Dispute over denial of budgetary transfer in administrative funding contract; legality of administrative refusal based on contractual notification breach and lack of excess of power

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată sub nr. x/93/2014 pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. in temeiul art. 1 alin. (1) raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ coroborat cu art. 194 şi urm. C. proc. civ. in contradictoriu cu parata Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - Organismul Regional Intermediar POS DRU Regiunea Sud - Est, a solicitat anularea Deciziei nr. 10657 din 29 iulie 2013 de respingere a Contestaţiei formulata împotriva Deciziei nr. 10545 din 23 iulie 2013; anularea Deciziei nr. 10.545 din 23 iulie 2013 de respingere a Notificării nr. 14 din 28 iunie 2013;obligarea paratei la admiterea Notificării nr. 14 din 28 iunie 2013;obligarea paratei la plata cheltuielilor pricinuite de judecarea prezentei speţa.

Prin sentinţa civilă nr. 2532 din 20 august 2014 a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

La data de 02.09.2014 cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 2943 din 03.11.2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice- ORIPOSDRU Regiunea Sud-Est, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut de prima instanţă că, criticile privind nelegalitatea actelor contestate şi vizând nemotivarea acestora, precum şi neindicarea temeiurilor de fapt şi de drept avute în vedere în exprimarea refuzului de către autoritatea pârâtă nu sunt fondate.

Astfel din descrierea situaţiei de fapt, instanţa de fond a reţinut că, potrivit disp. art. 9 A alin. (12) lit. a) din contractul de finanţare revenea reclamantei în calitate de beneficiar a finanţării, obligaţia de a solicita transferul sumei de 55.000 RON în cadrul proiectului iniţial aprobat de pârât, prin emiterea unei notificări cu cel puţin 15 zile înainte ca această modificare a bugetului să producă efecte.

Din această perspectivă, instanţa de fond a reţinut că această dispoziţie contractuală viza obligaţia reclamantei de a nu angaja aceste cheltuieli suplimentare anterior emiterii notificării, urmând ca numai ulterior acestui moment, al emiterii notificării şi aprobării de către autoritatea finanţatoare, să poată angaja efectuarea şi plata acestor pretinse cheltuieli suplimentare.

Astfel prima instanţă a constatat că reclamanta s-a adresat pârâtului susţinând atât în cuprinsul notificării, cât şi ulterior în cadrul contestaţiei şi a procedurii de conciliere faptul că aceste cheltuieli nu ar fi fost efectuate anterior notificării, fără însă a menţiona că în fapt a fost angajată obligaţia de a plăti contravaloarea acestor servicii descrise în conţinutul notificării iniţial adresată pârâtului anterior emiterii acestei notificări, prin urmare cu nerespectarea clauzei contractuale menţionată anterior.

În acest sens, instanţa fondului, analizând conţinutul facturilor fiscale depuse în fotocopie la dosar, a constatat că acestea vizează servicii angajate de către reclamantă anterior emiterii notificării nr. x din 28 iunie 2013, prin urmare obligându-se către terţi să plătească aceste servicii încă din momentul prestării acestora, însă fără a obţine anterior angajării şi acordul autorităţii finanţatoare.

S-a constatat astfel de către instanţa fondului că refuzul exprimat de pârât cu privire la neaprobarea modificării solicitată în cadrul bugetului iniţial al contractului-fila 84 a dosarului- a vizat valoarea serviciilor de asistenţă pentru manageri şi chiria pentru o perioadă suplimentară faţă de aceea aprobată anterior, de la 22 luni la 28 de luni, cheltuieli care urmau a fi însă achitate ulterior aprobării notificării de modificare a prevederilor bugetare de către pârât.

Prin urmare, a apreciat prima instanţă că numai în condiţiile în care aceste cheltuieli ar fi fost angajate efectiv şi plătite ulterior emiterii şi aprobării acestei notificări conform prevederilor contractuale asumate de către reclamantă prin semnarea contractului de finanţare încheiat cu pârâtul, refuzul exprimat de către acesta din urmă ar fi fost caracterizat drept unul nejustificat.

În continuare, Curtea a constatat că, în cadrul procedurii de conciliere solicitată de către reprezentantul reclamantei, aceasta a modificat natura pretenţiilor invocate în cadrul notificării adresată iniţial pârâtului, în sensul că diferenţa solicitată în cadrul modificării prevederilor bugetare aprobate a vizat în fapt alte servicii, descrise conform tabelului aflat în fotocopie la fila 98 a dosarului, rezultând că valoarea acestor servicii fusese anterior asumată de către reclamantă, fără însă a fi supusă aprobării prealabile a pârâtului anterior angajării obligaţiei de a suporta contravaloarea acestor noi cheltuieli.

În acest sens, argumentele de respingere de către pârât a notificării adresată acestuia de către reclamantă şi expuse în cadrul deciziei nr. 10545 din 23 iulie 2013 şi ulterior dezvoltate în cadrul deciziei nr. 10657 din 29 iulie 2013-emisă ca urmare a contestaţiei formulată de către reclamantă şi înregistrată sub nr. x din 25 iulie 2013 împotriva deciziei nr. 10545 din 23 iulie 2013- reflectă în esenţă considerentele de fapt şi de drept reţinute de instanţă, nefiind necesară o dezvoltare a argumentelor care au condus autoritatea pârâtă la refuzul aprobării acestor modificări bugetare, fiind reţinute dispoziţiile contractuale analizate anterior şi nerespectate de către reclamantă.

