Annulment of hunting lease for erroneous wildlife population data: essential error and fraud in consent

Asupra recursului de faţă;

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 24.12.2013, sub nr. x/45/2013, reclamanta Asociaţia A. din Judeţul Iaşi a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice - Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură şi Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Suceava, solicitând:

(i) anularea contractului nr. x din 14 noiembrie 2011 de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 1 Tătăruşi şi a contractului nr. x din 14 noiembrie 2011 de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 2 Moţca;

(ii) obligarea pârâţilor să restituie suma de 8.018 euro reprezentând tariful de gestionare nedatorat şi încasat în mod necuvenit de la data încheierii contractelor şi până la data promovării prezentei cereri;

(iii) obligarea pârâţilor să restituie scrisorile de garanţie pentru cele două fonduri cinegetice G1 36524 din 10 noiembrie 2011 pentru Fondul nr. 2 Moţca în valoare de 18.354,00 euro şi G1 36523 din 10 noiembrie 2011 pentru Fondul cinegetic nr. 1 Tătăruşi în valoare de 17.783,00 euro;

(iv) suspendarea dreptului pârâţilor la executarea scrisorilor de garanţie bancară până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei şi a obligaţiei reclamantei de plată a tarifului de gestionare pentru cele două fonduri cinegetice;

(v) obligarea pârâţilor în solidar la plata cheltuielilor de judecată

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 108/2014 din 9 mai 2014, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea promovată de reclamanta Asociaţia A. din Judeţul Iaşi, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 108/2014 din 9 mai 2014 a declarat recurs în termen legal reclamanta Asociaţia A. din Judeţul Iaşi, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În privinţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susţinut, pe de o parte, că hotărârea nu cuprinde nicio motivare, nici în fapt şi nici în drept, care să justifice soluţia dată capetelor de cerere 2, 3 şi 4 din acţiunea introductivă, iar, pe de altă parte, că motivarea soluţiei dată primului capăt de cerere este fie contradictorie, fie străină de natura cauzei şi de probele administrate.

Referitor la considerentele avute în vedere de instanţă în respingerea capătului de cerere având ca obiect anularea contractelor, susţinerile recurentei au vizat următoarele aspecte:

Momentul anterior încheierii contractelo, r respectiv cel al informării reclamantei cu privire la speciile de faună cinegetică nu a fost interpretat în mod corect de instanţă.

Tocmai această informare făcută de pârâţi, obligatorie şi esenţială organizării licitaţiei, a fost de natură să o inducă în eroare pe reclamantă şi să determine participarea sa la licitaţie şi, implicit, la adjudecarea şi încheierea contractelor.

Nu faptul că existau în ofertă mai multe specii de faună, ci concordanţa dintre oferta făcută şi realitatea din cele două fonduri era singurul aspect determinant în hotărârea de a participa la licitaţie şi, deci, de a contracta în mod corect. Neexistând această concordanţă, este clar că a fost indusă în eroare asupra faunei ce constituia obiectul contractului.

În procedura de predare - primire erau hotărâtoare doar buna credinţă şi informarea corectă a celuii care organiza licitaţia şi, ulterior, preda fondurile cinegetice.

Derularea în timp a procedurilor de evaluare rezultă indubitabil din probatoriul cauzei, respectiv din Memoriul justificativ la lucrarea de evaluarea a efectivelor de vânat pe anii 2012, 2013 şi 2014, cu anexele G2 avizate de intimatul ITRSV, din care rezultă că numărul de cerbi comuni este zero.

Aceeaşi situaţie de fapt rezultă şi din procesele-verbale privind controlul activităţilor de evaluare a efectivelor de vânat, întocmite şi avizate de I.T.R.S.V. Suceava.

Considerentele instanţei prin care sunt aprobate ca fiind pertinente argumentele pârâţilor sunt subiective, împotriva probelor administrate şi în contradicţie cu realitatea, străine de natura cauzei.

Astfel, în speţa de faţă nu s-a făcut vreo dovadă şi nu s-a susţinut de vreuna dintre părţi că au existat modificări de climă ori alte condiţii de trai în fondurile respective, care să fi determinat deportarea speciilor de faună între fondurile învecinate, între noiembrie 2011, momentul organizării licitaţiei şi martie 2012, momentul când reclamanta împreună cu reprezentantul I.T.R.S.V. Suceava au finalizat evaluarea şi au constatat că nu există cerbi comuni în cele două fonduri.

