Discriminatory inaction: Local public transport non-adaptation as continuous contravention under O.G. 137/2000

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la nr. x/33/2014 la Curtea de Apel Cluj Napoca, reclamantul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării, a solicitat anularea în parte Hotărârii nr. 251 din 30 aprilie 2014 privind "neasigurarea condiţiilor de transport local, prin mijloacele de transport în comun, a persoanelor cu dizabilităţi locomotorii, încălcarea dreptului la demnitate prin modul în care persoanele cu dizabilităţi locomotorii sunt obligate să utilizeze transportul în comun în municipii, reşedinţe de judeţ, neluarea unei măsuri concrete pentru facilitarea accesului persoanelor cu dizabilităţi locomotorii la transportul local", în ceea ce îl priveşte pe Primarul municipiului Cluj-Napoca, cu consecinţa exonerării de la plata amenzii de 2.000 RON, suspendarea executării hotărârii atacate până la pronunţarea unei hotărâri irevocabile în cauză.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

2. Prin sentinţa nr. 515 din 4 noiembrie 2014, Curtea de Apel Cluj, secţia a II- a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a constatat că pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a renunţat la excepţia de conexistate a dosarului la dosar nr. x/2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de reclamantul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, a respins acţiunea formulată de reclamantul Primarul Municipiului Cluj-Napoca în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a respins cererea de suspendare formulată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

3. Pentru a pronunţa această sentinţă, curtea de apel a reţinut că în mod justificat s-a stabilit că în cauza dedusă judecăţii sunt întrunite cumulativ elementele privind existenţa unui tratament de deosebire, restricţie, excludere, preferinţă între persoane care se află în situaţii comparabile şi care sunt tratate diferit datorită unuia din criteriile prevăzute de lege şi care au ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosintei sau exercitării în condiţii de egalitate a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice, întrucât neasigurarea pe toate mijloacele de transport în comun al transportului persoanelor cu dizabilităţi locomotorii, crează o deosebire pe criteriul dizabilităţii, care are ca efect restrângerea exercitării, în condiţii de egalitate, a dreptului de a beneficia de serviciile oferite în domeniul transportului în comun. Curtea a constatat că în cauză pârâtul a făcut o corectă aplicare a dispoz.art. 2 alin. (1) şi (4), art. 10 lit. g) şi h) şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000.

III Recursul formulat de reclamant

4. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul Primarul Municipiului Cluj Napoca, cu invocarea motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei recurate, în sensul admiterii acţiunii şi anulării în parte a Hotărârii CNCD nr. 251 din 30 aprilie 2014, în ceea ce îl priveşte pe Primarul municipiului Cluj-Napoca, cu consecinţa exonerării de la plata amenzii de 2.000 RON, admiterea cererii de suspendare a actului administrativ formulată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

5. În motivarea recursului, a arătat că sentinţa este criticată atât sub aspectul legalităţii, cât şi sub aspectul temeiniciei. Instanţa de fond nu a luat în considerare niciunul din argumentele şi niciuna din probele depuse la dosarul cauzei, care atestau eforturile autorităţii locale de a îmbunătiţi condiţiile de transport pentru persoanele cu dizabilităti, a apreciat în sensul respingerii acţiunii doar din punct de vedere procentual, neluând în calcul faptul că înlocuirea parcului auto la nivelul Municipiului Cluj-Napoca ce însumează peste 300 de vehicule destinate asigurării transportului în comun nu este o operaţiune ce poate fi îndeplinită dintr-o dată de autoritatea locală, înlocuirea parcului auto depinzând de bugetul efectiv disponibil pentru aceste operaţiuni, a preluat motivarea intimatului în hotărârea recurată, ce arăta faptul că la nivelul Municipiului Cluj-Napoca doar un procent de 46,75% din mijloacele de transport sunt adaptate pentru transportul persoanelor cu dizabilităţi.

