Application of post-transaction financial correction ordinances to prior public procurement irregularities without violating non-retroactivity.

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Olt sub nr. x/104/2013, reclamantul Municipiul Slatina a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei nr. 95 din 21 martie 2013 şi a notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA - 1917 din 11 ianuarie 2012, privind contractul de finanţare nr. x din 13 septembrie 2010, proiect cu titlu "Reabilitare şi extindere clădiri şi reţea canalizare - Liceul cu program sportiv, municipiul Slatina, judeţul Olt", finanţat prin POR 2007-2013, cod SMIS 12233, beneficiar UAT Slatina şi, totodată, potrivit art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 suspendarea notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA -1917 din 11 ianuarie 2012, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.

În cauză s-a formulat întâmpinare de către pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

Prin întâmpinare s-a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Olt, faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi s-a solicitat declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

S-a invocat de asemenea excepţia necompetenţei teritoriale, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi dispoziţiile art. 23 alin. (1) din contractul de finanţare nr. x din 13 septembrie 2010 încheiat între MDRAP şi UAT Municipiul Slatina.

Prin sentinţa civilă nr. 2450 din 10 septembrie 2013 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti reţinându-se în esenţă disp. art. 23 din contractul de finanţare nr. 842 din 13 septembrie 2013 încheiat între părţi.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/104/2013.

La primul termen de judecată, Curtea a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale şi a reţinut cauza în pronunţare asupra acestui aspect.

Prin sentinţa nr. 2959 din data de 7.10.2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosar nr. x/2013 s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu.

S-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei promovată de reclamantul Municipiul Slatina în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administraţi şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. x/104/2013 primind termen de judecată la data de 25 noiembrie 2013.

Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 446/2013 pronunţată la data de 02.12.2013 de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea formulată de reclamantul Municipiul Slatina prin Primar în contradictoriu cu pârâta Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene având ca obiect anulare şi suspendare act administrativ Nota Constatare CA1917 din 11 ianuarie 2012 şi Decizia nr. 95 din 21 martie 2013.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a avut în vedere, în esenţă, următoarele considerente:

Cât priveşte cererea de suspendare a actelor contestate, prima instanţă a apreciat că nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care cererea de suspendare va fi respinsă ţinând cont de faptul că, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea unui act administrativ fiscal trebuie întrunite cumulativ două condiţii, existenţa unui caz bine justificat, în sensul existenţei unei îndoieli puternice asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ, de natură a învinge principiul conform căruia actul administrativ este executoriu din oficiu şi, de asemenea, suspendarea executării actului este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004.

În speţă, a apreciat instanţa de fond că motivele invocate de reclamant ţin de fondul litigiului, neputând fi analizate în cadrul unei cereri de suspendare. Cu alte cuvinte, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce ţin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acţiunii în anularea actului administrativ. Prin urmare, această condiţie nu poate fi considerată a fi îndeplinită.

Cât priveşte paguba iminentă, astfel cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, a apreciat instanţa de fond că acesta reprezintă un prejudiciu material viitor dar previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public. În speţă, prin corecţia financiară aplicată, s-a stabilit în sarcina UAT Municipiul Slatina o creanţă bugetară de 11.700 RON, cuantum care nu este de natură să producă o perturbare gravă a activităţii reclamantului.

Pentru aceste considerente, instanţa a apreciat ca neîntemeiată cererea de suspendare a actelor administrative contestate.

Cât priveşte cererea de anulare a actelor contestate, a reţinut instanţa de fond că, o primă susţinere a reclamantei este în sensul nelegalităţii actelor contestate pentru aplicarea retroactivă a unei dispoziţii legale ulterioare faptelor supuse controlului.

Potrivit art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, "activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care sunt în desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se finalizează şi se valorifică cu aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările şi completările ulterioare".

Prin urmare, procedura de control este aceea în vigoare la data controlului şi cum efectuarea controlului s-a făcut ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, acest act normativ este aplicabil în speţă în ceea ce priveşte procedura constatării unei abateri de la legalitate şi sancţionării acesteia.

În raport de aceste argumente a apreciat instanţa de fond ca fiind neîntemeiate susţinerile reclamantei privind o retroactivitate a O.U.G. nr. 66/20011, aplicabilitatea acestei proceduri de control fiind, de altfel şi în favoarea reclamantei, sancţiunile prevăzute prin O.G. nr. 79/2003 fiind mult mai drastice decât cele avute în vedere de O.U.G. nr. 66/2011 ce consacră principiul proporţionalităţii în sensul că "orice măsură adoptată trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit atât în ceea ce priveşte resursele angajate în constatarea neregulilor, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv".

Un alt argument adus de instanţa de fond în sprijinul aceleiaşi concluzii este şi acela că O.U.G. nr. 66/2011, fiind un act normativ ce cuprinde şi norme de procedură fiscală în ceea ce priveşte aspectul activităţii de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, este de imediată aplicare, cu excepţia situaţiei tranzitorii reglementată de art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011.

Cu privire la actul normativ aplicabil în aprecierea asupra abaterilor imputate reclamantei, prima instanţă a reţinut că, în mod corect pârâta a realizat calificarea acestora prin raportare la dispoziţiile legale incidente la momentul la care faptele şi actele juridice s-au produs, fiind nefondate susţinerile reclamantei privitoare la faptul aplicării normelor Ordinului nr. 509 din 14.09.2011 în ceea ce priveşte procedurile de achiziţie publică verificate, atât timp cât în mod expres în nota de constatare se menţionează faptul aplicării normelor privind procedura de achiziţie publică la momentul încheierii contractelor suspuse verificării.

Prin urmare, instanţa a apreciat că în emiterea actelor contestate pârâta a respectat principiul neretroactivităţii legii civile, fondul raporturilor juridice supuse verificării fiind analizat prin raportare la normele în vigoare la momentul naşterii acestora, iar procedura controlului fiind realizată în mod corect conform O.U.G. nr. 66/2001, normele de procedură fiscală fiind de imediată aplicare.

Referitor la constatările organelor de control din cuprinsul actelor contestate, instanţa a considerat că pentru o judicioasă analiză a acestora, se impun a fi prezentate succesiv:

- În ce priveşte critica referitoare la precizarea criteriilor minime în invitaţia de participare nr. 205236, publicată în SEAP la data 29.04.2009, instanţa de fond a apreciat-o ca nefondată, având în vedere dispoziţiile art. 125 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la data derulării procedurii de achiziţie, care prevăd în mod expres că, în cazul procedurii de cerere de oferte, "invitaţia de participare cuprinde cel puţin următoarele informaţii: (...) d) daca se solicita îndeplinirea unor criterii minime de calificare, menţionarea acestora; (...)".

Raportat la legislaţia specifică în materia achiziţiilor publice, respectiv O.U.G. nr. 34/2006, s-a avut în vedere faptul că, în conformitate cu Capitolului II - Reguli comune aplicabile pentru atribuirea contractului de achiziţie publică, Secţiunea a 5-a Reguli de publicitate din actul normativ menţionat, autoritatea contractantă avea obligaţia de a asigura transparenţa atribuirii contractelor de achiziţie publică prin publicarea anunţurilor de intenţie, de participare şi de atribuire.

Cum în invitaţia de participare nr. 205236, publicată în SEAP la data 29.04.2009 nu au fost publicate informaţiile precizate la art. 125 alin. (2) lit. d) din O.U.G. 34/2006, chiar dacă aceste informaţii se regăseau în fişa de date a achiziţiei, pusă la dispoziţia operatorilor economici prin publicarea în SEAP, aceasta nu înlătură neîndeplinirea cerinţelor minime ale invitaţiei de participare, care constituie, astfel cum corect s-a stabilit, o încălcare a principiului transparentei în conformitate cu art. 2 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006.

