Silviculture compensation: statute of limitations for 2007–2010 and premature claim due to missing methodological norms for 2011–2012

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea judiciară

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a, contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/46/2014, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice şi Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună obligarea pârâţilor la acordarea de compensaţii, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice, în cuantum de 1.764.135,76 RON, pentru perioada 2007-2012.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 86 din 23.06.2014, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice şi prematurităţii acţiunii, a admis acţiunea şi a obligat pârâţii să acorde reclamantei compensaţii în sumă de 1.764.135,76 RON, pentru perioada 2007-2012 şi să îi plătească cheltuieli de judecată în cuantum de 1.300 RON.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei au declarat recurs ambii pârâţi.

3.1. Recurentul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice (în prezent, Ministerul Apelor şi Pădurilor) a solicitat casarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii reclamantei A. formulată în contradictoriu cu acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material cu privire la calitatea Ministerului de autoritate publică centrală în domeniul silviculturii.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs partea a arătat faptul că soluţia pronunţată de prima instanţă pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive este eronată, întrucât, în urma adoptării H.G. nr. 428/2013 privind organizarea şi funcţionarea Departamentului pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, precum şi pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 48/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice şi pentru modificarea unor acte normative în domeniul mediului şi schimbărilor climatice, s-a stabilit că acest Departament îndeplineşte funcţia de autoritate publică centrală în domeniile apelor, pădurilor şi pisciculturii. Ca atare, acesta are competenţa să acorde eventualele compensaţii solicitate în temeiul prevederilor art. 97 alin. (1) lit. b) din Codul silvic.

3.2. Recurentul Departamentului pentru Ape, Păduri şi Piscicultură (în prezent, Ministerul Apelor şi Pădurilor) a solicitat casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În motivarea căii de atac, întemeiată pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurentul a prezentat situaţia de fapt şi a susţinut, în esenţă, faptul că, pentru perioada 2007-2010, acţiunea reclamantei este prescrisă, iar pentru perioada 2011-2012, acţiunea este prematură.

Referitor la prescripţie, partea a susţinut, în primul rând, faptul că această excepţie poate fi invocată direct în cererea de recurs, după cum s-a stabilit în jurisprudenţa instanţei supreme. În al doilea rând, recurentul a arătat că este aplicabil termenul de 3 ani, prevăzut de Decretul nr. 167/1958, act normativ incident în cauză, conform art. 6 alin. (4) din Noul C. civ.

În legătură cu prematuritatea, recurentul a menţionat faptul că acordarea despăgubirilor în lipsa normelor metodologice aferente ar reprezenta încălcarea prevederilor art. 14 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice. Mai mult decât atât, în opinia sa, intimata nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor impuse de art. 10 din Decizia Comisiei Europene nr. C (2012) 5166 final/19.07.2012 cu privire la aprobarea la plată a ajutoarelor de stat pentru proprietarii privaţi din zonele siturilor Natura 2000. În concret, la data de 06.09.2013, intimata a solicitat Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice acordarea despăgubirilor, fără să precizeze cuantumul acestora. Ulterior, partea a solicitat Ocolului Silvic Buila calcularea compensaţiilor pentru suprafaţa de 1260 ha, cuprinsă în Parcul Naţional Buila-Vânturăriţa şi în Situl Natura 2000, şi a înaintat documentaţia Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Rm-Vâlcea pentru a-şi însuşi decontul justificativ şi a-l trimite spre avizare Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Craiova. Această instituţie fiscală, prin Raportul de inspecţie economico-financiar nr. CV13927 din 27.12.2013, a respins decontul justificativ, cu valoarea de 1.764.135,76 RON, întocmit în conformitate cu Anexa 4 la H.G. nr. 861/2009 pentru aprobarea Normele metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ-teritoriale şi pentru aprobarea Procedurii de realizare a serviciilor silvice şi de efectuare a controalelor de fond. Prin urmare, adresa invocată de intimată nu reprezintă dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile, instituită de art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata A. a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

