îşi delege competenta doar la solicitarea motivată şi cu avizul direcţiei care coordonează metodologic activitatea de inspecţie fiscala, din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala.

Aşadar, în acord cu cele reţinute de prima instanţă, la o analiză sumară a aparenţei de legalitate, se constată o nelegalitate evidentă a actelor administrativ fiscale, prin greşita efectuare a inspecţiei fiscale de către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistrita-Nasaud şi emiterea actelor de către aceasta instituţie atrage nulitatea actelor, ceea ce constituie împrejurări vădite de fapt care au capacitatea de a produce o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

În ceea ce priveşte condiţia referitoare la prevenirea producerii unei pagube iminente

Cât priveşte criticile referitoare la îndeplinirea condiţiei privind iminenţa pagubei, Înalta Curte constată de asemenea că argumentele reţinute în sentinţa atacată sunt fundamentate, pentru că paguba iminentă nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată prin probe concludente.

Reclamanta a administrat probe concludente pentru dovedirea susţinerilor din cererea introductivă, însăşi valoarea totală a creanţei fiscale stabilite suplimentar prin actele administrative a căror suspendare se solicită, de aproximativ 1.241.965 RON, fiind de natură a perturba grav activitatea societăţii reclamante, în caz de executare.

Conchizând, Înalta Curte constată că soluţia adoptată de judecătorul fondului este corectă, este conformă, impunându-se ca în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă recursul declarat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa Năsăud, în nume propriu şi în numele pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca.

Referitor la criticile privind greşita respingere de către instanţa de fond a excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a recurentei precum şi excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare este de remarcat că instanţa în mod corect a respins aceste excepţii, raportat, pe de o parte la art. 32 C. proc. civ. (ambele pârâte având calitate de organ emitent şi calitate de organ competent să soluţioneze contestaţia formulată) iar, pe de altă parte raport la dispoziţiile art. 18 alin. (2) a Legii nr. 554/2004 potrivit cărora "instanţa este competentă să se pronunţe în afara situaţiilor prevăzute la art. 1 alin. (6) şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii.

Or, aşa cum reiese din cuprinsul cererii precum şi din actele depuse la dosar, condiţia referitoare la obiectul suspendării este îndeplinită, în senul că actul administrativ a cărei suspendare se solicită este susceptibil de executare în sensul că acesta produce efecte în curs, a căror stopare poate fi realizată prin cererea de suspendare.

Soluţia adoptată în recurs şi temeiul legal al acesteia

Pentru considerentele arătate, constatând că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurentul-pârât subsumate motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa Năsăud, în nume propriu şi în numele pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, ca nefondat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa Năsăud, în nume propriu şi în numele pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca împotriva sentinţei civile nr. 617 din 05 decembrie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 07 decembrie 2016.