Invalidity of procurement qualification criterion restricting audit contracts to European-funded projects

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 21.03.2013, sub nr. x/57/2013, reclamanta UAT Oraşul Petrila a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Direcţia Generală, Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene:

- anularea Deciziei nr. 18 din 05 februarie 2013 emisă în soluţionarea contestaţiei;

- anularea titlului de creanţă - Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA nr. 90829 din 05 decembrie 201 CA 90829 din 05 decembrie 2012 privind Proiectul "Modernizare străzi şi parcări în zona cap de linie Petrila - cap de linie Lonea", cod SMIS 7283, beneficiar UAT Petrila, cu consecinţa exonerării de plata tuturor sumelor stabilite;

- obligarea pârâtului la restituirea sumelor deja reţinute cu acest titlu.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 242 din 02 octombrie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta UAT Petrila, a anulat Nota de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare nr. CA 90829 din 05 decembrie 2012 şi Decizia nr. 18 din 05 februarie 2013, emise de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Direcţia Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitare, exonerând reclamanta de plata creanţei şi obligând pârâtul la restituirea sumelor deja reţinute în baza actelor desfiinţate.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta UAT Petrila, beneficiară a Contractului de finanţare 1128 din 03 decembrie 2010 încheiat cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Regional 2007-2013, a derulat proiectul "Modernizare străzi şi parcări în zona cap de linie Petrila - cap de linie Lonea", cod SMIS 7283, iar în urma finalizării procedurii de achiziţie publică desfăşurate potrivit O.U.G. nr. 34/2006, a fost încheiat Contractul de servicii de audit nr. 2593/12 din 27 ianuarie 2011 cu S.C. A. S.R.L., în valoare de 88.000 RON, fără TVA.

În baza sesizării VT 77943 din 18 octombrie 2012 cu privire la suspiciunea de neregulă, Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli - POR din cadrul Direcţiei Generale Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene a întocmit Nota de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare nr. CA 90829 din 05 decembrie 2012, prin care s-a aplicat corecţia financiară de 10% din valoarea contractului.

Contestaţia administrativă formulată de reclamantă a fost respinsă prin Decizia 18 din 05 februarie 2013.

A considerat instanţa de fond că soluţionarea conflictului dedus judecăţii presupune analizarea legalităţii stabilirii cerinţei de calificare în ceea ce priveşte experienţa în prestarea serviciilor de audit pentru proiecte finanţate prin fonduri europene, respectiv încadrarea acesteia în noţiunea de "neregulă", astfel cum aceasta este definită de O.U.G. nr. 66/2011 în art. 2 alin. (1) lit. a), respectiv "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit."

Condiţia experienţei similare stipulată prin Fişa de date a achiziţiei paragraful V.4 pct. 2 impunea ca o cerinţă minimă obligatorie pentru a demonstra capacitatea tehnică şi/sau profesională, derularea în ultimii 3 ani a cel puţin un contract de servicii de audit pentru proiecte finanţate prin fonduri europene cu o valoare minimă impusă de 50.000 RON, fără TVA dovedită cu contractele de lucrări.

Instanţa a arătat că această cerinţă a fost impusă potrivit nevoilor concrete ale autorităţii contractante tocmai datorită specificului serviciilor de audit finanţate din fonduri europene. Ceea ce a fost determinant în alegerea criteriului nu a fost sursa de finanţare, ci aspectele concrete derogatorii pentru serviciile de audit respective.

Pe de altă parte, având în vedere specificul activităţii pentru care se organizează procedura de achiziţie şi în acord cu îndrumările metodologice acordate de ANRMAP potrivit competenţelor recunoscute de potrivit art. 2 lit. d) şi e) şi art. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 74/2005 şi art. 2 alin. (1) lit. m) din H.G. 525/2007, reclamanta a emis Nota justificativă nr. 396/2011 în care a explicat cerinţa de calificare privind prestarea unui serviciu de audit financiar al unui proiect cu finanţare europeană.

