EU-funded public procurement: financial correction annulled after court held accelerated tender procedures were legally justified

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 03 decembrie 2012, sub nr. x/32/2012, pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Municipiul Piatra-Neamţ, reprezentat prin Primar, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, a solicitat anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA - 40553 din 29.05.2012 şi a Deciziei nr. 136 din 1.08.2012 de soluţionare a contestaţiei administrative, prin care i s-a respins contestaţia administrativă împotriva notei menţionate, precum şi suspendarea actului administrativ atacat - Nota de constatare nr. CA - 40553 din 29 mai 2012, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.

În subsidiar, reclamanta a solicitat reducerea corecţiei financiare aplicate la minimul prevăzut de O.U.G. nr. 66/2011, respectiv 5% din valoarea contractului nr. x din 7 decembrie 2010 încheiat de către Municipiul Piatra Neamţ cu Asocierea A. S.A. şi B. S.R.L.

2. Primul ciclu procesual

2.1. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 25 din 07 februarie 2013, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Piatra-Neamţ, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, a anulat Decizia nr. 136 din 1 august 2012 şi Nota de Constatare a Neregulilor şi de Stabilire a Corecţiilor Financiare nr. CA-40553 din 29.05.2012, emise de pârât, fiind admisă şi cererea de suspendare a actului administrativ, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.

Soluţia s-a bazat pe aprecierea ca întemeiat a motivului de nelegalitate privitor la aplicarea retroactivă a sancţiunii, în baza O.U.G. nr. 66/2011.

2.2. Calea de atac exercitată împotriva sentinţei civile nr. 25 din 07 februarie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (succesor în drepturi al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului), solicitând casarea parţială a hotărârii de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, indicând incidenta motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. de la 1865.

Prin decizia nr. 4850 din 02 decembrie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi a casat sentinţa atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În motivarea soluţiei astfel dispuse, instanţa de recurs a apreciat că, faţă de dispoziţiile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, rezultă că activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare desfăşurate după data intrării în vigoare a ordonanţei se finalizează şi se valorifică cu aplicarea prevederilor acesteia.

Cum, în speţă, activitatea de control s-a desfăşurat in perioada 27.02.2012 - 19.03.2012, rezultă că aplicarea prevederilor noului act normativ a fost realizată în virtutea normei tranzitorii sus arătate, astfel că nu se poate aprecia că în cauză a fost încălcat principiului neretroactivităţii legii civile, de natură a atrage nulitatea actului de constatare, ci, dimpotrivă, stabilirea unor posibile nereguli s-a realizat în mod just prin raportare la legislaţia în vigoare la momentul verificării, conform art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011.

Cu ocazia rejudecării cauzei, instanţa de fond urma ca, reţinând aplicabilitatea O.U.G. nr. 66/2011, să examineze şi celelalte susţineri şi apărări ale părţilor, formulate cu ocazia recursului de faţă, ca apărări de fond, atât in ceea ce priveşte cererea de anulare a actelor administrativ fiscale, cât şi în ceea ce priveşte cererea de suspendare a acestora.

3. Al doilea ciclu procesual

3.1. Procedura desfăşurată în faţa instanţei de fond

După casarea cu trimitere spre rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 04 februarie 2015, sub nr. de dosar nr. x/2012*.

La termenul de judecată din 30.04.2015, reclamantul a depus la dosar decizia nr. 66 din 26 februarie 2015, pronunţată de Curtea Constituţională a României, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, solicitând ca, în raport de această decizie, să se constate nelegalitatea actelor constatate, cu consecinţa admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.

3.2. Hotărârea instanţei de fond în rejudecare

Prin sentinţa civilă nr. 67 din 30 aprilie 2015, Curtea de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Piatra Neamţ, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a admis cererea de suspendare şi a dispus suspendarea executării actului administrativ Notă de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. MDRT CA-40553 din 29 mai 2012, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, a anulat Decizia nr. 136 din 1 august 2012 şi Nota de Constatare a Neregulilor şi de stabilire a Corecţiilor Financiare nr. MDRT CA-40553 din 29.05.2012.

Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, prin Decizia nr. 66 din 26 februarie 2015 publicată în Monitorul Oficial nr. 236 din 07.04.2015, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora sunt neconstituţionale şi, în aceste condiţii, constatând că actele contestate au fost emise în temeiul dispoziţiilor a căror neconstituţionalitate a fost constatată, Curtea a reţinut că acestea sunt lipsite de temei legal şi se impune a fi anulate, în aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

3.3. Calea de atac exercitată împotriva sentinţei civile nr. 67 din 30 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Împotriva sentinţei civile nr. 67 din 30 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

Prin încheierea de şedinţă din data de 10 decembrie 2015, Înalta Curte a suspendat soluţionarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, până la soluţionarea cauzelor C-260/14 şi C-261/14, aflate pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Cauza a fost repusă pe rol la data de 02.02.2017, în urma cererii formulate de recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

3.4. Hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului promovat împotriva sentinţei civile nr. 67 din 30 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin decizia nr. 262 din 02 februarie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi a casat sentinţa atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiaşi instanţă.

