FEADR rural development aid recovery for artificial splitting of projects: administrative acts upheld and claimant action dismissed

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea judiciară

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2/2014, reclamanta Întreprinderea Individuală A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea Deciziei nr. 41389 din 13 decembrie 2013 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x.033 din 10.10.2013, privind proiectul "Achiziţie de utilaje pentru prestări servicii la A.", beneficiar A. II, judeţul Dolj.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3169 din 19.11.2014, a admis acţiunea formulată de reclamantă, a anulat Decizia nr. 41389 din 13 decembrie 2013 şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 10.10.2013, acte emise de instituţia pârâtă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (fosta Agenţie de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit), care a solicitat casarea acesteia, reţinerea cauzei spre rejudecare şi respingerea acţiunii reclamantei.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, recurenta a prezentat istoricul litigiului şi a susţinut faptul că sentinţa contestată nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a celor care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR.

3.1. În dezvoltarea primului motiv de recurs (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.) recurenta a arătat că motivarea primei instanţe este superficială, întrucât nu oferă argumente în susţinerea soluţiei adoptate. În concret, judecătorul fondului reţine, pe de o parte, faptul că în cauză există numeroşi indicatori de fraudă iar, pe de altă parte, că echipa de control nu s-a aplecat asupra elementului obiectiv, fără să ofere o argumentaţie în sprijinul aceste idei.

3.2. În dezvoltarea celui de al doilea motiv de recurs (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.), partea a formulat următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată:

- prima instanţă a încălcat prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, deoarece a reţinut în mod greşit faptul că emitentul procesului-verbal contestat în cauză nu a analizat existenţa elementului obiectiv, menţionat de CJUE în hotărârea dată în cauza C - 434/12 din 12 septembrie 2013; în actul administrativ dedus judecăţii s-a precizat că îndeplinirea obiectivului specific Măsurii 312 nu a fost atins, în contextul în care cei 3 beneficiari prezentaţi în cuprinsul său au prestat servicii către societăţi aparţinând aceleiaşi familii;

- recurenta a prezentat legăturile existente între beneficiarii Întreprinderea Individuală A., Întreprinderea Individuală B. şi Întreprinderea Individuală C. - nominalizate în Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 10.10.2013 - legături care indică, în opinia sa, faptul că reprezentanţii acestor entităţi juridice au acţionat concertat spre realizarea obiectivelor şi scopului unei entităţi juridice unice care în mod legal nu ar fi fost în măsură să obţină un ajutor peste pragul de 200.000 euro în decursul a trei ani;

- judecătorul fondului avea obligaţia să analizeze elementele de fapt, legale, economice, funcţionale şi personale înainte de a concluziona că există sau nu condiţii artificiale;

- recurenta a menţionat că obligaţia sa de a proceda la recuperarea integrală a sumelor acordate beneficiarilor care au încercat eludarea prevederilor legale aplicabile este stipulată în dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, în art. 9 alin. (1) lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 1689/2005, precum şi în art. 17 alin. (3) din Ordinul nr. 567/2008.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Răspunzând punctual la motivele de recurs, partea a precizat, în esenţă, următoarele aspecte:

- prima instanţă a procedat la analiza temeinică a situaţiei de fapt, la identificarea şi aplicarea corectă a prevederile legale şi a jurisprudenţei incidente în cauză;

- în speţa de faţă, nu este îndeplinit elementul obiectiv şi nici elementul subiectiv, pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011; prin implementarea proiectului, beneficiarul a atins finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR dat fiind că cele trei proiecte analizate de organele de control sunt autonome şi fiecare dintre acestea respectă obiectivele scheme de ajutor;

- procesul-verbal contestat este nelegal, întrucât emitentul său nu a indicat în concret fapta intimatei ce constituie neregulă;

- măsura recuperării ajutorului financiar nerambursabil de la beneficiar, după cum s-a dispus în cauza de faţă, nu poate fi aplicată, în condiţiile în care recurenta nu a probat faptul că, prin investiţiile finanţate, nu s-au atins obiectivele schemei de ajutor.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 27.04.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 22.06.2017, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Recurenta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a depus la dosar Decizia nr. 526 din 16.02.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2014.

