Invalidation of electoral process-verbal for failure to submit criminal record certificates: appeal dismissed as unfounded

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 05.11.2014, ca urmare a declinărilor de competenţă dispuse succesiv prin sentinţa civilă nr. 2918 din 17 aprilie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a CAF şi prin sentinţa civilă nr. 12642 din 30 iulie 2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, astfel cum a fost modificată, completată şi precizată la datele de 17.04.2014 şi respectiv de 15.12.2014, reclamanţii A. şi B. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Societatea Română de Televiziune:

- anularea în parte a Procesului-verbal final nr. x din 19 ianuarie 2014 emis de Biroul Electoral Central din cadrul SRTv în sensul de a se constata că în mod incorect au fost invalidate voturile exprimate în favoarea reclamanţilor;

- să se constate că reclamantul B. este ocupantului locului 1 cu un număr de voturi cumulate de 598, iar A. este ocupantul locului 2 cu un număr de voturi cumulate de 584, iar ceilalţi 11 candidaţi ca fiind validaţi în al patrulea tabel (ultimul, unde BEC validează rezultatele finale), din acelaşi proces-verbal, vor ocupa în continuare locurile 3 - 13 din ordinea stabilită în ultimul tabel, unde se validează rezultatele finale.

2. Hotărârea Curţii de apel

Prin sentinţa nr. 93 din data de 19 ianuarie 2015 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile inadmisibilităţii şi lipsei de interes invocate de pârâtă ca neîntemeiate, a respins ca neîntemeiată acţiunea, astfel cum a fost modificată, completată şi precizată, formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta Societatea Română de Televiziune şi a obligat pe fiecare dintre reclamanţi la plata către pârâtă a sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei au declarat recurs reclamanţii A. şi B., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea căii de atac, iar pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În esenţă, recurenţii susţin că:

•instanţa de fond a dat o soluţie ţinând cont în exclusivitate de litera legii, respectiv de art. 6 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor reprezentanţilor salariaţilor pentru Consiliul de administraţie al SRTv, în loc să ţină cont în principal de litera şi spiritul Legii nr. 41/1994, art. 19 alin. (2) lit. d);

•nu s-a observat că au fost anulate abuziv 8 candidaturi, care fuseseră validate iniţial, ca urmare a modificării nelegale a dispoziţiei "declaraţie pe proprie răspundere că nu are cazier judiciar, sub rezerva prezentării ulterioare a cazierului judiciar" în "obligaţia depunerii certificatului de cazier judiciar", aceasta fiind o condiţie pentru validare; s-a impus ca termen pentru depunerea acestui certificat o zi de duminică; depunerea acestui înscris în ziua de luni imediat următoare la ora 1000, înainte ca dosarul privind procedura de votare şi voturile să fie înaintate Parlamentului, nu putea conduce la anularea voturilor care le-au fost acordate de salariaţi, în vederea reprezentării în Consiliul de administraţie al SRTv.

4. Procedura derulată în recurs

Prin întâmpinarea formulată, intimata Societatea Română de Televiziune a solicitat, în principal, admiterea excepţiei nulităţii recursului şi respingerea căii de atac ca nemotivată şi în subsidiar respingerea recursului ca neîntemeiat.

Intimata a arătat că recurenţii nu au indicat motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, fiind încălcate dispoziţiile art. 486 alin. (1), art. 487 alin. (1), art. 488 şi art. 489 din C. proc. civ.

Pe fond, intimata a reiterat principalele considerente ale sentinţei, subliniind că procesul-verbal nr. x din 19.01.2014 a fost adoptat în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 41/1994 şi Regulamentului de organizare a alegerilor interne, regulament care nu a fost contestat de recurenţi.

Recurenţii au cunoscut prevederile regulamentului, au dat declaraţie pe proprie răspundere că vor depune certificatul de cazier judiciar dar până duminică 19 ianuarie, ora 2000 nu şi-au îndeplinit această obligaţie.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenţii au solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului, arătând că criticile aduse sentinţei se pot încadra în punctul 9 al art. 304 C. proc. civ.

Totodată au susţinut că votul nu poate fi invalidat prin introducerea "artificiului" condiţiei de a aduce cazierul judiciar.