Instanţa de fond a apreciat că nu este restricţionată participarea la procedură în sensul art. 178 alin. (1) şi (2), respectiv art. 179 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, întrucât aceste cerinţe au fost precizate, conform principiului transparenţei, în cadrul fişei de date a achiziţiei şi au o justificare obiectivă, existând o legătura evidentă cu obiectul contractului ce urmează să fie atribuit, respectă principiul proporţionalităţii, precum şi nivelul cerinţelor minime pe care ofertanţii/candidaţii trebuie să le îndeplinească, indicarea sursei de finanţare realizându-se "pentru a fi scoase în evidenţă caracteristicile serviciilor cerute, şi nu în considerarea bugetului din care vor fi făcute plăţile".

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul, dezvoltând critici care se încadrează în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte susţinerile instanţei de fond referitoare la inexistenţa neregulii a arătat că definiţia neregulii în cadrul Contractului de finanţare nr. 506 din 06 august 2009 este conformă prevederilor art. 2 din O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor unitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, în vigoare la data încheierii acestuia, respectiv: "neregula reprezintă orice abatere de legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile legale naţionale şi/sau unitare, precum şi cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziţii, care prejudiciază bugetul general al Comunităţii Europene şi/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi bugetele din care provine cofinanţarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită".

Art. 65 din O.U.G. nr. 66/2011 precizează că "orice referire în actele normative existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă la O.G. nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi orice trimitere la actul normativ menţionat se vor considera ca referire/trimitere la prezenta ordonanţă de urgenţă şi/sau la secţiunile corespunzătoare din prezenzenta ordonanţă de urgenţă, după caz."

Prin urmare, neregulă trebuie considerată "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Suma plătită necuvenit este suma plătită pentru cheltuieli efectuate fără respectarea legislaţiei în materia achiziţiilor publice.

Constatându-se existenţa abaterii de la legislaţia achiziţiilor publice, se aplică prevederile art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 "în cazul în care se constată nereguli în aplicarea de către beneficiari a prevederilor privind procedurile de achiziţie, fie în raport cu reglementările naţionale în vigoare în domeniul achiziţiilor publice, fie în raport cu procedurile specifice de achiziţii aplicabile beneficiarilor privaţi, se emit note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 şi 21. (2).

Stabilirea corecţiei financiare s-a realizat în conformitate cu prevederile anexei O.U.G. nr. 66/2011 şi ale art. 27 alin. (1) din H.G. nr. 875/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011.

A susţinut recurentul că scopul legiuitorului a fost acela de a atribui beneficiarilor fondurilor nerambursabile o răspundere contractuală şi legală.

Art. 2 pct. 7. din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului U.E- "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Referitor la "existenţa sau potenţialitatea unui efect prejudiciabil al încălcării/abaterii pentru bugetul general al Uniunii Europene...", art. 1 din Regulamentul CE Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului U.E. din 18 decembrie 1995 - privind protecţia intererselor financiare ale Comunităţilor Europene prevede: "(1) în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, se adoptă prin prezenta o reglementare generală privind controalele uniforme, măsurile şi sancţiunile administrative privind abaterile de la dreptul comunitar,

Constituie abatere orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate."

În concluzie, în acord cu legislaţia europeană, existenţa abaterii/neregulii/cheltuielii nejustificate presupune implicit potenţialitatea/existenţa prejudicierii bugetului UE.

În sensul celor de mai sus s-a format şi jurisprudenţa secţiei de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În jurisprudenţa sa, CJUE a statuat că inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare a Uniunii (C-465/10 pct. 47 şi C-199/03 pct. 31), statul fiind în măsură să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanţării (C- 271 pct. 48, C-465/10 pct. 32) regula generală fiind că orice abatere trebuie să ducă la retragerea avantajului obţinut în mod fraudulos (C-199/03, pct. 15)."

În concluzie, este corectă concluzia că obligaţia de recuperare a fondurilor UE există în toate cazurile de constatare a unor fraude sau nereguli, fără a fi necesară probarea existenţei producerii unui prejudiciu.

