Asset-verification order annulled and case remanded over sham loan concealment of wealth

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin cererea formulată la data de 26.02.2012 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/36/2012, reclamanta Agenţia Naţională de Integritate a solicitat anularea Ordonanţei de clasare nr. 1 din 23 ianuarie 2012, emisă de Comisia de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.

Prin sentinţa nr. 564 din 5 decembrie 2012, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată din oficiu, şi a respins acţiunea ca inadmisibilă.

Prin Decizia nr. 4141 din 4 noiembrie 2014 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei menţionate şi a casat hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 173 din 14 octombrie 2015 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea în contencios administrativ promovată de reclamanta Agenţia Naţională De Integritate, în contradictoriu cu pârâta Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, cu intimatul-persoană cercetată A. şi intimata-soţia persoanei cercetate - B., ca nefondată.

La pronunţarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Reclamanta a contestat ordonanţa de clasare susţinând că la pronunţarea acestei soluţii Comisia şi-a depăşit atribuţiile legale, dând eficienţă unui înscris care a fost prezentat de persoana cercetată - A. - numai în această fază.

Astfel, activitatea de evaluare a averii dobândite de către familia C. în raport cu veniturile realizate în perioada 2008 - 2010 a scos în evidenţă tranzacţiile băneşti mari în raport cu veniturile declarate.

Cheltuielile ocazionate de achiziţia în sistem leasing a autovehiculului marca x, sponsorizare partid, achiziţie imobil în Bucureşti, tranzacţii bancare prin intermediul conturilor bancare deschise la D. (plata "acont pt. E.", plată "acont apart. "), "împrumuturi persoane fizice în valoare de 300.000 euro scadente în anul 2010", în raport cu veniturile realizate, constituie prin ele însele elemente de suspiciune cu privire la natura tranzacţiilor, sursa de provenienţă a banilor şi destinaţia finală a acestora, cu atât mai mult cu cât nu au fost comunicate informaţii bancare ce ar fi justificat aceste tranzacţii din punct de vedere al acoperirii volumului bănesc.

Astfel, în ceea ce priveşte împrumutul acordat domnului A. de către domnul F., a învederat că niciuna din chitanţele de împrumut prezentate de către persoana cercetată nu îndeplineşte exigenţele art. 1182 C. civ. prevăzute pentru opozabilitatea actului sub semnătura privată, înscrisurile depuse la dosar fiind întocmite "pro-causa".

S-a argumentat, în acest sens, prin cuantumul ridicat al sumelor împrumutate, fără instituirea vreunei garanţii sau dobânzi şi fără o minimă diligentă pentru a se prevedea o sancţiune în cazul întârzierii sau imposibilităţii restituirii banilor, situaţie ce duce la concluzia că împrumuturile nu au fost reale, neexistând probe certe că persoana care a împrumutat cu suma de 300.000 euro ar fi deţinut sumele împrumutate sau că împrumutul s-ar fi realizat în fapt, nefiind depuse eventual documente bancare.

Reclamanta a susţinut că explicaţiile martorului F. sunt neverosimile având în vedere diferenţa de preţ precizată de acesta între preţul la care ar fi dobândit imobilul ce urma a fi edificat cu suma împrumutată (100 euro/mp) şi preţul de piaţă al terenului în zonă (1400 euro/mp).

În ceea ce priveşte veniturile realizate urmare a vânzării bunurilor imobile, reclamanta a arătat că acestea s-au realizat la sfârşitul anului 2010 şi în cursul anului 2011, astfel că unele din aceste venituri ies din perioada supusă controlului. Pe de altă parte, celelalte venituri, obţinute în perioada controlată, nu pot să influenţeze balanţa de venituri - cheltuieli realizată de ANI pentru perioada 2008 - 2010 pentru simplu fapt că domnul A. nu putea cheltui în anii 2008, 2009, 2010 (până la data încasării) sumele de bani provenite în anul 2010 din contractele de vânzare cumpărare.