- în ce priveşte utilizarea factorului de evaluare "experienţa profesională", prima instanţă a apreciat că sunt fondate susţinerile reclamantului, reţinând că, la data încheierii contractului de servicii nr. 15190 din 22 iunie 2009, autoritatea contractantă a respectat prevederile legislaţiei în vigoare, respectiv dispoziţiile art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, aşa cum de altfel se reţine şi în cuprinsul actelor contestate. Faptul că acest factor nu este prevăzut printre criteriile de atribuire a contractelor menţionate la art. 53 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004, aceasta nu poate constitui o culpă a autorităţii contractante în ce priveşte procedura de atribuire, câtă vreme directiva menţionată nu fusese încă transpusă în legislaţia internă. Abia ulterior încheierii contractului de servicii nr. 15190 din 22 iunie 2009, prin H.G. nr. 834 din 22 iulie 2009 dispoziţiile art. 15 din H.G. nr. 925/2006 au fost revizuite în sensul prevederilor comunitare.

- referitor la punctajul de evaluare "calitatea strategiei propuse şi calitatea descrierii raţionamentului privind implementarea proiectului", s-a constatat însă nefondate susţinerile reclamantului, întrucât menţiunea că "punctajul (...) este de 10 puncte şi se va acorda pe baza aprecierii obiective de către membrii comisiei de evaluare a soluţiilor propuse în ofertele tehnice ale participanţilor la procedură, avându-se în vedere soluţia tehnică bazată pe norme europene, date tehnice şi practici de ultimă generaţie, precum şi ţinându-se cont de activităţile necesare şi propuse privind atingerea obiectivelor contractului", nu constituie o prezentare concretă a algoritmului de calcul şi o expunere a metodologiei concrete de punctare a avantajelor care rezultă din propunerile tehnice prezentate de ofertanţi. Ori, lipsa acestor informaţii privind modul de evaluare a ofertelor şi neutilizarea unor elemente cuantificabile de către autoritatea contractantă, au fost de natură a conferi un mijloc de evaluare subiectiv a ofertelor, de natură a crea posibilitatea denaturării rezultatului, astfel cum corect s-a reţinut prin nota de control contestată şi constituie o încălcare a prevederilor art. 199 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006 şi principiilor transparenţei şi tratamentului legal al participanţilor. Faptul că la procedură a participat un singur ofertant, contrar susţinerilor reclamantului, nu are nicio relevanţă în acest caz.

- în ceea ce priveşte îndeplinirea cerinţelor de calificare, instanţa de fond a apreciat argumentele aduse de reclamantă în sprijinul acestui aspect, ca nefiind întemeiate. Astfel, a reţinut că, deşi conform certificatului constatator, activitatea principală a ofertantului S.C. A. S.A., aceea de consultanţă pentru afaceri şi management, îi dădeau dreptul acestuia să încheie un contract având ca obiect consultanţă în afaceri şi în management şi servicii conexe, potrivit certificatului nr. x pentru sistemul de management conform EN ISO 14001:2004, eliberat la data de 22.06.200 şi adresei a B. S.R.L. din data de 08.05.2009, s-a constatat în mod corect că la data încheierii contractului nr. x din 22 iunie 2009, acest ofertant nu îndeplinea cerinţele minime de calificare, întrucât persoana desemnată manager de proiect, respectiv dl. C., a terminat studiile de masterat în managementul proiectelor după semnarea contractului de achiziţie, respectiv în iunie 2010, conform Diplomei emise de Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative depuse la dosar.

Având în vedere aceste aspecte şi faptul că nu a fost respinsă, ca fiind inacceptabila, de comisia de evaluare oferta depusa de către S.C. A. S.A., iar UAT Slatina a încheiat contractul de servicii cu un ofertant care nu îndeplinea toate criteriile de calificare impuse prin documentaţia de atribuire, a apreciat prima instanţă că, în mod corect s-a constatat încălcarea prevederilor art. 81 din H.G. nr. 925/2006, precum şi art. 200 alin, (1) din O.U.G. nr. 34/2006.

- În ceea ce priveşte modificarea clauzelor contractuale, a reţinut instanţa de fond că susţinerile reclamantului, în sensul că a fost depusă o singură ofertă care a fost declarată câştigătore nu sunt de natură să înlăture încălcarea principiului tratamentului egal al ofertanţilor.

Astfel, a apreciat prima instanţă, faptul că au fost eliminate din contractul nr. x din 22 iunie 2009 încheiat de UAT Slatina cu S.C. A. S.A., două clauze care ar fi sancţionat drastic nerealizarea la termen a contractului, deşi aceste clauze au fost precizate în formularul de contract care a fost publicat în cadrul documentaţiei de atribuire, iar una dintre clauze a fost chiar precizată în fişa de date a achiziţiei, constituie o acţiune de natură a avantaja contractorul şi încalcă principiul tratamentului egal al ofertanţilor, prin oferirea unui tratament preferenţial ofertantului câştigător şi modificarea arbitrara a conţinutului contractului. Acesta deoarece, prin publicarea în SEAP a acestor clauze contractuale, acestea au fost aduse la cunoştinţa potenţialilor ofertanţi şi având caracter punitiv, cele două clauze au diminuat interesul potenţialilor ofertanţi pentru participarea la procedura atribuire a contractului.

Pentru aceste considerente, prima instanţă a constatat că motivele invocate de către reclamant sunt neîntemeiate, respingând astfel acţiunea privind anularea deciziei nr. 95 din 21 martie 2013 şi a notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA - 1917 din 11 ianuarie 2012 şi suspendarea acestor acte.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 446/2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs în termen legal reclamantul Municipiul Slatina, susţinând că aceasta este nelegală, prin raportare la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, deşi au fost indicate ca temei legal al recursului dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., argumentele în dezvoltarea acestor motive nu au fost structurate.

În cuprinsul motivării căii de atac se aduc, în esenţă, următoarele critici sentinţei atacate:

În ceea ce priveşte aspectele referitoare la principiul neretroactivităţii legii civile, solicită recurentul a se constata că instanţa de fond a aplicat în mod eronat dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 atunci când a reţinut că "Prin urmare, procedura de control este aceea în vigoare la data controlului şi cum efectuarea controlului s-a făcut ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, acest act normativ este aplicabil în speţă în ceea ce priveşte procedura constatării unei abateri de la legalitatea şi sancţionarea acesteia.."

În context, apreciază recurentul - pârât că O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările şi completările ulterioare, nu lasă loc de interpretări în ceea ce priveşte definiţia neregulii, reglementând la art. 2 alin. (1) lit. a) că aceasta reprezintă "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit."

Totodată, sunt de necontestat prevederile art. 66 din acelaşi act normativ care instituie regula potrivit căreia "Activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care sunt în desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se finalizează şi se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările şi completările ulterioare."

Cu toate acestea, susţine recurentul - reclamant că instanţa de fond a încălcat prevederile art. 6 alin. (1) şi (2) din C. civ., potrivit cărora "Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă", "Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor", coroborate cu cele ale art. 6 alin. (5) din acelaşi act normativ, care reglementează că "Dispoziţiile legii noi se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare".

În acest sens, susţine recurentul - reclamant, întrucât procedura de achiziţie care a făcut obiectul verificării echipei de control din cadrul instituţiei intimate, a fost derulată înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, singurele efecte juridice pe care le putea produce documentaţia de atribuire erau cele prevăzute de dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006, ale H.G. nr. 925/2006, precum şi ale O.G. nr. 79/2003, împreună cu normele de aplicare a acesteia.

