Appeal admitted; EU funds recovery upheld against company for artificially splitting investment to bypass de minimis ceiling.

Asupra recursului de faţă;

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 17.03.2014, sub nr. x/2/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP), pronunţarea unei hotărârii judecătoreşti prin care să se dispună:

- anularea Deciziei nr. 37346 din 18 noiembrie 2013 emisă de APDRP, comunicată la data de 22.11.2013, şi, pe cale de consecinţă, anularea titlului de creanţă, respectiv a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 13.09.2013 şi înregistrat la APDRP sub nr. x din 16 septembrie 2013;

- suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 16 septembrie 2013, până la soluţionarea definitivă a cauzei, în temeiul art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 3315 din 05 decembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (fostă APDRP), şi s-a dispus anularea Deciziei nr. 37346 din 18 noiembrie 2013 şi a Procesului-verbal din data de 13.09.2013.

Cererea de suspendare a executării Procesului-verbal nr. x din 16 septembrie 2013 a fost admisă prin încheierea pronunţată la data de 31.10.2014.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 3315 din 05 decembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, hotărârea primei instanţe a fost criticată cu privire la următoarele aspecte:

3.1 În mod greşit s-a reţinut că "însăşi autoritatea pârâtă este aceea care a aprobat finanţarea tuturor proiectelor, în urma analizării documentaţiilor aferente din prisma îndeplinirii condiţiilor legale şi a încheiat contractele de finanţare în baza cărora a plătit sumele la care s-a obligat".

Atribuţiile şi activităţile desfăşurate de serviciile din cadrul APDRP sunt clar definite şi astfel, nedepistarea neregulilor la momentul săvârşirii acestora de către beneficiar în diferitele etape procedurale de selecţie sau de implementare a proiectului, nu este un motiv care să atragă exonerarea răspunderii beneficiarului faţă de autoritatea contractantă (APDRP), cu atât mai mult cu cât din aspectele constatate de echipa de control emitentă a procesului-verbal de constatare reies în mod clar neregulile rezultate din verificările ulterioare.

3.2. În mod greşit s-a constatat că "în speţă nu sunt îndeplinite cele două condiţii obligatorii pentru a se concluziona că reclamanta, împreună cu cele şapte entităţi menţionate de autoritatea pârâtă, a creat în mod artificial condiţiile pentru a obţine finanţarea nerambursabilă, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

Prin Hotărârea pronunţată în cauză C-434/12-Slancheva sila EOOD, Curtea Europeană de Justiţie a confirmat jurisprudenţa anterioară conform căreia condiţiile care contravin obiectivelor schemei de ajutor financiar necesită atât elemente obiective, cât şi subiective.

În ceea ce priveşte elementele obiective, faptele din acest caz trebuie analizate pentru a se putea evalua dacă obiectivele finanţării FEADR nu pot fi îndeplinite.

În cazul Măsurii 312, aceste obiective sunt acelea de a sprijinii crearea şi dezvoltarea microîntreprinderilor în vederea promovării spiritului întreprinzător şi consolidării sctructurii economice - art. 52 (a)(ii) R/698/2005.

Prin Procesul-verbal de constatare nr. x din 16 septembrie 2013 se indică o serie de legături între beneficiarii S.C. A. S.R.L, S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L., legături care evidenţiază faptul că reprezentanţii entităţilor juridice beneficiare ale Programului FEADR au acţionat concertat spre realizarea obiectivelor şi scopului unei entităţi juridice unice, care în mod legal n-ar fi fost în măsură să obţină un ajutor de peste 200.000 euro.

Conduita beneficiarilor constituie o încălcare a dispoziţiilor legale şi comunitare care reglementează "ajutorul de minimis" şi a urmărit depăşirea plafonului maxim nerambursabil de 200.000 euro de care poate beneficia un solicitant în decursul a trei ani fiscali, prin crearea de entităţi juridice care au accesat simultan Măsura 312.