Concluziile raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului au fost în sensul respingerii excepţiei nulităţii recursului, întrucât motivele formulate pot fi încadrate în cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., echivalentul în noua reglementare a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. S-a mai propus admiterea în principiu a recursului şi soluţionarea căii de atac în condiţiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Prin punctul de vedere exprimat asupra raportului, intimata şi-a menţinut poziţia exprimată prin întâmpinare, atât în privinţa excepţiei, cât şi pe fond.

În plus, a invocat excepţia lipsei de interes a recursului, subliniind că prin Hotărârea Parlamentului României nr. 5 din 22.03.2016, au fost desemnaţi, pentru o perioadă de 4 ani, noi membri titulari şi noi membri supleanţi ai Consiliului de Administraţie al SRTv. În optica intimatei, chiar anulând procesul-verbal atacat, recurenţii nu ar obţine nici un folos practic, nemaiputând fi validaţi cu efect retroactiv.

Prin încheierea completului de filtru din 20.07.2016 s-a respins excepţia nulităţii recursului, s-a admis în principiu recursul declarat de reclamanţii A. şi B. şi s-a dispus ca soluţionarea căii de atac să se realizeze conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Recurenţii-reclamanţi A. şi B. au supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ pe calea comună reglementată de art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004, Procesul-verbal final nr. x din 19 ianuarie 2014 întocmit de Biroul Electoral Central constituit la nivelul intimatei-pârâte SRTv, solicitând anularea parţială a rezultatului alegerilor consemnat în acest document, în sensul validării lor pe primele două poziţii.

Curtea de apel a respins atât excepţiile formulate de către pârâtă, cât şi acţiunea judiciară, ca neîntemeiată, iar recursul de faţă vizează soluţia pe fond.

În această privinţă, în esenţă, s-a reţinut că nu există nici un considerent pentru anularea actului atacat, câtă vreme reclamanţii nu au îndeplinit una dintre condiţiile stipulate în art. 6 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor reprezentanţilor salariaţilor pentru Consiliul de Administraţie al SRTv, deşi au avut cunoştinţă despre aceasta încă de la data de 8.01.2014; s-a mai punctat că persoane aflate în aceeaşi situaţie (alţi contracandidaţi) şi-au îndeplinit obligaţia de a depune certificatul de cazier judiciar în termen, precum şi că nu s-au invocat impedimente de natură obiectivă în obţinerea înscrisului menţionat.

Prioritar, potrivit art. 248 C. proc. civ., înainte de examinarea motivului de casare formulat de recurenţi, Înalta Curte va analiza excepţia lipsei de interes a recursului, invocată de intimată. Excepţia este fundamentată pe ideea că recurenţii nu ar mai putea obţine vreun folos practic în ipoteza admiterii căii de atac, câtă vreme, între timp, au fost noi alegeri, iar noii membri titulari şi supleanţi îşi exercită deja atribuţiile în Consiliul de Administraţie al SRTv, conform celor arătate la pct. 4 din decizie.

Contrar celor arătate de intimată, Înalta Curte reţine că interesul, condiţie pentru exercitarea oricărei cereri în justiţie, este îndeplinit în ceea ce priveşte recursul de faţă. Recurenţii au formulat pe cale separată o cerere de despăgubiri, constând în indemnizaţia lunară cuvenită începând cu 1.04.2014 şi daune morale, urmare constatării nelegalităţii actului administrativ atacat în prezenta cauză, pricina fiind în prezent suspendată până la soluţionarea acestui recurs.

În acest context, chiar dacă, într-adevăr, nu se mai poate pune problema validării retroactive a candidaturilor lor, recurenţii justifică un interes actual în susţinerea căii de atac exercitate, urmărind repararea prezumtivului prejudiciu, în condiţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, prin formularea unei acţiuni pe cale separată.

Ca atare, excepţia va fi respinsă.

Examinând sentinţa atacată, prin prisma motivului de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Alegerile pentru desemnarea a doi reprezentanţi ai salariaţilor SRTv în consiliul de administraţie s-au desfăşurat sub imperiul dispoziţiilor art. 19 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 41/1994 republicată privind organizarea şi funcţionarea SRR şi SRTv, potrivit cărora personalul angajat al SRTv desemnează, prin vot secret, candidaţii pentru două locuri, în cadrul unui scrutin organizat de conducerea societăţii respective, urmând ca listele de candidaţi să se înainteze birourilor permanente ale celor două Camere; alin. (1) al aceluiaşi text dispune că membrii Consiliului de administraţie al SRTv sunt desemnaţi prin votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor în şedinţa comună a celor două Camere.