Răspunzând punctual la motivele de recurs, partea a precizat următoarele:

* excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru sumele băneşti pretinse pentru perioada 2007-2010 nu putea fi invocată în cererea de recurs, ci doar la instanţa de fond, întrucât este o excepţie relativă;

* termenul de prescripţie a început să curgă de la data când a fost publicată Decizia favorabilă a Comisiei Europene din 10.07.2012;

* din interpretarea dispoziţiilor art. 3 din Normele metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi acelui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ teritoriale din 22.09.2009 nu rezultă faptul că nu s-ar putea plăti despăgubiri decât pentru suprafeţele de sub 30 ha;

* Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice are calitate procesuală pasivă, deoarece Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură este organizat şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în cadrul ministerului, îndeplinind funcţia de autoritate publică centrală în domeniile ape, păduri şi piscicultură;

* excepţia de prematuritate nu poate fi primită, deoarece, pe de o parte, baza legală pentru acordarea despăgubirilor solicitate o reprezintă prevederile Legii nr. 46/2008 şi cele ale H.G. nr. 861/2009 iar, pe de altă parte, singura condiţie pentru acordarea despăgubirilor este ceea privind decizia favorabilă a Comisiei Europene;

* solicitanta a urmat procedura prevăzută de H.G. nr. 861/2009.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 16.09.2015, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Intimata a formulat punct de vedere la raport.

Prin încheierea de şedinţă din data de 09.12.2015, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că memoriile de recurs îndeplinesc condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursurile şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 04.04.2016, în baza dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., intimata a solicitat suspendarea cauzei până la soluţionarea Dosar nr. x/2014 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect obligarea pârâţilor Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Guvernul României să iniţieze şi, respectiv, să aprobe, în termen de 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, Hotărârea de Guvern pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale destinate gestionarii durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ-teritoriale şi pentru aprobarea procedurii de realizare a serviciilor silvice şi de efectuare a controalelor de fond.

Prin încheierea de şedinţă din data de 04.04.2016, Înalta Curte a admis cererea intimatei şi a suspendat soluţionarea cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

La cererea intimatei, cauza a fost repusă pe rol şi s-a fixat termen de judecată la data de 27.10.2017.

Prin notele scrise depuse la dosar la data de 18.10.2017, intimata a solicitat respingerea recursurilor, arătând faptul că s-a îndeplinit condiţia primirii avizului favorabil al Comisiei Europene, prin Decizia nr. C (2016) 8769 final din data de 03.01.2017, şi fost emisă H.G. nr. 447 din 30.06.2017 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control al compensaţiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor de nelegalitate formulate de recurenţi, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul formulat de pârâtul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice (în prezent, Ministerul Apelor şi Pădurilor) este nefondat, iar recursul formulat de pârâtul Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură (în prezent, Ministerul Apelor şi Pădurilor) este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Obiectul prezentei acţiuni judiciare îl constituie refuzul nejustificat al recurenţilor-pârâţi Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice (în prezent, Ministerul Apelor şi Pădurilor) şi Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură (în prezent, Ministerul Apelor şi Pădurilor) de acordare către intimata-reclamantă A. a despăgubirilor aferente perioadei 2007-2012, în cuantum de 1.764.135,76 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietară, datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice, pentru suprafaţa de pădure de 1260 ha, situată în Parcul Naţional Buila-Vânturăriţa.

Prima instanţă a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice şi prematurităţii acţiunii, a admis acţiunea şi a obligat pârâţii să acorde reclamantei compensaţii în sumă de 1.764.135,76 RON, pentru perioada 2007-2012.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a avut în vedere, în esenţă, următoarele argumente juridice:

* pârâtul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice are calitate procesuală pasivă întrucât, în baza art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 428/2013, este ordonatorul principal de credite şi îndeplineşte atribuţiile generale prevăzute la art. 53 alin. (1) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare; activitatea Departamentului pentru Ape, Păduri şi Piscicultură se finanţează de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului, conform art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 428/2013;