Sub acest aspect, a reţinut instanţa fondului, lipsa unor motive care să corespundă cerinţelor art. 6 din CEDO şi jurisprudenţei privind legalitatea actelor administrative derivând din cerinţa esenţială de motivare corespunzătoare în fapt şi în drept nu poate conduce la nelegalitatea actelor contestate având în vedere că refuzul autorităţii pârâte exprimă în fapt motivele esenţiale care au condus la respingerea notificării formulată de către reclamantă, context în care nu se poate reţine un exces de putere, refuzul fiind exprimat în limitele libertăţii contractuale conform clauzelor din contractul de finanţare, iar nu a unor prevederi legale specifice care să reglementeze dreptul legitim al reclamantei de a pretinde modificarea prevederilor bugetare.

În plus, s-a constatat şi împrejurarea că faţă de data finalizării proiectului aprobat în favoarea reclamantei-31.07.2013 modificările prevederilor bugetare nu era oportună întrucât reclamanta nu se mai afla în termenul de aplicare a proiectului în sensul suplimentării cheltuielilor prin angajarea efectivă a acestora, împrejurare pe care instanţa de contencios administrativ nu o poate cenzura sub aspectul temeiniciei, ci exclusiv cu privire la legalitatea formală a acesteia, context în care se reţine că prin notificarea care constituie obiect al prezentei cauze, reclamanta a solicitat pârâtului exclusiv modificarea prevederilor bugetare menţionate, iar nu şi prelungirea duratei de implementare a proiectului, conform art. 2 alin. (2) teza finală din contractul de finanţare încheiat între părţi, astfel încât autoritatea finanţatoare să fie în măsură să aprecieze asupra oportunităţii reale de aprobare a acestor noi cheltuieli, cu prelungirea corespunzătoare a duratei de implementare a proiectului pentru aprobarea acestor cheltuieli, prestarea acestor servicii şi plata acestora.

Totodată, Curtea a constatat că şi în măsura în care reclamanta ar fi dovedit că ar fi formulat notificarea cu respectarea prevederilor contractuale menţionate anterior, totuşi refuzul pârâtului ar fi fost apreciat exclusiv prin prisma clauzei prevăzută de art. 12 alin. (1) din contractul de finanţare, respectiv faţă de un pretins caracter nejustificat al contractantului de a de a curs favorabil unei astfel de notificări, cu luarea în considerare a utilităţii efectuării acestor noi cheltuieli în sensul aprecierii caracterului esenţial al acestora pentru finalizarea corespunzătoare a proiectului aprobat pentru finanţare, reclamanta nefăcând dovada că în absenţa angajării acestor cheltuieli proiectul asumat nu ar fi fost finalizat conform contractului de finanţare încheiat cu pârâtul, considerente care coroborate conduc în temeiul art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004, republicată, la respingerea prezentei acţiuni, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., solicitând admiterea acestuia, rejudecarea litigiului în fond, casarea hotărârii recurate şi admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. criticile de nelegalitate referindu-se la faptul că hotărârea de fond a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material; din eroare recurenta menţionând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., ce se referă la încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Prin recursul formulat, susţine recurenta că, instanţa de fond s-a rezumat, în mod sumar şi greşit, sa considere ca parata nu a încălcat cerinţa esenţiala de motivare a celor două acte administrative contestate şi, contrar argumentelor părţii, scrise şi orale, instanţa de fond nu a prezentat nici un argument privind motivele diferite şi greşite prin care au fost motivate Decizia nr. 10545 şi Decizia nr. 10657.

Din ampla prezentare a nelegalitatii actelor administrative atacate, instanţa de fond a considerat că "nu se poate retine un exces de putere", deoarece, parata şi-a exprimat refuzul "in limitele libertăţii contractuale conform clauzelor din contractul de finanţare".

Susţine astfel recurenta că acest raţionament este greşit în condiţiile in care contractul de finanţare are natura juridica a unui contract administrativ, iar actele emise de parata, pe care le-am atacat in aceasta cauza, reprezintă acte administrative a căror legalitate este condiţionata de corecta lor motivare.

Încălcând art. 6 al Convenţiei europene a drepturilor omului, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu încălcarea normelor de drept material privind motivarea actelor administrative, deoarece:

1) nu a prezentat o argumentaţie corecta privind legalitatea actelor adminstrative atacate, emise cu incalcarea cerinţei legale privind corecta motivarea;

2) instanţa de fond nu era dispensata de obligaţia legala de a releva punctual motivele de fapt şi de drept pentru care a înlăturat argumentele de nelegalitate ale actelor atacate, pe care i le-am prezentat pe larg, cu referire expresa la jurisprudenta Curţii Europene de Justiţie (cauzele C-41/1969, C-509/1993, C-367/1995, şi a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Decizia 1580/2008 a secţiei de contencios administrativ şi fiscal);

În jurisprudenta sa, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că obligaţia de motivare a unei hotărâri trebuie înteleasă ca un silogism logic, de natura a explica inteligibil hotărârea luata, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv al tuturor argumentelor aduse de parte, dar nici ignorarea lor, ci un răspuns al argumentelor fundamentale, al acelora care sunt susceptibile, prin conţinutul lor, să influenţeze soluţia.