6. Din analiza coroborată a textelor de lege reţinute de instanţa de fond, pe care le-a expus, a arătat recurentul, rezultă că legiuitorul sancţionează presupusele fapte de discriminare săvârşite prin două moduri: acţiune şi inacţiune. A fost sancţionat pentru o presupusă stare de pasivitate în ceea ce priveşte persoanele cu dizabilităţi locomotorii, însă a arătat instanţei situaţia existentă la nivelul Municipiului Cluj-Napoca referitoare la mijloacele de transport în comun, faptul că, începând cu anul 2004, toate mijloacele de transport în comun achiziţionate pentru desfăşurarea transportului public de călători au facilităţi îmbarcare/debarcare pentru persoane cu dizabilităţi motorii, iar în cursul anului 2014 se intenţionează reînnoirea parcului auto, achiziţionarea unui număr de 50 de autobuze noi; dintr-un număr total de 323 mijloace de transport utilizate, 151 au podea joasă rampă pentru cărucioare, iar pe categorii de mijloace de transport, din 194 autobuze au podea joasă 85, din 92 troleibuze au podea joasă 62, din 37 tramvaie au podea joasă 4; două microbuze sunt dotate cu lifturi pentru îmbarcarea fotoliilor rulante şi se deplasează la domiciliul persoanelor cu dizabilităti pentru le transporta la destinaţiile solicitate; restul mijloacelor de transport, vechi, nu au astfel de facilităţi, însă preocuparea autorităţii locale pentru înnoirea parcului auto este una permanentă, în limita posibilităţilor financiare existente.

7. A menţionat recurentul că municipalitatea clujeană a adoptat începând cu anul 2004 o conduită foarte strictă în materia protejării persoanelor cu dizabilităti, în ceea ce priveşte accesul acestora la transportul public local, toate vehiculele achiziţionate în acest scop întrunind cerinţele necesare respectării drepturilor acestora şi nediscriminării acestei categorii defavorizate, aspect probat de adresa din 13 iunie 2014 a Companiei de Transport Public Cluj-Napoca S.A., care informează statistic că în intervalul 2004-2014 s-au achiziţionat numai mijloace de transport în comun cu podeaua joasă şi trapă pentru accesul persoanelor cu dizabilităti; compania asigură circulaţia vehiculelor adaptate pentru persoanele cu dizabilităti pe toate liniile de transport public, astfel încât nu există situaţii în care persoanele cu dizabilităti locomotorii să nu aibă acces la transportul public pe vreuna din aceste linii. Un astfel de proces de înnoire a parcului auto nu poate avea loc dintr-o dată, având în vedere că achiziţia mijloacelor de transport în comun este una deosebit de costisitoare. O dovadă a fondurilor insuficiente ale municipalităţii o reprezintă adoptarea la nivelul anului 2010 de către Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca a Hotărârii nr. 433 din 09 noiembrie 2010, modificată prin Hotărârea nr. 491 din 14 decembrie 2010, care priveşte aprobarea contractării şi garantării unei finanţări rambursabile interne în valoare de 300.000.000 RON pe termen lung pentru asigurarea surselor de finanţare pentru programul de realizare a investiţiilor în Municipiul Cluj-Napoca. Achiziţia mijloacelor de transport public de călători a fost aprobată de deliberativul local prin HCL nr. 492 din 14 decembrie 2010. Nu se poate reţine faptul că ar fi săvârşit prin inacţiune o faptă de discriminare a persoanelor cu dizabilităti, atâta vreme cât autoritatea locală a demarata şi finalizat proceduri de achiziţii publice care au avut sau au ca finalitate reînnoirea parcului auto destinat transportului în comun, la nivelul municipalităţii clujene s-au derulat sau se derulează la nivelul ultimilor doi ani două achiziţii majore de mijloace de transport în comun.

8. Raportat la chestiunile tehnice evidenţiate şi la adresa 5136 din 13 iunie 2014 şi în lumina art. 13 şi urm. din O.G. nr. 2/2001, dreptul de a constata şi sancţiona contravenţiile de tipul celei ce face obiectul hotărârii atacate este prescris, din anul 2004 şi până în prezent trecând o perioadă de 10 ani.