Or, analizând conţinutul actelor normative de mai sus, este lesne de observat că acestea nu reglementau posibilitatea aplicării unor corecţii financiare şi stabilirea de creanţe bugetare de genul celor din cuprinsul actului administrativ în discuţie, aspect pentru care rugăm onorata instanţă să constate că O.U.G. nr. 66/2011 nu se poate aplica pentru un contractul de finanţare încheiat în anul 2010 şi asupra unor documentaţii de atribuire elaborate în 2008 şi 2009, documente în baza cărora au fost încheiate contractele supuse verificării1.

Este adevărat că ordonanţa de urgenţă în discuţie conţine norme procedurale care reglementează că procedura de control se efectuează după legislaţia în vigoare la data efectuării sale, însă, tot atât de evident este că, faţă de principiul neretroactivităţii legii civile, controlul legalităţii utilizării fondurilor europene nu poate privi decât procedurile de achiziţie publică iniţiate după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011.

În ceea ce priveşte aspectele ce ţin de fondul actelor administrative contestate, susţine recurentul - reclamant că hotărârea recurată conţine motive contradictorii, fiind dată şi cu încălcarea normelor de drept material.

Astfel, referitor la criticile ce ţin de completarea invitaţiei de participare, susţine recurentul - reclamant că instanţa de fond le apreciază ca nefondate, reţinând următoarele:

"Cum în invitaţia de participare nr. 205236, publicată în SEAP la data de 29.04.2009, nu au fost publicate informaţiile precizate la art. 125 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006, chiar dacă aceste informaţii se regăseau în fişa de date a achiziţiei, pusă la dispoziţia operatorilor economici prin publicarea în SEAP, aceasta înlătură neîndeplinirea cerinţelor minime ale invitaţiei de participare, care constituie, astfel cum corect s-a stabilit, o încălcare a principiului transparenţei în conformitate cu art. 2 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006."

În condiţiile în care, la data iniţierii procedurii, aplicaţia electronică a SEAP nu permitea introducerea unui număr mare de caractere, prin publicarea întregii documentaţii toţi potenţialii ofertanţi au avut acces la informaţiile referitoare la cerinţele minime de calificare, astfel că nu înţelegem în ce măsură a fost încălcat principiul transparenţei reglementat de legislaţia în domeniul achiziţiilor publice.

Principiul transparenţei în achiziţiile publice vizează aducerea la cunoştinţa publicului a tuturor informaţiilor referitoare la aplicarea procedurii de atribuire, astfel că, prin publicarea cerinţelor minime de calificare şi selecţie, subscrisa a respectat principiile reglementate de legislaţia în domeniul achiziţiilor publice.

Faţă de cele reţinute de prima instanţă referitor la utilizarea factorului de evaluare "experienţa similară", solicită recurentul - reclamant a se constata că sentinţa atacată conţine motive contradictorii, care nu lasă loc de interpretări referitor la legalitatea acesteia.

Astfel, cu toate că, în cuprinsul sentinţei atacate, instanţa de fond reţine "în ceea ce priveşte «utilizarea factorului de evaluare experienţă profesională", instanţa apreciază că sunt fondate susţinerile reclamantului, reţinând că, la data încheierii contractului de servicii din 22 iunie 2009, autoritatea contractantă a respectat prevederile legislaţiei în vigoare, respectiv dispoziţiile art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, aşa cum de altfel se reţine şi în cuprinsul actelor contestate", în mod cu totul surprinzător "(...) instanţa constată că motivele invocate de către reclamantă sunt neîntemeiate, motiv pentru care acţiunea privind anularea (...) şi suspendarea acestor acte urmează a fi respinsă.", în condiţiile în care avea obligaţia de a admite în parte acţiunea subscrisei şi de a desfiinţa corecţia financiară, respectiv creanţa bugetară aferentă contractului verificat.

Referitor la cele reţinute de prima instanţă în privinţa punctajului factorului de evaluare "calitatea strategiei propuse şi calitatea descrierii raţionamentului privind implementarea proiectului", la soluţionarea litigiului dedus judecăţii solicită recurentul - pârât a se constata că, prin publicarea în SEAP a întregii documentaţii, este nelegală decizia Curţii de Apel Craiova de a considera încălcat principiul transparenţei, respectiv a tratamentului egal, toţi potenţialii ofertanţi luând la cunoştinţă de factorii de evaluare a ofertelor, respectiv de algoritmul de calcul al acestora.

Mai mult decât atât, în condiţiile în care art. 199 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, în forma în vigoare la data derulării procedurii, permite autorităţilor contractante aplicarea factorilor de evaluare fără stabilirea ponderilor relative pentru fiecare, ci doar a unei ordini descrescătoare a importanţei acestora, este evident că, dat fiind specificul contractului, prin acordarea de 10 puncte factorului în cauză, în funcţie de soluţia tehnică bazată pe norme europene, date tehnice şi practici de ultimă generaţie, ţinându-se cont şi de activităţile necesare şi propuse privind atingerea obiectivelor contractului, autoritatea contractantă a respectat dispoziţiile legale în materia achiziţiilor publice.

O altă critică formulată de recurentul - reclamant se referă la faptul că, la pronunţarea sentinţei recurate prima instanţă a omis a avea în vedere că, faţă de conţinutul documentaţiei de atribuire, singurii îndrituiţi să se considere dezavantajaţi de modul de acordare al punctajului pentru acest factor de evaluare erau ofertanţii implicaţi în procedura de achiziţie, având, în acest sens, posibilitatea să formuleze contestaţii împotriva rezultatului procedurii în termenul legal.

În mod eronat prima instanţă a reţinut cele menţionate în cuprinsul actelor administrative contestate, în sensul că, prin semnarea contractului cu un ofertant care nu ar îndeplini cerinţele minime de calificare şi selecţie, partea a încălcat tratamentul egal, fiind aplicabil în speţă pct. 2.4. din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

În context, pct. 2.4. din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, neregula "încălcarea principiului tratamentului egal" presupune atribuirea contractelor cu respectarea cerinţelor privind publicitatea, dar procedura a încălcat principiul tratamentului egal al operatorilor, fiind dat ca exemplu, în acest sens, cazul în care autoritatea contractantă a făcut o alegere arbitrară a anumitor ofertanţi cu care a negociat atribuirea contractului sau a oferit un tratament preferenţial unuia dintre ofertanţii invitaţi la negociere.

Or, pentru a fi incidenţă prevederea legală avută ca temei legal pentru aplicarea unei corecţii financiare, era necesar ca la procedura de achiziţie să fi participat mai mulţi ofertanţi, iar subscrisa să fi declarat câştigător un ofertant care nu îndeplinea cerinţele minime de calificare şi selecţie în detrimentul altuia care le îndeplinea, situaţie care nu poate fi pusă în discuţie, la achiziţia în cauză participând un singur ofertant.

Mai mult decât atât, chiar dacă diploma de studii a managerului de proiect a fost eliberată la o dată ulterioară atribuirii contractului, faptul că acesta şi-a început studiile în anul 2008, cu un an înainte de data semnării contractului, luând în considerare şi experienţa avută de acesta în îndeplinirea atribuţiilor stabilite prin documentaţia de atribuire, evidenţiată în cuprinsul CV.-ului, coroborat şi cu aspectul că proiectul în cauză s-a derulat fără să intervină disfuncţionalităţi, este evident că în cauză nu se poate reţine existenţa unei nereguli, în sensul dat de O.U.G. nr. 66/2011.

