Fiscal audit debt recovery and applicability of public sector salary legislation to judicial damages

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a solicitat anularea măsurilor dispuse la pct. I.5 şi pct. II.2. din Decizia nr. 18 din 12 august 2014 şi modificarea, în acest sens, a încheierii nr. 120 din 06 octombrie 2014, acte emise de pârâta Curtea de Conturi a României - Departamentul III, în Dosarul nr. III/40601/2014.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 629 din 06.03.2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României; a anulat, parţial, încheierea nr. 120 din data de 06.10.2014 şi Decizia nr. 18 din 12 august 2014, emise de Curtea de Conturi a României - Departamentul III, în ceea ce priveşte măsura dispusă la pct. I.5. şi a respins acţiunea cu privire la măsurile dispuse la pct. II.2.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei au declarat recurs ambele părţi.

3.1. Recurentul-reclamant Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a solicitat casarea acesteia, cu consecinţa anularii măsurilor dispuse la pct. II.2 din Decizia nr. 18 din 12 august 2014 a Curţii de Conturi a României privind recuperarea prejudiciului în sumă de 10.000 RON, cu titlu de daune morale, acordate printr-o hotărâre judecătorească, precum şi a prejudiciului în cuantum de 87.517 RON, reprezentând despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, respectiv cu celelalte drepturi salariale.

3.1.1. În primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că hotărârea judecătorească atacată:

- cuprinde considerente contradictorii, întrucât suma de 97.512 RON reprezintă despăgubiri şi daune morale, plătite din bugetul instituţiei, acordate în baza sentinţei civile nr. 2048 din 21 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti pronunţate în Dosar nr. x/2011, şi nu doar prejudiciul reprezentând daune morale;

- nu este corespunzător motivată, deoarece judecătorul fondului nu a arătat argumentele de fapt şi de drept pentru care a respins capătul de cerere prin care s-a solicitat anularea măsurii dispuse la pct. II.2 din Decizia nr. 18 din 12 august 2014 şi nici nu a precizat care sunt motivele pentru care nu a ţinut seama de prevederile cuprinse în Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.

3.1.2. În cel de-al doilea motiv de recurs, fundamentat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a arătat faptul că prima instanţă în mod eronat a eludat dispoziţiile din Legea nr. 124/2014, care constituiau temei pentru exonerarea sa de la plata sumei de 97.512 RON şi care au fost interpretate prin Decizia nr. 33/2016 pronunţată în Dosar nr. x/2016 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completele pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

3.1.3. În cel de-al treilea motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a menţionat că judecătorul fondului:

- nu a motivat în fapt şi în drept cele reţinute de acesta în pronunţarea hotărârii;

- se contrazice în afirmaţii;

- nu s-a pronunţat cu privire la temeiul de drept invocat de reclamant în susţinerea acţiunii.

3.2. Recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a solicitat casarea, în parte, a sentinţei cu privire la soluţia de admitere, în parte, a cererii de anulare şi, în urma rejudecării procesului în fond, respingerea acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut faptul că sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 628 C. proc. civ., întrucât nu a avut în vedere faptul că măsura atacată a fost dispusă în temeiul art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992, republicată.

În opinia recurentei, un aspect important de care instanţa de fond nu a ţinut cont este acela că recuperarea prejudiciului în data de 18.09.2014 nu a fost adusă la cunoştinţa Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi, astfel încât aceasta s-a pronunţat strict pe actele prezentate cu ocazia soluţionării contestaţiei.