9. A mai arătat recurentul, raportat art. 10 lit. g) şi h) din O.G. nr. 137/2000, că intimatul-pârâtul nu a probat în niciun mod în ce constă refuzul din partea autorităţii locale privind accesul unei persoane sau al unui grup de persoane la serviciile oferite de companiile de transport în comun sau refuzarea acordării pentru o persoană sau un grup de persoane a unor drepturi sau facilităţi, fiind evident faptul că efortul autorităţii locale de a oferi un cât mai bun acces la transportul public în comun pentru persoanele cu dizabilităţi locomotorii este unul continuu, autoritatea fiind în contact permanent şi cu ONG-urile de profil în vederea identificării nevoilor şi problemelor cu care se confruntă această categorie de persoane.

10. Hotărârea CNCD este la rândul ei discriminatorie, având în vedere faptul că a pornit de la o autosesizare a consiliului, însă nu a vizat toate oraşele din România, ci doar anumite municipii, criteriile pentru care consiliul a acţionat în acest mod fiindu-i străine. Modalitatea în care CNCD înţelege să aplice amenda contravenţională, raportat la procentajul de adaptare a mijloacelor de transport în comun (2.000 RON pentru municipiile care nu au 2/3 - 66,67% din mijloacele de transport adaptate, respectiv 1.000 RON pentru municipiile care au peste 2/3 din mijloacele de transport adaptate) este absolut discreţionară şi nefundamentată pe vreo prevedere legală.

11. A mai arătat recurentul că primarul nu are responsabilităţi în ceea ce priveşte neluarea unor decizii de către consiliile locale, ci are drept de iniţiativă a proiectelor de hotărâri pe care le supune atenţiei consiliilor locale. Decizia aparţine în totalitate consilierilor locali care şi-o exprimă prin vot liber, apoi instituţia primarului asigură punerea în aplicare a hotărârilor adoptate de deliberativul local; această problemă a presupusei pasivităţi a Primarului municipiului Cluj-Napoca nu poate fi luată în considerare câtă vreme a arătat faptul că la nivelul Municipiului Cluj-Napoca au fost investite sume foarte mari de bani în ultimii ani pentru aducerea transportului public de călători la cele mai noi standarde, incluzând înlesnirea accesului persoanelor cu dizabilităţi locomotorii.

IV Apărările intimatului

12. Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

13. A arătat că recurentul-reclamant a reiterat aceleaşi argumente de fond, susţinerile sunt nefondate, instanţa de fond reţinând corect o îndeplinire numai parţială a obligaţiei care îi revenea recurentului-reclamant. în calitatea sa de autoritate a administraţiei publice locale, de a lua măsurile specifice în vederea asigurării transportului în comun al persoanelor cu dizabilităţi locomotorii.

14. Raportat la dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. b), art. 22 şi art. 64 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, art. 9, art. 19 şi art. 20 din Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, respectiv prevederile art. 2 alin. (1), (4), art. 10 lit. g) şi h) şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, rezultă că autorităţilor administraţiei publice locale le revine obligaţia de a asigura accesul nediscriminatoriu, în condiţii de egalitate cu ceilalţi, la serviciul de transport public local, pentru această categorie de utilizatori, respectiv obligaţia de a lua măsurile specific prevăzute de art. 22 din Legea nr. 448/2006, în vederea asigurării transportului în comun al persoanelor cu dizabilităţi locomotorii, care să conducă la asigurarea utilizării de către aceste persoane a tuturor mijloacelor de transport în comun local.