Apreciază în continuare recurentul - reclamant că, în soluţionarea prezentai căi extraordinare de atac este nelegală afirmaţia primei instanţe privitoare la modificarea clauzelor contractuale, potrivit căreia "prin publicarea în SEAP a acestor clauze contractuale, acestea au fost aduse la cunoştinţa potenţialilor ofertanţi şi având caracter punitiv, cele două clauze au diminuat interesul potenţialilor ofertanţi pentru participarea la procedura de atribuire a contractului", întrucât, în cauză, nu au existat potenţiali operatori economici care au fost împiedicaţi să participe la procedură tocmai datorită condiţiilor contractuale stabilite prin Fişa de date a achiziţiei.

Totodată, susţine în continuare recurentul - reclamant că nu s-a făcut dovada că au existat operatori economici interesaţi de atribuirea contractului supus verificării, care să fi renunţat la intenţia de participare la procedura de atribuire, urmare a faptului că se considerau dezavantajaţi de condiţiile contractuale stabilite de autoritatea contractantă, astfel că este nelegală decizia instanţei de fond în a considera că subscrisa, cu ocazia derulării procedurii de achiziţie în cauză, a încălcat principiul tratamentului egal al ofertanţilor.

În soluţionarea prezentei căi extraordinare de atac, apreciază recurentul - reclamant că prima instanţă a pronunţat sentinţa atacată cu eludarea dispoziţiilor art. 237 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. potrivit cărora "instanţa va examina fiecare pretenţie şi apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată, a întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare şi a explicaţiilor părţilor, dacă este cazul."

În acest sens, solicită recurentul - reclamant a se constata că, deşi prin cererea de chemare în judecată a solicitat anularea actelor administrative atacate şi pentru considerentul că ANRMAP, în îndeplinirea obligaţiilor reglementate la art. 49 din O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la data derulării procedurii, a avizat publicarea în SEAP a documentaţiei de atribuire, fără a constata erori sau omisiuni, prima instanţă a omis a analiza acţiunea Municipiului Slatina şi sub acest aspect.

Faţă de aceste considerente, solicită recurentul admiterea recursului astfel cum a fost formulat, iar în temeiul art. 497 C. proc. civ. casarea sentinţei recurate.

Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (M.D.R.A.P) a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea ca fiind legală şi temeinică, a sentinţei civile nr. 446 din 02 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Recurentul - reclamant a formulat Răspuns la întâmpinarea intimatului - pârât.

Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 10 iulie 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Niciuna din părţi nu a depus Punct de vedere asupra Raportului întocmit în cauză de raportor.

Prin încheierea din data de 09.10.2014, completul de filtru a constatat, având în vedere şi conţinutul Raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat şi a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

Analiza motivelor de casare. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor formulate de intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (M.D.R.A.P) şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reţine că motivele de recurs încadrate în drept la prevederile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., sunt neîntemeiate, sentinţa de fond fiind motivată corespunzător şi dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei, pentru considerentele arătate în continuare:

În prealabil, instanţa de recurs constată că prezentele critici ale recurentului - reclamant nu vizează şi soluţia dată de instanţa de fond cu privire la cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind suspendarea provizorie a executării actului administrativ contestat, motiv pentru care aceasta nu va fi analizată din această perspectivă.

Înalta Curte analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse cu privire la cererea de anulare a celor două acte administrative contestate - Decizia nr. 95 din 21 martie 2013 şi Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA - 1917 din 11 ianuarie 2012, constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., reţinând în acest sens, în dezacord cu recurentul - reclamant, că motivele de nelegalitate invocate de parte referitor la actele administrative contestate, nu oferă indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură acestea.

Totodată, Înalta Curte, analizând sentinţa recurată nu a putut ajunge la concluzia că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, reglementate de dispoziţiile invocate de recurentul - reclamant.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., conform cărora, în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Astfel, ne-cercetarea fondului cauzei presupune o nemotivare a soluţiei date, ipoteză ce nu se regăseşte în cuprinsul hotărârii supuse controlului judiciar, judecătorul fondului arătând care sunt dispoziţiile legale şi contractuale aplicabile speţei, care este interpretarea conferită acestor prevederi şi de ce nu pot fi reţinute temeiurile indicate de reclamant în acţiunea sa şi probele propuse de aceasta.

Este de reţinut că, în cuprinsul considerentelor prin care este prezentat raţionamentul adoptat de instanţă în vederea pronunţării unei hotărâri, nu este necesar a se răspunde la fiecare dintre argumentele prezentate de părţi, ci trebuie avute în vedere obligatoriu fiecare capăt de cerere şi apărările părţilor, probele care au fost administrate, motivându-se pentru ce unele dintre ele au fost reţinute, iar altele înlăturate, excepţiile invocate şi modul în care au fost soluţionate, normele juridice pe care le-a aplicat la situaţia de fapt stabilită."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a examinat în considerentele hotărârii fiecare "pretenţie" a reclamantei şi argumentele formulate de aceasta în sprijinul ei, prin raportare şi la apărările formulate de intimatul - pârât, în cuprinsul întâmpinării, expunând în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susţinerile recurentului - reclamant, în sensul că " prima instanţă a pronunţat sentinţa atacată cu eludarea dispoziţiilor art. 237 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.." nu pot fi primite în condiţiile în care, din considerentele hotărârii se poate cu uşurinţă constata că instanţa a analizat argumentele recurentului - reclamant din cererea de chemare în judecată şi le-a combătut în raport de normele legale aplicabile în prezenta speţă; aceasta având şi posibilitatea să grupeze susţinerile reclamantului şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actelor administrative contestate în cauză, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Răspunzând criticilor formulate de recurentă sub acest aspect, instanţa de control judiciar apreciază că prima instanţă a analizat motivele invocate de reclamantă prin contestaţie şi a înlăturat, motivat, argumentele aduse de către aceasta în dovedirea netemeiniciei şi nelegalităţii celor două acte administrative contestate, reţinând că obligaţia instanţei de judecată este aceea de a analiza toate motivele de nelegalitate formulate, iar nu de a răspunde fiecărui argument în parte invocat de reclamantă.

Instanţa de fond a examinat argumentele prezentate de recurentul-reclamant în susţinerea contestaţiei prin prisma dispoziţiilor legale incidente concluzionând, în raport de argumentele pe care partea a înţeles să le invoce, că actele contestate sunt legale şi temeinice; recurentul - reclamant săvârşind unele nereguli în implementarea proiectului în cauză.

Motivarea clară şi accesibilă a judecătorului fondului răspunde şi exigenţelor impuse de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care obligă tribunalele să-şi motiveze deciziile dar nu le poate impune să dea un răspuns detaliat la fiecare argument, întinderea obligaţiei de motivare putând să varieze în funcţie de natura deciziei şi trebuind analizată în lumina circumstanţelor fiecărei speţe (Hotărârea din 9 decembrie 1994 în cauza Ruiz Torja contra Spaniei, Hotărârea din 28 iulie 2005 în cauza Albina contra României.

Curtea a subliniat în această ultimă hotărâre că, potrivit practicii sale constante, exigenţa procesului echitabil este îndeplinită şi în cazul unei motivări a soluţiei pe scurt, concentrate, din care să rezulte însă că au fost examinate efectiv problemele esenţiale ridicate de părţi.

Prin urmare, chiar şi o motivare sumară, sintetică, a unei hotărâri judecătoreşti nu echivalează cu o nemotivare, sancţionabilă conform art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, şi îndeplineşte cerinţele unui proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, nefiind astfel incidente în speţă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

În limitele acestui motiv de recurs, Curtea reţine că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, fie atunci când nesocoteşte o normă de drept substanţial, fie atunci când interpretează greşit norma juridică aplicabilă.

Prin urmare, instanţa ar fi culpabilă când ignoră o lege în vigoare la data judecăţii sau când recurge la texte de lege aplicabile litigiului le dă o greşită interpretare; or, acest motiv de recurs nu subzistă în cauză.

