Judicial transfer request rejected for failure to meet cumulative regulatory criteria; appeal dismissed as unfounded

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Hotărârea supusă controlului judiciar

Prin Hotărârea nr. 95 din 9 februarie 2017 a secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă cererea de transfer de la Judecătoria Buzău, la Judecătoria Sector 6 Bucureşti, Judecătoria Sector 5 Bucureşti, Judecătoria Sector 4 Bucureşti, Judecătoria Sector 3 Bucureşti Judecătoria Sector 2 Bucureşti sau Judecătoria Sector 1 Bucureşti, formulată de domnul judecător A.

Prin Hotărârea nr. 253 din 21 martie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă contestaţia formulată de domnul A., judecător la Judecătoria Buzău, împotriva Hotărârii secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 95 din 9 februarie 2017.

2. Motivele contestaţiei

La data de 26 aprilie 2017 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal contestaţia formulată A. care a solicitat, în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 253 din 21 martie 2017 şi a Hotărârii secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 95 din 09 februarie 2017, admiterea contestaţiei şi admiterea cererii sale de transfer la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

În motivarea căii de atac contestatorul arată:

I. Intimatul nu a răspuns criticilor expuse în contestaţia formulată ci s-a mulţumit să menţioneze cu titlu general că au fost respectate criteriile prevăzute de regulamentul privind transferul magistraţilor (HCSM nr. 193/2006). În acest sens a mai arătat că refuzul intimatului de a aproba transferul său constituie o manifestare a excesului de putere, hotărârile privind transferurile sunt lipsite de previzibilitate, iar pretinsa "situaţie dificilă" a Judecătoriei Buzău reprezintă motiv numai pentru respingerea cererilor sale de transfer, nu şi în cazul colegilor săi. În şedinţa de transferuri din luna octombrie 2016 au fost transferate trei colege la alte instanţe (dna judecător B., dna judecător C. şi dna judecător D.) fiind respinsă cererea sa, iar ulterior, cu ocazia sesiunii de transferuri din luna noiembrie 2016 secţia pentru judecători i-a respins din nou cererea cu motivaţia că persista aceeaşi situaţie dificilă la Judecătoria Buzău care a motivat limitarea la trei a numărului cererilor de transfer aprobate în sesiunea anterioară. Cu toate acestea, la sesiunea de transferuri din luna ianuarie 2017 secţia pentru judecători i-a respins din nou cererea, însă a admis cererile de transfer a altor doi colegi (dl. judecător E. şi dl. judecător F.).

De asemenea, deşi la sesiunea de transferuri din luna februarie 2017 secţia pentru judecători a apreciat că nu pot fi admise decât două cereri de transfer, respectiv cele ale judecătorilor E. şi F., la sesiunea următoare de transferuri, cea din luna martie 2017, intimatul a dispus din nou transferul unui judecător (dna G.) în condiţiile în care nu a apărut nici o modificare în schema de personal la Judecătoria Buzău în acesta perioadă, ceea ce arată ca raţionamentul expus cu ocazia precedentei sesiuni de transferuri care a dus la limitarea transferurilor la doar 2 a fost unul eronat.

Susţine că există un viciu şi în analiza oportunităţii cererii de transfer, de vreme ce la şedinţa de transferuri din luna februarie 2017 intimatul a limitat numărul judecătorilor transferaţi iar la următoarea intimatul a aprobat alte cereri de transfer fără a lua în considerare raţionamentul expus anterior. Totodată, daca la sesiunea de transferuri din luna februarie 2017 cererea de transfer a dnei G. a fost respinsă pentru motivul că nu va desfăşura in mod efectiv activitate de judecată, fiind în concediu de maternitate, la sesiunea de transferuri din luna martie cererea dnei judecător a fost admisă, deşi aceasta se afla încă in concediu de maternitate (pana in anul 2018)