Ori, susţine recurenta că, în prezenta cauza, se poate constata ca instanţa de fond nu a a explicat de o maniera corecta şi convingătoare raţionamentul juridic pe care 1-a adoptat, apreciind ca actele atacate au fost corect motivate, respectând, astfel, condiţia de legalitate iar hotărârea dată de aceasta nu creează transparenta asupra silogismului judiciar care trebuie sa explice şi sa justifice dispozitivul şi care sa permită realizarea controlului judiciar.

Emiterea actelor administrative prin exprimarea libertăţii contractuale nu putea exonera parata de la obligaţia unei corectei motivări, deoarece, motivarea insuficienta sau greşita este considerata a fi echivalenta cu o lipsa a motivării actelor administrative. Mai mult, insuficienta motivării sau nemotivarea atrag nulitatea sau nevalabilitatea actelor administrative (CJCE cauza C-41/1969).

Totodată, încălcând principiul disponibilităţii, instanţa de fond s-a îndepărtat de la obiectul cererii de chemare in judecata - care viza exclusiv anularea Deciziei nr. 10545 şi Deciziei nr. 10657 - fundamentandu-şi motivarea prin ample referiri la procedura concilierii dintre societatea noastră şi parata, procedura care excede actelor administrative deduse judecaţii.

Argumentul instanţei de fond privind procedura şi efectele angajării sumei de 55.000 RON este greşita, nearătând temeiul legal sau contractual pe care se fundamentează.

Mai mult decât atât, susţine în continuare recurenta, în cuprinsul motivării actelor administrative atacate, parata nu se refera la condiţiile de angajare a sumei de 55.000 RON; instanţa de fond aplicând greşit normele de drept material, amestecând procedura eligibilităţii cheltuielilor cu legalitatea angajării cheltuielilor şi efectuării plaţilor.

Practic, instanţa de fond a amestecat baza legala pentru acordarea finanţării (menţionata in preambului contractului de finanţare) cu dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute in obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

În concret, criteriile de eligibilitate ale decontariilor cheltuielilor pe parcursul executării contractului de finanţare nu au nicio legătura cu momentul angajării cheltuielilor.

Pe parcursul derulării contractului de finanţare, parata a decontat societăţii recurente, în mod corect, cheltuieli pe anumite linii bugetare care depăşeau suma iniţiala aprobata - de exemplu decontarea chiriei nu a fost refuzata pe motivul că, înainte de a angaja cheltuiala, trebuia notificat şi obţinut acordul.

Asa după cum rezulta din derularea contractului de finanţare, parata a efectuat decontările exclusiv in baza principiilor de eligibilitate a cheltuielilor.

De altfel, toate contractele invocate in procedura de obţinere a aprobării transferului bugetar al sumei de 55.000 RON, au fost cunoscute de parata, care nu a contestat niciodată faptul ca plăţile efectuate pentru respectivele contracte nu ar fi avut un caracter exigibil.

Instanţa de fond consideră ca refuzul paratei ar fi fost nejustificat numai daca s-ar fi referit la cheltuieli "angajate efectiv şi plătite ulterior emiterii şi aprobării" notificării, ceea ce demonstrează intelegerea greşita a modului in care parata a analizat şi soluţionat solicitarea de transfer a sumei de 55.000 RON.

Din nou, instanţa de fond argumentează prin referire la aspecte care tin de etapa concilierii, omiţând sa se refere doar la modul in care au fost motivate actele administrative atacate.

Notificarea adresata paratei viza exclusiv plăţi in limita sumei de 55.000 RON, fiind evident ca se referea la contracte in derulare, cunoscute de parata, angajarea respectivelor sume neavând relevanta sub aspectul respingerii notificării.

Astfel, susţine recurenta - reclamantă, este imposibil de înţeles raţionamentul instanţei de fond relativ la caracterul nejustificat al refuzului paratei care s-ar fi exprimat relativ la cheltuieli "angajate efectiv şi plătite ulterior emiterii şi aprobării aceşti notificări".

Cum ar fi posibil ca plata unor cheltuieli angajate şi plătite după aprobarea notificării sa determine ca refuzul anterior exprimat de parata sa fie "caracterizat drept unul nejustificat".

Acest aspect reprezintă încă o dovada a faptului ca hotărârea a fost data cu încălcarea normelor de drept material care guvernează încheierea şi executarea contractului de finanţare - expres menţionate în preambulul contractului de finanţare.

Apreciază recurenta - reclamantă că, referirea la procedura de conciliere este nerelevata, în condiţiile in care obiectul cererii de chemare in judecata viza exclusiv anularea Deciziei nr. 10545 şi Deciziei nr. 10657, fundamentata pe viciile de motivare ale acestor acte administrative.