În ceea ce priveşte susţinerile instanţei de fond referitoare la legalitatea cerinţei de calificare privitoare la experienţa în prestarea serviciilor de audit pentru proiecte finanţate din fonduri europene, a arătat recurentul pârât că demonstrarea experinţei similare (respectiv, prin auditarea unor proiecte sub aspectul finanţării externe nerambursabile, prin contribuţia implicită a personalului specializat) nu trebuie să fie determinată de natura sursei de finanţare, ci de abilităţile, competenţele dovedite şi de experienţa individuală a fiecăreia dintre persoanele implicate.

Faptul că ofertantul, în vederea realizării serviciului de audit aferent proiectului, a derulat proiecte similare finanţate dintr-o anumită sursă (bugetare, europene sau private) nu este relevant în demonstrarea experienţei similare, întrucât capacitatea sa profesională nu poate fi influenţată de natura sursei de finanţare.

De asemenea, conform atribuţiilor enumerate de art. 22 din O.U.G. nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, auditul intern verifică conformitatea activităţilor entităţii auditate în conformitate cu prevederile legale.

Or, H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale reprezintă un act normativ din cadrul legislaţiei naţionale, cu impact asupra activităţii entităţii auditate, motiv pentru care orice auditor autorizat are obligaţia de a-l cunoaşte şi aplica.

Ca urmare, introducerea în fişa de date a achiziţiei a unei ccerinţe minime restrictive calificare de către UAT Oraşul Petrila, cu privire la sursa de finanţare a condus la restricţionarea accesului operatorilor economici la procedura de atribuire a contractului de servicii.

Cât priveşte aprecierile instanţei de fond în sensul că "această cerinţă a fost impusă de nevoile concrete ale autorităţii contractante tocmai datorită specificului serviciilor de audit finanţate din fonduri europene", acestea nu sunt relevante, întrucât potrivit Regulamentului de Organizare a Camerei Auditorilor Financiari, precum şi a normelor de autorizare a auditorilor interni, auditorii au obligaţia să-şi îmbunătăţească cunoştinţele, priceperea şi alte competenţe necesare prin pregătire profesională continuă.

A mai arătat recurentul că, potrivit prevederilor pct. 11.3.3. din Ghidul Solicitantului, o cheltuială poate fi considerată eligibilă dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) este efectiv plătită între ianuarie 2007 şi 31 decembrie 2015;

b) este însoţită de facturi, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale;

c) este în conformitate cu prevederile Contractului de finanţare;

d) este conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare, în special în ceea ce priveşte regimul achiziţiilor publice, prin respectarea O.U.G. nr. 34/2006;

e) lista cheltuielilor eligibile este realizată în baza H.G. nr. 759/2007 şi Ordinului comun nr. x/914/2007 al Ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor şi Ministrului economiei şi finanţelor.

De asemenea, conform prevederilor art. 9 alin. (25) din Contractul de finanţare din 03 decembrie 2010, în scopul atribuirii contractelor de servicii necesare implementării proiectului ce face obiectul contractului, beneficiarul are obligaţia de a respecta legislaţia naţională în domeniul achiziţiilor publice.

Impunerea drept criteriu minim de calificare a dovezii auditării a cel puţin unui proiect finanţat din fonduri europene nerambursabile este restrictivă, întrucât orice operator economic care este autorizat legal în domeniul specific obiectului contractului trebuie să aibă dreptul de a participa la o procedură de licitaţie în condiţii de concurenţă liberă.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

A susţinut, referitor la cerinţa de calificare privind demonstrarea experienţei similare prin prezentarea unui contract de servicii de audit în cadrul unui proiect finanţat din fonduri europene nerambursabile de minim 50.000 RON fără TVA, că aceasta nu are ca efect restricţionarea participării la procedură a potenţialilor ofertanţi, ci a fost impusă raportat la specificul serviciilor de audit pentru proiecte finanţate prin fonduri europene. Această cerinţă se regăsea şi în formularele de ofertă aflate pe site-ul ANRMAP.