Înalta Curte a constatat că aplicarea corecţiei financiare s-a realizat în temeiul art. 2 pct. 7 din Regulamentul CCE nr. 1083/2006 şi a art. 1 din Regulamentul CCE, Euroatom nr. 2988/95 al Consiliului UE, acte în vigoare la data săvârşirii neregulii şi care se aplică direct. A avut în vedere şi Hotărârea pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene la data de 26.05.2016, în cauzele reunite C-260/14 şi C-261/14, prin care s-a statuat că "principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, cu condiţia să fie vorba despre aplicarea unor reglementări noi la efectele viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei de trimitere, care trebuie să ţină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale".

A reţinut că, în speţă, sunt incidente efecte viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării interne anterioare, deoarece momentul descoperirii neregulilor s-a produs ulterior modificării legislaţiei. Prin urmare, stabilirea corecţiilor în conformitate cu regulamentele europene şi cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 respectă principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime.

De altfel, autorităţii contractante îi revine obligaţia şi responsabilitatea respectării dispoziţiilor legale, inclusiv în ceea ce priveşte derularea procedurii de achiziţie, pe toată perioada de implementare şi monitorizare a contractului/proiectului, astfel că efectele neregulilor nu sunt limitate în timp, pentru a fi excluse controlului şi implicit aplicării corecţiilor financiare, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, care oricum, instituie o situaţie favorabilă, prin aplicarea principiului proporţionalităţii.

În concluzie, având în vedere că O.U.G. nr. 66/2011 a fost emisă în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1083/2006, controlul fiind efectuat după intrarea în vigoare a acestei ordonanţe, pentru nereguli săvârşite anterior acesteia, în legătură cu derularea contractului de finanţare, precum şi Hotărârea CJUE din 26 mai 2016 în cauzele conexe C 260-14 şi C-261/14, este corectă aplicarea unei corecţii financiare reglementată prin noul act normativ.

Având în vedere aceste considerente, s-a stabilit că soluţia instanţei de fond este greşită şi întrucât prima instanţă nu a analizat pe fond temeinicia şi legalitatea celor constatate şi reţinute în cuprinsul actelor administrative contestate în cauză, în raport de susţinerile părţilor în litigiu, acest fapt conduce la imposibilitatea analizării controlului judiciar.

Prin urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1), (3), art. 313 C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, a admis recursul, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru a se asigura o judecată unitară, cu respectarea principiilor contradictorialităţii şi dreptului la apărare.

4. Al treilea ciclu procesual

4.1. Procedura desfăşurată în faţa instanţei de fond

După a doua casare cu trimitere spre rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 16 martie 2017, sub nr. de dosar nr. x/2012.

4.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 91 din 22 iunie 2017 Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare a executării actului administrativ şi a respins, ca nefondată, cererea în anulare formulată de reclamantul Municipiul Piatra Neamţ, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

Referitor la rămânerea fără obiect a cererii privind suspendarea executării actului administrativ, Curtea a avut în vedere că, aşa cum rezultă din actele anexate recursului din dosar nr. x/2012* al ÎCCJ, respectiv O.P. nr. 12515 din 14 noiembrie 2013 şi nr. 12516 din 14.11.2013, Nota nr. 77699 din 12 noiembrie 2013 a MDRAP, suma de plată stabilită în sarcina reclamantei a fost achitată şi suportată ulterior de la bugetul de stat, potrivit prevederilor O.G. nr. 14/2013.

Pe fondul cauzei, Curtea a constatat că reclamanta, în calitate de autoritate contractantă, a organizat în anul 2010 procedura de atribuire a contractului "Restaurare şi punere în valoare zonă istorică şi culturală Curtea Domnească din Piatra Neamţ", contractul de servicii fiind încheiat cu Asocierea societăţilor A. S.A. şi B. S.R.L.

Prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA 40553 din 29 mai 2012, s-a stabilit că debitorul Municipiul Piatra Neamţ datorează autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene un debit în valoare de 1.201.065,04 RON, reprezentând corecţie financiară de 10 % aplicată la valoarea contractului de achiziţie, reţinându-se, în esenţă, că autoritatea contractantă nu a respectat dispoziţiile art. 51 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, privind publicarea unui anunţ de intenţie şi nu a respectat termenele specifice impuse în cazul procedurii accelerate, după cum nu a justificat corespunzător alegerea acestei proceduri.

Împotriva Notei de constatare, reclamanta a formulat contestaţie, soluţionată prin Decizia nr. 136 din 1 august 2012 de către Comisia de soluţionare din cadrul ministerului, în sensul respingerii.

În raport de argumentele expuse prin cererea de chemare în judecată şi apărările formulate în cauză, Curtea a apreciat că analiza legalităţii actelor administrative trebuie realizată sub mai multe aspecte.

Astfel, autoritatea pârâtă a considerat că s-a realizat o încălcare a dispoziţiilor legale cu privire la procedura de atribuire la care a apelat reclamanta, apreciind că Nota justificativă nr. 11454 din 11 iunie 2010 nu cuprinde o motivare a situaţiei excepţionale ce ar sta la baza accelerării procedurii.