Aşa după cum a arătat în cererea de chemare in judecata, motivarea greşita a Deciziei nr. 10545 şi Deciziei nr. 10657 a fost determinata, printre altele, şi de faptul ca parata nu a înţeles că, în cuprinsul Notificării nr. 14 şi a Contestaţiei nr. 10601, a făcut referiri exprese la natura şi destinaţia plaţilor (ce urmau sa fie efectuate ulterior aprobării notificării).

Instanţa de fond, acceptând doar argumentaţia paratei, nu a observat faptul ca Notificarea nr. 14 indica cu claritate faptul că reclamanta a solicitat şi a justificat necesitatea aprobării transferului sumei de 55.000 RON de la capitolul bugetar, Resurse umane" la capitolul bugetar " Alte tipuri de costuri".

Cauza care a determinat aceasta solicitare - care nu poate fi confundata cu destinaţia plaţilor - o reprezenta nevoile financiare, mai mari decât cele iniţial prevăzute, privitoare la serviciile de asistenta pentru manageri şi chirie, conform, datelor şi dovezilor concrete prezentate paratei.

Apreciază recurenta - reclamantă că, din cuprinsul Notificării nr. 14 rezulta fără echivoc faptul ca suma de 55.000 RON era destinata să acopere plaţi datorate, ce urmau sa fie efectuate după data aprobării notificării, nicidecum unor plaţi anterioare acestei date cu titlu de servicii asistenta pentru manageri şi/sau chirie.

Încă din preambulul Notificării nr. 14, recurenta - reclamantă a arătat în mod clar ca modificarea solicitata "nu afectează scopul şi obiectivele proiectului, rezultatele estimate sau bugetul total al contractului şi respecta prevederile art. 9A (12) din Contract".

Notificarea nr. 14 a fost urmata de un răspuns la solicitarea paratei de comunicare a unor documente/clarificări, demonstrând, astfel, ca parata era in posesia unor date, documente şi informaţii suficiente şi clare pentru înţelegerea şi aprobarea Notificării nr. 14.

În caz contrar, aceasta putând şi trebuind sa ne fi solicitat orice documente/clarificări pe care le considera necesare corectei soluţionări a demersului societăţii.

Fata de aceste aspecte, apreciază recurenta - reclamantă că apare de neînţeles elementul obiectiv de fapt, sau de drept, care a determinat instanţa de fond sa accepte ca reala afirmaţia paratei ca subscrisa am notificat " atât plata chiriei cat şi plata serviciilor de asistenta pentru manageri pentru o perioada anterioara datei de depunere a notificării (6 luni) încălcând astfel prevederile contractului de finanţare cu modificările ulterioare... ".

Astfel, simpla comparaţie a Deciziei nr. 10545 şi a Deciziei nr. 10657 cu întâmpinarea şi poziţia procesuala a paratei, demonstrează existenta unor nepermise diferenţe esenţiale, sub aspectul motivelor invocate pentru respingerea notificării şi contestatei, deşi parata s-a referit la aceleaşi documente şi argumente pe care le-am prezentat in Notificarea nr. 14 şi in Contestaţia nr. 10601.

În raport de modul greşit al motivării Deciziei nr. 10545 şi Deciziei nr. 10657, instanţa de fond trebuia sa observe ca o motivare insuficienta sau greşita este considerata a fi echivalenta cu o lipsa a motivării actelor. Mai mult, insuficienta motivării sau nemotivarea atrag nulitatea sau nevalabilitatea actelor comunitare (CJCE, cauza C-41/1969).

Ori, susţine recurenta - reclamantă, instanţa de fond ignorat total argumentele şi documentele prezentate in susţinerea Notificării nr. 14 şi Contestaţiei nr. 10601, ceea ce a condus, inevitabil, la o respingere cererii de chemare in judecata bazata pe încalcarea art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., neobservând ca o motivare greşita şi insuficienta, trebuia sa atragă anularea Deciziei nr. 10545 şi Deciziei nr. 10657, acte administrative emise cu încălcarea unei obligaţii esenţiale de forma.

Libertatea contractuala, invocata de instanţa de fond, nu poate transforma puterea conferita paratei, intr-o putere absoluta şi fara limite, căci exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prevăzute de Constituţie sau de lege constituie exces de putere conform dispoziţiilor art. 2 lit. m) din Legea nr. 554/2004.

Altfel spus, legalitatea Deciziei nr. 10545 şi Deciziei nr. 10657 trebuie sa fie determinata exclusiv de respectarea condiţiilor de legalitatea ale actelor administrative, in caz contrar, asa după cum a solicitat, singura soluţie corecta o reprezintă aplicarea sancţiunii anularii.

În concluzie, având in vedere argumentele prezentate, apreciază recurenta - reclamantă că i s-a cauzat o vătămare procesuala care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea hotărârii recurate şi admiterea cererii de chemare in judecata, asa după cum a fost formulată.

Intimatul - pârât Organismul Intermediar Regional Pentru programul Operaţional Sectorial Pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - POSDRU - Regiunea Sud - Est a formulat întâmpinare, în combaterea susţinerilor recurentei - reclamante, din cuprinsul cererii de recurs, în cadrul căreia solicită respingerea acestuia, ca nefondat şi menţinerea, ca temeinică şi legală a sentinţei de fond.