* dreptul reclamantei la acordarea despăgubirilor este actual, deoarece s-a primit avizul favorabil al Comisiei Europene prin Decizia nr. C (2012) 5226 final din 19.07.2012;

* reclamanta este îndreptăţită să primească despăgubirile solicitate, deoarece a probat îndeplinirea condiţiilor impuse de art. 97 alin. (1) lit. b) din Codul silvic: este proprietara terenului situat într-o arie protejată, iar Comisia Europeană a avizat favorabil acordarea ajutoarelor de stat către persoanele fizice şi juridice care deţin în proprietate păduri incluse în T1 şi T2 din cadrul siturilor Natura 2000.

Instanţa de control judiciar nu poarte împărtăşi soluţia primei instanţe decât cu privire la calitatea procesuală pasivă a Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice (în prezent, Ministerului Apelor şi Pădurilor), pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

6.1. Referitor la recursul promovat de pârâtul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice (în prezent, Ministerul Apelor şi Pădurilor)

Într-adevăr, prin H.G. nr. 428/2013 privind organizarea şi funcţionarea Departamentului pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, precum şi pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 48/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice şi pentru modificarea unor acte normative în domeniul mediului şi schimbărilor climatice, s-a indicat în mod expres faptul că Departamentul anterior arătat are atât calitatea de autoritate publică centrală în domeniul pădurilor cât şi pe cea de ordonator principal de credite în acest domeniu.

De asemenea, prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 86/2014 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru completarea unor acte normative se prevede că: "Se reorganizează Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice prin schimbarea denumirii în Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi prin preluarea activităţii şi structurilor de la Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură."

În conformitate cu prevederile alin. (2) ale aceluiaşi articol, existenţa Departamentului pentru Ape, Păduri şi Piscicultură a fost prelungită până la momentul intrării în vigoare a H.G. nr. 38/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, care, la art. 3, prevede în mod explicit faptul că: "Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor se substituie în toate drepturile şi obligaţiile decurgând din toate actele normative, contractele, convenţiile, înţelegerile, protocoalele, memorandumurile şi acordurile, precum şi în toate litigiile în care fostul Minister al Mediului şi Schimbărilor Climatice şi Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură sunt părţi."

Ulterior, a fost adoptată H.G. nr. 20/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apelor şi Pădurilor, care, la art. 3, prevede că acesta "se substituie în toate drepturile şi obligaţiile decurgând din toate actele normative, contractele, convenţiile, înţelegerile, protocoalele, memorandumurile şi acordurile, precum şi în toate litigiile în care fostul Minister al Mediului, Apelor şi Pădurilor este parte, în ceea ce priveşte domeniul ape şi păduri".

Aşadar, drepturile şi obligaţiile în domeniul aflat în discuţie au fost preluate de Ministerul Apelor şi Pădurilor, iar acesta are în prezent legitimare procesuală pasivă în cauza de faţă.

Pe de consecinţă, recursul promovat de această autoritate publică centrală este nefondat.

6.2. Referitor la recursul promovat de pârâtul Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură (în prezent, Ministerul Apelor şi Pădurilor)

6.2.1. Despăgubirile solicitate pentru perioada 2007-2010

Conform art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:"în scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ-teritoriale, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru (…) acordarea unor compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă."

Prima chestiune ce urmează a fi clarificată vizează posibilitatea invocării prescripţiei în cadrul memoriului de recurs.

Pentru dezlegarea acestei chestiuni prezintă relevanţă Decizia 1/2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Recursurile în interesul legii, în care s-a statuat în sensul că: "În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5, art. 201 şi art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. şi ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 şi art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., stabileşte că prescripţiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeaşi dată, rămân supuse dispoziţiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat, astfel încât atât instanţele de judecată, din oficiu, cât şi părţile interesate pot invoca excepţia prescripţiei extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011."

Aşadar, excepţia prescripţiei extinctive poate fi invocată în orice stadiu procesual al pricinii, situaţie în care apărarea intimatei pe acest aspect nu poate fi primită de către instanţa de control judiciar.