Ambele părţi au formulat concluzii scrise.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, a concluziilor scrise prezentate de părţi, a dispoziţiilor legale aplicabile şi a probatoriului administrat în cauza de faţă, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimata-reclamantă a supus controlului instanţei specializate, pe calea prevăzută în art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, Decizia nr. 41389 din 13 decembrie 2013 emisă de APDRP şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat la APDRP sub nr. 33.033 din 10.10.2013, privind proiectul "Achiziţie de utilaje pentru prestări servicii la A.", beneficiar A. II, judeţul Dolj.

Înalta Curte apreciază că soluţia primei instanţe de admitere a acţiunii şi de anulare a actelor contestate este nelegală, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Răspunzând punctual motivelor de recurs, Înalta Curte reţine următoarele:

6.1. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta nu îndeplineşte exigenţele menţionate. Într-adevăr, judecătorul fondului a prezentat cadrul normativ aplicabil şi interpretarea realizată de CJUE în cauza C - 434/12, Hotărârea Slancheva Sila EOOD din 12.09.2013. Însă, în ceea ce priveşte existenţa elementului obiectiv, instanţa s-a limitat să reţină doar faptul că nu a fost analizat de către emitentul actului administrativ contestat, fără să expună, în concret, argumentele în raport cu care a ajuns la această concluzie. Referitor la elementul subiectiv, instanţa a menţionat că există mai mulţi indicatori de fraudă din categoriile prezentate în Nota Directoare pentru Auditori nr. 22 din 10 octombrie 2013 întocmită de Comisia Europeană, "însă investigarea amănunţită efectuată de pârâtă nu a fost în măsură a-i transforma în certitudini." Înalta Curte apreciază că exprimarea utilizată de judecătorul fondului are un grad mare de generalitate, întrucât nu face referiri concrete la aspectele avute în vedere.

Pe cale de consecinţă, instanţa de control judiciar apreciază că este fondat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

6.2. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

Prin actele administrative contestate în cauză s-a reţinut conduita defectuoasă a intimatei în derularea Contractului de finanţare din 13.05.2011, întrucât aceasta "a creat, împreună cu beneficiarii C. Î.I. şi B. Î.I., condiţii artificiale pentru a beneficia de plăţi în cadrul Programului FEADR, cu scopul de a depăşi plafonul maxim nerambursabil şi a eluda dispoziţiile care impun respectarea regulii de ajutor de minimis în cadrul Măsurii 312", fapt ce atrage incidenţa prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011. Pe cale de consecinţă, emitentul a dispus rezilierea contractului de finanţare aflat în discuţie, precum şi recuperarea ajutorului financiar nerambursabil încasat de beneficiar în valoare de 425.427,82 RON, din care 345.342,25 RON (80%) contribuţie din fonduri UE şi 85.085,57 RON (20%) contribuţie publică naţională de la bugetul de stat

Art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (UE) nr. 65/2011 privind Normele de aplicare a Regulamentului (CE) 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi ecocondiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală prevede că:

"Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

Prin Hotărârea din 12.09.2013 pronunţată în cauza C - 434/12 Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, CJUE a statuat că:

"1) Art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că, condiţiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv.

Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă.

Potrivit celui de al doilea element, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. În această privinţă, instanţa de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

2) Art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiţii, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcţională sau că există o legătură juridică între candidaţii la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speţă să fi fost luate în considerare."

Înalta Curte apreciază că este greşită concluzia primei instanţe potrivit căreia în cazul proiectului analizat nu sunt îndeplinite cele două elemente la care face referire instanţa europeană.

În concret, în ceea ce priveşte primul element, judecătorul fondului a arătat că "nu s-a analizat deloc, nici măcar la nivel de argumentare, cu atât mai puţin să facă obiectul anchetei/investigaţiei pârâtei, dacă au fost sau nu atinse obiectivele finanţării, pentru a putea identifica existenţa elementului obiectiv."

Instanţa de control judiciar reţine că, în temeiul pct. 2 din Anexa la Ordinul Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 567/2008 pentru aprobarea Schemei de ajutor de minimis "Sprijinirea activităţilor economice în vederea diversificării economiei rurale şi a creşterii calităţii vieţii în spaţiul rural", Schema de ajutor de minimis urmăreşte realizarea unui obiectiv general - care vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole, în scopul creşterii numărului de locuri de muncă şi a veniturilor adiţionale (conform fişei tehnice a Măsurii 312) -, a unor obiective specifice, respectiv crearea şi menţinerea locurilor de muncă în spaţiul rural; creşterea valorii adăugate în activităţi non-agricole; crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală prestate de către micro-întreprinderi, precum şi a unor obiective operaţionale, respectiv crearea de micro-întreprinderi, precum şi dezvoltarea celor existente în sectorul non-agricol, în spaţiul rural; reducerea gradului de dependenţă faţă de agricultură.