Conform jurisprudenţei constante a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a instanţei supreme, oportunitatea (în care se traduce dreptul de apreciere al intimatului) este o dimensiune a legalităţii şi se subsumează acesteia. În acest sens, dreptul de apreciere al intimatului cu privire la vocaţia de transfer a reclamantului nu este unul discreţionar, ci acesta trebuie să se manifeste prin raportare la criterii obiective, cu păstrarea echilibrului între interesul personal şi interesul general şi nu ca o manifestare pur subiectivă care se traduce prin excesul de putere, astfel cum s-a întâmplat în cazul hotărârii contestate. Tot în acest sens arată că este imperios necesar ca intimatul să îşi respecte propria practică pentru a asigura hotărârilor o anumită predictibilitate.

Prin urmare, gestionarea resurselor umane este atributul exclusiv al intimatului, însă acesta nu îl poate exercita în mod arbitrar cu nesocotirea prevederilor regulamentare, a propriei practici în materie de transferuri şi interesului legitim al contestatorului de a fi transferat la instanţa în circumscripţia căreia are domiciliul.

II. Intimatul a refuzat să răspundă criticilor formulate cu privire la încălcarea prevederilor art. 2 alin. (5) coroborate cu art. 3 punctul 1 din HCSM nr. 193/2006, pentru aprobarea Regulamentului privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de. conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, menţionând că exced examinării obiectului solicitării formulate. În acest sens hotărârea contestată este nemotivată.

În fapt, în temeiul prevederilor art. 2 alin. (5) coroborate cu art. 3 punctul 1 din HCSM nr. 193/2006, secţia pentru judecători avea obligaţia să aibă în vedere situaţia resurselor umane existentă la Judecătoria Buzău la data şedinţei de transferuri. În acest sens, intimatul a refuzat să verifice veridicitatea informaţiilor furnizate de conducerea Judecătoriei Buzău în avizul negativ exprimat cu privire la situaţia personalului la această instanţă. Astfel, dacă ar fi verificat propriile evidente ar fi observat că judecătorul menţionat că s-ar afla în concediu medical prelungit a întrerupt acest concediu pentru a beneficia de prevederile Ordinului ministrului justiţiei nr. 219/C din 01.02.2017 (prin care s-a majorat valoarea de referinţă sectorială la care se raportează indemnizaţiile magistraţilor) şi se afla în activitate la data de 09.02.2017.

III. Intimatul a refuzat să ia în considerare criteriul prevăzut de Regulament (H.C.S.M. nr. 193/2006), respectiv disponibilitatea contestatorului de a activa în oricare dintre secţiile (civilă sau penală) Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti. în funcţie de necesităţile acesteia.

De asemenea, intimatul a reţinut în mod eronat că experienţa contestatorului este mai ales în materie civilă, deşi prin contestaţia adresată Plenului CSM a arătat că înainte de a fi numit judecător, a activat în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti timp de 1 an şi 6 luni (perioada iulie 2014 - ianuarie 2016). Prin urmare, experienţa sa este mai ales in materie penală şi nu în materie civilă, astfel cum în mod eronat a reţinut intimatul în hotărârea contestată, având în vedere că în materie penală a activat o perioadă de 1 an şi 6 luni iar în materie civilă doar 1 an.

IV. Intimatul nu a fost consecvent nici în ceea ce priveşte analiza volumului de activitate la Judecătoria Buzău. Astfel, dacă în hotărârea contestată s-a reţinut că volumul de activitate se situează în apropierea nivelului mediei naţionale şi nu se impune vacantarea decât a două posturi pentru a nu perturba activitatea instanţei, la următoarea sesiune de transferuri, intimatul a dispus transferul a încă unui judecător de la Judecătoria Buzău prin Hotărârea nr. 390 din 23 martie 2017 a secţiei pentru judecători a CSM) reţinând că "volumul de activitate la Judecătoria Buzău este inferior mediei naţionale, deşi sunt 12 posturi de judecător vacante". De asemenea, la sesiunea de transferuri din luna februarie 2017 cererea de transfer a dnei G. a fost respinsă pentru motivul că nu va desfăşura in mod efectiv activitate de judecată, fiind în concediu de maternitate şi suspendare de drept a activităţii, iar la următoarea sesiune de transferuri (luna martie) cererea dnei judecător a fost admisă, deşi se afla încă in concediu de maternitate (pana in anul 2018).