A doua problemă ce se impune a fi analizată vizează stabilirea actului normativ care reglementează prescripţia dreptului material la acţiune.

După cum s-a precizat în cele de mai sus, prin cererea înregistrată la Ministerul Mediului şi Pădurilor sub nr. x din 06 septembrie 2013, intimata-reclamantă a solicitat acordarea compensaţiilor pentru terenul situat în aria Parcului Naţional Buila-Vânturăriţa, fără să precizeze suprafaţa terenului şi perioada pentru care apreciază că i se cuvin despăgubirile . Ulterior, prin cererea înregistrată la Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Rm-Vâlcea sub nr. x din 20 noiembrie 2013, partea a solicitat compensaţii pentru suprafaţa de 1260 ha, cuprinsă în Parcul Naţional Buila-Vânturăriţa şi în Situl Natura 2000.

Potrivit prevederilor art. 6 alin. (4) din Noul C. civ.: "Prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit."

În mod similar, în art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. se menţionează că "prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a C. civ. sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit."

În condiţiile în care compensaţiile cerute de intimata-reclamantă sunt aferente perioadei 2007-2010, adică înainte de intrarea în vigoare a Noului C. civ. (1 octombrie 2011) este evident că este aplicabil Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă care, la art. 3, reglementează un termen de prescripţie de 3 ani (se vedea soluţia dată prin Decizia 1/2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Recursurile în interesul legii).

A treia problemă ce trebuie analizată vizează afectarea/neafectarea dreptului intimatei-reclamante de condiţia suspensivă constând în obţinerea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutorul de stat.

Într-adevăr, conform art. 7 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat: "Dacă dreptul este sub condiţie suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripţia începe să curgă de la data când s-a împlinit condiţia sau a expirat termenul."

Însă, instanţa de control judiciar reţine că dreptul intimatei-reclamante la despăgubiri nu este sub condiţie suspensivă, în raport de următoarele argumente:

Prin H.G. nr. 861/2009 au fost aprobate Normele metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale destinate gestionarii durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale, prevăzute în Anexa nr. 1.

Relevante pe problema de drept aflată în discuţie sunt dezlegările cuprinse în Decizia nr. 36 din 23 noiembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în dosar nr. x/2015.

Până la data de 31 decembrie 2009, nu se pune problema conformării măsurilor de ajutor de stat aflate în discuţie cu legislaţia europeană, în acest sens fiind prevederile Anexei nr. V pct. 3 - "Agricultura" lit. (b) din Tratatul privind aderarea Bulgariei şi României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, potrivit cărora ajutoarele acordate înainte de data aderării sunt calificate ca "ajutoare existente", în înţelesul art. III -168 alin. (1) din Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, "până la sfârşitul celui de-al treilea an de la data aderării".

Prin urmare, Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 se înscriu în cadrul de reglementare al "ajutoarelor de stat existente" până la sfârşitul anului 2009.

În speţa de faţă, despăgubirile solicitate de intimată pentru perioada 2007-2009 se înscriu în categoria "ajutoarelor existente" pentru care nu se impune obţinerea avizului favorabil al Comisiei Europene şi adoptarea normelor metodologice ulterioare, în condiţiile art. 5 din O.G. nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010.

Pe cale de consecinţă, termenul de prescripţie pentru compensaţiile acordate potrivit Codului Silvic curge de la 1 ianuarie a anului următor celui pentru care se solicită compensaţia. În cauza de faţă, pentru compensaţiile aferente anului:

- 2007, termenul de prescripţie începe să curgă de la data de 01.01.2008 şi se împlineşte la data de 01.01.2011;

- 2008, termenul de prescripţie începe să curgă de la data de 01.01.2009 şi se împlineşte la data de 01.01.2012;

- 2009, termenul de prescripţie începe să curgă de la data de 01.01.2010 şi se împlineşte la data de 01.01.2013;

- 2010, termenul de prescripţie începe să curgă de la data de 01.01.2010 şi se împlineşte la data de 01.01.2014.