Legăturile constatate sunt următoarele:

- din cei opt beneficiari, şapte au sediul în aceeaşi locaţie;

- toţi cei opt beneficiari au fost înfiinţaţi la aceeaşi dată, au acelaşi cod CAEN, au contract de comodat cu acelaşi comodant, au contracte de colaborare cu aceiaşi furnizori;

- cererile de finanţare ale celor opt beneficiari au fost înregistrate în aceeaşi zi la OJPDRP Timiş, având numere de înregistrare consecutive;

- data eliberării certificatelor constatatoare de către Oficiul Registrului Comerţului este aceeaşi pentru toate cele opt firme;

- toţi cei opt beneficiari au acelaşi consultant;

- proiectele celor opt beneficiari au acelaşi titlu;

- toţi cei opt au contracte de credit încheiate cu I.;

- toate societăţile au fost creditate de J., administrator al S.C. K. S.R.L.

Obiectivul general al Măsurii 312, care vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole în scopul creşterii numărului locurilor de muncă şi a veniturilor adiţionale, nu este îndeplinit, deoarece entităţile juridice menţionate operează pe aceeaşi piaţă sau pe o piaţă adiacentă pentru a crea un avantaj indirect S.C. L. S.R.L., care este beneficiarul real al utilajelor achiziţionate prin proiect, şi mai ales pentru că s-au constatat elemente comune celor opt beneficiari.

Îndeplinirea obiectivului specific al Măsurii 312, acela de a crea şi diversifica serviciile pentru populaţia rurală prestate de microîntreprinderi, nu a fost atins întrucât din analiza contractelor de prestări servicii ale celor opt beneficiari rezultă că aceştia îşi prestează serviciile reciproc sau către societăţi comerciale în care au calitatea de asociat.

Prin prestarea de servicii către o societate comercială unde beneficiara are şi calitatea de asociat se încalcă prevederile art. 44 din Legea nr. 346/2004.

Potrivit art. 44 alin. (5) din acest act normativ pe care atât beneficiara, cât şi prima instanţă îl omit, "5) O piaţă adiacentă în sensul prezentei legi, este acea piaţă a unui produs sau a unui serviciu situat direct în amonte ori în aval pe piaţa în cauză".

Prin urmare, aplicând strict dispoziţiile legale şi dând valoare situaţiei de fapt (acelaşi asociat la cele opt entităţi, cât şi acelaşi domeniu de activitate cu coduri CAEN care sunt interdependente) este evident că cele opt entităţi sunt întreprinderi legate.

Pentru elementele subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal şi real al cererii de finanţare, adică elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condiţiilor create în vederea obţinerii de finanţare FEDR, cum ar fi, legăturile juridice, economice şi/sau personale între persoanele implicate în investiţia respectivă.

Elementul subiectiv al legăturilor poate însemna şi situaţia în care mai mulţi investitori solicită sprijin prin FEADR, în special atunci când proiectele de investiţii sunt identice şi când există o legătură geografică, economică, funcţională, juridică şi/sau personală între aceste proiecte.

Particularităţile identificate prin verificarea încrucişată a celor opt contracte de finanţare nu pot conduce decât la o singură concluzie, aceea că s-a urmărit încă de la bun început depăşirea plafonului de minimis (achiziţionarea tuturor utilajelor necesare care într-un final să deservească un singur grup) prin fracţionarea artificială a investiţiei.

3.3 În mod greşit prima instanţă a apreciat că "prin implementarea proiectului s-a realizat atât obiectivul general al măsurii 312, cât şi obiectivele specifice şi cele operaţionale, fiind atinsă finalitatea urmărită de schema de ajutor".

Se impune a se observa că este esenţial de urmărit şi modul în care finalitatea proiectului a fost îndeplinită.

De asemenea, este esenţial de urmărit şi minimis de 200.000 euro în trei ani consecutivi de către intimata-reclamantă, prin raportare la sprijinul financiar accesat de toate cele opt societăţi.

Astfel, s-a apreciat că aceşti solicitanţi, inclusiv reclamanta, au procedat la fracţionarea artificială a unui proiect de investiţii, încercând astfel a se depăşi plafonul maxim de sprijin financiar.

Totodată, această practică, de a diviza un proiect complex atât ca valoare, cât şi ca întindere, în mai multe proiecte, mai mici, permit unui solicitant să realizeze mai multe proiecte pe aceeaşi măsură - situaţie interzisă prin prevederile legale în vigoare, respectiv art. 3 alin. (3) din H.G. nr. 224/2008 care prevede că "un beneficiar poate depune un al doilea proiect în cadrul aceleiaşi măsuri cofinanţate din FEADR, cu condiţia ca primul proiect să fie finalizat...".