Analizând Ordonanţa de clasare nr. 1 din 23 ianuarie 2012 emisă de Comisia de verificare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanţa sub aspectul motivelor invocate de reclamantă, instanţa de fond a constatat că nu pot fi reţinute motive de nelegalitate a acesteia ori a procedurii administrative desfăşurate în faţa Comisiei, care să justifice schimbarea soluţiei de clasare, cu consecinţa trimiterii cauzei în faţa instanţei de contencios administrativ în vederea desăvârşirii cercetării.

Astfel, în baza probatoriului administrat (înscrisuri, declaraţii de martori, expertiză tehnică contabilă), Comisia a reţinut că pe perioada supusă evaluării suma veniturilor realizate de persoana cercetată şi soţia acestuia din salarii, tranzacţii imobiliare, cedarea folosinţei bunurilor sau prin utilizarea fondurilor existente în contul mamei persoanei cercetate depăşeşte suma cheltuielilor efectuate de aceştia potrivit considerentelor anterior expuse, situaţie în care nu se verifică existenţa unei "diferenţe semnificative" între modificările intervenite în averea persoanei cercetate pe durata exercitării demnităţii publice şi veniturile realizate în aceeaşi perioadă, potrivit art. 18 din Legea nr. 176/2010.

Instanţa de fond a apreciat ca fiind nefondată critica reclamantei privind depăşirea atribuţiilor legale de către Comisie, având în vedere că dispoziţiile art. 10<SUP>2 </SUP>şi 10<SUP>3 </SUP>din Legea nr. 115 din 16 octombrie 1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici reglementează modalitatea în care se desfăşoară lucrările Comisiei, respectiv probatoriile pe care aceasta are posibilitatea de a le administra în vederea lămuririi situaţiei de fapt, pentru a se stabili dacă dobândirea unei cote-părţi din avere sau a anumitor bunuri determinate are sau nu caracter justificat.

Reclamanta a susţinut că soluţia Comisiei este nelegală întrucât aceasta a dat eficienţă unui înscris care a fost prezentat de persoana cercetată - A. - numai în această fază, situaţie ce prezumă preconstituirea înscrisului.

Ori, astfel cum a reţinut şi Comisia, existenţa convenţiei de împrumut rezultă din înscrisurile prezentate, respectiv din contractele nr. x din 02 decembrie 2009 şi nr. 1 din 6 decembrie 2009, din care rezultă că numitul F. a acordat persoanei cercetate, cu titlu de împrumut, suma de 200.000 euro, respectiv suma de 100.000 euro, existenţa împrumuturilor fiind confirmată prin declaraţia dată de împrumutător, în calitate de martor, care a precizat condiţiile acordării împrumutului şi anume în vederea realizării unui proiect imobiliar comun.

Curtea a considerat că înscrisurile invocate de persoana cercetată nu puteau fi înlăturate de către Comisie atâta timp cât valabilitatea lor nu a fost contestată potrivit legii şi nu s-a dovedit un eventual fals în legătură cu cele menţionate în contractele de împrumut ori în declaraţia martorului F.

Faptul că înscrisurile prin care au fost materializate împrumuturile nu îndeplinesc condiţiile impuse de art. 1182 C. civ. privind data certă, necesară de altfel doar pentru opozabilitatea înscrisurilor sub semnătură privată faţă de terţi, precum şi împrejurarea că nu au fost constituite garanţii sau dobânzi pentru situaţia întârzierii sau imposibilităţii restituirii banilor ori lipsa unor documente bancare care să ateste virarea banilor nu constituie suficiente argumente pentru înlăturarea înscrisurilor din materialul probator, fiind simple prezumţii care nu se coroborează cu alte dovezi administrate pentru a se putea stabili cu certitudine că cele prezentate nu corespund realităţii.

Referitor la celelalte cheltuielile - ocazionate de achiziţia în sistem leasing a autovehiculului marca Ferarri, sponsorizare partid, achiziţie imobil în Bucureşti, tranzacţii bancare prin intermediul conturilor bancare deschise la D. - Comisia a prezentat punctual motivele pentru care a reţinut că aceste cheltuieli sunt sau nu sunt justificate, iar reclamanta nu a înţeles să conteste decât generic soluţia pronunţată, susţinând că aceasta contravine evaluării întocmite de ANI.