În această notă justificativă se face referire la prevederile Ordinului nr. 51/2009 al ANRMAP, care stabilesc că "autorităţile contractante au dreptul de a accelera procedura de licitaţie restrânsă, conform prevederilor art. 83 alin. (2)-(3) şi ale art. 89 alin. (6) din O.U.G. nr. 34/2006, prin invocarea naturii excepţionale a situaţiei economice actuale, ca motiv de urgenţă" şi la dispoziţiile art. 83 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 34/2006, din coroborarea cărora ar rezulta că perioada prevăzută la alin. (1) din art. 83 ar putea fi redusă la 10 zile.

Art. 1 din ordinul citat prevede următoarele:

"Cu respectarea principiilor prevăzute la art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare ordonanţă de urgenţă, autorităţile contractante au dreptul de a accelera procedura de licitaţie restrânsă, conform prevederilor art. 83 alin. (2)-(3) şi ale art. 89 alin. (6) din ordonanţa de urgenţă, prin invocarea naturii excepţionale a situaţiei economice actuale, ca motiv de urgenţă."

În preambulul acestui act normativ se menţionează că măsurile adoptate au avut în vedere Concluziile Preşedinţiei Consiliului European din 11 -12 decembrie 2008 şi comunicarea IP/08/2040 din 19 decembrie 2008, prin care Comisia europeană recunoaşte că utilizarea accelerării aplicării procedurilor de achiziţie publică poate fi justificată prin natura excepţională a situaţiei economice actuale, această prezumţie de urgenţă urmând a fi aplicată în perioada 2009-2010.

Prin urmare, legea instituie o prezumţie relativă în ceea ce priveşte urgenţa care justifică utilizarea accelerării aplicării procedurilor de achiziţie publică, astfel că autoritatea contractantă nu are sarcina de a proba această urgenţă, ci autoritatea de control are obligaţia de a răsturna această prezumţie, respectiv de a demonstra că nu existau circumstanţe care să justifice accelerarea procedurii. Ori, în condiţiile în care în actele administrative analizate s-a reţinut faptul că Nota justificativă nr. 11454 din 11 iunie 2010 nu cuprinde o motivare a situaţiei excepţionale ce ar sta la baza accelerării procedurii, deşi face referire la prevederile Ordinului nr. 51/2009 al ANRMAP, nu se poate aprecia că autoritatea pârâtă a răsturnat prezumţia legală mai sus menţionată, astfel că, sub acest aspect, nu se poate reţine o încălcare a dispoziţiilor legale ce reglementează alegerea procedurii de achiziţie publică.

Trebuie remarcat că dispoziţiile mai sus citate nu exclud orice răspundere a autorităţii contractante care a stabilit că se impune atribuirea contractului prin accelerarea procedurii, întrucât aceasta are în continuare obligaţia de a respecta principiile prevăzute la art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 (nediscriminarea, tratamentul egal, recunoaşterea reciprocă, transparenţa şi proporţionalitatea). În acelaşi timp, art. 3 din Ordinul ANRMAP nr. 51/2009 stabileşte că:

"decizia de a aplica prevederile art. 1 sau ale art. 2 trebuie să ia în considerare numărul şi dificultăţile de pregătire a documentelor solicitate pentru îndeplinirea criteriilor de calificare şi selecţie, precum şi complexitatea contractului care urmează să fie atribuit, astfel încât accelerarea procedurilor să nu reprezinte un impediment major pentru depunerea unor candidaturi/oferte corespunzătoare de către un număr suficient de operatori economici."

Din nota justificativă nu rezultă o analiză a acestor aspecte, deşi contractul vizat presupunea lucrări ce trebuiau realizate în maxim 36 de luni în mai multe domenii: consolidare, arhitectură, restaurare componente artistice, instalaţii (aşa cum rezultă din documentaţia de atribuire). În acest context, nu poate fi reţinută simpla susţinere a reclamantei, în sensul că "documentele de calificare şi selecţie nu au prezentat o complexitate deosebită mai ales că formularele tip solicitate şi publicate de către autoritatea contractantă trebuiau doar completate şi semnate", fiind necesar ca aceste aspecte să fie analizate şi detaliate de către autoritatea contractantă.

În plus, aşa cum s-a reţinut în nota de constatare, în cadrul procedurii a fost formulată o solicitare de prelungire a termenului de depunere a ofertelor, care a fost respinsă ca tardivă, iar prin Decizia CNSC nr. 5586/C8/5934 din 02 noiembrie 2010 a fost anulat raportul procedurii şi s-a dispus reevaluarea ofertelor de la etapa stabilirii admisibilităţii acestora.

Aceste aspecte sunt în măsură să infirme susţinerile reclamantului, în sensul că termenele reduse au fost în măsură să asigure o participare adecvată a ofertanţilor.

Relevant, sub acest aspect, este şi faptul că, deşi O.U.G. nr. 34/2006 prevede ca după prima etapă a licitaţiei restrânse să fie selectaţi între 5 şi 8 candidaţi pentru etapa a doua, în speţă pentru a doua etapă au fost selectaţi 3 candidaţi.

Faţă de considerentele expuse, Curtea a constatat că sunt întemeiate neregulile reţinute de organele de control cu privire la încălcarea dispoziţiilor legale din materia achiziţiilor publice care impun autorităţii contractante respectarea principiilor referitoare la nediscriminare, tratament egal, transparenţă şi proporţionalitate.