APDRP, în cadrul misiunii de control, a avut în vedere depistarea a 3 categorii de indicatori care să aducă dovezi cu privire la crearea de condiţii artificiale (indicatori externi, fizici, indicatori structurali, juridici, indicatori de afaceri, financiar-contabil).

Astfel, prin Procesul-verbal de constatare nr. x din 16 septembrie 2013 se enumeră o serie de legături şi asemănări existente între cei opt beneficiari FEADR aparent independeţi, tocmai pentru a evidenţia faptul că acţiunile şi activităţile acestora sunt coordonate de o singură persoană/grup de persoane, efectul fiind acela de a se încălca regula "de minimis". În mod artificial au fost create opt întreprinderi care să dea aparenţă de legalitate şi de respectare a criteriilor de eligibilitate, pentru a se putea obţine finanţare nerambursabilă peste plafonul de 200.000 euro/3 ani impus de regula de minimis.

Primirea unui ajutor financiar nerambursabil incumbă tuturor persoanelor beneficiare (beneficiarul direct, dar şi furnizorii/prestatorii/constructorii) respectarea cu stricteţe a condiţiilor de realizare a obiectivului subvenţionat, fapt ce justifică aplicarea din partea Agenţiei de plată a unor măsuri corective, în scopul evitării pe viitor a punerii în dificultate a proiectelor.

Prin urmare, cele reţinute de prima instanţă ignoră atât prevederile legale aplicabile, cât şi situaţia de fapt, hotărârea recurată fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material - art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei recurate, în sensul respingerii cererii reclamantei S.C. A. S.R.L, ca neîntemeiată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata S.C. A. S.R.L. a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului ca nelegal şi netemeinic, în considerarea următoarelor argumente:

4.1. Nu este negată posibilitatea autorităţii pârâte de a efectua controale ulterioare cererii de plată, însă aceste controale trebuie să vizeze aspecte ulterioare achitării cererii de plată, care s-au modificat după această dată şi care au determinat schimbarea situaţiei de fapt şi de drept avută în vedere la momentul ultimei plăţi.

În acest sens se interpretează şi prevederile art. 5 alin. (3) lit. f) din O.U.G. nr. 13/2006, în vigoare la data controlului, invocate inclusiv de către pârâtă cu ocazia formulării prezentului recurs.

Eligibilitatea a fost verificată anterior datei semnării contractului de finanţare şi niciuna dintre condiţiile acordării ajutorului financiar nerambursabil nu a fost modificată după semnarea contractului sau achitarea de către pârâtă a tranşelor de plată către reclamantă.

Afirmaţia Agenţiei, în sensul că verificările s-au făcut în baza unor proceduri acreditate şi că doar ulterior, în urma unor controale aprofundate, au "descoperit" crearea de condiţii artificiale, vine în contradicţie cu însăşi obligaţia stabilită în sarcina Agenţiei prin Regulamentele nr. 65/2011 şi nr. 2988/1995, care impune verificarea existenţei/inexistenţei condiţiilor artificiale înainte de efectuarea oricărei plăţi.

A admite că ar fi existat aceste condiţii artificiale la data plăţii tranşei ar însemna ca însăşi autoritatea pârâtă, cu rea-credinţă sau neglijenţă, să nu verifice îndeplinirea acestor condiţii, lucru care ar crea din propria sa culpă un izvor de obligaţii nelegal în sarcina reclamantei. Toate aceste elemente au existat la data plăţii tranşei, inclusiv la data semnării cererii de finanţare, iar APDRP a stabilit faptul că nu sunt create condiţii artificiale.

În mod corect prima instanţă a stabilit incidenţa în cauză şi a prevederilor art. 5 din Regulamentul 65/2011, care stabileşte faptul că "În cazul efectuării unei plăţi necuvenite, beneficiarul rambursează suma respectivă împreună cu dobânda aferentă acesteia", însă în baza principiului conform căruia nimeni nu se poate prevala de propria culpă, acelaşi articol stabileşte la alin. (3) faptul că "Obligaţia de rambursare prevăzută la alin. (1) nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorităţii competente sau a unei alte autorităţi şi atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil".

În ceea ce priveşte afirmaţia că societatea reclamantă nu şi-a menţinut statutul de întreprindere autonomă, se impune a se observa ca acest aspect este menţionat pentru prima oară în recurs, neregăsindu-se nici în Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi nici în Decizia pronunţată în contestaţie.