Analizând sentinţa recurată în raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi din perspectiva criticilor ce i-au fost aduse, instanţa de control judiciar apreciază că, în mod întemeiat prima instanţă a procedat, urmare aplicării corecte ale legii la circumstanţele de fapt ale litigiului, la respingerea, ca nefondată, a contestaţiei formulate de reclamantul Municipiul Slatina - prin Primar, prin care s-a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene anularea Deciziei nr. 95 din 21 martie 2013 şi a Notei de Constatare a Neregulilor şi de Stabilire a Corecţiilor Financiare nr. CA -1917 din 11 ianuarie 2012 privind contractul de finanţare nr. 842 din 13 septembrie 2010 proiect cu titlul " Reabilitare şi extindere clădiri şi reţea canalizare - Liceul cu program sportiv, Municipiul Slatina, judeţ Olt", finanţat prin POR 2007 - 2013, cod SMIS 12233, beneficiar UAT Municipiul Slatina.

În fapt, prin Nota de Constatare a Neregulilor şi de Stabilire a Corecţiilor Financiare nr. CA -1917 din 11 ianuarie 2012 întocmită în urma verificărilor efectuate de echipa de control în baza sesizărilor Direcţiei Generale Autoritatea de Management - POR - Verificare Programe şi Gestionare Nereguli nr. VT - 70605 din 21 septembrie 2012 s-au reţinut următoarele:

"În invitaţia de participare nr. 205236 din 29 aprilie 2009, la rubrica " Criterii de Calificare " s-a menţionat " Conform documentaţiei de atribuire". Fişa de date a achiziţiei a fost publicată în SEAP.

În fişa de date a achiziţiei, la capitolul V.4 - Capacitatea tehnică şi sau profesională UAT Slatina a menţionat următoarele:

"Experienţa similară privind scrierea cererii de finanţare se va demonstra cu obţinerea eligibilităţii pentru cel puţin 2 proiecte cu finanţare europeană nerambursabilă". În fişa de date de achiziţiei la capitolul IV- Criterii de evaluare UAT Slatina a menţionat următorul factor de evaluare:

"Experienţă similară pentru scrieri cereri de finanţare " - 10 puncte. Punctajul alocat: Pentru contractul cu valoarea cea mai mare a finanţării prezentat cu experienţă similară se acordă punctajul maxim".

În fişa de date a achiziţiei la capitolul VI - Criterii de evaluare, la punctul 2.1 UAT Slatina a precizat următoarele:

"Punctajul alocat pentru factorul de evaluare " Calitatea strategiei propuse şi calitatea descrierii raţionamentului privind implementarea proiectului " este de 10 puncte astfel: Punctajul se va acorda pe baza aprecierii obiective de către membrii comisiei de evaluare a soluţiilor propuse în ofertele tehnice ale participanţilor la procedură, avându-se în vedere soluţia tehnică bazată pe norme europene date tehnice şi practici de ultimă generaţie, precum şi ţinându-se cont de activităţile necesare şi propuse privind atingerea obiectivelor contractului".

Ofertantul câştigător S.C. A. S.A. nu a îndeplinit toate cerinţele de calificare solicitate prin fişa de date a achiziţiei, după cum urmează:

"Obiectivul activităţii operatorului economic va cuprinde prestarea de servicii conform Codificării CAEN specifice şi va corespunde cu obiectul contractului supus licitaţiei

Certificat privind implementarea şi menţinerea unui Sistem de Management de Mediu, în conformitate cu cerinţele specificaţiei SR EN ISO 14001:2005 sau echivalent;

În cadrul personalului tehnic se vor regăsi (….) coordonator de proiect (cu calificare atestată pe bază de diplome de manager de proiect şi de managementul calităţii) arhitect (membru al ordinului Arhitecţilor din România).

Din contractul nr. x din 22 iunie 2009, încheiat între UAT Slatina şi S.C. A. S.A. au fost eliminate clauzele următoare:

a) "22.1 2) Dacă prestatorul întârzie cu mai mult de 15 zile finalizarea contractului atunci prestatorul este obligat să plătească o despăgubire echivalentă cu 30 % din valoarea prezentului contract".

b) "22.2 Prestarea parţială a obiectului prezentului contract nu dă dreptul debitorului de a diminua proporţional cu procentul prestării serviciului, suma pe care o datorează conform prevederilor prezentului articol".

c) Cele două articole au fost publicate în formularul de contrat, publicat în SEAP, în cadrul documentaţiei de atribuire, iar articolul 22.1 alin. (2) se regăseşte în fişa de date a achiziţiei la capitolul III - Condiţii specifice contractului, la pct. III.I lit. b) - Clauza penală.

Echipa de control a reţinut că, în ceea ce priveşte precizarea criteriilor minime, în invitaţia de participare de pe SEAP nu se regăsesc criteriile minime de calificare, astfel constatându-se încălcarea principiului transparenţei precizat la art. 2 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006 în vigoare la momentul derulării procedurii de achiziţie.

În ceea ce priveşte utilizarea factorului de evaluare " experienţă similară", a reţinut echipa de control că utilizarea acestui factor de evaluare pentru atribuirea contractelor de servicii contravine prevederilor art. 53 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31.03.2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi servicii.

Având în vedere prevederile Directivei 2004/18/CE, din Ghidul pentru stabilirea corecţiilor financiare COCOF 07/0037/02 precum şi solicitările DG REGIO formulate prin scrisoarea 001560/19.02.2010 şi recomandările Autorităţii de Audit în speţe similare, pentru contractele de servicii unde a fost utilizată " experienţa profesională " ca factor de evaluare, se impune aplicarea unor corecţii financiare.

Referitor la punctajul alocat pentru factorul de evaluare" Calitatea strategiei propuse şi calitatea descrierii raţionamentului privind implementarea proiectului" echipa de control a reţinut că, "având în vedere faptul că nu au fost prezentate algoritmul de calcul şi metodologia de calcul a factorilor de evaluare, îşi menţine concluziile în ceea ce priveşte încălcarea de către UAT Slatina a art. 199 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv a principiilor transparenţei şi tratamentului egal".

Referitor la îndeplinirea cerinţelor de calificare echipa de control a constatat că au fost încălcate prevederile art. 81 din H.G. nr. 925/2006 precum şi art. 200 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 dat fiind faptul că, comisia de evaluare nu a respins oferta depusă de către S.C. A. S.A. ca fiind inacceptabilă, iar UAT Slatina a încheiat contractul de servicii cu un ofertant care nu îndeplinea toate criteriile de calificare impuse prin documentaţia de atribuire.

Referitor la modificarea clauzelor contractuale s-a reţinut de către echipa de control că, modificarea documentaţiei de atribuire prin anularea celor două clauze contractuale după derularea procedurii de atribuire, reprezintă o încălcare a principiului tratamentului egal al ofertanţilor prin oferirea unui tratament preferenţial ofertantului câştigător şi modificarea arbitrară a conţinutului contractului.

Faţă de cele constatate Echipa de control a identificat nereguli, aşa cum sunt acestea definite la art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. 66/2011 şi în conformitate cu dispoziţiile Anexei la ordonanţă - Corecţiile/Reducerile financiare aplicabile cheltuielilor aferente proiectelor finanţate din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora în caz de nerespectare a reglementărilor privind achiziţiile a stabilit că sunt aplicabile prevederile punctului 2.1 - " Nerespectarea cerinţelor privind asigurarea unui grad adecvat de publicitate şi transparenţă " -aplicând o corecţie de 25 % din valoarea contractului.

Pentru faptele constatate la punctul 2, se stabileşte o corecţie de 10 % din valoarea contractului.

