Suspension of administrative act enforcement: lack of legal interest after first-instance judgment on the merits

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 3 Sud Muntenia, suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 03 martie 2015 privind Proiectul "Achiziţie de utilaje pentru dezvoltarea microîntreprinderii S.C. A. S.R.L.", prin care s-a stabilit că reclamanta datorează o creanţă bugetară în cuantum de 387.786 RON.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 96/F-CONT din 16 iunie 2015, a respins ca nefondată cererea de suspendare a executării actului administrativ Proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 03 martie 2015 formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 3 Sud Muntenia.

De asemenea, a respins, ca tardiv depusă, cererea de completare a cererii de suspendare şi a dispus restituirea cauţiunii în cuantum de 8.378,00 RON, achitată cu recipisa nr. 1113886/1/2015 eliberată de B. Piteşti.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 96/F-CONT din 16 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în urma rejudecării, admiterea cererii de suspendare a executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 03 martie 2015 emis de autorităţile pârâte, cerere întemeiată pe dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă critică sentinţa atacată din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 6 şi 8 din C. proc. civ.

Se susţine că hotărârea primei instanţe nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, fiind încălcare dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.. Prima instanţă nu a analizat aparenţa de legalitate şi condiţia cazului bine justificat decât la nivel teoretic, fără a cerceta fiecare împrejurare de fapt şi de drept prezentată în cererea de suspendare formulată.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă susţine că prima instanţă a aplicat greşit dispoziţiile art. 204 din C. proc. civ., republicat în ceea ce priveşte invocarea la termenul din 2 iunie 2015 a unui nou motiv pentru dovedirea cazului bine justificat, constând în aceea că ulterior introducerii cererii de suspendare, în procedura contestaţiei administrative, s-a pronunţat Decizia nr. 13940 din 15 aprilie 2015, prin care s-a modificat procesul-verbal nr. x din 03 martie 2015, în sensul că nu s-a mai reţinut existenţa întreprinderilor legate, conform art. 4 ind. 4 din Legea nr. 346/2004. Astfel, consideră că acest aspect este un motiv în plus pentru existenţa cazului bine justificat, de natură să creeze o îndoială asupra legalităţii actului contestat.

Precizează că prima instanţă a apreciat că invocarea acestui aspect constituie o modificare a cererii de chemare în judecată şi a respins-o, recurenta-reclamantă susţinând că nu a înţeles să formuleze o cerere de modificare a acţiunii, apreciind că nu sunt incidente dispoziţiile art. 204 C. proc. civ.

Se mai arată că prima instanţă a făcut o aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reţinând, în mod netemeinic, neîndeplinirea acestora, în condiţiile în care îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ atacat rezultă din inconsecvenţa raţionamentului organului fiscal emitent, apreciind cu ocazia unor controale anterioare, că proiectul este eligibil pentru finanţare, sens în care a şi fost încheiat contractul de finanţare.

Consideră că autoritatea contractantă nu a constatat nicio abatere de la legalitate, conformitate şi regularitate, astfel cum sunt acestea definite de art. 2 din O.G. nr. 119/1999; nu a arătat modalitatea concretă în care beneficiarul investiţiei a încălcat principiul concurenţei de piaţă, ci doar a invocat încălcarea acestui principiu; autoritatea contractantă nu a dovedit că situaţia de fapt se înscrie sferei de aplicabilitate a prevederilor art. 4 ind. 4 din Legea nr. 346/2004, având în vedere că între beneficiarul investiţiei şi firmele către care a prestat servicii agricole nu există raportului prevăzute de acest text de lege, nefiind întreprinderi legate.

De asemenea, se arată autoritatea contractantă nu a dovedit că prin identificarea anumitor elemente comune, beneficiarul proiectului a creat condiţii artificiale pentru obţinerea finanţării şi nici nu a dovedit producerea unui prejudiciu finanţatorului.

În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, recurenta-reclamantă susţine că a produs dovezi din care rezultă iminenţa producerii pagubei şi urgenţa care justifică suspendarea actului administrativ, întrucât suma de 387.786,06 RON este foarte mare, iar autoritatea contractantă poate începe oricând executarea silită asupra conturilor ori asupra utilajelor deţinute de către societate şi cu care aceasta îşi desfăşoară activitatea.

4. Apărările intimatei-pârâte Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale

Intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind temeinică şi legală.

În esenţă, intimata-pârâtă susţine că prin argumentele aduse în calea de atac a recursului, recurenta nu a dovedit existenţa cazului bine justificat şi nici a pagubei iminente, pentru a opera suspendarea actului administrativ în baza art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar aspectele de fond invocate prin cererea ce suspendare, nu pot face obiect al analizei instanţei, căci s-ar prejudeca fondul cauzei.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 10 februarie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 iunie 2017 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat S.C. A. S.R.L. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Cu privire la fondul recursului

Analizând cu prioritate excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este lipsit de interes.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

La termenul de judecată din 3 noiembrie 2017, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., a rămas în pronunţare cu privire la excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului de faţă.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunţării instanţei de fond.

În speţă, obiectul acţiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 03 martie 2015 privind Proiectul "Achiziţie de utilaje pentru dezvoltarea microîntreprinderii S.C. A. S.R.L.", prin care s-a stabilit că reclamanta datorează o creanţă bugetară în cuantum de 387.786 RON.

Prin sentinţa nr. 3229 din data de 04.12.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2015, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale - AFIR, prin care reclamanta a solicitat anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 03 martie 2015 şi a măsurii dispuse de echipa de control privind recuperarea sprijinului financiar nerambursabil şi stabilirea debitului de 387.786,06 RON şi anularea Deciziei nr. 13940 din 15 aprilie 2015, precum şi cererea de suspendare a executării acestor acte.

În aceste condiţii, în ceea ce priveşte interesul în susţinerea recursului de faţă, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.

În cauza de faţă, cererea a fost formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunţarea instanţei de fond.

Cum instanţa de fond s-a pronunţat asupra acţiunii în anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită prin prezentul demers judiciar, la data de 04 decembrie 2015, respingând-o, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu mai este actual, întrucât a fost depăşit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să îşi producă efectele.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia lipsei de interes, excepţie care face inutilă în tot cercetarea în fond a recursului, motiv pentru care, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., o va admite şi va respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 96/F-CONT din 16 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 96/F-CONT din 16 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2017.