Pentru alegerile desfăşurate în perioada 9-20 ianuarie 2014, la data de 8.01.2014 a fost adoptat Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor reprezentanţilor salariaţilor pentru Consiliul de administraţie al SRTv, care, la art. 6 alin. (1) stabileşte că:

"Poate candida price persoană, salariată a SRTv, pe baza unei solicitări scrise adresate Biroului Electoral Bucureşti sau Birourilor Electorale Teritoriale (pentru Studiourile Teritoriale) însoţită de o scrisoare de motivaţie, un Curriculum Vitae detaliat, o declaraţie pe propria răspundere că nu a făcut poliţie politică şi că nu a făcut parte din structurile de poliţie politică ale regimului comunist şi că nu are cazier judiciar, sub rezerva prezentării ulterioare a cazierului judiciar, până la momentul validării rezultatelor finale, respectiv duminică 19 ianuarie 2014, ora 20.00."

Potrivit constatărilor cuprinse în actul atacat, BEC a primit un număr de 24 candidaturi, din care 5 au fost invalidate în etapa iniţială, iar 8, între care şi cele ale celor 2 recurenţi, ulterior, la expirarea termenului indicat, constatându-se că "nu au depus cazierul judiciar conform art. 6 alin. (1) din Regulament". Ca atare, BEC a validat rezultatele finale într-un tabel conţinând 11 poziţii, aferente celor 11 candidaţi rămaşi, înscrişi în ordinea descrescătoare a voturilor obţinute.

Prin recursul de faţă au fost reiterate în parte susţinerile din acţiunea judiciară, construite în jurul ideii că obligaţia de a depune certificatul de cazier judiciar nu rezultă din "litera şi spiritul Legii nr. 41/1994, art. 19 alin. (2) lit. d)", că nu este necesară pentru că salariaţii SRTv nu au cazier şi că, oricum, nu este rezonabilă, termenul împlinindu-se duminica, zi în care nu funcţionează organul abilitat să emită un astfel de document.

La fel ca prima instanţă, şi Înalta Curte consideră că toate criticile de nelegalitate formulate sunt nefondate.

Mai întâi trebuie reţinut că regulamentul în discuţie nu a fost atacat de către recurenţi. Faptul că din corpul legii nu rezultă expres condiţia ca persoana care candidează să nu aibă cazier judiciar nu poate determina concluzia că regulamentul este nelegal.

În considerarea prerogativelor consiliului de administraţie, enumerate la art. 27 din lege, este evident că membrii acestuia trebuie să dovedească îndeplinirea condiţiei negative enunţate.

De asemenea, nu are relevanţă că la momentul angajării, salariaţii SRTv au făcut dovada că nu au cazier judiciar, ceea ce contează este ca această stare să fie dovedită la momentul validării candidaturilor.

Necontestat, recurenţii au cunoscut dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Regulament încă de la data adoptării acestuia: 8.01.2014.

Mai mult, în procesele-verbale de predare-primire a documentelor de candidatură, semnate personal de către cei doi recurenţi, s-a consemnat că; "am luat cunoştinţă de prevederile Regulamentului (…)"; "predat cazier: NU"; totodată s-a luat act de depunerea unei declaraţii că nu au cazier judiciar "sub rezerva prezentării ulterioare a acestuia până la momentul validării rezultatelor finale, respectiv duminică 19 ianuarie 2014, ora 20.00".

În acest context, ei nu pot susţine că intervalul de timp fixat pentru depunerea certificatului respectiv nu a fost rezonabil. De altfel, ceilalţi 11 contracandidaţi au îndeplinit această condiţie, iar recurenţii nu au probat existenţa vreunui obstacol, de orice natură, care i-ar fi împiedicat să-şi îndeplinească obligaţia asumată.

În fine, distincţia artificială între "cazier judiciar" şi "certificat de cazier judiciar" nu poate avea vreo consecinţă asupra legalităţii actului administrativ, fiind justă observaţia judecătorului fondului că eventuala lipsă de rigoare în terminologia folosită de intimată nu a produs nicio vătămare recurenţilor, care au ştiut de la debutul procedurii că este obligatorie depunerea înscrisului respectiv.

Drept urmare, în temeiul art. 20 alin. (1) şi al art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul de faţă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei de interes invocată de intimata Societatea Română de Televiziune.

Respinge recursul declarat de A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 93 din 19 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2016.