Pentru faptele constatate la punctul 3 se stabileşte o corecţie de 25 % din valorarea contractului.

Pentru faptele constatate la punctul 4 se stabileşte o corecţie de 10 % din valoarea contractului.

Pentru faptele constatate la punctul 5 se stabileşte o corecţie de 10 % din valoarea contractului.

Având în vedere prevederile art. 4 din H.G. nr. 875/2011, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul în care, pentru acelaşi contract de achiziţie verificat se constată existenţa mai multor nereguli/abateri privind regimul achiziţiilor pentru care trebuie aplicate corecţiile financiare procentuale prevăzute în anexa la ordonanţă, corecţiile financiare nu se cumulează şi se va aplica valoarea cea mai mare a corecţiei financiare procentuale propuse.

Astfel, structura de control a stabilit aplicarea unei corecţii de 25% la valoarea contractului verificat.

Valoarea creanţei bugetare rezultate din aplicarea corecţiei financiare este în cuantum de 11.700 RON, din care:

- aferent contribuţiei din fonduri UE: 8.500 RON

- aferent bugetului de stat: 1.300 RON;

- aferent TVA recuperabilă: 1.900 RON.

Prin Decizia nr. 95 din 21 martie 2013 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene a fost respinsă ca nefondată contestaţia administrativă a reclamantului nr. 5024 din 18 februarie 2013 formulată împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din 11 ianuarie 2012 emisa de către Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare şi stabilire Nereguli -POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

Aşa cum s-a menţionat anterior, instanţa de fond a respins acţiunea formulată de Municipiul Slatina, reţinând, în esenţă, că actele administrative atacate sunt legale şi temeinice, acţiunea fiind neîntemeiată.

Prin cererea formulată Municipiul Slatina a invocat motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. republicat.

Înalta Curte, în ceea ce priveşte criticile referitoare la neretroactivitatea O.U.G. nr. 66/2011, anterior expunerii motivelor pe care se va sprijini soluţia va reţine că, prin încheierea de şedinţă din data de 11.06.2015 s-a dispus suspendarea judecării recursului până la soluţionarea cauzelor C-260/14 şi C-261/14, aflate pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, constatându-se că este important a se cunoaşte dacă în prezenta cauză dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 au fost aplicate cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, chestiune devenită importantă după pronunţarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 66/2015.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 66 din 26.02.2015 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, conform cărora "activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care sunt în desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se finalizează şi se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003".

În raport de aceste dispoziţii legale, instanţele de judecată, prin interpretarea per a contrario, au aplicat dispoziţiile ordonanţei pentru activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care nu sunt în curs de desfăşurare la data intrării în vigoare, chiar dacă acestea au fost săvârşite sub imperiul O.G. nr. 79/2003.

În speţa de faţă, contractul de finanţare a fost încheiat sub nr. x din 13.09.2010, iar contractul de achiziţie verificat, sub nr. x din 22.06.2009, anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, însă controlul şi actele întocmite a căror anulare s-a cerut au fost demarate, respectiv încheiate sub imperiul O.U.G. nr. 66/2011, în anul 2013.

Astfel cum s-a arătat mai sus, întrucât pe rolul CJUE se aflau cauzele C-260/14 şi C-261/14 ce urmau să dezlege aceeaşi problemă a neretroactivităţii legii, s-a dispus suspendarea judecării recursului.

Prin Hotărârea Curţii din 26.05.2016, s-a statuat în sensul că:

""Articolul 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene şi articolul 2 punctul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 trebuie interpretate în sensul că nerespectarea dispoziţiilor naţionale de către o autoritate contractantă care beneficiază de fonduri structurale în cadrul atribuirii unui contract de achiziţii publice având o valoare estimată inferioară pragului prevăzut la art. 7 lit. a) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1422/2007 al Comisiei din 4 decembrie 2007, poate constitui, cu ocazia atribuirii acestui contract, o "abatere" în sensul articolului 1 alin. (2) menţionat, respectiv o "neregularitate" în sensul articolului 2 punctul 7 amintit, în măsura în care această nerespectare are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii prin imputarea unei cheltuieli nejustificate.

Art. 98 alin. (2) primul paragraf a doua teză din Regulamentul nr. 1083/2006 trebuie interpretat în sensul că corecţiile financiare efectuate de statele membre, în cazul în care acestea au fost aplicate unor cheltuieli cofinanţate din fondurile structurale pentru nerespectarea dispoziţiilor în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, sunt măsuri administrative în sensul articolului 4 din Regulamentul nr. 2988/95.

A statuat Curtea că "principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, cu condiţia să fie vorba despre aplicarea unor reglementări noi la efectele viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei de trimitere, care trebuie să ţină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale".

De asemenea, conform hotărârii CJUE, instanţa naţională va reţine că suntem în prezenţa efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării interne anterioare, deoarece momentul descoperirii neregulilor s-a produs ulterior modificării legislaţiei.

Hotărârea CJUE este obligatorie pentru instanţa naţională, fiind îndeplinită în cauză condiţia ca noile reglementări să fie aplicate efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare.

În considerentele hotărârii, CJUE a amintit jurisprudenţa sa constantă şi anume, Hotărârea din 03.09.2015, C-89/14, prin care s-a interpretat art. 14 din Regulamentul (CCE) nr. 659/1999 al Consiliului, în sensul că aplicarea unor dobânzi compuse recuperării unui ajutor de stat este compatibilă cu normele europene, deşi decizia prin care acest ajutor a fost declarat incompatibil cu piaţa comună şi prin care s-a dispus recuperarea lui a fost adoptată şi notificată statului membru în cauză, înainte de intrarea în vigoare a regulamentului menţionat.

Curtea a statuat astfel că, deşi principiul securităţii juridice se opune aplicării retroactive a unui regulament, acelaşi principiu impune ca legea nouă să poată fi aplicată în lipsa unei derogări, şi efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul legii vechi.

Aplicarea corecţiilor financiare s-a realizat în temeiul art. 70 alin. (1), art. 98 şi art. 107 din Regulamentul CCE nr. 1083/2006 şi a art. 13 alin. (2) şi art. 27 a), b) şi c) din Regulamentul CCE nr. 1828/2006 al Consiliului UE, acte în vigoare la data săvârşirii neregulii.

Prin urmare, stabilirea corecţiilor în conformitate cu aceste regulamente şi cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, respectă principiul securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime.

De altfel, autorităţii contractante îi revine obligaţia şi responsabilitatea respectării dispoziţiilor legale, inclusiv în ceea ce priveşte derularea procedurii de achiziţie, pe toată perioada de implementare şi monitorizare a contractului/proiectului, astfel că efectele neregulilor nu sunt limitate în timp, pentru a fi excluse controlului şi implicit aplicării corecţiilor financiare, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, care oricum, instituie o situaţie favorabilă, urmare a aplicării principiului proporţionalităţii, astfel cum şi instanţa de fond a reţinut, în sensul că, "aplicabilitatea procedurii de control prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011 este în favoarea recurentului - reclamant; sancţiunile prevăzute prin O.G. nr. 79/2003 fiind mult mai drastice decât cele avute în vedere de O.U.G. nr. 66/2011 ce consacră principiul proporţionalităţii în sensul că "orice măsură adoptată trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit atât în ceea ce priveşte resursele angajate în constatarea neregulilor, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv".