Cel de-al doilea aspect reţinut de organele de control se referă la nerespectarea dispoziţiilor art. 51 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, care impun publicarea, de către autoritatea contractantă a unui anunţ de intenţie, atunci când urmăreşte să beneficieze de prevederile art. 75 alin. (2) sau art. 89 alin. (2) din ordonanţă.

Potrivit art. 51 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă are obligaţia de a transmite spre publicare un anunţ de intenţie, atunci când urmăreşte să beneficieze de prevederile art. 75 alin. (2) sau art. 89 alin. (2) şi dacă valoarea totală estimată a contractelor, este egală sau mai mare decât echivalentul în RON a sumelor enumerate la lit. a), b) sau c).

Textul prevede, aşadar, obligativitatea anunţului de intenţie, atât în situaţia licitaţiei deschise (prevăzută de art. 75), cât şi în cazul în care se organizează licitaţie restrânsă, potrivit art. 89 alin. (2).

Potrivit art. 89 alin. (1) şi (2) din Ordonanţă:

"Fără a aduce atingere prevederilor art. 71, în cazul în care valoarea estimată a contractului de achiziţie publică este egală sau mai mare decât cea prevăzută la art. 55 alin. (2), autoritatea contractantă are obligaţia de a transmite invitaţia de participare cu cel puţin 40 de zile înainte de data-limită de depunere a ofertelor.

(2) În cazul în care autoritatea contractantă a publicat un anunţ de intenţie referitor la contractul de achiziţie publică ce urmează să fie atribuit, aceasta are dreptul de a reduce perioada prevăzută la alin. (1) până la 36 de zile, de regulă, şi în nici un caz până la mai puţin de 22 de zile."

Aceste dispoziţii consacră, aşadar, dreptul autorităţii contractante care a organizat o procedură de licitaţie restrânsă, de a reduce termenul general de 40 de zile la 22 de zile, cu condiţia imperativă de a fi publicat anterior anunţul de intenţie reglementat la art. 51 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006. Prin excepţie de la această regulă generală, autoritatea contractantă are posibilitatea de a reduce suplimentar termenul de depunere a ofertelor la minim 10 zile, potrivit alin. (6), în cazul în care din motive de urgenţă nu se poate respecta numărul de zile prevăzut la alin. (1) şi (2), precum şi cel rezultat în urma aplicării prevederilor alin. (4).

Aplicarea dispoziţiilor art. 89 alin. (6) nu exclude, însă, obligaţia autorităţii contractante de a publica anunţul de intenţie reglementat de art. 51 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.

Nu pot fi reţinute argumentele expuse în opinia separată la decizia nr. 136 din 01 august 2012 şi susţinute de reclamant în cuprinsul acţiunii, privind modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 51 alin. (1) şi art. 89 din Ordonanţă, întrucât, faţă de modul de reglementare a obligaţiei de a publica anunţul de intenţie, curtea constată că această obligaţie subzistă atât în situaţia licitaţiei deschise, cât şi în cea a licitaţiei restrânse. Acest lucru rezultă din chiar modalitatea de reglementare, respectiv din dispunerea în corpul legii a textelor în discuţie, în sensul în care articolul 51 este cuprins în Secţiunea a 5-a, denumită "Reguli de publicitate"; în art. 47 alin. (1) din această secţiune, se prevede regula generală potrivit căreia:

"Autoritatea contractantă are obligaţia de a asigura transparenţa atribuirii contractelor de achiziţie publică şi a încheierii acordurilor-cadru prin publicarea, în conformitate cu prevederile prezentului capitol, a anunţurilor de intenţie, anunţurilor/invitaţiilor de participare şi anunţurilor de atribuire."

De asemenea, potrivit art. 71 alin. (1):

"Fără a afecta aplicabilitatea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă referitoare la perioadele minime care trebuie asigurate între, pe de o parte, data transmiterii spre publicare a anunţurilor de participare sau data transmiterii invitaţiilor de participare şi, pe de altă parte, data limită pentru depunerea ofertelor/candidaturilor, autoritatea contractantă are obligaţia de a stabili perioada respectivă în funcţie de complexitatea contractului şi/sau de cerinţele specifice, astfel încât operatorii economici interesaţi să beneficieze de un interval de timp adecvat şi suficient pentru elaborarea ofertelor şi pentru pregătirea documentelor de calificare care sunt solicitate prin documentaţia de atribuire."

Si aceste dispoziţii legale au aplicabilitate generală, pentru toate procedurile de atribuire, indiferent de tipul de procedură ales de autoritate, având în vedere că se regăsesc în Capitolul III - Proceduri de atribuire, Secţiunea 1 - Etape premergătoare iniţierii procedurii de atribuire.

Faţă de considerentele expuse, Curtea a constatat că sunt legale şi temeinice constatările din actele administrative suspuse analizei, aspectele invocate de reclamantă fiind nefondate.

4.3. Calea de atac exercitată împotriva sentinţei civile nr. 91 din 22 iunie 2017 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Împotriva sentinţei civile nr. 91 din 22 iunie 2017 a formulat recurs reclamantul Municipiul Piatra Neamţ, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea sentinţei în sensul admiterii cererii sale şi anulării deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 136 din 1 august 2012 şi a notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din 29 mai 2012.

