Insurer's challenge to ASF fine for regulatory deficiencies rejected, sanction upheld.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 20.05.2014 reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, anularea Deciziei nr. 18 din 31.01.2014 privind sancţionarea cu amendă şi stabilirea unor măsuri în sarcina societăţii reclamante şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

2. Hotărârea Curţii de apel

Prin sentinţa nr. 3164 din data de 19 noiembrie 2014 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată excepţia tardivităţii şi a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Susţine recurenta-pârâtă că a fost sancţionată în mod direct şi neproporţional cu cele constatate de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, în dezacord cu dispoziţiile Ordinului nr. 113118 din 23.06.2006 pentru punerea în aplicare a Normelor privind gradualizarea măsurilor sancţionatorii.

Pentru ca aceste măsuri să fie aplicate direct, contravenientul trebuie să fi săvârşit fapte grave, în mod repetat, aceste condiţii nefiind îndeplinite în cauză.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă în mod cert că cele constatate de ASF nu au avut niciun impact asupra asiguraţilor sau aspra solvabilităţii sau activităţii companiei.

Astfel, în mod eronat, ASF a aplicat o sancţiune mai gravă fără a avea un suport legal şi care-i cauzează prejudicii financiare şi, mai ales de imagine, cu efect pe perioade extrem de lungi, cu toate că scopul controlului a fost atins prin remedierea situaţiilor găsite, împrejurare reţinută şi de către instanţa de fond.

4. Apărările părţilor

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat, arătând că soluţia primei instanţe este legală, aplicarea sancţiunii se poate face şi direct, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din Normele puse în aplicare prin Ordinul CSA nr. 113118/2006 şi ale art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 93/2012.

Referitor la susţinerea societăţii recurente, în sensul că toate constatările referitoare la culpa societăţii sunt consecinţa directă a modului de administrare şi conducere a foştilor membri ai Directoratului şi ai Consiliului de Supraveghere, intimata arată că în urma controlului s-a dispus atât sancţionarea asiguratorului cât şi a membrilor consiliului de supraveghere şi ai directoratului care au avut mandate în perioada acoperită de acţiunea de control.

5. Procedura de filtrare a recursurilor

Raportul asupra admisibilităţii recursului întocmit în cauză potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ. a fost comunicat părţilor prin încheierea din data de 14.04.2016.

Prin încheierea din data de 20.07.2016 completul-filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecarea acestora în şedinţa publică, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate de reclamantă, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate pe care îl exercită instanţa de contencios administrativ Decizia nr. 18 din 31.01.2014, prin care ASF a sancţionat-o cu amendă în cuantum de 40.000 RON şi totodată, a stabilit în sarcina sa obligaţia ca în termen de 60 de zile de la primirea deciziei să transmită un plan de măsuri pentru remedierea deficienţelor constatate pe parcursul controlului.

Curtea de apel a respins ca neîntemeiată acţiunea, reţinând că autoritatea pârâtă putea aplica în mod direct sancţiunea, iar din cercetarea limitelor minime şi maxime ale amenzii rezultă că a fost realizată o corectă individualizare a sancţiunii, având în vedere şi numărul mare al faptelor sancţionate.

Înalta Curte reţine că prin actul administrativ atacat au fost constatate următoarele:

1. Societatea nu a definit, în cadrul Procedurii privind administrarea riscurilor semnificative, riscurile de credit, de concentrare şi contagiune şi nu a stabilit elemente privind identificarea şi măsurarea acestor riscuri.

2. Societatea nu a transpus în mod clar şi transparent, în norme interne şi manuale de proceduri politica privind managementul riscurilor.

3. În cadrul procedurii societăţii privind organizarea şi funcţionarea Comitetului de Management al riscurilor nu au fost stabilite competenţe şi responsabilităţi la nivel de compartimente privind administrarea şi controlul expunerilor la riscuri, sisteme de raportare în cadrul societăţii privind aspecte legate de riscuri.

4. Contrar prevederilor Regulamentului Comitetului de Audit al societăţii, procedura operaţională standard de audit intern şi Procedura pentru desfăşurarea activităţilor de audit intern nu au fost avizate de către Comitetul de Audit.

5. În perioada 04.03.2011-14.02.2013 Comitetul de Audit a avut în componentă două persoane, nefiind îndeplinite cerinţele legale privind numărul membrilor (3 membri neexecutivi ai consiliului de administraţie/consiliului de supraveghere sau din alţi reprezentanţi desemnaţi de adunarea generală a acţionarilor).

6. De la data constituirii, Comitetul de Audit nu s-a întrunit niciodată.

7. Societatea nu a furnizat documentul din care să rezulte că Planul de Audit pentru anul 2013 a fost supus aprobării Consiliului de Supraveghere, cu avizul Comitetului de Audit.

8. Activitatea de audit nu a urmărit evaluarea eficienţei şi gradului de adecvare a sistemului de control intern, a modului de aplicare şi eficacitatea procedurilor de management a riscurilor, eficienţa controalelor efectuate asupra activităţilor externalizate şi asupra modului de funcţionare şi eficienţei fluxurilor informaţionale între sectoarele activităţii, în sensul că nu au fost planificate misiuni de audit cu privire la aceste aspecte.