Art. 52 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 - în baza căruia a fost solicitat ajutorul financiar nerambursabil pentru proiectul intimatei, dar şi pentru celelalte două proiecte de investiţii avute în vedere de autoritatea de control - are ca obiectiv susţinerea măsurilor de diversificare a economiei rurale şi cuprinde ajutoarele pentru înfiinţarea şi dezvoltarea micro-întreprinderilor, în scopul promovării spiritului antreprenorial şi consolidării mediului economic.

Înalta Curte consideră că Întreprinderea Individuală A., Întreprinderea Individuală B. şi Întreprinderea Individuală C. au acţionat concertat pentru realizarea scopului unei singure entităţi juridice care, potrivit legislaţiei aplicabile, nu ar fi putut obţine finanţare peste pragul valoric de 200.000 de euro de care poate beneficia un solicitant în decursul a trei ani fiscali.

Contrar celor precizate de judecătorul fondului, Înalta Curte constată că, prin angajarea titularilor entităţilor în cauză sau a rudelor acestora în firmele create ca urmare a derulării contractelor FEADR, obiectivul general al Măsurii 312 nu a fost îndeplinit. Nici obiectivul specific al măsurii aflate în discuţie nu a fost îndeplinit, în condiţiile în care cei trei beneficiari au prestat servicii către societăţi aparţinând aceleaşi familii. În legătură cu obiectivul operaţional, instanţa de control judiciar reţine că, într-adevăr, cei trei beneficiari au fost organizaţi ca micro-întreprinderi care desfăşoară activităţi în sectorul non-agricol, în spaţiul rural, însă este de observat faptul că obiectul lor de activitate - 4399 "Alte lucrări speciale de construcţii" - este similar, iar pentru derularea acestor lucrări, cu finanţarea primită, beneficiarii aflaţi în discuţie au achiziţionat utilaje identice, respectiv staţie de betoane şi autobetonieră de la acelaşi furnizor - S.C. "D." S.R.L.

Semnificativ este şi faptul că în privinţa beneficiarului Întreprinderea Individuală B., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în cuprinsul Deciziei nr. 526 din 16 februarie 2017, pronunţată în dosar nr. x/2014 că "unul din elementele specifice ale măsurii 312 îl constituie diversificarea serviciilor prestate de micro-întreprinderi pentru populaţia rurală. Or, în opinia Înaltei Curţi, în cauză, nu poate fi susţinută o asemenea diversificare, atât timp cât din fondurile nerambursabile au fost achiziţionate trei staţii betoane şi trei auto betoniere, de către întreprinderi individuale localizate într-un sat având o populaţie de aproximativ 1000 locuitori, ce face parte dintr-o comuna cu aproximativ 7000 locuitori."

În altă ordine de idei, existenţa elementului subiectiv presupune intenţia beneficiarului de a obţine un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii, creând în mod artificial condiţiile necesare pentru dobândirea acestuia.

Contrar celor arătate de judecătorul fondului, Înalta Curte apreciază că, din probatoriul administrat în cauză, rezultă în mod indubitabil faptul că a existat o coordonare deliberată între membrii familiei E. cu scopul de a obţine fonduri nerambursabile peste pragul de 200.000 euro admis de lege.

Pe aspectul analizat, prezintă relevanţă cele statuate de CJUE în Hotărârea din 12.09.2013:

"Astfel, fac parte dintre elementele de fapt care pot fi luate în considerare de instanţa menţionată pentru a stabili caracterul artificial al creării condiţiilor necesare pentru a beneficia de o plată în temeiul FEADR legăturile de natură juridică, economică şi/sau personală dintre persoanele implicate în operaţiunea de investiţii respectivă.

Existenţa acestui element subiectiv poate fi de asemenea stabilită prin dovedirea unei coluziuni, care poate să ia forma unei coordonări deliberate, între diferiţi investitori candidaţi la acordarea unui ajutor în temeiul unei scheme de ajutor din cadrul FEADR, în special atunci când proiectele de investiţii sunt identice şi când există o legătură geografică, economică, funcţională, juridică şi/sau personală între aceste proiecte" (paragrafele 40, 41 din hotărâre).