Mai mult, este necesar a se constata că societatea reclamantă nu se încadrează în niciuna dintre situaţiile prevăzute de art. 44 din Legea nr. 346/2004, menţinându-şi statutul de întreprindere autonomă.

Nu poate fi îmbrăţişată susţinerea legată de faptul că societatea şi-a asumat respectarea regulii de minimis şi nu a făcut-o, atât timp cât, aşa cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei, nu a depăşit plafonul de 200.000 euro, plafon maxim acordat în cadrul ajutoarelor de minimis.

4.2. Nici în legislaţia europeană şi nici în cea românească nu a fost definită noţiunea de condiţii artificiale.

Curtea Europeană de Justiţie a emis o decizie preliminară cu privire la noţiunea de condiţii artificiale, care este obligatorie pentru statele membre şi nicidecum facultativă, aşa cum doreşte pârâta să sublinieze.

Astfel, în mod corect prima instanţă a stabilit faptul că simpla divizare a unei investiţii nu poate reprezenta per se un motiv de recuperare a ajutorului financiar nerambursabil, decât în măsura în care are drept consecinţă neatingerea obiectivelor prevăzute de art. 52 lit. a) pct. ii din Regulamentul 1698/2005.

Mai mult decât atât, prin implementarea proiectului s-a realizat obiectivul general al Măsurii 312, cât şi obiectivele specifice şi cele operaţionale, fiind atinsă finalitatea urmărită de schema de ajutor.

Măsura 312 şi-a atins scopul, mediul rural începând să se dezvolte, iar societatea reclamantă nu a urmărit sub nicio formă un avantaj care să contravină obiectivelor schemei de ajutor financiar.

4.3 Nu poate fi îmbrăţişată poziţia exprimată de recurenta-pârâtă prin care se arată faptul că obligaţia de recuperare a fondurilor UE intervine automat la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu, întrucât încalcă în mod flagrant prevederile art. 2 alin. (1) lit. n) coroborat cu art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011.

Aşa cum s-a menţionat şi în acţiunea introductivă, reclamanta a respectat întocmai legislaţia aplicabilă, atât cea internă cât şi cea comunitară, precum şi prevederile contractuale asumate, cerinţele şi criteriile menţionate în Ghidul solicitantului versiunea 03, aplicabilă la data accesării fondurilor, neputându-i fi imputată nicio culpă, respectând întocmai cele asumate şi neascunzând absolut nimic pârâtei.

În concluzie, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii primei instanţe, ca fiind legală şi temeinică.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Litigiul dedus judecăţii vizează exercitarea controlului de legalitate, în condiţiile art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, asupra Deciziei nr. 37346 din 18 noiembrie 2013 emisă de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 16 septembrie 2013, privind proiectul "Achiziţie de maşini şi echipamente agricole în cadrul S.C. A. S.R.L., în vederea închirierii, M., judeţul Timiş".

Preliminar, Înalta Curte notează faptul că verificările finalizate prin emiterea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 16 septembrie 2013 au fost iniţiate în baza "Suspiciunii de neregulă/suspiciune de fraudă" IRD 0.1, nr. 7937 din 20 martie 2013 şi au vizat existenţa posibilităţilor de creare de condiţii artificiale în vederea obţinerii de finanţare nerambursabilă, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 2988/1995 şi art. 4 alin. (3) din Regulamentul CE nr. 65/2011.

Potrivit art. 5 alin. (3) lit. f) din O.U.G. nr. 13/2006 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, aprobată cu modificări prin Legea nr. 198/2006, una dintre principalele atribuţii ale APDRP are în vedere efectuarea de controale, ori de câte ori se consideră necesar, la beneficiarii proiectelor finanţate prin SAPARD şi FEADR, după efectuarea plăţii, pentru a stabili dacă eligibilitatea şi condiţiile acordării ajutorului financiar nerambursabil continuă să fie respectate.

De asemenea, art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 prevede că:

"fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

Dacă autoritatea contractantă stabileşte că actele/faptele beneficiarului au drept scop obţinerea unui avantaj care contravine obiectivelor măsurii de sprijin aplicabile în situaţia în cauză, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru obţinerea avantajului, va proceda, în consecinţă, după caz, fie prin neacordarea ajutorului respectiv, fie prin retragerea acestuia - art. 17(3) din Anexa I la Contractul de finanţare nr. x.