Susţine intimatul - pârât că, în motivarea hotărârii recurate, în mod corect instanţa de fond a reţinut faptul ca au fost incalcate prevederile art. 9 A alin. (12) lit. a) din contractul de finanţare POSDRU/81/3.2/S/50144, al cărui beneficiar este recurenta -reclamanta S.C. A. S.R.L. şi conform cărora " beneficiarul avea obligaţia de a notifica in scris OIR POSDRU Regiunea S-E, cu cel puţin 15 zile inainte de data la care dorea ca modificarea sa producă efecte, in situaţia in care interveneau modificări in bugetul estimat al proiectului, in limita a 15% intre capitolele bugetare".

Totodată, instanţa a reţinut prevederile art. 12 alin. I din contractul de finanţare, conform cărora " orice modificare a contractului se va face cu acordul ambelor parti prin aprobarea unei notificări sau prin incheierea unui act adiţional".

Întemeiat a reţinut instanţa de fond faptul ca angajarea cheltuielilor pentru activităţile din cadrul proiectului şi plata acestora se fac ulterior bugetarii acestor cheltuieli, raportat la bugetul proiectului iniţial aprobat ca urmare a încheierii contractului de finanţare (bugetul proiectului- anexa 2 Ia contractului de finanţare) şi la modificările bugetare ulterioare, realizate prin aprobarea de către OIR POSDRU Regiunea S-E a unei notificări sau a unui act adiţional, iniţiate de beneficiarul proiectului, respectiv de către recurenta -reclamanta S.C. A. S.R.L.

Recurenta - reclamantă a precizat faptul că instanţa de fond a făcut confuzie între procedura de stabilire a eligibilităţii cheltuielilor şi legalitatea angajării cheltuielilor şi efectuarea plaţilor, raportând legalitatea angajării cheltuielilor şi efectuarea plaţilor strict la momentul "încheierii contractului de finanţare.

Referitor la eligibilitatea cheltuielilor, recurenta-reclamanta face trimitere la O.U.G. nr. 66/2011, însă, susţine intimatul - pârât că, în cauza dedusa judecaţii nu sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 66/2011, nefiind vorba de o neregula constatata ulterior validării şi plaţii cheltuielilor in cadrul proiectului, de o creanţa bugetara şi de un titlu de creanţa.

Actele administrative a căror anulare se solicita vizează procedura de modificare a contractului de finanţare, reclamanta - recurenta nerespectand clauzele contractuale privind modificarea contractului de finanţare.

Nici instanţa de fond, nici intimatul-parat OIR POSDRU Regiunea S-E, nu şi-a motivat susţinerile făcând trimitere la prevederile O.U.G. nr. 66/2011.

Deşi cheltuieli de genul celor care fac obiectul sumei de 55.000 RON care face obiectul modificării bugetare solicitate de recurenta - reclamanta, pot fi plătite de principiu in cadrul unui proiect POSDRU, pentru a fi considerata eligibila cheltuiala trebuie "să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanţare sau ale contractului de finanţare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, pentru [aprobarea operaţiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) şi art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006", conform art. 2 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale.

Conform art. 9 A alin. (12) lit. a) din contractul de finanţare P0SDRU/81/3.2/S/50144, al cărui beneficiar este recurenta - reclamanta S.C. A. S.R.L., " beneficiarul avea obligaţia de a notifica in scris OIR POSDRU Regiunea S-E, cu cel puţin 15 zile inainte de data la care dorea ca modificarea sa producă efecte, in situaţia in care interveneau modificări in bugetul estimat al proiectului, in limita a 15% intre capitolele bugetare".

Beneficiarul poate angaja şi plaţi sume de bani aferente unor cheltuieli pentru activităţile proiectului, numai după încheierea contractului de finanţare, bugetul proiectului prevede sume aferente fiecărui tip de cheltuiala, aşa cum au fost ele stabilite la momentul încheierii contractului, bugetul proiectului fiind anexa 2 şi parte integranta din contractul de finanţare.

Din moment ce clauzele contractuale asumate de părţile contractante la momentul încheierii contractului de finanţare, prevăd faptul ca modificarea bugetului proiectului (in limita a 15% intre capitolele bugetare) se face prin aprobarea unei notificări, cu 15 zile inainte de data la care se doreşte ca aceasta sa producă efecte, efectele ulterioare ale modificării contractuale nu pot fi decât posibilitatea recurentei-reclamante, in calitate de beneficiar al proiectului POSDRU/81/3.2/S/50144, de a angaja şi plaţi sume de bani, aferente unor cheltuieli care nu se regăsesc in forma iniţiala a bugetului, la capitolul bugetar corespunzător.

Susţine intimatul - pârât că, beneficiarul finanţării nerambursabile nu poate angaja şi plaţi sume de bani aferente unor cheltuieli care nu sunt buqetate corespunzător, decât in urma aprobării unor modificări contractuale in acest sens iar în aceasta situaţie, nu putem vorbi de confuzie intre angajarea şi plata iniţiala a cheltuielilor, numai după încheierea contractului de finanţare şi angajarea şi plata ulterioara a cheltuielilor numai după aprobarea modificării contractului de finanţare ce poate viza anexele acestuia, in speţa bugetul proiectului.

