Securitate worker classification under O.U.G. 24/2008: Violation of fundamental rights via legal compliance and operational directive

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să constate calitatea de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului A..

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2512 din 26.09.2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi a constatat calitatea de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 2512 din 26.09.2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs se susţine că, referitor la situaţia de fapt, prima instanţă a reţinut că ar fi participat activ la supravegherea informativă în cele două cazuri, iar în drept că acţiunea ar fi întemeiată.

Recurentul că susţine în realitate a îndeplinit funcţia de şef de birou, apoi şef de serviciu, aceasta însemnând că nu avea atribuţii directe şi nici nu a realizat ceea ce denumeşte prima instanţă "participare activă", adică nemijlocită la măsurile de obţinere, verificare a informaţiilor şi la cele de prevenire sub forma avertizării şi atenţionării.

Informaţiile au fost verificate şi documentate în prealabil de ofiţerii de caz, iar propunerile făcute de aceştia privind luarea măsurilor preventive au fost aprobate în conformitate cu prevederile legale şi ordinele de linie care reglementau activitatea.

Măsura în care o persoană este prevenită şi în acest mod ferită de consecinţe mult mai grave la care s-ar expune în lipsa prevenirii, nu poate fi calificată negativ, după cum consideră nelegal prima instanţă.

Instanţa de fond nu a luat în considerare conformarea măsurilor de prevenire cu prevederile legale aplicabile la data respectivă, iar prin aceasta a încălcat sau aplicat în mod greşit normele de drept material prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Prima instanţă a preluat întocmai susţinerea din acţiunea în constatare promovată de reclamant în sensul că, din punct de vedere al legiuitorului este irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susţinere legală sau regulamentară. Altfel spus, un angajat al Securităţii care respectând instrucţiunile din acea vreme ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi şi libertăţi fundamentale stipulate de Constituţia de la acea dată, precum şi de pactele internaţionale la care România era parte, respectivul se înscria în sfera lucrătorilor securităţii, în sensul O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare.

Or, o asemenea activitate era dată în competenţa organelor de securitate şi ea nu poate fi analizată altfel decât în raport de regimul constituţional şi legal din perioada la care acesta a fost în vigoare, pentru că numai reglementarea constituţională sau legală prevedea restrângeri, iar nu ofiţerul de informaţii care era chemat să aplice aceste prevederi.

Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi pe fond respingerea acţiunii.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin încheierea de şedinţă din data de 14 octombrie 2015, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu menţiunea că părţile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare, iar prin încheierea de şedinţă din data de 06 aprilie 2016, s-a admis în principiu recursul declarat de pârât şi s-a fixat termen pentru judecarea recursului în şedinţă publică.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 2 lit. a) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 "lucrător al securităţii" este orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Prima condiţie prevăzută de disp.art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv ca persoana să aibă calitatea de ofiţer, inclusiv acoperit, al Securităţii în perioada 1945-1989, este întrunită, întrucât pârâtul a avut gradul de căpitan (1984), maior (1988) şi funcţiile de şef Birou (1984) respectiv şef Serviciu Contrainformaţii (1988) în cadrul Direcţiei a IV-a, Serviciul 14, Biroul 1 (1984, 1988).

Şi cea de-a doua condiţie prevăzută de textul legal, respectiv aceea ca persoana vizată să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, este evident întrunită în cauză.

În calitatea de ofiţer, recurentul a propus o serie de măsuri informativ - operative în dosarul de urmărire informativă deschis asupra titularului dosarului I 251780 domnul H.M. care în acea perioadă era militar în termen, deoarece acesta din urmă "a făcut afirmaţii tendenţioase la adresa unor persoane din conducerea superioară de partid şi de stat, cât şi la adresa vieţii din ţara noastră".

Prin înscrisul intitulat "Sinteza cu rezultatul verificărilor", document aprobat de recurent la 05.06.1988 împotriva persoanei urmărite s-a hotărât luarea următoarelor măsuri:

"luarea măsurii preventive de securitate avertizarea soldatului H.M.; informarea organelor de partid şi comandă şi scoaterea sa din şcoala de gradaţi a unităţii; urmărirea reacţiei sale după luarea măsurii preventive de Securitate, în cadrul mapei de verificare informativă".

După avertizare, H.M. a fost mutat în cadrul B. Târgu Jiu unde, în perioada 28.06.1988 - 14.12.1988, a fost verificat informativ "în procesul urmăririi reacţiei militarului".

Domnul H.M. a fost urmărit cu ajutorul informatorilor Securităţii, prin interceptarea corespondenţei sau prin obţinerea unor declaraţii de la colegii persoanei urmărite.