Totodată, prin decizia de respingere a contestaţiei, pârâtul face referire la art. 32 din H.G. 457/2008, dar în fapt enunţă art. 32<SUP>1</SUP>din acelaşi act normativ, text care a fost adăugat prin H.G. 802/2011, ulterior organizării procedurilor de achiziţie.

În ceea ce priveşte operaţiunea de reţinere a sumelor cu titlul de corecţii financiare din cererile de rambursare nr. 7, 8 şi 10, a arătat că aceasta este nelegală, încălcând dispoziţiile art. 42 şi 43 din O.U.G. 66/2011, întrucât nu este posibilă sancţionarea unei persoane anterior actului care generează dreptul/obligaţia respectivă. Or, deşi scadenţa creanţei intervine doar după 30 de zile de la data comunicării notei de constatare, în speţă reţinerea s-a făcut anterior.

Prin încheierea de şedinţă din 29.04.2015, pronunţată în condiţiile art. 493 din C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul pârâtului este fondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prima instanţă a infirmat soluţia administrativă dispusă de recurent, apreciind, în esenţă, că cerinţa privind experienţa similară stipulată prin Fişa de date a achiziţiei par. V.4 pct. 2 (referitoare la dovedirea derulării în ultimii 3 ani a cel puţin unui contract de servicii de audit pentru proiecte finanţate prin fonduri europene cu o valoare minimă impusă de 50.000 RON, fără TVA) nu încalcă legislaţia achiziţiilor publice şi nu are un caracter restrictiv, în raport cu "specificul serviciilor de audit finanţate din fonduri europene."

Potrivit art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 (forma în vigoare la momentul derulării procedurii de achiziţie publică): "Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerinţe minime referitoare la situaţia economică şi financiară şi/sau la capacitatea tehnică şi profesională, care ar conduce la restricţionarea participării la procedura de atribuire."

Conform art. 179 din acelaşi act normativ, autoritatea contractantă are obligaţia de a respecta principiul proporţionalităţii atunci când stabileşte criteriile de calificare şi selecţie, iar aceste criterii trebuie să aibă o legătură concretă cu obiectul contractului care urmează a fi atribuit; în acest sens, nivelul cerinţelor minime solicitate prin documentaţia de atribuire, precum şi documentele care probează îndeplinirea unor astfel de cerinţe trebuie să se limiteze numai la cele strict necesare pentru a se asigura îndeplinirea în condiţii optime a contractului respectiv, luând în considerare exigenţe ale specifice impuse de valoarea, natura şi complexitatea acestuia.

Art. 188 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006 prevede că, în cazul aplicării unei proceduri pentru atribuirea unui contract de servicii, în scopul verificării capacităţii tehnice şi/sau profesionale a ofertanţilor/candidaţilor, autoritatea contractantă are dreptul de a le solicita acestora, în funcţie de specificul, de volumul şi de complexitatea serviciilor ce urmează să fie prestate şi numai în măsura în care aceste informaţii sunt relevante pentru îndeplinirea contractului, informaţii referitoare la studiile, pregătirea profesională şi calificarea personalului de conducere, precum şi ale persoanelor responsabile pentru îndeplinirea contractului de servicii.

Interpretarea dispoziţiilor normative anterior citate conduc la concluzia că scopul îndeplinirii de către operatorii economici a unor cerinţe de calificare este acela de a demonstra potenţialul tehnic, financiar şi organizatoric al acestora, potenţial care trebuie să reflecte posibilitatea concretă de a realiza un anumit contract de achiziţie publică, dar şi capacitatea de a rezolva eventualele probleme generate de îndeplinirea acestuia.

Relevante în acest context sunt şi dispoziţiile art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, care statuează că: "Autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricţiona participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică prin introducerea unor cerinţe minime de calificare care nu prezintă relevanţă în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică ce urmează a fi atribuit."