Totodată, art. 5(2) din contractul de finanţare instituie posibilitatea invalidării autorizării cererilor de plată în situaţia constatării de nereguli.

Aceste prevederi legale şi contractuale evidenţiază dreptul autorităţii pârâte de a efectua controale, ori de câte ori consideră necesar, cu privire la respectarea criteriilor de eligibilitate şi de selecţie înscrise în cererea de finanţare, şi de a dispune recuperarea întregului ajutor financiar nerambursabil în situaţia constatării unor nereguli.

Ceea ce s-a invocat în cauză a fost faptul că elementele identificate cu ocazia verificărilor întreprinse în baza "Suspiciunii de neregulă/suspiciune de fraudă" IRD O.1, nr. 7937 din 20 martie 2013 nu puteau fundamenta măsurile dispuse prin procesul-verbal contestat, întrucât ele au existat atât la data încheierii contractului de finanţare, cât şi la data aprobării celor două cererii de plată (august 2011, respectiv noiembrie 2011).

Contrar punctului de vedere exprimat de intimata-reclamantă şi validat de prima instanţă, Înalta Curte constată următoarele:

Analiza documentară ex-post realizată de autoritatea pârâtă privind suspiciunea de creare de condiţii artificiale în scopul depăşirii plafonului maxim eligibil în cadrul Măsurii 312 nu s-a limitat la documentaţia aferentă contractului de finanţare încheiat cu reclamanta S.C. A. S.R.L., ci a vizat şi documentaţia/informaţiile obţinute de la celelalte şapte societăţi respectiv: S.C. C. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. D. S.R.L. şi S.C. H. S.R.L.

A existat astfel posibilitatea efectivă a organului de control de a proceda la o evaluare unitară a tuturor aspectelor expuse în sesizarea existenţei unei suspiciuni de neregulă/fraudă, aspecte care, privite individual, nu pot evidenţia întrunirea cumulativă a criteriilor obiective şi subiective şi, cu atât mai puţin, a elementelor care demonstrează coordonarea deliberată în vederea obţinerii unui avantaj nejustificat prin crearea de condiţii artificiale care să contravină obiectivelor Măsurii 312.

Mai mult, datele existente în balanţele analitice din 2013 evidenţiază o împrejurare nouă, ulterioară aprobării celor două tranşe de plată, împrejurare care atestă că toate cele opt societăţi au acelaşi client, S.C. L. S.R.L.

Aceasta, în condiţiile în care administrator al S.C. L. S.R.L este domul J., persoana care a creditat toate cele opt societăţi comerciale, astfel cum rezultă din balanţele analitice ale fiecărei societăţi.

Existenţa unor indicii care să configureze aceste împrejurări, extrem de relevante din perspectiva analizată, nu putea fi identificată în procedura de verificare derulată anterior încheierii celor opt contracte de finanţare, în condiţiile în care, din punct de vedere formal, fiecare proiect îndeplinea cerinţele de eligibilitate, iar în toate cererile de finanţare au fost menţionaţi ca şi potenţiali clienţi, nu numai S.C. L. S.R.L, ci şi alte societăţi, respectiv: S.C. N. S.A., S.C. O. S.R.L. şi S.C. P. S.R.L.

În aceste circumstanţe, în mod eronat prima instanţă a apreciat că sunt incidente prevederile art. 5 alin. (3) din Regulamentul nr. 65/2011 potrivit cărora, obligaţia de rambursare nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorităţii competente sau a unei alte autorităţi şi atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil.

Referitor la existenţa unei nereguli, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/22011, constatările şi concluziile primei instanţe nu vor fi însuşite de instanţa de control judiciar, în considerarea următoarelor argumente:

Textul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 defineşte neregula ca fiind "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Se observă astfel, că pentru a fi reţinută existenţa unei nereguli trebuie să existe o abatere constând în acţiunea/inacţiunea beneficiarului prin care s-au încălcat prevederile legale şi ale contractului de finanţare şi care a prejudiciat sau poate prejudicia bugetul Uniunii Europene şi/sau fondurile naţionale aferente printr-o sumă plătită necuveenit.

