Challenge to county transport route license attribution: validity of rescheduled bidding procedures and non-imperative nature of 90-day notice planning deadlines

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată de A. S.R.L., înregistrată la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC) sub nr. x din 23 decembrie 2013, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, contestatoarea a solicitat următoarele:

1. Anularea licitaţiei pentru Judeţul Iaşi în ceea ce priveşte serviciile publice judeţene de transport în comun, sau numai pentru Traseul 55, laşi-Bosia-Ungheni.

2 Suspendarea procedurii de atribuire a licenţei de transport pentru Traseul 55 Iaşi-Bosia-Ungheni, până la soluţionarea contestaţiei în vederea evitării prejudicierii sale iminente, la acest moment fiind operatori activi pe acest traseu.

2. Aplicarea normelor imperative ale:

- art. 256<SUP>1</SUP>,, alin. (3), din O.U.G. 34/2006 " . . . . . . . . . .autoritatea contractantă poate adopta orice măsuri pe care le consideră necesare pentru remedierea pretinsei încălcări, inclusiv suspendarea procedurii de atribuire sau revocarea unui act emis în cadrul respectivei proceduri."

- art. 256<SUP>3</SUP>,, alin. (3), din O.U.G. 34/2006 " . . . . . . . . . .autoritatea contractantă are dreptul de a încheia contractul numai după comunicarea deciziei C.N.S.C."

- art. 256<SUP>3</SUP>,, alin. (4), din O.U.G. 34/2006 "... contractul încheiat cu nerespectarea prevederilor aliniatului 3, este lovit de nulitate absolută", în sensul suspendării procedurii de atribuire şi revocarea emiterii licenţei de operator de transport de către ARR, pe traseul 55 laşi-Bosia-Ungheni (23 km), pentru B. S.R.L., dând în acest sens putere legală art. 256<SUP>3</SUP>,, alin. (3), din O.U.G. 34/2006 modificată.

3. Constatarea şi ulterior declararea sa drept câştigătoare a licitaţiei, având în vedere că pe Traseul 55, Iaşi- Bosia-Ungheni, a licitat şi depus oferta legal valabil, cumulând un număr de 57 de puncte.

(Eroarea de numerotare a capetelor de cerere nu va fi îndreptată, întrucât se va face referire în continuare la capătul 3 din cerere, astfel cum l-a formulat contestatoarea A. S.R.L..)

În drept au fost invocate prevederile din H.G. nr. 925/2006 completată şi cele ale art. 255, alin. (1), art. 255, alin. (2), lit. a) şi b), art. 256<SUP>1</SUP>,, alin. (3), art. 256<SUP>3</SUP>,, alin. (3), (4) şi 5 şi art. 270 din O.U.G. nr. 34/2006

Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP) a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei ca inadmisibilă, iar în subsidiar, să se constate că Ministerul nu are calitate procesuală pasivă.

Prin Decizia nr. 104/C2/5655 din 15.01.2014, Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, cu motivarea, în esenţă, că prevederile O.U.G. nr. 34/2006 nu sunt aplicabile în cazul de faţă, întrucât procedura de atribuire publică a unui traseu judeţean nu implică încheierea unui contract din categoria celor prevăzute la art. 3 lit. f), g), h) din acest act normativ.

La primul termen de judecată, la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta A. S.R.L. a formulat cerere de completare a acţiunii iniţiale, arătând că înţelege să se judece atât cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, cât şi cu Agenţia pentru Agenda Digitală a României (fost Centrul Naţional pentru Managementul Societăţii Informaţionale), Consiliul Judeţean Iaşi şi cu Autoritatea Rutieră Română.

Reclamanta a precizat capetele de cerere pe care înţelege să le supună atenţiei instanţei ca fiind următoarele:

1) Anularea adresei nr. x din 28 noiembrie 2013, prin care s-a dispus reluarea unei proceduri aflate deja în curs;

2) Anularea procedurilor de atribuire a traseului judeţean nr. 55 (laşi-Bosia-Ungheni), proceduri gestionate de CNMSI;

3) Anularea adresei nr. x din 19 decembrie 2013 a Comisiei paritare constituite la nivelul Consiliului Judeţean Iaşi, adresă ce conţine propunerea de atribuire a traseului judeţean nr. 55;

4) Anularea H. C. J. Iaşi nr. 433/20.12.2013, prin care s-a dispus atribuirea traseului judeţean nr. 55 (laşi-Bosia-Ungheni) unei alte firme de transport, cu un scor mult inferior celui obţinut de reclamantă;

