Rural development aid recovery triggered solely by insolvency opening rather than specific contractual violations

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 10.10.2014, reclamanta societatea A. S.R.L., prin administrator special B., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP) şi Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Iaşi (CRPDRP Iaşi), a solicitat anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 21 martie 2014 emis de CRPDRP Iaşi şi anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 16532 din 20 mai 2014 emisă de APDRP.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 38 din 4 martie 2015, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta societatea A. S.R.L., prin administrator special B. şi prin administrator judiciar C., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (fostă Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit) şi Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Iaşi (CRPDRP Iaşi) şi, în consecinţă, a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 21 martie 2014 emis de CRPDRP Iaşi şi Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 16532 din 20 mai 2014 emisă de APDRP.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (prin reorganizarea fostei Agenţii pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, conform O.U.G. nr. 41/2014), întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi în rejudecare, respingerea acţiunii formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, în esenţă, pentru următoarele motive:

În mod greşit instanţa de fond a reţinut că insolvenţa nu este o neregulă, contrar prevederilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011.

Modificările substanţiale la un proiect sunt acelea care afectează condiţiile de implementare, care pot rezulta dintr-o schimbare în natura proprietăţii, a amplasamentului, a unor elemente iniţiale caracteristice proiectului, etc., iar starea de insolvenţă este considerată neregulă, conform prevederilor art. 36 din O.U.G. 66/2011, motiv pentru care, echipa de control a procedat la emiterea procesului-verbal de constatare a cărui anulare se solicită.

Având în vedere prevederile Anexei I la contractul de finanţare şi faptul că reclamanta se află în procedura generală de insolvenţă, s-a constatat că suma decontată de autoritatea contractantă a devenit neeligibilă, sens în care, a fost emis procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

Intrarea în stare de insolvenţă a beneficiarului de fonduri prin Programul SAPARD, precum şi înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul proiectului finanţat (achiziţionate, construite, modernizate) reprezintă nereguli - încălcări ale clauzelor contractului de finanţare şi ale legii speciale în domeniu, fiind stipulată sancţiunea de declarare ca neeligibile a cheltuielilor aferente şi declanşarea procedurii de constituire şi recuperare de debit, potrivit legislaţiei aplicabile creanţelor bugetare.

Având în vedere dispoziţiile legale şi contractuale asumate de debitoare, rezultă că schimbarea situaţiei financiare a beneficiarului reprezintă o neîndeplinire a criteriului de eligibilitate referitor la situaţia financiară a societăţii, în raport cu declaraţiile pe proprie răspundere făcute de solicitant la momentul depunerii cererii de finanţare.

În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) şi art. 40 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, autoritatea publică era obligată să procedeze la verificarea proiectului, iar în cazul de faţă, este evident că emiterea actelor administrative a căror anulare s-a solicitat, este consecinţa nerespectării de către reclamantă a dispoziţiilor legale şi contractuale asumate, beneficiarul fiind singurul răspunzător în faţa autorităţii contractante pentru implementarea proiectului.

4. Apărările formulate de intimata societatea A. S.R.L.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-reclamantă societatea A. S.R.L., sub supravegherea administratorului judiciar C., a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând apărările formulate pe parcursul soluţionării litigiului în primă instanţă.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 22 februarie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 31 mai 2017, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este neîntemeiat, sentinţa recurată reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei.

Intimata-reclamantă societatea A. S.R.L. a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ, Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 21 martie 2014, emis de Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Iaşi, privind proiectul "Modernizarea combinatului de vinificaţie", prin care s-a stabilit în sarcina societăţii reclamante o creanţă bugetară în cuantum de 2.351.020,88 RON, precum şi Decizia nr. 16532 din 20 mai 2014, emisă de autoritatea publică pârâtă, prin care a fost respinsă contestaţia administrativă formulată de societate împotriva procesului-verbal de constatare mai sus menţionat.

În fapt, între Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, în calitate de autoritate contractantă şi societatea A. S.R.L., în calitate de beneficiar, a fost încheiat la data de 04.01.2007, Contractul de finanţare nr. x, având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile de către autoritatea contractantă, pentru punerea în aplicare a Proiectului intitulat:

"Modernizarea combinatului de vinificaţie", valoarea totală eligibilă fiind de 5.104.000 RON.

În baza Notei de descoperire a unei nereguli şi de fundamentare pentru desfăşurarea unui control IRD 01 nr. 4623 din 11 februarie 2014 aprobată de Directorul General al Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca urmare a analizării bazei de date a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, s-a procedat de urgenţă la punerea în aplicare a dispoziţiilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, respectiv, la demararea activităţii de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru beneficiarii aflaţi în procedura de insolvenţă.

Din cuprinsul Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 21 martie 2014 şi a Deciziei nr. 16532 din 20 mai 2014, rezultă că motivul de fapt care a stat la baza emiterii acestor acte administrative îl constituie deschiderea procedurii generale de insolvenţă în privinţa beneficiarului societatea A. S.R.L.