În motivarea recursului arată că, în ceea ce priveşte nejustificarea accelerării procedurii licitaţiei restrânse, nici autoritatea administrativă şi nici instanţa de fond nu au indicat textul de lege care ar prevedea obligaţia pentru autoritatea contractantă de a justifica recurgerea la dreptul de a accelera procedura de licitaţie restrânsă. Aşa cum însăşi instanţa de fond menţionează, prevederile art. 75 din O.U.G. nr. 34/2006 se aplică licitaţiei deschise. Or, prevederea legală aplicabilă licitaţiei deschise nu poate fi extrapolată la altă procedură de achiziţie publică.

Instanţa de fond nu a ţinut seama de prevederile art. 1 din Ordinul ANRMAP nr. 51/2009 care se referă la dreptul autorităţii contractante de a accelera procedura de licitaţie restrânsă, conform prevederilor art. 83 alin. (2) şi (3) şi ale art. 89 alin. (6) din O.U.G. nr. 34/2006, prin "invocarea naturii excepţionale a situaţiei economice actuale, ca motiv de urgenţă". Ordinul nu stipulează asupra obligaţiei detalierii situaţiei economice invocată ca motiv de urgenţă.

Art. 89 din O.U.G. nr. 34/2006 a fost redat numai parţial, atât de către autoritatea administrativă cât şi de instanţa de fond, fiind omisă citarea prevederilor relevante ale alin. (4) şi (6) ale textului de lege menţionat. În conformitate cu acestea, Municipiul Piatra Neamţ a publicat în SEAP şi în JOUE întreaga documentaţie de atribuire, precum şi caietul de sarcini, pentru a permite ofertanţilor cunoaşterea cerinţelor de atribuire şi a condiţiilor tehnice de executare a lucrărilor. Accesul la documentaţie şi la formularele necesare participării la procedură a fost facilitat foarte mult prin publicarea pe internet a tuturor documentelor aferente înscrierii la procedura de achiziţie publică. Această publicare este o dovadă clară a transparenţei procedurii şi a respectării celorlalte principii care guvernează regimul achiziţiilor publice (nediscriminare, tratament egal).

În contra motivării instanţei de fond, recurentul arată că este irelevant faptul că în etapa a doua a licitaţiei restrânse nu s-au calificat între 5 şi 8 candidaţi, numărul acestora reprezentând o situaţie obiectivă, independentă de voinţa autorităţii contractante.

În ceea ce priveşte obligativitatea publicării unui anunţ de intenţie, instanţa de fond a interpretat eronat prevederile art. 51 din O.U.G. nr. 34/2006. Potrivit acestui text de lege, reclamantul, în calitate de autoritate contractantă, nu era obligat la publicarea unui anunţ de intenţie deoarece lucrarea pentru care a fost declanşată procedura de achiziţie a avut o valoare în RON sub pragul stabilit de legiuitor, iar reclamantul nu dorea să beneficieze de prevederile art. 89 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006. Conform art. 51, publicarea unui anunţ de intenţie era, în această situaţie, o opţiune pentru autoritatea contractantă, iar nu o obligaţie, cum au reţinut atât autoritatea administrativă, cât şi instanţa de fond.

În lumina prevederilor legale enunţate, rezultă că aplicarea corecţiei a fost abuzivă, operată cu interpretarea eronată şi selectivă a legislaţiei în materia achiziţiilor publice.

În altă ordine de idei, recurentul arată că instanţa de fond nu a ţinut seama de natura şi gravitatea neregulii constatate, precum şi de amploarea şi implicaţiile financiare ale acesteia, în sensul art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011. Astfel, nu au fost indicate implicaţiile financiare, respectiv prejudiciul adus bugetului fondurilor europene.

Potrivit deciziei Curţii Constituţionale nr. 66/2015, care a declarat neconstituţional art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, calificarea neregulii trebuie să aibă loc în raport de definiţia dată acestei noţiuni prin O.G. nr. 79/2003. Art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003 se referă la abateri care prejudiciază bugetul general al Uniunii Europene, adică la un prejudiciu cert.

În ultimul rând, recurentul arată că măsurile administrative prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011 nu sunt aplicabile în cauză deoarece toate efectele procedurii de achiziţie soldată cu atribuirea contractului nr. x/2010 s-au produs înainte de intrarea în vigoare a acestui act normativ.

4.4. Apărările formulate în faţa instanţei de recurs

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 13.10.2017, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (succesor al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice) a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În motivare arată că, aşa cum a reţinut instanţa de fond, situaţia excepţională invocată de UAT Municipiul Piatra Neamţ nu a fost suficient explicată în nota justificativă nr. 11454 din 11 iunie 2010, care cuprinde motivele care au stat la baza accelerării procedurii de achiziţie publică.

Recurentul-reclamant a omis să observe prevederile art. 3 din Ordinul ANRMAP nr. 51/2009, în raport de care se constată că decizia de a aplica prevederile art. 1 din ordin nu a luat în considerare dificultăţile de pregătire a documentelor solicitate pentru îndeplinirea criteriilor de calificare şi selecţie şi nici complexitatea contractului care urma să fie atribuit. Astfel, nu s-au asigurat condiţiile pentru participarea unui număr adecvat de operatori economici la procedura licitaţiei restrânse.