15. Întrucât, în cazul Municipiului Cluj-Napoca, numai o parte dintre mijloacele de transport pot fi folosite de persoanele cu dizabilităţi (46,75%), în mod corect atât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, cât şi instanţa de fond, au reţinut în sarcina recurentului-reclamant Primarul Municipiului Cluj-Napoca un comportament pasiv care, prin efectele lui, defavorizează nejustificat categoria persoanelor cu dizabilităţi locomotorii, fiind incidente prevederile art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000, care atrag răspunderea contravenţională a recurentului-reclamant Primarul Municipiului Cluj-Napoca în condiţiile art. 10 lit. g) şi h), art. 15 şi art. 26 din acelaşi act normativ. Împrejurarea că o parte a mijloacelor de transport sunt adaptate în scopul utilizării de către persoanele cu dizabilităţi locomotorii, în mod corect, a constituit numai o circumstanţă pentru individualizarea sancţiunii, care a fost orientată spre minimul prevăzut de lege.

V Procedura de filtrare a recursului

16. Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii recursului, prin care s-a constatat că cererea de recurs întruneşte cerinţele de admisibilitate. Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 27 octombrie 2016, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că acesta este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea actului către părţi, conform alin. (4) al aceluiaşi articol.

17. Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 26 aprilie 2017, completul de filtru a admis recursul în principiu şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

VI Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

18. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

19. Prin Hotărârea nr. 251 din 30 aprilie 2014, pct. 5, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a hotărât că "neasigurarea condiţiilor de transport pentru persoanele cu dizabilităţi locomotorii reprezintă discriminare, conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (4), coroborate cu prevederile art. 10 lit. g) şi h) şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, precum şi potrivit prevederilor art. 9, art. 19 şi art. 20 din Convenţia privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, ratificată de România prin Legea nr. 221/2010".

20. Prin pct. 6 din Hotărârea nr. 251 din 30 aprilie 2014, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în baza prevederilor art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, a dispus sancţionarea cu amendă contravenţională în cuantum de 2.000 RON a primarului municipiului Cluj Napoca şi a altor 31 de primari. Prin pct. 7 a dispus sancţionarea cu amendă contravenţională în cuantum de 1.000 RON a altor 6 primari, iar conform pct. 8 a dispus sancţionarea cu amendă contravenţională în cuantum de 8.000 RON a părţii reclamate Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială.

21. Prin punctul 9 din Hotărârea nr. 251 din 30 aprilie 2014, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a recomandat primarilor să revizuiască toate contractele încheiate cu firmele de transport. în sensul prelungirii contractelor doar cu firmele care au toate mijloacele de transport în comun adaptate transportului persoanelor cu dizabilităţi locomotorii, conform prevederilor legale.

22. În ceea ce priveşte recurentul reclamant primarul municipiului Cluj Napoca, în motivarea acestei hotărâri s-a arătat faptul că la nivelul municipiului Cluj-Napoca un procent de 46,75% din mijloacele de transport sunt adaptate pentru transportul persoanelor cu dizabilităţi; s-a avut în vedere că între acordarea primului răspuns şi punctul de vedere au fost mici fluctuaţii privind numărul total al mijloacelor de transport (a scăzut uşor numărul de autobuze şi tramvaie, a crescut numărul troleibuzelor, numărul celor adaptate a crescut; concret, s-a reţinut că, din 194 autobuze, 85 sunt adaptate, din 92 troleibuze, 62 sunt adaptate, din 37 tramvaie, 4 sunt adaptate).

23. Înalta Curte va examina motivele de recurs ce pot fi încadrate, raportat la conţinutul acestora, în motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Criticile din cererea de recurs care privesc reţinerea greşită a situaţiei de fapt, prin aprecierea necorespunzătoare a probelor, nu vor fi examinate, privesc netemeinicia hotărârii atacate şi nu constituie motive de casare în sensul dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ.

24. Instanţa de fond a constatat, din analiza documentelor depuse la dosar, că în municipiul Cluj-Napoca, din numărul total de 323 de mijloace de transport în comun (autobuze, troleibuze şi tramvaie,) un număr de doar 151 au fost adaptate în mod corespunzător pentru accesul persoanelor cu handicap (cu podea joasă şi rampă pentru cărucioare), din care 194 de autobuze, 92 de troleibuze şi 37 de tramvaie cu podea joasă, adică 46,75% din totalul mijloacelor de transport în comun, în timp ce celelalte mijloace de transport în comun nu sunt adaptate.