De altfel, trebuie precizat faptul că în şedinţa Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 12.06.2017 s-a stabilit că Decizia C (2012) 5166 final, emisă de Comisia Europeană la data de 19 iulie 2012, prin care s-a avizat favorabil acordarea ajutoarelor de stat, nu constituie condiţie suspensivă, în sensul dispoziţiilor art. 7 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958, pentru obţinerea compensaţilor aferente anilor 2007, 2008, 2009, iar termenul de prescripţie pentru compensaţiile acordate potrivit Codului Silvic curge de la 1 ianuarie a anului următor celui pentru care se solicită compensaţia.

După cum s-a arătat anterior, intimata-reclamantă a formulat cererea de acordare a despăgubirilor pentru perioada 2007-2010 în afara acestor termene de prescripţie.

6.2.2. Despăgubirile solicitate pentru perioada 2011-2012

Aşa cum s-a statuat prin Decizia nr. 36 din 23 noiembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, acordarea tuturor formelor de sprijin prevăzute de legislaţia naţională se poate face, începând cu data de 1 ianuarie 2010, în baza alocaţiilor bugetare, după parcurgerea procedurii de notificare a schemelor de ajutor de stat, conform Liniilor directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol şi forestier 2007-2013 (publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene, seria C, nr. 319 din 27 decembrie 2006) şi adoptarea cadrului normativ intern pentru punerea în aplicare a acestora.

Astfel, în baza prevederilor art. 176 din Liniile directoare, "Comisia va declara compatibile cu articolul 87 alin. (3) lit. c) din Tratat ajutoarele de stat destinate împăduririi terenurilor agricole sau neagricole, instituirii de sisteme agroforestiere pe terenurile agricole, plăţilor Natura 2000 (...), dacă îndeplinesc condiţiile enunţate la articolele 43-49 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 şi nu depăşesc intensitatea maximă prevăzută la articolele menţionate."

Pe aspectul analizat, pentru perioada de referinţă (2011-2012), prezintă relevanţă dispoziţiile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 137/2007, potrivit cărora "ajutorul de stat nou, supus obligaţiei de notificare, nu poate fi acordat decât după autorizarea acestuia de către Comisia Europeană sau după ce acesta este considerat a fi fost autorizat."

De asemenea, art. 6 alin. (2) din H.G. nr. 861/2009 stabileşte în mod explicit faptul că "toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare, vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010 numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat."

Prin O.G. nr. 14/2010 a fost stabilit cadrul juridic privind condiţiile generale pentru acordarea ajutoarelor de stat în agricultură, în conformitate cu Liniile directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol şi forestier 2007-2013. În concret, prin art. 4 lit. s) pct. 4 din acest act normativ se conferă Guvernului competenţa de a acorda forme de ajutor de stat pentru activităţile de dezvoltare rurală, respectiv pentru plăţile Natura 2000.

În continuare, prin art. 5 din O.G. nr. 14/2010 se menţionează faptul că "normele metodologice privind modul de acordare a ajutoarelor de stat prevăzute la art. 4 se aprobă prin hotărâri ale Guvernului, cu respectarea prevederilor comunitare şi naţionale în domeniul ajutorului de stat, şi reglementează scopul, obiectivul, durata, cuantumul ajutorului exprimat ca procent din cheltuiala eligibilă şi valoare în RON, fluxurile financiare pentru acordarea ajutoarelor de stat, criteriile de eligibilitate, procedurile de implementare, supraveghere şi control."

Aşadar, se poate observa că normele metodologice ce urmează a fi adoptate de către legiuitorul delegat au un rol determinant în individualizarea dreptului la compensaţii al beneficiarului, în condiţiile în care au ca obiect de reglementare atât modul de calcul cât şi criteriile de eligibilitate, procedurile de supraveghere şi control.

În baza celor două dispoziţii normative anterior enunţate, a fost elaborat proiectul de hotărâre de Guvern privind Normele metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000 şi a fost concepută schema de ajutor de stat pentru acordarea acestor compensaţii.