Recurenta -reclamanta aminteşte sumele aferente serviciului de închiriere spatiu(pentru lunile 1-22 de implementare) şi serviciului de asistenta manageri care au fost validate şi plătite, pentru a justifica ca sunt eligibile astfel de cheltuieli in cadrul proiectului, dar aceste cheltuieli au fost bugetate corespunzător respectandu-se prevederile contractuale in acest sens.

Recurenta - reclamanta apreciază ca ăn mod greşit instanţa de fond face trimitere la şedinţa de conciliere privind analizarea posibilităţii aprobării Notificării nr. 14, inregistrata la OIR POSDRU Regiunea S-E sub nr. x din 03 iulie 2013, susţinând ca şedinţa de conciliere excede actelor administrative contestate însă susţinerea recurentei-reclamante nu este întemeiata, din moment ce, abia in cadrul şedinţei de conciliere, recurenta-reclamanta clarifica căror servicii le este aferenta suma de 55.000 RON care trebuie transferata de la capitolul bugetar "Resurse Umane" la capitolul bugetar "Alte tipuri de costuri".

Recurenta - reclamanta recunoaşte chiar şi în motivele prezentului recurs faptul ca în cuprinsul Notificării nr. 14 s-a făcut vorbire de alte servicii cărora le era aferenta suma de 55.000 de RON, servicii angajate şi plătite anterior, pentru care se făcuse deja plaţi in cadrul proiectului şi ulterior, in cadrul şedinţei de conciliere cu autoritatea contractanta, din data de 28.11.2013, recurenta - reclamanta a precizat serviciile cărora le corespunde suma de 55.000 RON.

Chiar şi in cazul acestor cheltuieli angajarea s-a făcut anterior iniţierii modificării contractuale vizând bugetul proiectului, dovada in acest sens fiind facturile depuse.

Unul dintre motivele de recurs se refera la faptul ca libertatea contractuala invocata de instanţa de fond nu poate transforma puterea conferita intimatului-parat intr-o putere absoluta şi fara limite.

Privitor la acest aspect, intimatul - pârât consideră că, în mod corect a apreciat instanţa de fond faptul ca nu se poate retine a fi un exces de putere neaprobarea Notificării nr 14, OIR POSDRU Regiunea S-E respectând in acest sens prevederile contractului de finanţare ante-mentionate.

Faţă de toate aceste considerente, intimatul - pârât solicită respingerea recursului, ca fiind nefondat şi menţinerea, ca temeinica şi legala a sentinţei civile nr. 2943 din 03 noiembrie 2014, pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti, in dosar nr. x/2014.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 07 aprilie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 21 iunie 2016 s-a admis in principiu recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 2943 din 3 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor formulate de intimatul - pârât, în cuprinsul întâmpinării depusă la dosar şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că recursul ce face obiectul litigiului dedus prezentei judecăţi este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Motivele de recurs invocate se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. invocându-se atât existenţa unei motivări contradictorii a instanţei de fond care nu justifică clar soluţia de respingere a acţiunii cât şi pe fond aplicarea şi interpretarea greşită a normelor de drept material în ceea ce priveşte analizarea legalităţii deciziilor contestate nr. 10545 din 23 iulie 2013 şi nr. 10657 din 29 iulie 2013.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurenta invocă faptul că prima instanţă nu a motivat clar şi convingător soluţia de respingere a acţiunii şi în concret nu a înlăturat motivat critica de nelegalitate privind obligaţia notificării actelor administrative contestate ţinând cont atât de natura administrativă a contractului de finanţare cât şi de obligaţia motivării soluţiei contestaţiei administrative depusă prin Decizia nr. 10657 din 19 iulie 2013.

Recurenta-reclamantă arată că în cauză nu au fost respectate dispoziţiile art. 6 din CEDO atât în ceea ce priveşte motivarea contradictorie a instanţei de fond cât şi în ceea ce priveşte lipsa motivării actelor administrative contestate care nu au fost anulate deci erau nemotivate, legalitatea lor fiind condiţionată de corecta lor motivare.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurenta-reclamantă invocă aplicarea greşită a normelor de drept material, făcându-se o confuzie de aplicare a normelor ce privesc eligibilitatea cheltuielilor cu norme ce au legătură cu legalitatea angajării cheltuielilor şi al efectuării plăţilor, arătându-se că nu este corect argumentul instanţei de fond privind procedura şi efectele angajării sumei de 55.000 RON.

Practic, instanţa de fond a amestecat baza legala pentru acordarea finanţării (menţionata in preambului contractului de finanţare) cu dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute in obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

În concret, criteriile de eligibilitate ale decontariilor cheltuielilor pe parcursul executării contractului de finanţare nu au nicio legătura cu momentul angajării cheltuielilor.

Pe parcursul derulării contractului de finanţare, parata a decontat societăţii noastre, in mod corect, cheltuieli pe anumite linii bugetare care depăşeau suma iniţiala aprobata - de exemplu decontarea chiriei nu a fost refuzata pe motivul ca, înainte de a angaja cheltuiala, trebuia notificat şi obţinut acordul.

Aşa după cum rezulta din derularea contractului de finanţare, parata a efectuat decontările exclusiv in baza principiilor de eligibilitate a cheltuielilor.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată în sensul anulării deciziilor contestate emise cu exces de putere în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004.