5) Reluarea procedurilor de atribuire a traseului judeţean nr. 55, cu respectarea principiului legalităţii şi a principiului transparenţei, care ar trebui să guverneze asemenea proceduri.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2908 din 29 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtul Consiliul Judeţean Iaşi; a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia lipsei de interes a reclamantului, invocată de pârâtul Consiliul Judeţean Iaşi; a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Consiliul Judeţean Iaşi; a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâta Agenţia pentru Agenda Digitală a României. Instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâta Autoritatea Rutieră Română; a respins acţiunea în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Consiliul Judeţean Iaşi; a respins, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâta B. S.R.L., cu privire la capetele de cerere având ca obiect anularea adresei nr. x din 28 noiembrie 2013 şi anularea procedurii de atribuire.

A fost admisă excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâta B. S.R.L. cu privire la cererea de anulare a adresei Comisiei paritare Iaşi nr. x din 19 decembrie 2013 şi a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de anulare a adresei Comisiei paritare Iaşi nr. x din 19 decembrie 2013.

A fost admisă excepţia lipsei de obiect a cererii de suspendare a procedurii de atribuire şi, prin urmare, a fost respinsă ca lipsită de obiect cererea de suspendare a procedurii de atribuire.

Instanţa a respins în rest acţiunea reclamantei A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Autoritatea Rutieră Română, Agenţia pentru Agenda Digitală a României, B. S.R.L., şi Consiliul Judeţean Iaşi, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta A. S.R.L, criticând ca nelegală şi netemeinică hotărârea atacată.

Recurenta a invocat motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., republicat.

A fost prezentată pe larg situaţia de fapt a cauzei şi s-a susţinut că procedura de atribuire a fost defectuoasă sub aspectul nerespectării dispoziţiilor art. 19 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 92/2007, întrucât autoritatea publică organizatoare avea obligaţia să "asigure un tratament egal şi nediscriminatoriu pentru toţi operatorii de transport rutier şi transportatorii autorizaţi", precum şi "să asigure accesul operatorilor de transport rutier şi transportatorilor autorizaţi pentru realizarea serviciilor de transport public local într-un mediu concurenţial transparent."

A mai arătat recurenta că nu au fost respectate dispoziţiile art. 21 alin. (1) lit. a) din Anexa 1 a Ordinului Ministrului Internelor şi Reformei Administrative nr. 353/2007, de aprobare a Normelor de aplicare a Legii nr. 92/2007, potrivit cărora "datele la care au loc şedinţele de atribuire se vor stabili cu 90 de zile înainte de expirarea valabilităţii programului de transport." S-a menţionat că ultima zi pentru stabilirea datei la care urma să aibă loc şedinţa de atribuire era 2.10.2013 şi nicidecum 28.11.2013.

Recurenta a susţinut că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că acest termen de 90 de zile nu are un caracter imperativ, atâta vreme cât nu s-a stabilit o sancţiune pentru nerespectarea sa, iar stabilirea unui termen mai redus nu poate conduce automat la anularea procedurii, ci doar în condiţiile în care unul dintre participanţi dovedeşte că a suferit vreo vătămare, arătând aceasta că i-a fost produsă o vătămare prin imposibilitatea participării la procedura de atribuire.

De asemenea, recurenta a învederat că nu a fost respectat termenul de minim 5 zile între cele două licitaţii, acestea fiind practic suprapuse, prima perioadă stabilită pentru depunerea ofertelor fiind 27.11.2013 - 02.12.2013, iar a doua 02.12.2013 - 07.12.2013.

Consideră recurenta că intimatul MDRAP ar fi trebuit să acorde un termen după data de 13.12.2013, ori să ia în considerare oferta valabilă depusă în prima perioadă şi pentru a doua perioadă, ofertă aptă să fie câştigătoare, cumulând cel mai mare punctaj.

A mai criticat recurenta soluţia instanţei de fond şi în legătură cu reţinerile privind obligativitatea sa de a verifica site-ul de licitaţie, pentru a fi la curent cu modificările survenite.

În privinţa renunţării la judecata capătului de cerere privind desemnarea sa ca şi câştigătoare, susţine recurenta că o astfel de manifestare de voinţă nu a avut loc, iar nereluarea acestui petit în cererea completatoare nu înseamnă că a revenit asupra pretenţiei solicitate iniţial în respectivul petit.

În privinţa motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., arată recurenta că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, fără însă a dezvolta asupra acestui aspect.