Pentru a dispune încetarea contractului de finanţare în temeiul art. 11 (3) din Anexa I şi recuperarea întregului sprijin financiar nerambursabil plătit de APDRP în cadrul executării contractului de finanţare, prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 13.09.2013 s-a reţinut că beneficiarul S.C. A. S.R.L. a creat în mod artificial condiţiile de accesare a fondurilor nerambursabile prin Măsura 312.

Astfel, pentru a eluda prevederile legale, comunitare şi procedurale care limitau posibilitatea de a accesa Măsura 312, instituind "regula ajutorului de minimis", au fost create opt entităţi juridice, respectiv: S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L., şi S.C. H. S.R.L., cu evidente legături, care pot fi sintetizate după cum urmează:

- din cei opt beneficiari, şapte au sediul în aceeaşi locaţie;

- toţi cei opt beneficiari au fost înfiinţaţi la aceeaşi dată, au acelaşi cod CAEN, au avut contract de comodat cu acelaşi comodant, au contracte de colaborare cu aceiaşi furnizori;

- cererile de finanţare ale celor opt beneficiari au fost înregistrate în aceeaşi zi la OJPDRP Timiş, având numere de înregistrare consecutive;

- data eliberării certificatelor constatatoare de către Oficiul Registrului Comerţului este aceeaşi pentru toate cele opt societăţi comerciale;

- toţi cei opt beneficiari au acelaşi consultant;

- proiectele celor opt beneficiari au acelaşi titlu;

Pe parcursul derulării contractului de finanţare, beneficiarul S.C. A. S.R.L. a închiriat utilajele către S.C. L. S.R.L., conform contractelor de închiriere nr. 38 din 02 august 2012 şi nr. 18 din 14 martie 2013. Acelaşi client, S.C. L. S.R.L. apare şi la celelalte şapte societăţi, conform datelor existente în balanţele analitice prezentate de fiecare societate.

Mai mult, toate cele opt societăţi au fost creditate de către J., administrator la S.C. L. S.R.L.

Totodată, s-a constatat că toate cele opt societăţi au angajaţi comuni cu contract de muncă parţial, iar unele persoane (administrator, asociat unic) se regăsesc în mai multe societăţi din cele opt mai sus-menţionate.

O primă observaţie care se impune este aceea că singura abatere reţinută prin procesul-verbal contestat vizează crearea de condiţii artificiale pentru a beneficia de finanţare nerambursabilă şi pentru a obţine astfel un avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Nu s-a reţinut ca abatere faptul că S.C. A. S.R.L. nu ar avea autonomie funcţională şi că, din acest motiv, nu ar fi fost îndreptăţită să beneficieze de finanţare prin FEADR.

Prin urmare, invocarea pentru prima dată în recurs a împrejurării că cele opt entităţi juridice ar fi întreprinderi legate, în sensul art. 44 şi art. 45 din Legea nr. 346/2004, este inadmisibilă, întrucât echivalează cu încălcarea principiului dreptului la apărare şi a principiului non reformatio in peius.

Aşadar, analiza instanţei de control judiciar se va limita la legalitatea actelor administrative contestate, prin prisma abaterii reţinute în cuprinsul acestora şi a motivelor de nelegalitate invocate de intimata-reclamantă în condiţiile şi termenele instituite de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Elemente comune celor opt entităţi juridice sesizate de organele de control ale autorităţii pârâte nu au fost contestate de intimata-reclamantă.

În esenţă, apărările acesteia au vizat faptul că elementele comune reţinute în privinţa celor opt entităţi juridice au existat la data încheierii contractelor de finanţare şi aprobării cererilor de plată şi că acestea nu demonstrează crearea de condiţii artificiale pentru a beneficia de finanţare nerambursabilă, cele opt societăţi comerciale fiind firme concurente pe o piaţă liberă.

Pentru a dispune anularea Procesului-verbal încheiat la data de 13.09.2013 şi a Deciziei nr. 37346 din 18 noiembrie 2013, prima instanţă a reţinut, în ceea ce priveşte noţiunea de "condiţii artificiale", astfel cum a fost interpretată de Curtea de Justiţie prin Hotărârea pronunţată la data de 12 septembrie 2013 în cauza C-434/12, că nu sunt îndeplinite cele două condiţii obligatorii pentru a se concluziona că reclamanta împreună cu celelalte şapte entităţi menţionate de autoritatea pârâtă a creat un mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine finanţare nerambursabilă, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Chiar dacă se poate reţine existenţa unei divizări parţiale a investiţiei, prin faptul că unele dintre utilajele achiziţionate sunt complementare, iar unicul client al celor opt societăţii comerciale este S.C. L. S.R.L., al cărei unic asociat este persoana care le-a creditat, prima instanţă a apreciat că această împrejurare nu reprezintă, per se, un motiv de recuperare a ajutorului financiar nerambursabil decât în măsura în care ar avea drept consecinţă neatingerea obiectivelor prevăzute de art. 52 lit. a) pct. ii) din Regulamentul nr. 1698/2005.