Recurenta arată faptul că, în urma verificării demersurilor întreprinse în vederea recuperării debitului stabilit prin sentinţa penală nr. 230 din 14 noiembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Feteşti, echipa de audit a constatat că abia în anul 2013, cu adresa din 19 martie 2013, DAJ Ialomiţa a adus la cunoştinţa conducerii Direcţiei juridice din MADR faptul că, pentru recuperarea sumei prin executare silită, a luat legătura cu BEJ A. din Slobozia, care a menţionat că nu este competent pentru punerea în executarea hotărârii penale. Ulterior, în data de 01.10.2013, acelaşi birou a transmis o adresă prin care solicita MADR să formuleze o nouă cerere de executare silită prin care să solicite punerea în executare a hotărârii faţă de debitorul S.C. C. S.A. Cluj-Napoca, care a fost absorbit de către S.C. "C. S.A. Ca atare, în mod corect s-a reţinut faptul că entitatea auditată a stat în pasivitate aproximativ 2 ani. Mai mult decât atât, la data emiterii Deciziei nr. 18 din 12 august 2014, debitul nu era încă recuperat.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Recurentul-reclamant Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare în care, pe de o parte, a invocat excepţia nulităţii recursului Curţii de Conturi iar, pe de altă parte, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat, pentru argumentele prezentate la filele 50-53 dosar.

4.2. Recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului părţii adverse, ca nefondat, pentru motivele dezvoltate la filele 57-62 dosar.

4.3. Recurentul-reclamant Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a depus răspuns la întâmpinarea recurentei-pârâte, concluzii scrise, precum şi practică judiciară.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 16.03.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 27.04.2017, completul de filtru a respins excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta-pârâtă Curtea de Conturi, excepţie invocată de recurentul-reclamant Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, apreciind că aspectele prezentate în cadrul memoriului de recurs pot fi subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. De asemenea, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că recursurile declarate în cauză îndeplinesc condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursurile, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată a fondului acestora, în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate, pentru data de 13.10.2017.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor expuse în întâmpinările depuse la dosar, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat, Înalta Curte apreciază că recursurile nu sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Controlul judiciar declanşat de recurentul-reclamant Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale are ca obiect verificarea legalităţii pct. I.5 şi a pct. II.2 din Decizia nr. 18 din 12 august 2014, prin care s-au stabilit măsuri de remediere a deficientelor, precum şi a încheierii nr. 120 din 06 octombrie 2014, prin care au fost respinsă contestaţia administrativă formulată împotriva actului de control anterior arătat, acte emise de recurenta-pârâtă Curtea de Conturi.

După cum s-a prezentat la pct. 2 din prezenta decizie, prima instanţă a admis, în parte, acţiunea reclamantului şi a anulat actele administrative contestate în ceea ce priveşte măsura dispusă la pct. I.5 din Decizia nr. 18 din 12 august 2014.

Instanţa de control judiciar împărtăşeşte soluţia pronunţată de Curtea de Apel pentru că este corespunzător motivată şi reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Răspunzând punctual motivelor de recurs prezentate de părţile litigante, Înalta Curte reţine următoarele:

6.1. Referitor la recursul declarat de reclamantul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

6.1.1. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. ("când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii")

Criticile prezentate de parte nu pot fi subsumate acestui motiv de recurs, întrucât nu este vorba despre încălcarea normelor procedurale; aceste critici se încadrează, în realitate, la motivul de recurs menţionat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., deoarece partea invocă motivarea contradictorie şi insuficientă a sentinţei contestate.

6.1.2. Motivul reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

În primul rând, recurentul a invocat caracterul contradictoriu al argumentaţiei primei instanţe pe problema compunerii sumei de 97.512 RON, acordate în baza sentinţei civile nr. 2048 din 21 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti pronunţate în Dosar nr. x/2011.

Înalta Curte apreciază că această critică este pur formală, în condiţiile în care în cuprinsul hotărârii judecătoreşti contestate instanţa de primă jurisdicţie a prezentat în detaliu conţinutul actelor administrative deduse judecăţii.

În al doilea rând, recurentul a precizat faptul că sentinţa analizată nu este corespunzător motivată, deoarece judecătorul fondului nu a arătat argumentele de fapt şi de drept pentru care a respins capătul de cerere prin care s-a solicitat anularea măsurii dispuse la pct. II.2 din Decizia nr. 18 din 12 august 2014 şi nici nu a precizat care sunt motivele pentru care nu a ţinut seama de prevederile cuprinse în Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.

Instanţa de control judiciar consideră că această critică este nefondată, întrucât motivarea realizată de judecătorul fondului este clară, convingătoare şi pertinentă.