3. Apărările intimatei

3.1 Prin întâmpinarea depusă la dosar la filele 30-34, intimatul MDRAP a solicitat respingerea recursului ca nemotivat, iar în măsura în care se va trece peste această excepţie, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei atacate.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, a arătat intimatul că susţinerile în fapt din cuprinsul petiţiei de recurs nu se circumscriu niciunuia dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar pentru solicitarea de respingere a recursului ca nefondat a făcut trimitere intimatul la toate apărările cuprinse în întâmpinarea depusă la dosarul de fond.

3.2 Prin întâmpinarea depusă la dosar la filele 44-47, intimata Autoritatea Rutieră Română (ARR) a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei atacate, arătând că, în ceea ce o priveşte, instanţa de fond a admis în mod corect excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa în raport de obiectul acţiunii deduse judecăţii.

În privinţa soluţiei pronunţate pe fondul cauzei, a arătata intimata ARR că în mod corect a reţinut prima instanţă că nu sunt întemeiate susţinerile reclamantei privind încălcarea dispoziţiilor art. 19 alin. (1), lit. a) şi b) din Legea nr. 92/2007, iar împrejurarea invocată de societatea A. S.R.L. îi este imputabilă acesteia exclusiv, pentru că nu a urmărit calendarul licitaţiei şi nu a depus oferta pentru atribuirea din data de 18.12.2013.

Totodată, a mai arătat intimata ARR că nu există nicio obligaţie în sarcina Agenţiei pentru Agenda Digitală a României (AADR) de a anunţa MDRAP că un operator a depus oferta în cadrul şedinţei de atribuire din 13.12.2013, iar această ofertă nu putea fi considerată valabilă pentru licitaţia din data de 18.12.2013, întrucât anularea procedurii de atribuire programată pentru data de 13.12.2013 a presupus neluarea în considerare a niciunei oferte depuse în cadrul respectivei proceduri.

Cu privire la termenul de 90 de zile prevăzut de dispoziţiile art. 21 alin. (1) lit. a) din Anexa 1 a Ordinului MIRA nr. 353/2007, a considerat intimata ARR că acesta nu are un caracter imperativ, nefiind prevăzută nicio sancţiune pentru nerespectarea sa.

În referire la criticile recurentei privind renunţarea sa la capătul de cerere privind desemnarea societăţii respective ca şi câştigătoare a atribuirii, susţine intimata ARR că se încearcă inducerea în eroare a instanţei de recurs, în condiţiile în care reclamanta şi-a modificat şi precizat acţiunea în faţa instanţei de fond, fapt pentru care Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că "în cuprinsul cererii modificatoare nu a mai fost formulat acest capăt de cerere, astfel că nu se mai impune punerea în discuţie a acestui aspect, împrejurare cu care părţile au fost de acord."

3.3 Prin întâmpinarea depusă la filele 49-51, intimatul Consiliul Judeţean Iaşi a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esenţă, că nu au fost încălcate prevederile art. 19 alin. (1), lit. a) şi b) din Legea nr. 92/2007, fiind respectat tratamentul egal şi discreţionar, concurenţial şi transparent pentru ofertanţii din procedura de licitaţie.

Totodată, a susţinut intimatul că nu este atributul consiliilor judeţene să stabilească zilele la care au loc şedinţele de atribuire a licenţelor de traseu, aceste date fiind fixate după introducerea în aplicaţia electronică a mai multor elemente necesare pentru realizarea unei licitaţii unitare, în care se calculează punctajul fiecărui ofertant pe baza tuturor acestor date.

3.4 Prin întâmpinarea depusă la dosar la filele 55-59, intimata Agenţia pentru Agenda Digitală a României (AADR) a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că şedinţa de atribuire din data de 13.12.2013 a fost anulată de către MDRAP, acest lucru fiind adus la cunoştinţa operatorilor de transport încă din data de 28.11.2013 prin adresa din 28 noiembrie 2013, că intimata în cauză nu face parte din comisia paritară organizată conform art. 19 din Ordinul MIRA nr. 353/2007, iar pe site-ul propriu al acestei instituţii (AADR) s-a publicat la data de 28.11.2013 anunţul de anulare a şedinţei de atribuire din data de 13.12.2013, organizatorul licitaţiei fiind intimatul MDRAP.

A concluzionat intimata în sensul că pe întreaga perioadă de desfăşurare a procedurii de atribuire licenţe de traseu s-a asigurat tratamentul egal şi nediscriminatoriu pentru toţi operatorii de transport şi s-a asigurat accesul acestora la un mediu concurenţial transparent, recurenta reclamantă având obligaţia de a urmări desfăşurarea procedurii de atribuire pe tot parcursul acesteia.