V. Intimatul nu a luat în considerare toate criteriile prevăzute de Regulament (HCSM nr. 193/2006) în special cele de natură subiectivă, vizând domiciliul contestatorului, împrejurarea că s-a stabilit în mun. Bucureşti încă din anul 2006 când a achiziţionat o locuinţă în capitală, că distanţa dintre mun. Bucureşti şi mun. Buzău este de 115 km, iar naveta îi aduce prejudicii vieţii private, în contextul în care fratele său, familia sa şi viitoarea soţie locuiesc în mun. Bucureşti.

În consecinţă, intimatul a exercitat dreptul de apreciere cu încălcarea dreptului contestatorului de a fi transferat la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti

În drept, invocă prevederile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, prevederile Hotărârii Consiliului Superior a Magistraturii nr. 193/2006, art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

3. Apărările formulate de Consiliul Superior al Magistraturii.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

La adoptarea hotărârii de respingere a cererii, secţia pentru judecători a reţinut, în esenţă, că la Judecătoriile Sectoarelor 6, 4, 3, 2 şi 1 din Bucureşti nu existau posturi de judecător efectiv vacante, apte de a fi ocupate în sesiunea de transferuri din februarie 2017.

În ceea ce priveşte Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, s-a reţinut, potrivit datelor statistice furnizate de direcţia de specialitate din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, existenţa unui singur post vacant, pentru care au fost formulate 16 cereri de transfer.

De asemenea, s-a reţinut, prin raportare la situaţia Judecătoriei Buzău, că de la această instanţă au fost formulate 5 cereri de transfer, că exista un număr mare de locuri vacante (6 posturi, ceea ce determina un grad de vacantare de 30%) şi că volumul de activitate al instanţei se situa în apropierea nivelului mediei naţionale, apreciind, în consecinţă, că nu este oportună încuviinţarea a mai mult de două cereri de transfer de la această instanţă.

Analizând cele 5 cereri de transfer formulate de următorii judecători de la Judecătoria Buzău: A., cu o vechime la instanţă de 1 an, E., cu o vechime la instanţă de 3 ani şi 1 lună, G., cu o vechime la instanţă de 3 ani şi 1 lună, F., cu o vechime la instanţă de 3 ani şi 1 lună. H., cu o vechime la instanţă de 1 an, şi ţinând cont şi de adresa nr. x/2017 a acestei judecătorii, care preciza că 2 judecători se află în concediu de creştere şi îngrijire copil, iar un alt judecător se află în concediu medical prelungit, secţia pentru judecători a încuviinţat cererile de transfer formulate judecătorii E. şi F. lonuţ, în considerarea vechimii mai mari a acestora la instanţă, a motivelor personale deosebite şi a posibilităţii de a funţiona efectiv la instanţele unde au solicitat transferul.

În analiza comparativă a cererilor de transfer formulate pentru Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, dar şi a cererilor de transfer formulate de judecătorii de la Judecătoria Buzău, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 3 din Regulament, şi la situaţia acestei instanţe, secţia pentru judecători a apreciat că nu este oportună aprobarea cererii de transfer formulate de domnul judecător A., având în vedere şi punctele de vedere exprimate de instanţele implicate în procedura transferului, în special cele comunicate de Curtea de Apel Ploieşti, Tribunalul Buzău şi Judecătoria Buzău, precum şi faptul că domnul judecător îşi desfăşura activitatea în cadrul unei secţii civile, în timp ce postul vacant existent la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti era alocat secţiei penale.