25. Faţă de această situaţie, s-a reţinut că persoanele cu handicap locomotor sunt puse în situaţia de aştepta sosirea unui mijloc de transport local dotat cu facilităţile necesare, persoanele cu handicap locomotor nu pot utiliza linii pe care circulă doar mijloace de transport în comun neadaptate, ceea ce crează o discriminare la adresa acestor persoane, în sensul statuat de prev.art. 15 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

26. Motivul de recurs privind lipsa calităţii procesuale a Primarului mun. Cluj-Napoca, care vizează, în fapt, lipsa calităţii de subiect activ al contravenţiei, este nefondat.

27. Primarul este autoritate a administraţiei publice locale, prin care se realizează autonomia locală, astfel cum prevede chiar art. 121 alin. (1) din Constituţia României, iar dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap precizează că "Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să ia următoarele măsuri specifice în vederea asigurării transportului în comun al persoanelor cu handicap: a) să achiziţioneze mijloace de transport în comun adaptate; b) să adapteze mijloacele de transport în comun aflate în circulaţie în limitele tehnice posibile, conform reglementărilor în vigoare".

28. Faţă de aceste dispoziţii, în mod corect instanţa de fond a reţinut că responsabilitatea asigurării mijloacelor de transport în comun adaptate persoanelor cu handicap revine în mod direct instituţiei Primarului, în calitatea sa de organ executiv, astfel că, revenindu-i obligaţia de a lua măsuri specifice în vederea asigurării transportului în comun al persoanelor cu handicap, pentru neîndeplinirea acestei obligaţii şi consecinţele produse în cee ace priveşte discriminarea, sancţiunea contravenţională îi poate fi aplicată.

29. Motivul de recurs privind prescripţia dreptului de a constata şi sancţiona contravenţia, faţă de împrejurarea că au trecut 10 ani de la achiziţionarea, începând cu anul 2004, doar a mijloacelor de transport adaptate pentru persoanele cu dizabilităţi locomotorii, este, de asemenea, nefondat.

30. Contravenţia reţinută este continuă, întrucât discriminarea, astfel cum a fost reţinută, durează în timp, iar fapta constatată nu a încetat, astfel încât, raportat la dispoziţiile art. 13 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, care prevăd că "(1) Aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei, (2) În cazul contravenţiilor continue, termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data încetării săvârşirii faptei", nu a intervenit prescripţia aplicării sancţiunii contravenţionale.

31. Raportat la situaţia de fapt rezultată din probele administrate, instanţa a aplicat în mod corect normele de drept material incidente.

32. Prin Hotărârea CNCD nr. 251 din 30 Aprilie 2014 s-a constatat neasigurarea condiţiilor de transport local, prin mijloacele de transport în comun, a persoanelor cu dizabilităţi locomotorii, încălcarea dreptului la demnitate prin modul în care persoanele cu dizabilităţi locomotorii sunt obligate să utilizeze transportul în comun în municipii, reşedinţe de judeţ, neluarea unei măsuri concrete pentru facilitarea accesului persoanelor cu dizabilităţi locomotorii la transportul local.

33. Potrivit art. 2 din din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, "(1) Potrivit prezentei ordonanţe, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.", "(4) Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate faţă de alte persoane, grupuri de persoane sau comunităţi atrage răspunderea contravenţională conform prezentei ordonanţe, dacă nu intră sub incidenţa legii penale.".

34. Conform art. 10, "Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, dacă fapta nu intră sub incidenţa legii penale, discriminarea unei persoane fizice, a unui grup de persoane din cauza apartenenţei acestora ori a persoanelor care administrează persoana juridică la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză prin:...g) refuzul accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile oferite de companiile de transport în comun - prin avion, vapor, tren, metrou, autobuz, troleibuz, tramvai, taxi sau prin alte mijloace; h) refuzarea acordării pentru o persoană sau un grup de persoane a unor drepturi sau facilităţi.".