De asemenea, în Nota Directoare pentru Auditori nr. 22 din data de 10.10.2013 emisă de Comisia Europeană - Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală s-a arătat că, pentru elementele subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal şi real al cererii de finanţare; adică, elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condiţiilor create în vederea obţinerii de finanţare FEADR sunt legăturile juridice, economice şi/sau personale între persoanele implicate în investiţia respectivă. Elementul subiectiv al legăturilor poate însemna şi situaţia în care mai mulţi investitori solicită sprijin prin FEADR, dar proiectele sunt identice şi prezintă legături geografice, economice, funcţionale, legale sau legături de ordin personal.

Înalta Curte reţine că, în speţa de faţă, se regăsesc indicatorii de fraudă nominalizaţi în Nota directoare, după cum urmează:

- comodantul terenului pe care sunt amplasate cele 3 investiţii este acelaşi - S.C. "D." S.R.L.; contractele de comodat au fost semnate în aceea zi, la acelaşi birou notarial;

- certificatele constatatoare ale celor 3 beneficiari au fost eliberate la aceeaşi dată;

- valoarea totală eligibilă a celor 3 proiecte este aceeaşi, respectiv 1.115.159 RON;

- titlurile proiectelor celor 3 beneficiari sunt identice;

- utilajele achiziţionate de beneficiari sunt identice;

- operatorii economici care au fost invitaţi şi care au participat la selecţia de oferte sunt aceeaşi, adică S.C. "F." S.R.L., S.C. "G." S.R.L. şi S.C. "H." S.R.L.;

- câştigătorul selecţiilor de ofertă este acelaşi, respectiv S.C. "F." S.R.L;

- consultanţa este asigurată de aceeaşi societate pentru toţi cei 3 beneficiari;

- dosarele de achiziţii depuse de către cei 3 beneficiari prezintă asemănări foarte mari.

Înalta Curte consideră că toate aspectele mai sus prezentate confirmă existenţa elementului subiectiv.

Mai mult decât atât, este de reţinut şi faptul că o concluzie similară a fost exprimată şi în cadrul Deciziei nr. 526 din 16 februarie 2017, pronunţată în dosar nr. x/2014: "nu sunt întemeiate nici criticile recurentei prin care se susţine lipsa dovezilor care să ateste existenţa unei asocieri între beneficiarii verificaţi în vederea obţinerii unei finanţări mai mari decât ajutorul de minimis."

Instanţa de control judiciar apreciază că nu prezintă relevanţă Decizia nr. 1973 din 25.05.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2013, invocată de intimată în apărare, întrucât neregula reţinută în privinţa Întreprinderii Individuale I. a fost existenţei unei tentative de frauda prin creşterea artificială a preţului de vânzare a staţiei de betoane de 3,38 ori, iar nu încercarea de creare a unor condiţii artificiale pentru a beneficia de plăţi în cadrul programului FEADR.

Înalta Curte nu poate primi apărarea intimatei în sensul că partea adversă nu putea emite procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare în condiţiile în care aceasta a avut cunoştinţă de similitudinile dintre cele 3 proiecte chiar de la momentul selectării cererilor de finanţare.

În art. 2 (8) din Contractul de finanţare semnat de părţi a fost prevăzută o "perioadă de monitorizare de 2 ani de la data ultimei plăţi efectuate de autoritatea contractantă"; verificările ex post derulate în speţa de faţă se încadrează în această perioadă şi nu pot fi limitate de faptul că proiectul a fost supus unor verificări de eligibilitate şi selecţie.

Totodată, nu poate fi incidentă situaţia reglementată de dispoziţiile art. 5 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, deoarece autoritatea publică competentă în acest domeniu nu a putut stabili încă de la depunerea cererilor de finanţare intenţia de eludare a schemei de ajutor. Este de observat faptul că numai după efectuarea controalelor la beneficiarii aflaţi in discuţie s-a putut identifica prestarea serviciilor reciproce, angajarea reprezentanţilor unor beneficiari în firmele celorlalţi beneficiari analizaţi.

În consecinţă, instanţa de control judiciar apreciază că este fondat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în baza art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va respinge acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei civile nr. 3169 din 19 noiembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge acţiunea reclamantei Întreprinderea Individuală A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 noiembrie 2017.