Contestaţia petentului, formulată potrivit dispoziţiilor art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare, a fost respinsă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 253 din 21.03.2017.

În motivarea hotărârii, Plenul a constatat că transferul nu poate fi privit ca un drept al magistratului, ci, astfel cum în mod constant au apreciat instanţa supremă, precum şi secţiile şi Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, transferul este privit ca o vocaţie a magistratului, analizarea cererilor de transfer făcându-se în raport de criteriile regulamentare, cu păstrarea echilibrului între interesul de ordin personal al solicitantului şi interesul general al bunei funcţionări a instanţelor şi parchetelor.

Cu privire la afirmaţiile contestatorului privind transferul a 5 colegi judecători de la Judecătoria Buzău în luna octombrie 2016 şi luna ianuarie 2017, în condiţiile în care cererile acestuia au fost respinse, inclusiv în alte sesiuni de transfer, precum şi ignorarea disponibilităţii sale de a activa în cadrul oricărei secţii a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, Plenul a reamintit că, astfel cum a arătat şi în alte contestaţii formulate de domnul judecător, potrivit practicii constante a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători a analizat solicitarea având în vedere, în mod cumulativ, toate criteriile prevăzute art. 3 din Regulament, precum şi punctele de vedere exprimate de instanţele implicate în soluţionarea cererii de transfer, chiar dacă acestea nu erau prezentate in extenso, soluţia adoptată fiind de natură a menţine un echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească, în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei, buna desfăşurare a activităţii instanţelor şi interesul legitim privat al magistraţilor care adresează solicitări către Consiliu.

În legătură cu cele expuse, Plenul a apreciat că în mod corect secţia pentru judecători a reţinut că experienţa domnului judecător este mai ales în materie civilă, faţă de necesităţile Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti (locul vacant de la această instanţă fiind alocat secţiei penale), reamintind că fiecare cerere de transfer este soluţionată în temeiul împrejurărilor concrete, în acord cu criteriile prevăzute de art. 3 din Regulament şi cu necesităţile de personal care să menţină buna funcţionare a instanţelor, orice criteriu enumerat de art. 3 din Regulament fiind supus cerinţei coroborării şi cu alte criterii generale, cum ar fi situaţia existentă la instanţa de la care se solicită transferul, astfel încât prin admiterea cererii de transfer să nu fie afectată buna funcţionare a acesteia.

Intimatul a mai arătat că normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie, fără a crea în mod automat un drept absolut al solicitantului, iar cererea de transfer se analizează de Consiliul Superior al Magistraturii luând în discuţie un complex de factori obiectivi şi subiectivi, care trebuie priviţi împreună, astfel că adoptarea unor soluţii diferite reprezintă o consecinţă atât a dinamicii resurselor umane, cât şi a unor situaţii de fapt specifice fiecărei sesiuni de transferuri în parte.

În ceea ce priveşte susţinerile contestatorului potrivit cărora în pofida situaţiei Judecătoriei Buzău s-au aprobat cereri de transfer de la Judecătoria Buzău şi în alte sesiuni de transfer, au fost apreciate de intimat ca neîntemeiate, deoarece la adoptarea soluţiilor, Secţiile pentru judecători/procurori au în vedere situaţia existentă la momentul analizării respectivelor solicitări de transfer, prin prisma tuturor criteriilor regulamentare.

În această ordine de idei intimatul a conchis că analiza cererii de transfer ce a condus la luarea hotărârilor contestate a avut la bază criterii cum sunt volumul de activitate al instanţelor implicate, dificultăţile de ocupare a posturilor la acestea, experienţa profesională, continuitatea şi stabilitatea magistraţilor la instanţele de la care au solicitat transferul, dar şi motivele de ordin personal.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Analizând hotărârile atacate, prin prisma criticilor formulate de contestator, a apărărilor intimatului şi în raport de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este nefondată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Contestaţia, formulată în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, priveşte Hotărârea nr. 253 din 21 martie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Hotărârii nr. 95/2017 a secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii privind respingerea cererii de transfer de la Judecătoria Buzău la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

Înalta Curte reţine că transferul judecătorilor şi procurorilor este reglementat de art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, transferul judecătorilor şi procurorilor se aprobă, la cererea celor în cauză, de Consiliul Superior al Magistraturii.

Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii reglementează criteriile care se au în vedere la aprobarea cererii de transfer.

Astfel, conform art. 3 din Regulament, la soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor şi procurorilor la alte instanţe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii: volumul de activitate al instanţei sau parchetului de la care se solicită şi la care se solicită transferul; numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele ori parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora; vechimea efectivă în funcţia de judecător sau procuror; vechimea la instanţa sau parchetul de la care se solicită transferul; vechimea în gradul aferent instanţei, respectiv parchetului la care se solicită transferul; specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei/completului corespunzător specializării, precum şi disponibilitatea de a activa în alte secţii/complete decât cele corespunzătoare specializării ale instanţei/parchetului la care solicită transferul, în raport cu cerinţele acesteia; domiciliul solicitantului; locul de muncă al soţului sau soţiei; distanţa dintre domiciliul şi sediul instanţei sau parchetului la care funcţionează judecătorul ori procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia; starea de sănătate şi situaţia familială.

Înalta Curte apreciază că, în raport de criteriile cuprinse limitativ în prevederile art. 3 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Consiliului Superior al Magistraturii, criticile contestatorului împotriva Hotărârii nr. 253 din 21.02 2017 nu sunt întemeiate.

Contrar susţinerilor contestatorului şi în acord cu apărările intimatului, Înalta Curte constată că cererea de transfer a fost analizată de către secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a CSM, intimatul pronunţând o decizie corectă şi faţă de contestaţia formulată, în condiţii de legalitate şi oportunitate raportat la circumstanţele concrete ale cererii de transfer, menită să asigure un echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat al contestatorului.

De asemenea, hotărârile atacate sunt motivate, astfel încât să garanteze legalitatea, oportunitatea şi previzibilitatea soluţiei adoptate, iar lipsa unui răspuns detaliat la fiecare critică nu echivalează cu nemotivarea hotărârii.

Nu se poate reţine excesul de putere, în sensul definiţiei date acestei noţiuni prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, hotărârile fiind adoptate în temeiul competenţelor legale conferite intimatului prin dispoziţiile art. 60 din Legea nr. 303/2004, acesta exercitându-şi dreptul de apreciere cu respectarea prevederilor art. 2 şi 3 din Regulament. Analiza criteriilor s-a efectuat în baza circumstanţelor concrete sesiunii de transfer din luna februarie 2017, vizând, astfel cum rezultă din motivarea hotărârilor atacate, situaţia posturilor vacante la instanţele implicate, încărcătura pe judecător la aceste instanţe, vechimea solicitanţilor în funcţia de judecător şi la instanţa de la care solicită transferul, la care se adaugă motivele de ordin personal şi profesional.

Astfel, respingerea cererii de transfer la Judecătoria Sectorului 5 a fost motivată cu existenţa unui singur post vacant la această instanţă, pentru care au fost formulate 16 cereri de transfer, dar şi prin raportare la situaţia Judecătoriei Buzău, unde 6 posturi erau vacante (cu grad de vacantare de 30%), volumul de activitate al instanţei se situa în apropierea mediei naţionale şi au fost formulate 5 cereri de transfer. Efectuând analiza comparativă a cererilor de transfer formulate de judecătorii de la Judecătoria Buzău, s-a arătat că nu este oportună încuviinţarea a mai mult de două cereri de transfer de la această instanţă, c-a urmare s-au încuviinţat cererile formulate de judecătorii E. şi F. în considerarea vechimii mai mari a acestora la instanţă, a motivelor personale deosebite şi a posibilităţii de a funcţiona la instanţele unde au solicitat transferul. În acest context, a fost avută în vedere şi poziţia instanţelor implicate în procedura transferului, precum şi faptul că activitatea contestatorului a fost desfăşurată la secţia civilă, în timp ce postul vacant în care s-a solicitat transferul era alocat secţiei penale.