35. De asemenea, conform art. 15, "Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, dacă fapta nu intră sub incidenţa legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naţionalist-şovină, de instigare la ură rasială sau naţională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunităţi şi legat de apartenenţa acestora la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia.".

36. În mod corect s-a constatat existenţa discriminării, potrivit art. 2 alin. (1) şi (4), din O.G. nr. 137/2000, prin deosebirea pe criteriul dizabilităţii, care are ca efect restrângerea exercitării, în condiţii de egalitate, a dreptului de a beneficia de serviciile oferite în domeniul transportului în comun. Neasigurarea pe toate mijloacele de transport comun al transportului persoanelor cu dizabilităţi locomotorii reprezintă o discriminare directă, întrucât se creează o deosebire pe criteriul dizabilităţii, care are ca efect restrângerea exercitării, în condiţii de egealitate, a dreptului de a beneficia de serviciile oferite în domeniul transportului în comun. Prin neasigurarea pe toate mijloacele de transport comun al transportului persoanelor cu dizabilităţi locomotorii nu este asigurată acordarea drepturilor stabilite de lege şi se refuză accesul acestei categorii de persoane la serviciile oferite de companiile de transport în comun.

37. Dispoziţiile art. 19 din Convenţia privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, ratificată de România prin Legea nr. 221/2010, prevăd că "Pentru a da persoanelor cu dizabilităţi posibilitatea să trăiască independent şi să participe pe deplin la toate aspectele vieţii, Statele Părţi vor lua măsurile adecvate pentru a asigura acestor persoane accesul, în condiţii de egalitate cu ceilalţi, la mediul fizic, la transport, informaţie şi mijloace de comunicare, inclusiv la tehnologiile şi sistemele informatice şi de comunicaţii şi la alte facilităţi şi servicii deschise sau furnizate publicului, atât în zonele urbane, cât şi rurale. Aceste măsuri, care includ identificarea şi eliminarea obstacolelor şi barierelor faţă de accesul deplin, trebuie aplicate, printre altele la: (a) Clădiri, drumuri, mijloace de transport şi alte facilităţi interioare sau exterioare, inclusiv şcoli, locuinţe, unităţi medicale şi locuri de muncă;..."

38. De asemenea, în mod legal s-a reţinut comportamentul pasiv al reclamantului, raportat la obligaţiile care îi reveneau, în calitate de autoritate a administraţiei publice locale. CNCD a constatat în mod corect că reclamantul a avut un comportament pasiv în ceea ce priveşte măsurile de accesibilizare a mijloacelor de transport în comun pe raza administrativ teritorială a mun. Cluj-Napoca, comportament care a produs efecte ce au defavorizat în mod nejustificat persoanele cu dizabilităţi locomotorii, iar în acest sens a avut în vedere că la nivelul municipiului Cluj-Napoca un procent de 46,75% din mijloacele de transport sunt adaptate pentru transportul persoanelor cu dizabilităţi.

39. Obligaţiile cu privire la adaptarea tuturor mijloacelor de transport în comun aflate în circulaţie pentru a facilita accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap la transport şi călătorie sunt prevăzute de dispoziţiile art. 22 art. 22 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, potrivit cărora "Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să ia următoarele măsuri specifice în vederea asigurării transportului în comun al persoanelor cu handicap: a) să achiziţioneze mijloace de transport în comun adaptate; b) să adapteze mijloacele de transport în comun aflate în circulaţie în limitele tehnice posibile, conform reglementărilor în vigoare", şi art. 64 alin. (1) din aceeaşi lege, conform cărora "Pentru a facilita accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap la transport şi călătorie, până la 31 decembrie 2010, autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să ia măsuri pentru: a) adaptarea tuturor mijloacelor de transport în comun aflate în circulaţie".