Ca atare, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

6.1.3. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

Cu titlul prealabil, Înalta Curte reţine faptul că, la pct. II.2 din Decizia nr. 18 din 12 august 2014, Curtea de Conturi a obligat recurentul-reclamant Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale să procedeze la recuperarea sumei de 97.512 RON, reprezentând despăgubiri şi daune morale (plătite din bugetul instituţiei), acordate în baza sentinţei civile nr. 2048 din 21 martie 2012 pronunţate în Dosar nr. x/2011 de către Curtea de Apel Bucureşti (rămasă irevocabilă în data de 07.11.2013). Această soluţie administrativă a fost menţinută prin încheierea nr. 120 din 06 octombrie 2014 emisă de Curtea de Conturi.

Recurentul-reclamant a susţinut faptul că prima instanţă în mod eronat a eludat dispoziţiile din Legea nr. 124/2014, care constituiau temei pentru exonerarea sa de la plata sumei aflate în discuţie.

Înalta Curte nu poate primi această critică, deoarece Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice nu este aplicabilă în cauza de faţă. În concret, nu este vorba despre un prejudiciu constituit din venituri de natură salarială acordate nelegal personalului entităţii verificate, ci despre un prejudiciu rezultat din obligarea recurentului-reclamant la plata unor despăgubiri, ca urmare a constatării de către instanţa de contencios administrativ a nelegalităţii ordinului de eliberare din funcţia publică de conducere a unui funcţionar public.

6.2. Referitor la recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi

La pct. I.5 din Decizia nr. 18 din 12 august 2014, Curtea de Conturi a obligat recurentul-reclamant Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale să iniţieze măsurile legale care se impun pentru recuperarea debitului de 4.249.091,764, stabilit de instanţa de judecată în sarcina inculpatului B., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A. Cluj-Napoca. Măsura administrativă anterior descrisă a fost menţinută prin încheierea nr. 120 din 06 octombrie 2014 emisă de Curtea de Conturi.

Instanţa de control judiciar apreciază că este corectă soluţia primei instanţe de anulare a măsurii analizate, în raport cu argumentele prezentate de aceasta.

Astfel, nu se poate imputa recurentului-reclamant faptul că nu a pus în executare sentinţa penală nr. 230 din 14.11.2008 pronunţată de Judecătoria Feteşti în dosar nr. x/2007 la momentul rămânerii sale definitive (prin pronunţarea deciziei penale nr. 1321/R din 08.06.2011 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală) cât timp legiuitorul conferă creditorului dreptul să îşi recupereze creanţa în termen de 3 ani. Într-adevăr, debitul a fost recuperat abia la data de 31.12.2014, când întreaga sumă a fost transmisă de Biroul Executorului Judecătoresc "A." în contul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, însă pentru această perioadă urmează să fie plătite accesorii, situaţie în care nu se poate susţine că bugetul de stat ar fi prejudiciat.

Înalta Curte consideră că este nefondată critica recurentei-pârâte referitoare la faptul că sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 628 alin. (2) C. proc. civ.

În conformitate cu dispoziţiile din textul legal anterior arătat, în cazul în care prin titlul executoriu au fost stipulate sau acordate dobânzi, penalităţi sau alte sume, care se cuvin creditorului, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii.

Ca atare, în mod pe deplin justificat, prima instanţă a reţinut faptul că executorul judecătoresc este cel care trebuie să actualizeze suma stabilită prin titlul executoriu cu indicele de inflaţie, iar recurentul-reclamant a investit Biroul Executorului Judecătoresc "A." cu o astfel de cerere, prin adresa din 20 august 2014.

Contrar celor susţinute de recurenta-pârâtă, toate aceste aspecte au fost aduse la cunoştinţa sa prin contestaţia administrativă formulată de recurentul-reclamant împotriva Deciziei nr. 18 din 12 august 2014.

Mai mult decât atât, prin Raportul privind modul de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 18 din 12 august 2014 emis de Curtea de Conturi, s-a concluzionat în sensul că măsura dispusă la pct. I.5 din decizie a fost implementată.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva sentinţei civile nr. 629 din 06 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 noiembrie 2017.