Autoritatea contractantă trebuia să motiveze introducerea prin nota justificativă a limitării termenelor, această notă trebuind să cuprindă o detaliere temeinică a motivelor care au stat la baza reducerii termenelor, deoarece alegerea acestei soluţii reprezintă excepţia, iar nu regula.

Aplicarea dispoziţiilor art. 89 alin. (6) din O.U.G. nr. 34/2006 nu exclude obligaţia autorităţii contractante de a publica anunţul de intenţie prevăzut de art. 51 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.

Aplicarea corecţiei a ţinut seama de definiţia neregulii din legislaţia naţională, precum şi de natura şi gravitatea abaterii. De altfel, chestiunea litigioasă referitoare la cadrul normativ naţional aplicabil a fost tranşată în al doilea ciclu procesual, prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nr. 262 din 2 februarie 2017.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, respectiv sentinţa recurată, prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele ce vor fi arătate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin nota de constatare a neregulilor şi de aplicare a corecţiilor financiare nr. x din 29 mai 2012 s-au reţinut în sarcina recurentului-reclamant, în calitatea sa de autoritate contractantă care a derulat procedura de achiziţie publică soldată cu încheierea contractului de lucrări din 7 decembrie 2010 (finanţat din fonduri europene), anumite nereguli în derularea procedurii de achiziţie - licitaţie restrânsă accelerată. Astfel, s-a reţinut că recurentul-reclamant a recurs la dreptul de a accelera procedura de licitaţie restrânsă prin reducerea termenului de depunere a ofertelor la 14 zile (18.06.2010 -01.07.2010), fără publicarea prealabilă în SEAP şi în JOUE a anunţului de intenţie (obligatoriu, în acest caz) şi în condiţiile în care, conform prevederilor legale comunitare şi naţionale, termenul nu putea fi redus la mai puţin de 22 de zile. Au fost citate în acest sens prevederile art. 38 din Directiva 2004/18/CE.

Autoritatea de management cu atribuţii de control a reţinut că, pentru justificarea alegerii procedurii de licitaţie restrânsă accelerată, reclamantul- autoritate contractantă a întocmit nota justificativă nr. 11454 din 11 iunie 2010, în care sunt invocate prevederile Ordinului ANRMAP nr. 51/2009. Nota trimite la reglementările legale privitoare la posibilitatea accelerării procedurii, însă nu justifică motivele care au stat la baza accelerării procedurii, respectiv "natura excepţională a situaţiei economice actuale, ca motiv de urgenţă".

S-a reţinut, de asemenea, că recurentul-reclamant nu a respectat condiţiile impuse de art. 3 din Ordinul ANRMAP nr. 51/2009, în sensul că decizia de a uza de dreptul de a accelera procedura de licitaţie restrânsă nu a luat în considerare numărul şi dificultăţile de pregătire a documentelor solicitate pentru îndeplinirea criteriilor de calificare şi selecţie, precum şi complexitatea contractului care urma să fie atribuit, astfel că accelerarea procedurii a constituit un impediment în depunerea unor candidaturi/oferte corespunzătoare de către un număr suficient de operatori economici. A fost menţionată, ca dovadă în acest sens, formularea de către un potenţial candidat a unei solicitări de modificare a termenului de depunere a candidaturilor (considerată tardivă de către autoritatea contractantă), precum şi selectarea pentru a doua etapă a unui număr de numai 3 candidaţi, în condiţiile în care ar fi trebuit selectaţi 5-8 candidaţi.

Prin sentinţa recurată, pronunţată în cel de-al treilea ciclu procesual al cauzei, instanţa de fond a înlăturat neregula reţinută de autoritatea de management constând în nemotivarea situaţiei excepţionale care a stat la baza accelerării procedurii, reţinând că, în conformitate cu prevederile Ordinului ANRMAP nr. 51/2009, se instituie o prezumţie relativă în ceea ce priveşte urgenţa care justifică utilizarea accelerării aplicării procedurilor de achiziţie publică, astfel că autoritatea contractantă nu avea sarcina de a proba urgenţa, ci autoritatea de control/de management are obligaţia de a răsturna această prezumţie.

Motivele pentru care, totuşi, instanţa de fond a respins cererea reclamantului au fost acelea că era ţinut de obligaţia de a respecta principiile care guvernează materia achiziţiilor publice, respectiv, în raport de prevederile art. 3 din Ordinul ANRMAP nr. 51/2009, trebuia să ia în considerare numărul şi dificultăţile de pregătire a documentelor solicitate pentru îndeplinirea criteriilor de calificare şi selecţie precum şi complexitatea contractului care urma să fie atribuit, astfel încât accelerarea procedurii să nu reprezinte un impediment major pentru depunerea unor candidaturi/oferte corespunzătoare de către un număr suficient de operatori economici. Or, din nota justificativă întocmită de reclamant nu rezultă o analiză a acestor aspecte, deşi contractul vizat presupunea lucrări care trebuiau realizate în maxim 36 de luni în mai multe domenii: consolidare, arhitectură, restaurare componente artistice, instalaţii. Împrejurarea că autoritatea contractantă nu a ţinut seama de complexitatea procedurii a fost considerată a fi confirmată de selectarea pentru etapa a doua a procedurii a numai 3 candidaţi, deşi potrivit O.U.G. nr. 34/2006 trebuiau selectaţi 5-8 candidaţi.