40. Faţă de aceste împrejurări, sunt întrunite elementele constitutive ale contravenţiilor reţinute, prevăzute de art. 10 lit. g) şi h) şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000, întrucât, prin neadaptarea tuturor mijloacelor de transport în comun aflate în circulaţie pentru a facilita accesul neîngrădit al persoanelor cu dizabilităţi la transport şi călătorie, până la 31 decembrie 2010, practic s-a refuzat accesul acestei categorii de persoane la serviciile oferite de companiile de transport în comun şi acordarea drepturilor sau facilităţilor reglementate de lege, şi s-a adus atingere demnităţii acestei categorii de persoane defavorizate.

41. Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, care prevăd "Contravenţiile prevăzute la art. 2 alin. (2), (4), (5) şi (7), art. 6 - 9, art. 10, art. 11 alin. (1), (3) şi (6), art. 12, 13, 14 şi 15 se sancţionează cu amendă de la 1.000 RON la 30.000 RON, dacă discriminarea vizează o persoană fizică, respectiv cu amendă de la 2.000 RON la 100.000 RON, dacă discriminarea vizează un grup de persoane sau o comunitate", a aplicat contravenientului o amendă contravenţională în cuantumul minim prevăzut de lege.

42. Susţinerile recurentului privind eforturile autorităţii locale de a îmbunătiţi condiţiile de transport pentru persoanele cu dizabilităti, faptul că achiziţia mijloacelor de transport în comun este una deosebit de costisitoare pentru bugetul local, insuficienţa fondurilor disponibile cu acest scop, demararea şi finalizarea procedurilor de achiziţii publice care au avut sau au ca finalitate reînnoirea parcului auto destinat transportului în comun, nu constituie motive de nelegalitate a hotărârii CNCD nr. 251 din 30 aprilie 2014, în condiţiile în care în mod corect, astfel cum s-a reţinut anterior, s-au constatat, raportat la dispoziţiile Legii nr. 448/2006 şi O.G. nr. 137/2000, obligaţiile care reveneau primarului, autoritate a administraţiei publice locale, existenţa discriminării şi a elementelor constitutive ale contravenţiilor; aceste împrejurări nu înlătură existenţa discriminării şi răspunderea contravenţională, putând fi avute în vedere ca situaţii de circumstanţiere la aplicarea sancţiunii contravenţionale; în acest sens, este de observat că, prin hotărârea de sancţionare, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a reţinut în mod concret situaţia mijloacelor de transport adaptate, faptul că numărul acestora a crescut la 46,75 %, iar sancţiunea amenzii contravenţionale a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege.

43. Cu privire la faptul că Hotărârea CNCD nu a vizat toate oraşele din România care au organizat transport public local de călători, ci doar anumite municipii, Înalta Curte constată, de asemenea, că acest fapt nu constituie un motiv de nelegalitate a hotărârii; CNCD s-a autosesizat iniţial cu privire la primarul Municipiului Târgu Mureş şi ulterior autosesizarea s-a extins asupra tuturor primarilor din municipiul reşedinţă de judeţ, pentru a soluţiona problema la interes naţional, şi nu doar la nivelul unei localităţi, nefiind incluse localităţile de mici dimensiuni, motivat de faptul că nu există transport local sau acesta este extrem de redus.

44. În ceea ce priveşte dispoziţia din sentinţa recurată, de respingere a cererii de suspendare executare formulată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, se constată că recurentul, deşi a solicitat admiterea recursului şi admiterea cererii de suspendare, nu a formulat în concret motive de casare care să fie analizate de instanţa de recurs.

45. Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că sentinţa recurată, prin care a fost respinsă acţiunea formulată de reclamant, este legală, fiind pronunţată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente, în baza cărora a fost emisă, în ceea ce îl priveşte pe recurentul reclamant, de către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, hotărârea nr. 251 din 30 aprilie 2014

VII Soluţia instanţei de recurs

46. Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare invocat de recurentul reclamant, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Primarul Municipiului Cluj Napoca împotriva sentinţei nr. 515 din 4 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II- a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 noiembrie 2017.