La dosar recurenta-reclamantă a depus o precizare a motivelor de recurs în care se arată că în ceea ce priveşte procedura de obţinere a transferului bugetar al sumei de 55.000 RON autoritatea intimată nu a contestat faptul că plăţile efectuate nu ar fi avut un caracter eligibil.

Curtea apreciază recursul ca nefondat, ambele critici de nelegalitate, inclusiv cele cuprinse în precizare neputând fi reţinute.

Motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi reţinut în cauză prin sentinţa atacată motivându-se în fapt şi în drept soluţia de respingere a acţiunii, fiind înlăturate motivat criticile de nelegalitate care priveau în principal lipsa motivării actelor administrative contestate, motivarea privită ca o cerinţă de legalitate intrisecă a actului administrativ.

Instanţa de recurs apreciază că deciziile nr. 10545 din 23 iulie 2013 prin care a fost respinsă notificarea şi decizia nr. 10657 din 29 iulie 2013 prin care a fost respinsă contestaţia împotriva soluţiei de respingere a notificării nr. x aferentă proiectului POSDRU/81/32/S/50144 sunt legale sub aspectul motivării ţinând cont în principal de natura de contract administrativ a contractului de finanţare POSDRU al cărui beneficiar este recurenta.

Astfel în mod corect prima instanţă a reţinut faptul ca au fost încălcate prevederile art. 9 A alin. (12) lit. a) din contractul de finanţare POSDRU/81/3.2/S/50144, al cărui beneficiar este recurenta -reclamanta S.C. A. S.R.L. şi conform cărora " beneficiarul avea obligaţia de a notifica in scris OIR POSDRU Regiunea S-E, cu cel puţin 15 zile înainte de data la care dorea ca modificarea sa producă efecte, in situaţia in care interveneau modificări in bugetul estimat al proiectului, in limita a 15% intre capitolele bugetare".

Totodată, instanţa a reţinut prevederile art. 12 alin. (1) din contractul de finanţare, conform cărora " orice modificare a contractului se va face cu acordul ambelor părţi prin aprobarea unei notificări sau prin încheierea unui act adiţional".

Întemeiat a reţinut instanţa de fond faptul ca angajarea cheltuielilor pentru activităţile din cadrul proiectului şi plata acestora se fac ulterior bugetarii acestor cheltuieli, raportat la bugetul proiectului iniţial aprobat ca urmare a încheierii contractului de finanţare (bugetul proiectului- anexa 2 a contractului de finanţare) şi la modificările bugetare ulterioare, realizate prin aprobarea de către OIR POSDRU Regiunea S-E a unei notificări sau a unui act adiţional, iniţiate de beneficiarul proiectului, respectiv de către recurenta -reclamanta S.C. A. S.R.L.

În ceea ce priveşte existenţa unui exces de putere în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 Curtea nu va reţine această argumentare ţinând cont de obiectul cauzei care vizează procedura de modificare a contractului de finanţare şi nu o neregulă în sensul dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat prima instanţă apreciind corect în sensul că notificarea nr. x aferentă sumei de 55.000 RON care reprezintă plata pentru serviciul de asistenţă manageri servicii de închiriere, a fost respinsă pe motiv că nu s-au respectat dispoziţiile art. 9A alin. (12) lit. a) din contractul de finanţare, nefiind formulată cu 15 zile înainte de data la care urma să producă efecte în condiţiile în care notificarea din 3.07.2013 prima sumă de 55.000 RON plătită anterior notificării, iar proiectul POSDRU/81/32/S/50144 a fost finalizat la data de 31.07.2013.

Potrivit prevederilor art. l din contractul de finanţare, obiectul acestuia îl reprezintă acordarea finanţării nerambursabile de către AMPOSDRU pentru implementarea Proiectului intitulat "Planificare strategica -Competente şi Competitivitate pentru manageri", aşa cum este descris în Anexa 1 - Cererea de finanţare. Beneficiarul a acceptat finanţarea nerambursabilă şi s-a angajat să implementeze Proiectul pe propria răspundere, în conformitate cu prevederile cuprinse în contract, în instrucţiunile emise de AMPOSDRU şi în legislaţia naţională şi comunitară.

Prin Notificarea OIRPOSDRU SE nr. 12379 din 20 decembrie 2010 pentru modificarea contractului de finanţare strategic ca urmare a modificărilor legislative, s-a dat articolelor o nouă numerotare.

Potrivit art. 9 A 12 lit. a) din contractul de finanţare, beneficiarul avea obligaţia de a notifica în scris OIRPOSDRU SE, cu cel puţin 15 (cincisprezece) zile înainte de data la care dorea ca modificarea să producă efecte, în situaţia în care interveneau modificări în bugetul estimat al Proiectului, în limita a 15% între capitole bugetare, (având în vedere ca ambele capitole bugetare implicate în modificare să respecte plafonul de 15%), cu excepţia cheltuielilor de tip FEDR şi a cheltuielilor generale de administraţie, cu justificarea motivelor care au condus la aceasta.

Totodată, conform prevederilor art. 12 alin. (1) teza I din contract, "orice modificare a Contractului se va face cu acordul ambelor părţi prin aprobarea unei notificări sau prin încheierea unui act adiţional".