De asemenea, în ceea ce priveşte veniturile realizate urmare a vânzării bunurilor imobile, reclamanta a arătat că acestea s-au realizat la sfârşitul anului 2010 şi în cursul anului 2011, astfel că unele din aceste venituri ies din perioada supusă controlului şi chiar dacă sunt obţinute în perioada controlată, nu pot să influenţeze balanţa de venituri - cheltuieli realizată de ANI pentru perioada 2008 -2010 întrucât persoana cercetată nu putea cheltui în anii 2008, 2009, 2010 (până la data încasării) sumele de bani provenite în anul 2010 din contractele de vânzare cumpărare.

Ori, astfel cum a reţinut Comisia de cercetare, la solicitarea ANI expertul contabil desemnat în cauză a procedat la stabilirea veniturilor realizate de persoana cercetată şi familia acestuia pe perioada supusă evaluării în raport de toate actele dosarului, precum şi a cheltuielilor lunare efectuate pentru plata utilităţilor şi pentru întreţinerea zilnică proprie şi a familiei, fiind întocmită balanţa de venituri şi cheltuieli pentru fiecare an în parte.

Astfel, prin raportul de expertiză contabilă întocmit de d-na expert G. s-a constatat pentru anul 2008 o diferenţă între venituri şi cheltuieli de - 29.182,12 RON, pentru 2009 - de 21.154,88 RON, iar pentru 2010, o diferenţă de 262.872,58 RON, situaţie în care se poate observa că încasările din anul 2010 sau din anul 2011 nu influenţează situaţia financiară aferentă anilor anteriori.

Instanţa de fond a considerat că, în raport de probele administrate, hotărârea de clasare a cauzei pronunţată de Comisia de cercetare a averilor este legală, nefiind constatată existenţa unor diferenţe semnificative între modificările intervenite în averea persoanei cercetate pe durata exercitării demnităţii publice şi veniturile realizate în aceeaşi perioadă.

Recursul

Împotriva sentinţei civile nr. 173 din 14 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, a formulat recurs reclamanta Agenţia Naţională de Integritate, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 304<SUP>1</SUP> C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut în esenţă că hotărârea instanţei de fond este nelegală întrucât s-a reţinut în mod greşit că înscrisurile invocate de persoana cercetată nu puteau fi înlăturate de către Comisie, atâta timp cât valabilitatea lor nu a fost contestată potrivit legii şi nu s-a dovedit un eventual fals în legătură cu cele menţionate în contractele de împrumut ori în declaraţia martorului F.

Astfel, a susţinut recurenta că în ceea ce priveşte împrumutul acordat intimatului A. de către F., niciuna din chitanţele de împrumut prezentate de către persoana cercetată nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 1182 C. civ. prevăzute pentru opozabilitatea actului sub semnătură privată, înscrisurile depuse la dosar fiind întocmite "pro causa".

Consideră recurenta că declaraţia martorului în cauză nu a fost susţinută şi cu înscrisuri doveditoare având în vedere că orice sumă de bani remisă către o persoană rezultă dintr-o activitate producătoare de venit care poate fi dovedită cu înscrisuri.

Pe de altă parte, a arătat recurenta că din declaraţia de avere nr. 54b/42D înregistrată la data de 26.04.2010 nu rezultă nicio menţiune legată de aceste împrumuturi specificate în declaraţia de avere anterioară.

În ceea ce priveşte veniturile realizate urmare a vânzării bunurilor imobile, recurenta a susţinut că acestea s-au realizat la sfârşitul anului 2010 şi în cursul anului 2011 şi în consecinţă nu puteau influenţa balanţa de venituri şi cheltuieli realizată pentru perioada 2008-2010, respectiv intimatul nu putea cheltui în această perioadă sumele de bani provenite în anul 2010 din contracte de vânzare -cumpărare.