4. Procedura de soluţionare a recursului

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 30.03.2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 28.09.2016 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2 Soluţia instanţei de recurs

Examinând recursul în raport de criticile formulate şi de motivele de casare invocate, Înalta Curte reţine caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:

4.2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Recurenta A. S.R.L. a criticat sentinţa primei instanţe în privinţa soluţiei date asupra fondului cauzei, criticile formulate în calea de atac fiind încadrate, prin raportul întocmit în procedura de filtru, în motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

O primă critică a recurentei a vizat, în opinia sa, nereţinerea în hotărârea atacată a încălcării prevederilor art. 19 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 92/2007, potrivit cărora autoritatea publică organizatoare a procedurii de atribuire a licenţelor de traseu avea obligaţia "să asigure un tratament egal şi nediscriminatoriu pentru toţi operatorii de transport rutier şi transportatorii autorizaţi", precum şi să "asigure accesul operatorilor de transport rutier şi transportatorilor autorizaţi pentru realizarea serviciilor de transport public local într-un mediu concurenţial şi transparent."

Fără a relua desfăşurarea faptelor expuse cronologic de prima instanţă, se observă în calea controlului judiciar că invocarea de către recurentă a unei încălcări legale se fundamentează pe o premisă falsă, ce nu poate fi validată.

Depunerea unei oferte de către un operator de transport pentru participarea acestuia la procedura de atribuire a unei licenţe de traseu nu îl absolvă de lipsa oricărei diligenţe în a urmări modalitatea de desfăşurare a licitaţiei şi de a se informa în legătură cu eventualele modificări ce pot surveni faţă de anunţul iniţial.

Înalta Curte reţine că obligaţiile ce reveneau operatorului sistemului informatic de atribuire electronică în transporturi, adică intimatei AADR, erau cele de publicare pe site-ul www.autorizaţii.ro a modificărilor apărute în calendarul procedurii de licitaţie, conform datelor transmise de către intimatul MDRAP prin adresa din 2 noiembrie 2013 către toate instituţiile publice implicate în organizarea noii şedinţe de atribuire a licenţelor de traseu. Înscrisurile depuse la dosar (extrase de pe site-urile instituţiilor intimate) relevă că prin mijloace informatice s-a adus la cunoştinţă publică anularea şedinţei de atribuire din 13.12.2013 şi s-a publicat noul calendar pentru următoarea şedinţă de atribuire stabilită pentru data de 18.12.2013, orice persoană interesată putând să acceseze aceste informaţii.

Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor legale pe care recurenta le-a considerat încălcate, autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a asigura un tratament egal şi nediscriminatoriu, precum şi un mediu concurenţial şi transparent pentru toţi operatorii de transport rutier şi transportatorii autorizaţi, ceea ce s-a şi realizat în succesiunea temporală a faptelor care au generat pretinsa vătămare a recurentei reclamante.

Astfel, se reţine că modul în care au fost comunicate informaţiile referitoare la anularea primei proceduri de atribuire a licenţelor de traseu şi publicarea datelor stabilite în calendarul propus pentru cea de-a doua şedinţă de atribuire, din ziua de 18.12.2013, este de natură să asigure respectarea obligaţiilor impuse în sarcina instituţiilor implicate în organizarea licitaţiilor pentru atribuirea electronică a traseelor naţionale din programele de transport.

Nici un text de lege nu consacră obligaţia intimatul MDRAP sau a unui alt intimat dintre cei chemaţi în judecată de recurenta reclamantă A. S.R.L. de a o notifica pe aceasta în legătură cu anularea primei licitaţii, la fel cum nici obligaţia operatorului sistemului informatic de atribuire electronică în transporturi (AADR) de a notifica intimatul MADRP despre existenţa unei oferte depuse pentru prima procedură de atribuire, ce a fost anulată, nu este consacrată de vreo normă juridică.

O altă critică a recurentei a vizat încălcarea, în procedura de atribuire a licenţelor de traseu, a prevederilor art. 21 alin. (1) lit. a) din Anexa la Ordinul MIRA nr. 353/2007, potrivit căruia " datele la care au loc şedinţele de atribuire se vor stabili cu 90 de zile înainte de expirarea valabilităţii programului de transport ", încălcare ce nu a fost reţinută de către prima instanţă în cuprinsul sentinţei pronunţate de aceasta.

Se observă că norma suscitată nu prevede nicio sancţiune în ipoteza nerespectării acesteia, sancţiunea nulităţii putând opera doar sub rezerva dovedirii unei vătămări produse prin nerespectarea acestui termen.