Reprezentanţa Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană a notificat Comisiei Europene schema de ajutor de stat, în conformitate cu prevederile art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

Prin Decizia nr. C(2012)5166 final din data de 19 iulie 2012 (denumită în continuare, "Decizia Comisiei Europene"), Comisia Europeană a avizat favorabil schema de ajutor de stat prezentată în proiectul de hotărâre de Guvern anterior arătat, apreciind că ajutoarele prevăzute în cadrul acesteia sunt compatibile cu piaţa internă.

Relevante în acest sens sunt dispoziţiile pct. 5 din Decizia Comisiei Europene în care se arată că "temeiul juridic al schemei este proiectul de hotărâre a Guvernului de aprobare a normelor metodologice pentru acordarea de ajutoare de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice şi a costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor."

Semnificative pe aspectul analizat sunt prevederile pct. 11 din Decizia Comisiei Europene în care se precizează faptul că "schema, care va expira la data de 31 decembrie 2013, nu va intra în vigoare decât după ce va fi aprobată de Comisie şi publicată în Monitorul Oficial al României (...)."

Ca atare, schema de ajutor de stat, având ca temei legal proiectul de hotărâre a Guvernului de aprobare a normelor metodologice, avizată favorabil prin decizia Comisiei Europene, nu poate produce efecte juridice decât după adoptarea acestui act normativ intern.

În raport de cele anterior prezentate, se apreciază că nu poate fi primită teza potrivit căreia, după intrarea în vigoare a O.G. nr. 14/2010, Normele metodologice adoptate prin H.G. nr. 861/2009 continuă să producă efecte juridice, reglementând metodologia de calcul a compensaţiilor cuvenite proprietarilor de suprafeţe forestiere cu funcţie de protecţie de tip T1 sau T2 şi care nu pot recolta masa lemnoasă de pe acestea.

Însă, se constată faptul că procedura internă necesară acordării ajutoarelor de stat vizate de Decizia Comisiei Europene nu a fost finalizată, în condiţiile în care nu a fost adoptată şi publicată în Monitorul Oficial al României Hotărârea de Guvern pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000.

Ca atare, în prezent, aşa cum s-a statuat de altfel şi prin Decizia nr. 36 din 23 septembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în dosar nr. x/2015, la momentul formulării cererii de către intimată nu exista baza legală pentru acordarea compensaţiilor, în lipsa hotărârii de Guvern cu obiectul de reglementare mai sus arătat.

Pe cale de consecinţă, în lipsa cadrului normativ intern, nu se poate reţine refuzul nejustificat de soluţionare a cererii intimatului-reclamant având ca obiect acordarea de despăgubiri, pentru perioada 2011-2012, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietară, datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice, pentru suprafaţa de pădure de 1260 ha, situată în Parcul Naţional Buila-Vânturăriţa.

În fine, Înalta Curte reţine faptul că Decizia Comisiei Europene nr. C (2016) 8769 final din data de 03.01.2017 şi H.G. nr. 447 din 30.06.2017 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control al compensaţiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă nu sunt aplicabile în cauza de faţă, întrucât vizează despăgubirile ce pot fi acordate pentru perioada 2017-2020 (conform art. 12 din H.G.).

Pe de consecinţă, recursul promovat de această autoritate publică centrală este fondat.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice (în prezent, Ministerul Apelor şi Pădurilor), va admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice (în prezent, Ministerul Apelor şi Pădurilor), va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge acţiunea reclamantei, ca prescrisă pentru perioada 2007-2010 şi ca prematură pentru perioada 2011-2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice (în prezent, Ministerul Mediului) împotriva sentinţei nr. 86/F-CONT din 23.06.2014, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat de Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură (în prezent Ministerul Mediului) împotriva aceleiaşi sentinţe.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând, respinge acţiunea reclamantei A., ca prescrisă pentru perioada 2007-2010 şi ca prematură pentru perioada 2011-2012.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2017.