Competence to hear public servants' compensation claims: application of Law 188/1999 vs. labor law special jurisdiction

Deliberând, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată sub numărul de dosar nr. x/2015 pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE. prin reprezentant Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor PRO LEX, au chemat în judecată pe pârâtul Centrul Chinologic Dr. FF., solicitând obligarea acestuia să acorde fiecăruia dintre reclamanţi o despăgubire echivalentă cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanţă aferente perioadei 2012-2014 în sumă de 6 salarii de bază minime brute pe ţară garantate în plată/an, în cuantumul prevăzut pentru fiecare an dedus judecăţii, astfel cum a fost stabilit prin actele normative speciale. Au solicitat reclamanţii şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 2031/2015 din 20 noiembrie 2015, pronunţată în dosar nr. x/2015, Tribunalul Sibiu a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, pe care a invocat-o din oficiu, şi a dispus declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Sibiu a constatat că sunt incidente prevederile art. 269 alin. (2) din C. muncii, conform cărora competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei de la sediul sindicatului-reclamant, în acest sens fiind şi Decizia nr. 1/2013 a I.C.C.J.

3. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal

După această declinare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 18.12.2015, sub numărul x/3/2015.

Prin sentinţa civilă nr. 2438 pronunţată în data de 14 aprilie 2016, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii, în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, şi Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a dispus ca dosarul să fie înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului şi a suspendat judecata până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Instanţa a constatat că în cauză reclamanţii au indicat clar că sindicatul are doar rolul de reprezentant şi, în acest context, a reţinut că nu pot fi aplicate dispoziţiile art. 269 C. muncii, ci doar dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, care stabileşte clar competenţa în favoarea secţiei de contencios a tribunalului de la domiciliul ales al reclamanţilor.

4. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, sesizată cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 noul C. proc. civ. şi analizând obiectul cauzei deduse judecăţii, precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În sensul celor expuse la pct. 1, reclamanţii au solicitat să li se acorde, fiecăruia dintre ei, o despăgubire echivalentă cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanţă aferente perioadei 2012-2014 în sumă de 6 salarii de bază minime brute pe ţară garantate în plată/an, în cuantumul prevăzut pentru fiecare an dedus judecăţii, astfel cum a fost stabilit prin actele normative speciale. Totodată, reclamanţii au precizat că, în cadrul demersului lor judiciar, aleg să fie reprezentaţi de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Pro Lex".

Înalta Curte constată că în privinţa cererii de chemare în judecată sunt relevante dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 şi art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ.

"Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe."

"Art. 10 alin. (3): Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale"

În raport cu obiectul cererii de chemare în judecată şi de precizările formulate reclamanţi în faţa celor două instanţe de judecată, Înalta Curte reţine că demersul judiciar intră sub incidenţa prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, în sensul că tribunalul prin secţia de contencios administrativ şi fiscal soluţionează litigiul.

Întrucât instanţa competentă să soluţioneze cauza în fond este secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului şi având în vedere că reclamanţii, funcţionari publici cu statut special, au ales să introducă acţiunea la sediul pârâtului Centrul Chinologic Dr. FF., competenţa revine potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Faţă de cele expuse anterior, se constată că nu au relevanţă, în cauză, dispoziţiile Deciziei nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ce privesc o competenţă teritorială expresă şi specială în materia conflictelor de muncă prevăzută de art. 269 alin. (2) din C. muncii.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

În consecinţă în temeiul art. 135 din C. proc. civ. (2010), Înalta Curte va soluţiona conflictul de competenţă în sensul stabilirii competenţei în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., toţi prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor Pro Lex, în contradictoriu cu pârâtul Centrul Chinologic Dr. FF., în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2016.