Însă, astfel cum se deduce din întreaga economie a prevederilor art. 21 din Anexa 1 la Ordinul MIRA nr. 353/2007, ceea ce prezintă relevanţă pentru operatorii de transport rutier este asigurarea dreptului acestora de a depune ofertele lor în intervalul prevăzut de alin. (4), nerespectarea acestui interval putând determina o vătămare a drepturilor lor de a participa la licitaţia organizată pentru atribuirea traseelor cuprinse în programele de transport judeţene.

Deşi recurenta reclamantă a invocat o vătămare ce i-a fost produsă prin imposibilitatea participării sale la procedura de atribuire, Înalta Curte reţine că nu a fost dovedită prin nici un mijloc de probă o astfel de împiedicare reală de a lua cunoştinţă de noua perioadă de depunere a ofertelor pentru şedinţa de atribuire fixată în data de 18.12.2013.

În aceste condiţii, nu se poate reţine nelegalitatea procedurii de atribuire pe care recurenta reclamantă o contestă, chestiunea nerespectării termenului de 90 de zile neavând ca efect anularea acestei proceduri.

O altă alegaţie a recurentei reclamante în motivarea căii de atac declarate a fost cea referitoare la nerespectarea unui termen de 5 zile prevăzut de legislaţia în vigoare, în opinia societăţii A. S.R.L. existând o suprapunere a perioadei de depunere a ofertelor.

Şi această critică are un caracter neîntemeiat, cât timp, astfel cum reiese din actele depuse la dosar, o primă procedură de atribuire s-a anulat, fiind fixată o altă dată pentru o nouă procedură de atribuire, la care recurenta reclamantă nu a participat, din motive de ţin de propria sa conduită, fără a exista o suprapunere de termene pentru depunerea ofertelor, cum s-a interpretat de către societatea A. S.R.L. În aceste condiţii, reţine Înalta Curte că nu există nicio dispoziţie legală contrată care să sancţioneze stabilirea unui nou interval de timp pentru depunerea ofertelor, în condiţiile în care data fixată pentru o primă şedinţă de atribuire, din motive obiective, dovedite în cauză, nu a mai putut fi menţinută, fiind necesară decalarea procedurii pentru un moment ulterior, adus la cunoştinţa publică prin mijloace de informare adecvate şi suficiente.

O ultimă critică a recurentei în calea de atac declarată a fost cea referitoare la soluţia primei instanţe de a lăsa neanalizată solicitarea sa de desemnare drept câştigătoare a licitaţiei, având 57 de puncte, formulată în petitul nr. 3 al cererii de chemare în judecată iniţiale.

Observând însă parcursul procedural al acestui dosar, reţine instanţa de control judiciar că, după declinarea cauzei spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a formulat o cerere de completare a cererii iniţiale, prin care a chemat în judecată şi alţi pârâţi şi a precizat capetele de cerere ce au format obiectul judecăţii.

Soluţia primei instanţe este una corectă, în condiţiile în care partea, prin notele de concluzii depuse la filele 163-169 din dosarul de fond, solicită admiterea cererii sale de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată şi completată, enumerând capetele de cerere a căror dezlegare pe fond a solicitat-o primei instanţe, între acestea neregăsindu-se şi petitul 3 din cererea iniţială.

În referire la acest capăt de cerere, intimatul Consiliul Judeţean Iaşi a invocat excepţia inadmisibilităţii, antamată la termenul de judecată din data de 22 octombrie 2014, consemnându-se în încheierea de şedinţă de la acea dată astfel: "…având în vedere că acest capăt de cerere nu se mai regăseşte în cererea precizatoare, reclamantul, prin avocat, arată că nu se mai impune a fi discutată excepţia inadmisibilităţii", iar Curtea a dispus că "nu se mai impune punerea în discuţie a acestei excepţii, întrucât "ulterior reclamanta şi-a precizat acţiunea, în cuprinsul cererii modificatoare nemaifiind formulat acest capăt de cerere."

În aceste condiţii nu poate fi primită critica recurentei reclamante privind soluţia greşită a primei instanţe asupra acestui capăt de cerere, în condiţiile în care precizările asupra acţiunii deduse judecăţii au fost formulate de apărătorul ales al părţii, nefiind în discuţie o renunţare la judecată, ci doar precizarea obiectului cererii de chemare în judecată, pentru care nu era necesară însuşirea acestui act de către reprezentantul legal al societăţii A. S.R.L.

4.2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, urmând a menţine ca legală şi temeinică sentinţa civilă nr. 2908 din 29 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2908 din 29 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2016.