Recurenta -reclamanta, in calitate de beneficiar al proiectului POSDRU/81/3.2/S/50144, a iniţiat Notificarea nr. 14, înregistrată la OIR POSDRU Regiunea S-E sub nr. x din 03 iulie 2013, privind transferul sumei de 55 000 RON de la capitolul bugetar" Resurse Umane" la capitolul bugetar" Alte tipuri de costuri", pentru plata serviciilor de asistenta pentru manageri şi a serviciului de închiriere spaţiu, pentru o perioada suplimentara decât cea pentru care s-au prevăzut sume in bugetul proiectului, pentru lunile de implementare 22 - 28, notificare respinsa pentru ca aceste cheltuieli erau angajate şi plătite anterior depunerii notificării, pentru serviciile de asistenta manageri existând sume prevăzute in bugetul proiectului, aceste sume fiind deja solicitate la rambursare şi validate.

Ulterior respingerii Notificării nr. 14, recurenta - reclamanta, în calitate de beneficiar al proiectului POSDRU/81/3.2/S/50144, a clarificat in cadrul unei şedinţe de conciliere cu autoritatea contractanta, faptul ca suma de 55 000 RON care se dorea a fi transferata de la capitolul bugetar" Resurse Umane" la capitolul bugetar" Alte tipuri de costuri", era aferenta altor servicii şi nu celor precizate iniţial in Notificarea nr. 14, aceste servicii fiind angajate anterior iniţierii Notificării nr 14, dovada in acest sens fiind facturile depuse, şi urmau a fi plătite ulterior.

Este vorba de servicii de audit, expertiza contabila, publicitate, promovare proiect, achiziţionare cărti şi publicaţii.

Recurenta - reclamanta precizează faptul ca instanţa de fond a făcut confuzie intre procedura de stabilire a eligibilităţii cheltuielilor şi legalitatea angajării cheltuielilor şi efectuarea plăţilor, raportând legalitatea angajării cheltuielilor şi efectuarea plăţilor strict la momentul încheierii contractului de finanţare.

Referitor la eligibilitatea cheltuielilor, recurenta -reclamanta face trimitere la O.U.G. nr. 66/2011.

În cauza dedusa judecăţii nu sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 66/2011, nefiind vorba de o neregula constatata ulterior validării şi plăţii cheltuielilor în cadrul proiectului, de o creanţă bugetara şi de un titlu de creanţa.

Actele administrative a căror anulare se solicita vizează procedura de modificare a contractului de finanţare, reclamanta - recurenta nerespectând clauzele contractuale privind modificarea contractului de finanţare.

Nici instanţa de fond, nici intimatul-parat OIR POSDRU Regiunea S-E, nu şi-a motivat susţinerile făcând trimitere la prevederile O.U.G. nr. 66/2011.

Deşi cheltuieli de genul celor care fac obiectul sumei de 55 000 RON care face obiectul modificării bugetare solicitate de recurenta - reclamanta, pot fi plătite de principiu in cadrul unui proiect POSDRU, pentru a fi considerata eligibila cheltuiala trebuie "să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanţare sau ale contractului de finanţare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, pentru aprobarea operaţiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) şi art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006", conform art. 2 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale.

Conform art. 9 A alin. (12) lit. a) din contractul de finanţare POSDRU/81/3.2/S/50144, al cărui beneficiar este recurenta - reclamanta S.C. A. S.R.L., " beneficiarul avea obligaţia de a notifica în scris OIR POSDRU Regiunea S-E, cu cel puţin 15 zile înainte de data la care dorea ca modificarea sa producă efecte, in situaţia in care interveneau modificări in bugetul estimat al proiectului, in limita a 15% intre capitolele bugetare".

Beneficiarul poate angaja şi plăţi sume de bani aferente unor cheltuieli pentru activităţile proiectului, numai după încheierea contractului de finanţare, bugetul proiectului prevede sume aferente fiecărui tip de cheltuiala, aşa cum au fost ele stabilite la momentul încheierii contractului, bugetul proiectului fiind anexa 2 şi parte integranta din contractul de finanţare.

Din moment ce clauzele contractuale asumate de părţile contractante la momentul încheierii contractului de finanţare, prevăd faptul ca modificarea bugetului proiectului (in limita a 15% intre capitolele bugetare) se face prin aprobarea unei notificări, cu 15 zile înainte de data la care se doreşte ca aceasta sa producă efecte, efectele ulterioare ale modificării contractuale nu pot fi decât posibilitatea recurentei-reclamante, in calitate de beneficiar al proiectului POSDRU/81/3.2/S/50144, de a angaja şi plăţi sume de bani, aferente unor cheltuieli care nu se regăsesc în forma iniţială a bugetului, la capitolul bugetar corespunzător.

Beneficiarul finanţării nerambursabile nu poate angaja şi plăţi sume de bani aferente unor cheltuieli care nu sunt bugetate corespunzător, decât in urma aprobării unor modificări contractuale în acest sens.

În cauză neaprobarea Notificării nr. 14 nu reprezintă un exces de putere deoarece aceasta nu îndeplinea condiţiile legale pentru a fi aprobată, respectiv prevederile din contractul de finanţare.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 2943 din 3 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2016.