Este adevărat că la momentul derulării procedurilor de achiziţie, respectiv la momentul încheierii contractului erau în vigoare prevederile O.U.G. nr. 79/2003, însă la momentul controlului erau în vigoare prevederile O.U.G. nr. 66/2011 iar fată de prevederile art. 66 din acest act normativ, reiese neîndoielnic că dispoziţiile privind procedura de realizare a controlului, respectiv actele administrative ce urmează a se încheia în această etapă şi căile de atac sunt cele ale noului act normativ. Fiind vorba despre o normă de procedură, principiul general, valabil la acel moment (art. 725 din C. proc. civ.) era cel al imediatei aplicări; astfel cum în mod corect a constatat şi instanţa de fond, reţinând că" O.U.G. nr. 66/2011 fiind un act normativ ce cuprinde norme de procedură fiscală în ceea ce priveşte aspectul activităţii de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, este de imediată aplicare, cu excepţia situaţiei tranzitorii reglementată de art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011".

Rezultă aşadar că, aplicarea prevederilor noului act normativ a fost realizată în virtutea normei tranzitorii sus arătate, astfel că nu se poate aprecia că în cauză a fost încălcat principiul neretroactivităţii legii civile, de natură a atrage nulitatea actului de constatare, ci, dimpotrivă, stabilirea unor posibile nereguli s-a realizat în mod just prin raportare la legislaţia în vigoare la momentul verificării, conform art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la aspectele ce ţin de fondul actelor administrative contestate, instanţa de control judiciar urmează de asemenea a le respinge, în considerarea următoarelor argumente:

Referitor la încălcarea principiului transparenţei prin nepublicarea în invitaţia de participare a criteriilor minime în invitaţia de participare, Înalta Curte apreciază criticile recurentei ca nefondate raportat la dispoziţiile art. 125 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la momentul desfăşurării achiziţiei, conform cărora "Invitaţia de participare cuprinde cel puţin următoarele informaţii:

d) dacă se solicită îndeplinirea unor criterii minime de calificare, menţionarea acestora"

Pentru respectarea prevederilor legale menţionate anterior autoritatea contractantă trebuia să menţioneze în anunţul de participare criteriile minime de calificare pe care urma să le solicite, pentru a se asigura transparenţa atribuirii contractelor de achiziţie publică prin publicarea anunţurilor de intenţie, de participare la atribuire.

Respectarea acestei cerinţe este imperativă şi oferă posibilitatea participanţilor la procedura de achiziţie publică de a aprecia dacă se califică sau nu la respectiva procedură de licitaţie, precum şi de a-şi pregăti documentele specifice solicitate. Această cerinţă oferă posibilitatea participanţilor să hotărască dacă vor participa sau nu la procedura de licitaţie.

Or, în condiţiile în care, în invitaţia de participare nr. 205236 din 29 aprilie 2009, la rubrica " Criterii de calificare" s-a menţionat doar " Conform documentaţiei de atribuire", astfel cum şi instanţa de fond a reţinut, a fost încălcat principiul transparenţei în achiziţiile publice, reglementat de art. 2 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006, nefiind asigurat un grad de publicitate adecvat, chiar dacă aceste informaţii se regăseau în Fişa de date a achiziţiei, pusă la dispoziţia operatorilor economici prin publicarea în SEAP.

Aplicarea principiului transparenţei presupune aducerea la cunoştinţa publicului a tuturor informaţiilor referitoare la aplicarea procedurii de atribuire, înainte ca aceasta să fie finalizată, astfel încât ofertantul respectiv să-şi poată exprima interesul de a participa la procedura respectivă.

În lipsa acestor cerinţe minime de calificare şi de selecţie, în anunţ fiind doar menţiunea "conform documentaţiei de atribuire", se constată că nu a fost asigurat un grad adecvat de publicitate.

Astfel fiind, rezultă că instanţa de fond a reţinut în mod judicios existenţa neregulii constatate de structura de control, înlăturând motivat apărarea reclamantului, din moment ce alte autorităţi contractante foloseau aceeaşi platformă SEAP, utilizând prescurtări ale textului/cuvintelor, în scopul încadrării în cele 2000 de caractere limitate de platformă.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că argumentaţia recurentului - reclamant, în sensul că " la data iniţierii procedurii aplicaţia electronică SEAP nu permitea introducerea unui număr mare de caractere prin publicarea întregii documentaţii", nu justifică nerespectarea de către acesta a cerinţei imperative impusă de art. 125 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006.

Analizând susţinerile recurentului - reclamant referitoare la eventualele motive contradictorii ce s-ar regăsi în cuprinsul sentinţei de fond în ceea ce priveşte considerentele expuse de instanţă la analizarea factorului de evaluare " experienţă similară" şi soluţia finală, Înalta Curte constată că nu este vorba de nici o contradicţie, soluţia instanţei fiind legală şi temeinică, raportat la dispoziţiile art. 4 din H.G. nr. 875/2011.

Astfel, chiar dacă instanţa de fond a apreciat judicios că sunt întemeiate susţinerile reclamantului, reţinând că, deşi utilizarea acestui factor de evaluare pentru atribuirea contractelor de servicii contravine prevederilor art. 53 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31.03.2004; faptul că nu este prevăzut printre criteriile de atribuire ale contractelor menţionate la art. 53 din Directivă, nu poate constitui o culpă a autorităţii contractante în ce priveşte procedura de atribuire, în condiţiile în care Directiva menţionată nu fusese încă transpusă în legislaţia internă iar autoritatea contractantă a respectat prevederile legislaţiei în vigoare, respectiv dispoziţiile art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, în mod corect aceasta nu a dispus şi admiterea în parte a acţiunii, desfiinţând corecţia financiară, respectiv creanţa bugetară aferentă contractului verificat, având în vedere următoarele considerente:

Conform Capitolului 9 din Nota de constatare nr. x din 11.01.2013, pentru cele cinci abateri reţinute s-au aplicat corecţii bugetare astfel:

- 25 % din valoarea contractului nr. x din 22 iunie 2009 faţă de constatările din capitolul " Motive de fapt, punctul 1", faţă de încălcarea principiului transparenţei;

- 10% din valoarea contractului nr. x din 22 iunie 2009 faţă de constatările din capitolul " Motive de fapt, punctul 2 - pentru utilizarea factorului de evaluare experienţa similara;

- 25% din valoarea contractului nr. x din 22 iunie 2009 faţă de constatările din capitolul " Motivele de fapt" punctul 3, pentru încălcarea principiului tratamentului egal;

- 10% din valoarea contractului nr. x din 22 iunie 2009 faţă de constatările din capitolul " Motivele de fapt " punctul 4 pentru încheierea contractului de servicii cu un ofertant care nu îndeplinea toate criteriile de calificare impuse prin documentaţia de atribuire;

- 10% din valoarea contractului nr. x din 22 iunie 2009 faţă de constatările din capitolul " Motivele de fapt" punctul 5 pentru modificarea clauzelor contractuale.

În final, astfel cum se poate observa din cuprinsul aceleiaşi Note de constatare, organul de control a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 4 din H.G. nr. 875/2011, ce prevăd următoarele:

"în cazul în care, pentru acelaşi contract de achiziţie verificat, se constată existenţa mai multor nereguli/abateri privind regimul achiziţiilor pentru care trebuie aplicate corecţiile financiare/reducerile procentuale prevăzute în anexa la ordonanţă, se va aplica valoarea cea mai mare a corecţiei financiare/reducerii procentuale propuse.".

Astfel, pentru toate abaterile menţionate organul de control a stabilit o singură corecţie, cu valoarea cea mai mare a contractului, de 25 % .