Prima instanţă a confirmat şi neregula constând în nerespectarea dispoziţiilor art. 51 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, care impun publicarea de către autoritatea contractantă a unui anunţ de intenţie, atunci când urmăreşte să beneficieze de prevederile art. 75 alin. (2) sau ale art. 89 alin. (2) din ordonanţă. Astfel, termenul general de 40 de zile a fost redus fără respectarea condiţiei imperative a publicării anterioare a anunţului de intenţie.

O primă observaţie care se impune a fi făcută este aceea că motivul de recurs referitor la aplicarea retroactivă a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 a fost deja înlăturat în ciclul procesual anterior, fiind tranşat în mod irevocabil prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nr. 262 din 2 februarie 2017, prin care s-a reţinut că stabilirea corecţiilor în conformitate cu prevederile acestui act normativ respectă principiul securităţii juridice şi pe cel al protecţiei încrederii legitime.

Cât priveşte definirea neregulii, prin raportare la condiţia prejudicierii bugetului Uniunii Europene, dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003, sub imperiul cărora s-a încheiat contractul de finanţare şi a avut loc acţiunea beneficiarului finanţării considerată neregulă, trebuie interpretate în conformitate cu prevederile regulamentelor europene în vigoare care au acelaşi obiect de reglementare, respectiv Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului şi Regulamentul nr. 1083/2006 al Consiliului.

Interpretarea conformă impune concluzia că neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general. Această definire a neregulii, care se raportează şi la prejudiciul potenţial, este confirmată de examinarea contextului normativ în care se înscrie, în special, art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, precum şi de obiectivul urmărit prin acest regulament.

Rezultă, din aceste considerente, că acţiunea beneficiarului finanţării, socotită neregulă în aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, constituie neregulă şi sub imperiul reglementării anterioare, interpretarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003 conformă cu regulamentele anterior citate determinând inexistenţa unei diferenţe între reglementările naţionale succesive şi, pe cale de consecinţă, inexistenţa unui conflict de legi în timp.

Acţiunea beneficiarului, care constituie situaţia juridică căreia i se aplică norma de drept referitoare la definirea neregulii, a constat în derularea procedurii licitaţiei restrânse accelerate cu invocata încălcare a unor dispoziţii din dreptul naţional, respectiv a art. 51 şi 89 din O.G. nr. 34/2006, în forma în vigoare la data faptelor, precum şi a art. 3 din Ordinul ANRMAP nr. 51/2009. O astfel de încălcare constituie neregulă, atât potrivit O.G. nr. 79/2003, cât şi potrivit O.U.G. nr. 66/2011.

Sunt fondate însă criticile recurentului potrivit cărora instanţa de fond şi, respectiv, autoritatea administrativă au reţinut greşit existenţa neregulilor, raportat la dreptul substanţial aplicabil procedurii de achiziţie publică.

Astfel, recurentul-reclamant a recurs, în derularea procedurii de licitaţie restrânsă, la dreptul prevăzut de art. 1 din Ordinul ANRMAP nr. 51/2009, de a accelera această procedură, conform prevederilor art. 83 alin. (2) şi (3) şi ale art. 89 alin. (6) din O.U.G. nr. 64/2006.

Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor nu discerne între etapele procedurii de licitaţie restrânsă, reţinând greşit ca fiind termenul limită de depunere a ofertelor cel stabilit prin anunţul de participare nr. x publicat în SEAP la data de 18.06.2010 şi în JOUE la data de 19.06.2010.

Conform prevederilor art. 81 şi următoarele din O.U.G. nr. 34/2010, termenul stabilit prin anunţul de participare este cel de depunere a candidaturilor (corespunzător primei etape de selectare a candidaţilor, prin aplicarea criteriilor de selecţie). Acest termen trebuia să respecte prevederile art. 83 din O.U.G. nr. 34/2006. Or, termenul de 14 zile stabilit pentru depunerea candidaturilor a fost conform prevederilor art. 83 alin. (2) şi (3), în condiţiile în care anunţul de participare a fost transmis spre publicare în JOUE.

Art. 89 din O.U.G. nr. 34/2006 se referă la cea de-a doua etapă a procedurii de licitaţie restrânsă - evaluarea ofertelor depuse de candidaţii selectaţi. Din actele dosarului rezultă că reclamantul a adresat invitaţiile de participare la etapa a doua a procedurii la data de 14.07.2010, iar termenul limită de depunere a ofertelor a fost 9.08.2010. Acest termen corespunde prevederilor art. 89. Astfel, din coroborarea celor şase alineate ale articolului de lege menţionat rezultă că, în situaţia în care autoritatea contractantă publică în SEAP întreaga documentaţie de atribuire şi permite, începând cu data publicării anunţului de participare, accesul direct şi nerestricţionat al operatorilor economici la această documentaţie, are dreptul de a reduce perioada de 40 de zile prevăzută la alin. (1) cu 5 zile, iar în cazul în care, din motive de urgenţă, nu poate fi respectat numărul de zile menţionat, are dreptul de a accelera aplicarea procedurii prin reducerea perioadei respective, dar nu la mai puţin de 10 zile.