Toate aceste situaţii conturează încălcarea vădită a dreptului la viaţă privată, precum şi a dreptului la liberă exprimare. Aceste încălcări erau motivate politic, persoana urmărită făcuse afirmaţii tendenţioase la adresa unor persoane din conducerea superioară de partid şi de stat, cât şi la adresa vieţii din ţara noastră, însă este evidentă lipsa oricărei legături cu apărarea siguranţei naţionale.

Simpla obţinere a unor informaţii cu caracter personal referitoare la cei urmăriţi de Securitate, fără cunoştinţa şi fără acordul acestora, pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naţionale, constituie o violare a dreptului la viaţă privată.

În cel de-al doilea caz, în calitate de căpitan şi şef al Biroului 1 din cadrul Direcţiei a IV-a, Serviciul 14, recurentul a participat la supravegherea unui deţinut din Penitenciarul Slobozia, domnul C. civ., condamnat pentru "neprezentare la încorporare" şi care a fost urmărit prin dosar de urmărire informativă "Cernea" de către organele de contrainformaţii din cadrul penitenciarului, deoarece era "suspect de activitate ostilă sub acoperire religioasă, aparţinând sectei interzise "Martorii lui Iehova".

Potrivit înscrisului intitulat "Raport privind rezultatul măsurilor informativ-operative în DUI "Cernea", recurentul arăta care au fost sarcinile pe care le-a întreprins în acest caz:

"Obţinerea de date privind activitatea duşmănoasă sub acoperire religioasă desfăşurată de obiectiv până la venirea în detenţie; aprofundarea datelor privind concepţiile şi intenţiile obiectivului, asigurarea unor măsuri informativ-operative de natură a preveni răspândirea acestor idei în rândul deţinuţilor, de a racola noi adepţi la sectă; exercitarea unor măsuri de influenţare pe timpul cât se află în detenţie pentru a renunţa la concepţiile sale mistice, asigurarea obţinerii unor date utile continuării urmăririi informative calificate de către organul local de securitate, la ieşirea din penitenciar; pe perioada executării pedepsei a fost semnalat că deţine asupra sa un număr de 9 (nouă) cărţi din care una cu înscrisuri mistice, fiind controlat şi ridicate toate cărţile, iar pentru faptul că îi este interzis să propage idei sectante în rândul celorlalţi deţinuţi a fost pedepsit 10 zile izolare severă".

Potrivit măsurii aprobate de recurent, după eliberarea din penitenciar, dosarul persoanei urmărite a fost transferat la Securitatea Municipiului Bucureşti "în vederea continuării urmăririi informative şi menţinerea lui în evidenţă".

Astfel, Înalta Curte constată că, activitatea desfăşurată de recurentul-pârât, aşa cum este descrisă mai sus atestă faptul că acesta a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată, respectiv dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire Drepturile Civile şi Politice, dreptul la libera exprimare prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965 şi art. 19 din Pactul Internaţional cu privire Drepturile Civile şi Politice, dreptul la libertatea conştiinţei şi libertatea religioasă prevăzut de art. 30 din Constituţia României din 1965 coroborat cu art. 18 din Pactul Internaţional cu privire Drepturile Civile şi Politice.

Împrejurarea că activitatea desfăşurată de pârât a respectat şi s-a încadrat în prevederile regulamentelor militare şi ordinele comandanţilor ierarhici nu sunt de natură a înlătura aplicarea dispoziţiilor legale ce definesc noţiunea de lucrător al Securităţii, care nu fac o astfel de distincţie între cei care au respectat şi cei care nu s-au conformat normelor ce reglementau activitatea Securităţii şi Miliţiei.

Din documentele ataşate notei de constatare rezultă implicarea recurentului în acţiunea informativă deschisă asupra titularului dosarului I - 251780 (titular H.M.) şi asupra titularului dosarului I - 234465 (titular C. civ.), relevantă fiind împrejurarea că simplă obţinere a unor informaţii cu caracter personal referitoare la cei urmăriţi de Securitate, fără cunoştinţa sau fără acordul acestora şi pentru motive care nu aveau de-a face cu apărarea intereselor naţionale, constituie o violare a dreptului la viaţa privată şi a dreptului la liberă exprimare.

Astfel, îngrădirea drepturilor mai sus menţionate s-a produs în momentul în care, ofiţerul a dirijat surse informative în intimitatea persoanelor urmărite în scopul de a obţine informaţii despre comentariile acestora.

7. Temeiul juridic al soluţiei

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, menţinând ca legală sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 2512 din 26.09.2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2016.