Autoritatea publică pârâtă a concluzionat că societatea reclamantă a intrat sub incidenţa Legii nr. 85/2006, ceea ce constituie o neregulă, conform prevederilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, motiv pentru care, a demarat procedura de recuperare a ajutorului financiar nerambursabil acordat în baza contractului de finanţare.

Contrar susţinerilor recurentei şi în acord cu opinia exprimată de judecătorul fondului, instanţa de control judiciar apreciază că pârâta a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât simpla deschidere a procedurii insolvenţei în privinţa reclamantei, nu reprezintă în sine o neregulă, care determină automat restituirea ajutorului financiar nerambursabil acordat societăţii.

Aşa cum a reţinut Curtea Constituţională în considerentele Deciziei nr. 342 din 24 septembrie 2013, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, textul legal enunţat instituie în sarcina autorităţilor cu competenţe în gestionarea fondurilor europene ca o primă obligaţie, demararea activităţii de constatare a eventualelor neregulilor apărute în derularea contractului de finanţare, în ipoteza deschiderii procedurii de insolvenţă a beneficiarului, şi subsecvent, declanşarea activităţii de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din nereguli, dacă au fost descoperite astfel de nereguli. Aplicarea acestor dispoziţii procedurale trebuie să aibă loc fără a se prezuma că intrarea în insolvenţă reprezintă de plano o neregulă, care prejudiciază bugetul Uniunii Europene şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora.

Astfel, activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din nereguli urmăreşte să stabilească dacă există astfel de nereguli, raportat la clauzele contractului de finanţare, produse ca urmare a intrării în insolvenţă, iar această activitate se realizează, astfel cum a arătat şi Curtea Constituţională, cu aplicarea principiului proporţionalităţii, ţinându-se seama de natura şi gravitatea neregulii constatate, precum şi de amploarea şi implicaţiile financiare ale acesteia.

Conţinutul activităţii de constatare a neregulilor, astfel cum acest termen este definit de art. 2 alin. (1) lit. h) din O.U.G. nr. 66/2011, nu poate fi redus la activitatea desfăşurată în speţă de către recurenta-pârâtă, care în urma consultării Buletinului Procedurilor de Insolvenţă de pe portalul Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, din data de 03.02.2014, constatând că reclamanta se află sub incidenţa Legii nr. 85/2006, a demarat procedura de recuperare a ajutorului financiar nerambursabil.

În raport cu probele administrate în cauză, se constată că procedura generală de insolvenţă a fost deschisă la cererea reclamantei, care şi-a declarat intenţia de reorganizare a activităţii pe bază de plan, continuându-şi activitatea sub supravegherea administratorului judiciar.

Prin încheierea din 14 decembrie 2012, pronunţată în dosar nr. x/2010 al Tribunalului Vaslui, a fost confirmat planul de reorganizare a activităţii debitorului S.C. A. S.R.L. Acest plan de reorganizare a fost pus în aplicare începând cu data de 01.01.2013, iar începând cu 01.01.2015, s-a intrat în anul trei de plată.

În perioada supusă reorganizării, intimata-reclamantă nu a schimbat natura proprietăţii bunurilor ce fac obiectul proiectului finanţat, nu a modificat amplasamentul şi elementele iniţiale caracteristice proiectului, iar obiectivele finanţate au fost folosite conform scopului destinat şi nu au fost înstrăinate, singurele active propuse la vânzare fiind terenuri libere, în mare parte situate în alte localităţi.

În acest sens, se reţine că proiectul a fost finalizat, investiţia este funcţională şi este utilizată de intimată în procesul de producţie, împrejurare în care, dificultăţile financiare temporare întâmpinate de societatea reclamantă, nu justifică retragerea ajutorului financiar nerambursabil, ce ar reprezenta o măsură disproporţionată, de natură să afecteze scopul finanţării.

Prin urmare, din analiza concretă a activităţii beneficiarului contractului de finanţare, distinct de simplul fapt al deschiderii procedurii insolvenţei, se constată că ajungerea intimatei în această situaţie financiară nu s-a datorat unor încălcări ale obligaţiilor asumate prin contractul de finanţare, nefiind incidentă niciuna dintre situaţiile prevăzute la art. 14 alin. (2) din Anexa I la contract, sancţionate cu neeligibilitatea proiectului.

În contextul prezentat, reţinându-se că deschiderea procedurii de insolvenţă nu reprezintă prin ea însăşi o neregulă, în sensul art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, iar în cazul intimatei-reclamante nu s-au înregistrat nereguli de natură să prejudicieze bugetul Uniunii Europene şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora, în acord cu opinia exprimată de prima instanţă, se constată că demersul recurentei-pârâte de constatare a neregulii şi de stabilire a creanţei bugetare este nelegal, având drept consecinţă anularea actelor administrative contestate.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei civile nr. 38 din 4 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 noiembrie 2017.