Aşa fiind, concluzia la care a ajuns secţia pentru judecători reprezintă o aplicare judicioasă a criteriilor regulamentare şi se încadrează în marja de apreciere pe care o deţine în exercitarea competenţelor sale, măsura fiind de natură a menţine un echilibru între interesul public- buna desfăşurare a activităţii instanţelor- şi interesul legitim privat al magistraţilor.

În legătură cu argumentele arătate prin contestaţie, Înalta Curte împărtăşeşte considerentele Plenului, reţinute prin hotărârea de soluţionare a acesteia, în sensul că aplicarea concomitentă a criteriilor regulamentare cu ocazia soluţionării cererilor de transfer, cu observarea avizelor date de instanţele implicate de transfer, au menirea de a asigura un just echilibru între buna desfăşurare a activităţii instanţelor şi interesul legitim privat al magistraţilor, iar importanţa care se atribuie unor situaţii sau împrejurări de fapt este rezultatul coroborării tuturor criteriilor în scopul gestionării eficiente a resurselor umane şi buna desfăşurare a activităţii instanţelor de judecată. În concret, legalitatea soluţionării cererii de transfer trebuie stabilită prin raportare la modul de aplicare a criteriilor în situaţia existentă într-o anumită sesiune de transfer, iar nu raportat la situaţiile specifice altor sesiuni de transfer.

1. Referitor la critica conform căreia Consiliului Superior al Magistraturii avea de a verifica exactitatea datelor cuprinse în avizele comunicate de către instanţele implicate în soluţionarea cererilor de transfer, Înalta Curte reţine că asemenea obligaţie nu este prevăzută de normele regulamentare, iar datele/punctele de vedere cuprinse în referatul Direcţiei de specialitate a Consiliului Superior al Magistraturii, deşi sunt avute în vedere la soluţionarea cererilor de transfer, nu au caracterul unor avize conforme.

2. Sunt neîntemeiate şi criticile privind refuzul intimatului de a răspunde criticilor contestatorului cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 2 alin. (5) coroborate cu art. 3 pct. 1 din Regulament.

Dispoziţiile evocate au fost respectate, iar hotărârea de soluţionare a contestaţiei face referiri explicite atât cu privire la importanţa referatului întocmit de către direcţia de specialitate din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, ce atestă datele relevante cu privire la situaţia instanţelor implicate în procedura de transfer, precum şi la datele referitoare la cariera şi motivele profesionale şi personale ale solicitanţilor care au fost luate în considerare, evidenţiind, cu privire la importanţa avizelor, că acestea nu conduc automat la admiterea sau respingerea unei cereri de transfer, întrucât au un rol orientativ pe care secţia corespunzătoare îl are în vedere, în scopul de a asigura buna funcţionare a instanţelor, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor regulamentare.

3. Nu este întemeiată nici critica referitoare la faptul că intimatul a refuzat să ia în considerare criteriul prevăzut de Regulament referitor la disponibilitatea de a activa la oricare dintre secţiile civilă sau penală a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Criteriile privitoare la specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei/completului corespunzător specializării, precum şi disponibilitatea de a activa în alte secţii/complete decât cele corespunzătoare specializării instanţei/parchetului la care solicită transferul, în raport cu cerinţele acesteia, nu pot fi privite în mod izolat, fără a fi coroborate şi cu celelalte criterii prevăzute de Regulament, astfel că cererea de transfer a contestatorului nu putea primi o soluţionare favorabilă exclusiv prin prisma manifestării intenţiei sale de funcţiona şi la o altă secţie, de o altă specializare faţă de specializarea pe care acesta o avea în cadrul Judecătoriei Buzău. În această ordine de idei, nu se poate reţine că cerinţele cum ar fi disponibilitatea sau experienţa profesională a contestatorului, în balanţă cu aprecierea nevoilor de personal al instanţelor aflate în conflict, ar fi fost nesocotite sau greşit evaluate de către intimat.