Din analiza înscrisurilor de la dosar, prima instanţă a constatat că, prin implementarea proiectului s-a realizat atât obiectivul general al Măsurii 312, cât şi obiectivele specifice şi cele operaţionale, fiind atinsă finalitatea urmărită de schema de ajutor.

În dezacord cu aprecierile şi concluziile primei instanţe, aplicând la circumstanţele cauzei elementele de interpretare furnizate instanţei naţionale de Curtea de Justiţie prin Hotărârea pronunţată la data de 12 septembrie 2013 în cauza C-434/12-Slancheva sila EOOD, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin această hotărâre, instanţa europeană a statuat că articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că punerea în aplicare a acestuia necesită prezenta unui element obiectiv şi a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă. Potrivit celui de-al doilea element, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine schemei menţionate. În această privinţă, instanţa de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

În ceea ce priveşte elementul obiectiv, Înalta Curte constată că este îndeplinit în cauză, întrucât prin implementarea proiectului nu a fost atinsă finalitatea urmărită de schema de ajutor.

Sunt avute în vedere împrejurările obiective evidenţiate de organul de control şi necontestate de intimata-reclamantă, respectiv:

- şapte din cele opt societăţi beneficiare de proiecte au sediul în aceeaşi locaţie şi au încheiat contracte de comodat cu acelaşi comodant;

- toate cele opt societăţi au acelaşi cod CAEN;

- toate cele opt societăţi au salariaţi comuni, iar unele persoane (administrator, asociat unic) se regăsesc în mai multe societăţi din cele analizate;

- toate cele opt societăţi au fost înfiinţate la aceeaşi dată, au depus proiecte cu aceleaşi titlu, au acelaşi consultant;

- toate cele opt societăţi au un singur client, S.C. L. S.R.L., al cărei asociat unic, J., a creditat toate aceste societăţi cu suma necesară acoperirii contribuţiei proprii la finanţarea proiectelor.

Toate aceste elemente analizate unitar evidenţiază faptul că, prin implementarea proiectului nu a fost atinsă finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR.

În acest sens, Curtea de Justiţie a amintit, la par. 32 din hotărârea menţionată, că schema de sprijinire a dezvoltării rurale prin FEADR urmăreşte în special să ajute "pentru diversificarea activităţilor, favorizând activităţile neagricole, precum şi pentru dezvoltarea altor sectoare decât agricultura, pentru promovarea ocupării forţei de muncă [...] şi pentru realizarea de investiţii care să facă zonele rurale mai atractive în scopul inversării tendinţei de declin economic şi social şi de depopulare a zonelor rurale".

Circumstanţele cauzei evidenţiază şi existenţa elementului subiectiv necesar pentru a se reţine crearea de condiţii artificiale. Sunt avute în vedere elementele comune celor opt entităţi juridice create la aceeaşi dată, cu aceiaşi salariaţi, pentru implementarea aceluiaşi tip de proiect, ale căror activităţi de închiriere utilaje agricole au avut ca şi beneficiar o singură societate, S.C. L. S.R.L.

Împrejurarea că asociatul unic al S.C. L. S.R.L., unicul client al celor opt societăţi, este persoana care a şi creditat toate aceste societăţi este un indiciu care dovedeşte existenţa unei coordonări deliberate între cei opt beneficiari ai proiectelor, cu scopul de a obţine finanţare nerambursabilă peste limita admisă de lege.

Prin urmare, în mod legal s-a reţinut în sarcina intimatei-reclamante existenţa unei nereguli în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, astfel că sunt întemeiate criticile recurentei circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În consecinţă, în temeiul art. 496 C. proc. civ., se va dispune admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând cauza, respingerea acţiunii reclamantei S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 3315 din 5 decembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând cauza:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 octombrie 2017.