Prin urmare, având în vedere faptul că în cauză toate cele cinci abateri sunt aferente aceluiaşi contract, chiar dacă s-a constatat că una dintre cele cinci abateri a fost aplicată nelegal, cuantumul corecţiei financiare rămâne acelaşi întrucât, chiar înlăturând corecţia aplicată acestei abateri, prin aplicarea dispoziţiilor art. 4 din H.G. nr. 875/2011 celorlalte patru abateri, rezultă tot o corecţie de 25% din valoarea contractului nr. x din 22.06.2009.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că, în mod corect instanţa de fond nu a dispus admiterea în parte a acţiunii întrucât corecţia a rămas aceeaşi, iar înlăturarea unei singure abateri din cele 5 constatate, nu a avut nicio consecinţă asupra cuantumului creanţei bugetare; astfel că, susţinerile recurentului - reclamant sunt neîntemeiate; nefiind vorba în cuprinsul hotărârii recurate de nici o contradicţie, contrar susţinerilor recurentului - reclamant.

În ceea ce priveşte criticile recurentului - reclamant referitoare la cele reţinute de prima instanţă cu privire la punctajul alocat pentru factorul de evaluare" calitatea strategiei propuse şi calitatea descrierii raţionamentului privind implementarea proiectului", Înalta Curte le apreciază, de asemenea, ca fiind neîntemeiate, în raport de dispoziţiile art. 199 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, ce prevăd că "autoritatea contractantă are obligaţia de a preciza, în mod clar şi detaliat, în documentaţia de atribuire factorii de evaluare a ofertei cu ponderile relative ale acestora sau algoritmul de calcul, precum şi metodologia concretă de punctare a avantajelor care vor rezulta din propunerile tehnice şi financiare prezentate de ofertanţi. Factorii de evaluare cu ponderile relative ale acestora, algoritmul de calcul, precum şi metodologia de punctare a avantajelor trebuie să aibă legătura concretă cu specificul contractului şi, după ce au fost stabiliţi, nu se pot schimba pe toată durata de aplicare a procedurii de atribuire."

Astfel, în mod temeinic şi legal instanţa de fond a apreciat că menţiunile făcute de autoritatea contractantă, în sensul că " Punctajul alocat pentru factorul de evaluare " Calitatea strategiei propuse şi calitatea descrierii raţionamentului privind implemengarea proiectului" este de 10 puncte astfel: Punctajul se va acorda pe baza aprecierii obiective de către membrii comisiei de evaluare a soluţiilor propuse în ofertele tehnice ale participanţilor la procedură, avându-se în vedere soluţia tehnică bazată pe norme europene, date tehnice şi practici de ultimă generaţie, precum şi ţinându-se cont de activităţile necesare şi propuse privind atingerea obiectivelor contractului", nu constituie o prezentare clară şi detaliată a algoritmului de calcul şi o expunere a metodologiei concrete de punctare a avantajelor care rezultă din propunerile tehnice prezentate de ofertanţi; lipsa acestor informaţii şi neutilizarea unor elemente cuantificabile fiind de natură de a conferi un mijloc de evaluare subiectiv al ofertelor, ce poate avea drept consecinţă denaturarea rezultatului.

Argumentul adus de recurentul - reclamant în combaterea susţinerilor primei instanţe, în sensul în care aceasta a constatat că a fost încălcat principiul tratamentului egal al participanţilor omiţând însă să aibă în vedere faptul că, la procedură a participat un singur ofertant, este neîntemeiat, Înalta Curte reţinând că existenţa abaterii nu este condiţionată de eventuale contestaţii formulate de potenţialii ofertanţi sau terţi. Faptul că a existat un singur ofertant nu înseamnă implicit că nu a existat nici abaterea.

În ceea ce priveşte încheierea contractului cu un ofertant ce nu îndeplinea cerinţele minime de calificare, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut de către organul de control că, la data încheierii contractului, respectiv - 22.06.2009 - ofertantul S.C. A. nu îndeplinea cerinţele minime de calificare impuse prin documentaţia de atribuire, întrucât persoana desemnată manager de proiect a terminat studiile de masterat în managementul proiectului după semnarea contractului de achiziţie publică, respectiv în iuie 2010; contractul de achiziţie fiind semnat în 22.06.2009.

Privitor la acest aspect, Înalta Curte apreciază că susţinerile recurentului - reclamant, în sensul că " persoana desemnată manager de proiect şi-a început studiile în anul 2008, cu un an înainte de data semnării contractului, ori că proiectul în cauză s-a derulat fără să intervină disfuncţionalităţi, precum şi cele referitoare la experienţa avută de domnul C. în îndeplinirea atribuţiilor stabilite prin documentaţia de atribuie evidenţiată în cuprinsul CV-ului, sunt neîntemeiate, în condiţiile în care, în Fişa de date a achiziţiei se menţiona fără echivoc următoarele:" c) În cadrul personalului tehnic se vor regăsi: (…) coordonator proiect (cu calificare atestată pe bază de diplome de manager de proiect şi de managementul calităţii….)".

În ceea ce priveşte modificarea documentaţiei de atribuire, prin eliminarea a două clauze contractuale ce ar fi sancţionat drastic nerealizarea la termen a contractului, după derularea procedurii de atribuire, Înalta Curte apreciază că s-a încălcat principiul tratamentului egal al ofertanţilor prin oferirea unui tratament preferenţial ofertantului câştigător şi modificarea arbitrară a conţinutului contractului; fiind cât se poate de pertinentă concluzia echipei de control, însuşită de altfel şi de judecătorului fondului, în sensul că cele două clauze au diminuat interesul potenţialilor ofertanţi pentru participarea la procedura de atribuire, în condiţiile în care acestea au fost publicate în SEAP, fiind aduse la cunoştinţa potenţialilor ofertanţi, având şi un caracter punitiv.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentului - reclamant, în sensul că, ANRMAP, în îndeplinirea obligaţiilor reglementate la art. 49 din O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la data derulării procedurii, a avizat publicarea în SEAP a documentaţiei de atribuire, fără a constata erori sau omisiuni, Înalta Curte reţine că aceasta nu împiedică constatarea neregulilor în procedura prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011, temeiul legal al verificărilor efectuate în cauză de către autoritatea publică pârâtă constituindu-l prevederile art. 324 din H.G. nr. 457/2008 privind cadrul instituţional de coordonare şi de gestionare a instrumentelor structurale, cu modificările şi completările ulterioare, alin. (2) al acestui articol prevăzând în mod expres că " Autoritatea de Management nu este condiţionată în luarea deciziilor de activităţile desfăşurate de ANRMAP şi UCVAP".

Astfel, faptul că această procedură a fost verificată anterior de ANRMAP/UCVAP, nu exonerează reclamantul, în calitate de autoritate contractantă, de asumarea răspunderii în cazul constatării unei abateri de la prevederile legale în materie de achiziţie publică, beneficiarul contractului de finanţare fiind singurul răspunzător pentru conformitatea procedurii.

Un argument în plus este şi acela că, deşi potrivit dispoziţiilor art. 49 din O.U.G. nr. 34/2006, ANRMAP are obligaţia de a verifica anunţurile prealabil publicării lor în SEAP, aceasta nu exonerează reclamanta de obligaţia de a emite un anunţ cu respectarea dispoziţiilor legale şi nici nu " afectează dreptul Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice de a sancţiona pe parcursul activităţii de supraveghere, faptele prevăzute la art. 293", conform art. 49 alin. (2), (3) din O.U.G. nr. 34/2006".

În concluzie, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a procedat la examinarea motivelor cuprinse în cererea de chemare în judecată, în raport de actele a căror anulare s-a solicitat de către reclamant, interpretând corect prevederile legale în materie, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile existente la dosar şi susţinerile părţilor, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul - reclamant, ca nefondat, menţinându-se hotărârea pronunţată de instanţa de fond, ca fiind legală şi temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Municipiul Slatina prin Primar împotriva sentinţei nr. 446/2013 din 2 decembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 decembrie 2016.