91. Societatea nu dispune de o procedură referitoare la verificarea de către conducerea administrativă a societăţii (Consiliul de Supraveghere) a implementării corecte a sistemului de control intern şi de gestiune a riscurilor de către conducerea executivă (Directorat) precum şi a modului în care conducerea administrativă este periodic informată de către conducerea executivă despre eficienţa şi funcţionalitatea sistemului de control intern în cazul în care entitatea auditată nu implementează recomandările formulate de către auditorul intern, iar pentru constatările cu grad ridicat de risc, la informarea autorităţii de supraveghere,

92. Poliţele încheiate în perioadele 01.01.2013-30.04.2013 şi 08.01.2013 - 01.05.2013 prin intermediarul B. S.R.L. - Italia, semnate de către Preşedintele Directoratului societăţii, nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă şi operativă a societăţii la data emiterii, înregistrarea lor fiind efectuată în luna octombrie 2013, iar cele încheiate începând cu data de 14.02.2013, au fost încheiate cu încălcarea hotărârii AGOA nr. 4 din 14 februarie 2013 (prin care se interziceau astfel de operaţiuni).

10. La data de 30.09.2013 rezerva de daună avizată este subevaluată prin neconstituirea rezervei aferente unui dosar de daună în suma de 4.668.916,59 RON.

11. Societatea nu a elaborat criterii concrete de stabilire a primelor de asigurare pentru asigurările încadrate în clasa 15 "Asigurări de garanţii".

Ca urmare, societatea reclamantă a fost sancţionată cu o amendă în cuantum de 40.000 RON, totodată stabilindu-se mai multe măsuri în sarcina acesteia.

Critica recurentei vizează împrejurarea că sancţionarea cu amendă şi stabilirea unor măsuri în sarcina sa nu este proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, intimata neţinând seama de împrejurările în care a fost sancţionată, de scopul urmărit şi de urmarea produsă.

Individualizarea şi gradualizarea sancţiunii este reglementată de disp. art. 32 alin. (12) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor şi art. 2 alin. (1) din Normele privind gradualizarea şi individualizarea măsurilor sancţionatorii puse în aplicare prin Ordinul CSA nr. 113118/2006.

Potrivit disp. art. 2 din ordinul menţionat:

"Măsurile sancţionatorii prevăzute de art. 39 alin. (3) din Legea nr. 32/2000, se vor aplica fie gradual, fie direct, ţinându-se seama de unul sau mai multe dintre următoarele elemente:

1. interesul asiguraţilor;

2. urmarea produsă asupra stabilităţii activităţii de asigurare în România;

3. profilul de risc al fiecărui asigurator;

4. categoriile de asigurări practicate;

5. gradul de pericol social al faptei săvârşite;

6. împrejurările în care a fost săvârşită fapta;

7. modul şi mijloacele de săvârşire a acestei fapte;

8. scopul urmărit;

9. circumstanţele personale şi reale ale săvârşirii faptei;

10. obiecţiunile la procesul-verbal de constatare sau răspunsul contravenientului la notificarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, prin care explică motivul încălcării dispoziţiilor legale;

11. celelalte date înscrise în referatul de constatare/procesul-verbal;

12. alte considerente de oportunitate, evaluări şi analize calitative;

(2) Sancţiunea stabilită va fi proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite;

(3) Cuantificarea nivelului de gravitate a faptei se va face prin evaluarea impactului abaterii săvârşite asupra intereselor asiguraţilor, asupra solvabilităţii şi continuităţii activităţii contravenientului, avându-se în vedere şi celelalte elemente prevăzute la alin. (1);

(4) Luarea în considerare a circumstanţelor săvârşirii faptei şi conduita făptuitorului vor fi analizate pe baza profilului de risc al asigurătorului, a procedurilor de prevenire şi a tehnicilor de reducere a riscurilor, prevăzute în dispoziţiile legale (referitoare la normele minimale privind activitatea de control intern, normele prudenţiale privind managementul asigurătorului, normele privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism prin intermediul pieţei asigurărilor, procedurile de control intern), în propriul sistem intern de management al riscului şi în procedurile antifraudă, care trebuie să fie adecvate tipului şi dimensiunilor fiecărui asigurător.

(5) În cazul săvârşirii de către o persoană în mod repetat a unor contravenţii, următoarea sancţiune va fi gradual majorată, după caz, până la limita maximă prevăzută de lege."

Rezultă aşadar, că în raport de limitele maxime şi minime ale amenzii contravenţionale aplicabile, potrivit disp. Legii nr. 32/2000, judecătorul fondului a realizat o individualizare corectă a sancţiunii, având în vedere numărul foarte mare al faptelor sancţionate şi gravitatea acestora.

Faptul că la data săvârşirii contravenţiilor componenţa consiliului de supraveghere şi a directoratului era diferită de cea de la momentul controlului, nu prezintă relevanţă în raport de împrejurarea că sancţiunea contravenţională a fost aplicată societăţii pentru fapte de care răspunde persoana juridică, iar nu membrii organelor de conducere.

În plus, membrii consiliului de supraveghere şi ai directoratului au fost la rândul lor sancţionaţi contravenţional, iar schimbarea conducerii societăţii nu poate conduce la înlăturarea răspunderii persoanei juridice

De asemenea, remedierea deficienţelor constatate de activitatea de control, aspect subliniat şi de judecătorul fondului, este nerelevantă, atâta timp cât acestea nu au fost remediate în perioada supusă controlului.

Pentru toate aceste considerente, reţinând că autoritatea pârâtă a realizat o individualizare corectă a sancţiunilor aplicate şi, în consecinţă, actul administrativ atacate este legal şi temeinic, Înalta Curte, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. S.A. împotriva sentinţei nr. 3164 din 19 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2016.