Reevaluând materialul probator administrat în cauză, prin prisma prevederilor legale menţionate, Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut o greşită interpretare şi aplicare a acestora, fiind incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, în mod indiscutabil, în raport cu dispoziţiile de drept material aplicabile, cerinţa impusă de intimata reclamantă are un caracter restrictiv, fiind de natură a restrânge participarea operatorilor economici care au realizat servicii de natura celor ce s-au atribuit prin procedura în cauză, dar nu au fost realizate din fonduri europene, ci cu fonduri de la bugetul de stat.

Demonstrarea experienţei similare nu trebuie să fie determinată de sursa de finanţare, ci de competenţele participanţilor la procedură în raport cu specializarea/obiectul contractului de atribuit.

Nota justificativă nr. 396/2011, invocată de intimata reclamantă şi avută în vedere de către instanţa de fond, nu cuprinde niciun argument pertinent, limitându-se să reitereze condiţiile pe care ofertanţii ar trebui să le probeze şi faptul că "având în vedere specificul obiectului achiziţiei publice, autoritatea contractantă doreşte colaborarea cu un prestator de servicii care îşi poate dovedi capacitatea tehnică şi profesională de a duce la îndeplinire contractul de servicii în condiţii optime".

De altfel, nici apărarea acesteia în sensul că "această cerinţă se regăsea şi în formularele de ofertă aflate pe site-ul ANRMAP" nu este de natură să conducă la o altă concluzie, având în vedere că în modelul Fişei de date a achiziţiei pus la dispoziţie de ANRMAP, la cerinţele privind experienţa similară din cadrul Secţiunii III.2.3.a) se precizează:

"dacă se solicită pentru contractele de servicii ca acele contracte prezentate în vederea dovedirii experienţei similare să fi fost finanţate din fonduri europene, la nivelul notei justificative privind criteriile de calificare autoritatea va preciza caracteristicile specifice activităţii ce urmează a fi prestate, care pot diferi în funcţie de natura finanţării. Dacă nu există un specific aparte se va elimina condiţionarea legată de natura finanţării".

Prin urmare, în cuprinsul notei justificative trebuiau indicate expres acele caracteristici ale activităţii care puteau diferi după cum era vorba de o finanţare europeană nerambursabilă sau de o altă sursă de finanţare, în lipsa unei astfel de precizări justificate obiectiv, trebuia eliminată condiţionarea legată de natura finanţării, în speţă intimata nedând însă curs niciuneia dintre aceste prevederi.

Totodată, susţinerea intimatei reclamante privind faptul că prin decizia de respingere a contestaţiei, recurentul pârât a făcut referire la art. 32 din H.G. nr. 457/2008, dar în fapt a enunţat art. 32^1 din acelaşi act normativ, text ulterior organizării procedurilor de achiziţie, apare ca irelevantă.

În ceea ce priveşte caracterul pretins nelegal al operaţiunii de reţinere a sumelor cu titlu de corecţii financiare din Cererile de rambursare nr. 7, nr. 8 şi nr. 10, cu încălcarea art. 42 şi 43 din O.U.G. 66/2011, invocat ca apărare de intimata reclamantă prin întâmpinarea depusă în faza recursului, Înalta Curte constată că, prin acţiunea introductivă, aceasta a solicitat restituirea sumelor reţinute, tocmai pentru caracterul nelegal al reţinerii, instanţa de fond a considerat că este lipsit de interes să se mai pronunţe pe acest capăt de cerere, iar partea nu a înţeles să formuleze recurs incident pe acest aspect.

Or, în cadrul analizării recursului declarat de pârât, potrivit art. 502 din C. proc. civ. nu se poate înrăutăţi situaţia acestuia, prin stabilirea în sarcina sa a unei obligaţii de restituire, cu atât mai puţin, cu cât actele administrative emise, care constituie temeiul încasării sumelor, urmează a fi menţinute.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (2) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, va casa sentinţa atacată şi va respinge acţiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva sentinţei nr. 242 din 02 octombrie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată.

Respinge acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Petrila, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 07 decembrie 2016.