Este adevărat că, pe lângă celelalte considerente care au condus secţia pentru judecători la respingerea cererii de transfer a contestatorului (situaţia Judecătoriei Buzău, numărul mare de cereri de transfer formulate de judecători de la această instanţă, vechimea la instanţă, motivele personale invocate de fiecare dintre aceştia etc.) s-a avut în vedere şi faptul că domnul judecător îşi desfăşura activitatea în materie civilă la instanţa de unde solicita transferul, în timp ce necesităţile Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti impuneau ocuparea unui loc în cadrul secţiei penale a acestei instanţe, iar experienţa domnului judecător în materie penală fusese acumulată în perioada în care acesta a funcţionat ca procuror (stagiar).

4. Înalta Curte nu împărtăşeşte opinia contestatorului, în sensul că analizarea volumului de activitate a Judecătoriei Buzău în sesiunea de transferuri din 09.02.2017 denotă inconsecvenţă faţă de cele reţinute în sesiunea următoare la analizarea cererilor de transfer (februarie şi martie 2017).

Deşi s-a reţinut la fiecare dintre sesiunile de transfer situaţia dificilă a acestei instanţe, pentru asigurarea echilibrului între interesul general determinat de buna funcţionare a instanţei şi interesele personale ale solicitanţilor, în analiza coroborată a criteriilor instituite de art. 3 din Regulament, secţia de judecători a limitat numărul cererilor de transfer şi a încuviinţat acele cereri care se impuneau a fi admise, în detrimentul solicitărilor contestatorului, fără ca aceasta să echivaleze cu inconsecvenţa în luarea măsurilor.

5. Referitor la critica în sensul că nu s-ar fi luat în considerare toate criteriile prevăzute de Regulament, în special cele vizând domiciliul contestatorului, distanţa dintre localitatea de domiciliu şi sediul instanţei unde funcţionează şi posibilitatea de navetă, Înalta Curte apreciază, de asemenea, că este nefondată.

Din modul de reglementare a criteriilor enumerate de articolul 3 din Regulament rezultă că la soluţionarea cererilor de transfer se au în vedere şi cele care vizează domiciliul solicitantului, distanta dintre domiciliul şi sediul instanţei la care funcţionează judecătorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia, însă aceste criterii, în analiza comparativă a tuturor cererilor de transfer, trebuie coroborate cu toate celelalte criterii obiective şi subiective.

Prin urmare, fiecare dintre criteriile prevăzute de art. 3 din Regulament nu constituie prin el însuşi motiv determinant în admiterea transferului, fiind necesară analizarea lor concomitentă şi coroborată, astfel încât să se asigure, în primul rând, buna funcţionare a instanţelor de la care şi respectiv la care se solicită transferul.

Contrar susţinerilor contestatorului, având în vedere şi jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu se putea acorda prioritate criteriilor regulamentare privind motivele personale, cu ignorarea celorlalte criterii obiective, deoarece acestea trebuie avute în vedere simultan, nefiind prestabilită o ordine, cu menţiunea că aceste criterii sunt analizate în comparaţie cu motivele personale invocate de fiecare dintre titularii cererilor de transfer, după analiza condiţiilor de legalitate şi oportunitate şi în raport de circumstanţele concrete pentru fiecare petent.

Faţă de cele reţinute, apreciind că Hotărârea nr. 253 din 21.03.2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost motivată cu respectarea criteriilor legale şi nu poate fi apreciată ca fiind discreţionară, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Hotărârii nr. 253 din 21 martie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 octombrie 2017.