În concluzie, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului formulat şi modificarea sentinţei atacate şi confiscarea diferenţei semnificative identificate în perioada 2009-2010 în cuantum total de 1.264.024,83 RON, echivalentul sumei de 300.250,56 RON.

În dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri, respectiv Ordonanţa nr. 1 din 23 ianuarie 2012 emisă de Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanţa precum şi Rechizitoriul nr. 661/P/2015 din 21.03.2016 al secţiei de Combatere a Infracţiunilor Asimilate Infracţiunilor de Corupţie din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Examinând sentinţa atacată în raport de criteriile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 304<SUP>1</SUP> C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este fondat şi urmează a fi admis, pentru considerentele expuse în continuare.

În fapt, prin acţiunea formulată reclamanta Agenţia Naţională de Integritate a solicitat anularea Ordonanţei de clasare nr. 1 din 23 ianuarie 2012 emisă de Comisia de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanţa prin care s-a reţinut că pe perioada supusă evaluării suma veniturilor realizate de persoana cercetată şi soţia acestuia din salarii, tranzacţii imobiliare, cedarea folosinţei bunurilor sau prin utilizarea fondurilor existente în contul mamei persoanei cercetate depăşeşte suma cheltuielilor efectuate de aceştia, situaţie în care existenţa unei "diferenţe semnificative" între modificările intervenite în averea persoanei cercetate pe perioada exercitării demnităţii publice şi veniturile realizate în aceeaşi perioadă, conformă prevederilor art. 18 din Legea nr. 176/2010, nu poate fi reţinută şi în consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 104 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 115/1996 s-a dispus clasarea cauzei, reţinându-se că provenienţa bunurilor persoanei cercetate şi ale soţiei acestuia este justificată.

Prin sentinţa atacată, instanţa de fond verificând legalitatea ordonanţei de clasare emise de Comisia de cercetare a averilor a reţinut că aceasta este legală întrucât nu s-a constatat existenţa unor diferenţe semnificative între modificările intervenite în averea persoanei cercetate pe durata exercitării demnităţii publice şi veniturile realizate în aceeaşi perioadă.

Verificând susţinerile recurentei-reclamante cu privire la contractele de împrumut nr. 1 din 02 decembrie 2009 şi nr. 1 din 06 decembrie 2009 prin care numitul F. a acordat intimatului cu titlu de împrumut, sumele de 200.000 euro şi respectiv 100.000 euro, instanţa de control judiciar constată că în mod greşit s-a reţinut prin sentinţa atacată că existenţa acestor împrumuturi a fost confirmată prin declaraţia de împrumutător, în calitate de martor, care a precizat condiţiile acordării împrumutului şi anume în vederea realizării unui proiect imobiliar comun.

Din înscrisurile noi depuse cu ocazia soluţionării recursului, respectiv Rechizitoriul nr. 661/P/2015 din 21.03.2016 rezultă că împrumuturile concretizate în contractele de împrumut încheiate între intimatul A. şi F., privind suma de 200.000 euro şi respectiv 100.000 euro, sunt împrumuturi fictive menite să ascundă adevărata natură a provenienţei sumei de 300.000 euro în patrimoniul inculpatului A., sumă provenită în realitate din comiterea infracţiunilor de trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă.

Astfel fiind, instanţa de control judiciar apreciază că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul formulat de recurenta-reclamantă urmează a fi admis iar sentinţa atacată va fi modificată în sensul că va fi admisă acţiunea formulată de Agenţia Naţională de Integritate şi va fi anulată Ordonanţa de clasare nr. 1 din 23 ianuarie 2012 emisă de Comisia de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.

Totodată, cauza va fi înaintată către Comisie în vederea reverificării averii persoanelor cercetate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 173 din 14 octombrie 2015 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Modifică sentinţa recurată şi în consecinţă:

Admite sesizarea formulată de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate.

Anulează Ordonanţa de clasare nr. 1 din 23.01.2012 emisă de Comisia de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.

Trimite cauza Comisiei de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanţa pentru reverificarea averii persoanelor cercetate A. şi B.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2016.