Reducerea termenului limită de depunere a ofertelor nu este condiţionată de publicarea anunţului de intenţie referitor la contractul de achiziţie publică ce urmează a fi atribuit, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 89 alin. (4) şi (6), iar nu prevederile art. 89 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006. Dispoziţiile legale citate se referă la ipoteze diferite în care autoritatea contractantă poate reduce perioada de depunere a ofertelor. Potrivit alin. (2), perioada de 40 de zile prevăzută la alin. (1) poate fi redusă când autoritatea contractantă a publicat un anunţ de intenţie referitor la contractul de achiziţie publică ce urmează a fi atribuit, iar potrivit alin. (4), aceeaşi perioadă poate fi redusă în cazul în care autoritatea contractantă publică în SEAP întreaga documentaţie de atribuire şi permite, începând cu data publicării anunţului de participare, accesul direct şi nerestricţionat al operatorilor economici la această documentaţie.

Potrivit art. 51 alin. (1) din ordonanţă, obligaţia de transmitere spre publicare a anunţului de intenţie există numai dacă valoarea estimată a contractului de lucrări este egală sau mai mare decât echivalentul în RON a 5.000.000 euro, ceea ce nu a fost cazul în speţă. Oricum, prevederile acestui ultim menţionat articol sunt nerelevante întrucât publicarea anunţului de intenţie nu a fost, în speţă, temeiul dreptului de a reduce perioada de depunere a ofertelor prevăzută la alin. (1) al art. 89.

Atât instanţa de fond cât şi autoritatea administrativă s-au referit la selectarea unui număr mai mic de candidaţi în etapa a doua decât numărul minim indicat în anunţul de participare, însă nici aceasta nu constituie o neregulă întrucât, potrivit art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă avea dreptul să continue procedura de licitaţie restrânsă cu numărul de candidaţi care au îndeplinit criteriile impuse, inclusiv în ipoteza în care numărul candidaţilor selectaţi a fost mai mic decât numărul minim indicat în anunţul de participare.

De asemenea, atât aprecierea autorităţii de management/control cât şi cea a instanţei de fond asupra uzării de către reclamant de dreptul de a accelera procedura de licitaţie restrânsă în condiţiile art. 1 din Ordinul ANRMAP nr. 51/2009, cu încălcarea prevederilor art. 3 din acelaşi Ordin, este nejustificată.

Potrivit Ordinului menţionat, reclamantul, în calitate de autoritate contractantă, trebuia să ia în calcul numărul şi dificultăţile de pregătire a documentelor solicitate pentru îndeplinirea criteriilor de calificare şi selecţie, precum şi complexitatea contractului ce urma a fi atribuit, astfel încât accelerarea procedurii să nu reprezinte un impediment major pentru depunerea unor candidaturi/oferte corespunzătoare de către un număr suficient de operatori economici.

Autoritatea de control a apreciat că reducerea termenului de depunere a ofertelor nu a ţinut seama de cerinţele art. 3 din Ordin, însă nu a justificat această apreciere.

Prima instanţă a reţinut greşit că autoritatea contractantă ar fi trebuit să întreprindă o analiză corespunzătoare prevederilor art. 3 din Ordinul ANRNAP nr. 51/2009, în cuprinsul notei justificative. Din prevederile ordinului menţionat nu rezultă că o astfel de analiză ar fi trebuit să aibă loc prin intermediul notei justificative, ci dimpotrivă, potrivit art. 4, autoritatea contractantă avea exclusiv obligaţia de a invoca în această notă justificativă prevederile Ordinului ANRMAP nr. 51/2009. În această ipoteză, aprecierea autorităţii pârâte care a exercitat controlul asupra nerespectării cerinţelor art. 3 din Ordinul nr. 51/2009 ar fi trebuit să fie argumentată, raportat la datele concrete ale achiziţiei publice. Împrejurări precum aceea că nu au fost selectaţi decât trei candidaţi pentru etapa a doua sau că un potenţial ofertant a cerut prelungirea termenului de depunere a candidaturilor nu sunt suficiente pentru a constata nereguli în derularea procedurii de achiziţie publică câtă vreme nu a fost indicată nicio încălcare explicită a dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006 incidente în privinţa procedurii desfăşurate.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 pc. 9 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat de reclamantul Municipiul Piatra Neamţ împotriva sentinţei civile nr. 91 din 22 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi va modifica în parte sentinţa atacată, în sensul admiterii în parte a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Municipiul Piatra Neamţ, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi anulării deciziei nr. 136 din 01.08.2012 şi a notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA - 40553 din 29.05.2012, emise de pârât, menţinând dispoziţiile sentinţei referitoare la soluţionarea capătului de cerere având ca obiect suspendare act administrativ, care nu au fost recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Municipiul Piatra Neamţ împotriva sentinţei civile nr. 91 din 22 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că:

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Municipiul Piatra Neamţ, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.

Anulează Decizia nr. 136 din 01.08.2012 şi Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA - 40553 din 29.05.2012, emise de pârât.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 noiembrie 2017.