Relativ la considerentele instanţei, în sensul că reclamanta nu a dovedit că la data încheierii contractelor şi pe parcursul derulării acestora ar fi fost indusă şi menţinută în eroare cu privire la existenţa speciei de cerb comun, recurenta a afirmat că menţinerea în eroare după încheierea contractului este un aspect nerelevant pentru vicierea consimţământului.

În plus, aceasta a precizat că instanţa face abstracţie de faptul că, la momentul organizării licitaţiei, nimic altceva nu poate fi cunoscut de participanţi şi că posibilitatea efectivă de inspectare a fondurilor de vânătoare apare abia după ce adjudecantarul intră în posesia acestora şi nicidecum înainte de licitaţie sau de încheierea contractului.

Prin urmare, considerentul instanţei privind nedovedirea erorii este străin de natura cauzei.

Cât priveşte dovada erorii la momentul încheierii contractului, aceasta a fost făcută cu anexele de prezentare a efectivului cinegetic de către organizatorul licitaţiei, cu procesele-verbale privind controlul activităţii de evaluare a efectivelor de vânat, control efectuat de specialişti I.T.R.S.V. Suceava. Aceste înscrisuri confirmă şi susţinerile pădurarilor şi şefilor de cantoane care au afirmat fără rezerve că în ultimii trei patru ani, anterior licitaţiei, nu au mai văzut cerbi comuni.

Referitor la concluzia instanţei conform căreia, din actele cauzei şi din conduita reclamantei nu rezultă vreo constatare a acesteia cu privire la lipsa cerbului comun şi că evaluarea pretinsă nu apare ca fiind dovedită în vreun mod, recurenta a apreciat că aceasta este contrară logicii şi probelor administrate în cauză.

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a arătat, în esenţă, următoarele:

Instanţa avea obligaţia să cerceteze dacă la momentul încheierii contractelor în discuţie exista eroare asupra obiectului contractului sau a unei calităţi sau împrejurări considerată esenţială pentru părţile contractante.

Consimţământul reclamantei de a participa la licitaţie şi de a încheia contractul în urma adjudecării avea la bază informaţia prezentată de intimaţi cu privire la fauna care conţinea 31 de cerbi comuni.

Este un element al fondului cinegetic gestionat, ce constituia o anume calitate, determinantă, a obiectului contractului ce urma să se încheie, fără de care reclamanta nici nu ar fi participat la licitaţie sau dacă ar fi participat nu ar fi adjudecat la un asemenea preţ (preţul fiind un element de esenţa contractului).

La momentul încheierii contractului, adică 14.11.2011, nu cunoştea altă situaţie de fapt cu privire la fauna prezentată de licitator şi nici nu avea posibilitatea efectivă a cunoaşterii, decât cea prezentată în anexele publicate de intimaţi.

Prin urmare, nu ne aflăm în situaţia prevăzută de art. 1208 din C. civ., referitoare la eroarea nescuzabilă, aşa cum lasă să se înţeleagă instanţa de fond.

Nici risc de eroare asumată prevăzut de art. 1209 C. civ. nu este cazul, întrucât la organizarea licitaţiei şi informarea participanţilor nu au fost niciun moment preveniţi că ar putea exista eroare asupra faunei din fondurile respective, aceasta cu atât mai mult cu cât estimarea era dată de fişele enterioare, întocmite de fostul gestionar şi verificate de intimaţi.

Mai mult, eroarea a fost provocată de intimaţi, cu ştiinţă, ceea ce îmbracă de fapt forma viciului de consimţământ al dolului, conform art. 1214 din C. civ.

Dolul este evident şi rezultă din actele dosarului, respectiv adresa nr. x/ES din 19.11.2012 către I.T.R.S.V. Suceava, care relevă atitudinea intimaţilor. Aceştia aveau cunoştinţă că evaluările faunei cinegetice anterioare se preluau de la I.T.R.S.V. Suceava, care avea responsabilitatea exactităţii lor însă fără verificări pe teren, preluate de la fostul gestionar, Direcţia Silvică Iaşi, prepus al intimaţilor. Aceasta, în accepţiunea art. 1214 alin. (3) din C. civ., o îndreptăţeşte să invoce această manoperă frauduloasă de dezinformare.

De asemenea, susţinerea instanţei în sensul că nu era esenţial în participarea la licitaţie faptul că nu existau cerbi comuni, atâta vreme cât fondul prevedea şi alte animale, este contrazisă de prevederile art. 1214 alin. (2) C. civ., care dau dreptul victimei dolului să solicite anularea contractului, chiar dacă eroarea în care s-a aflat nu ar fi esenţială.

În speţa de faţă, existenţa cerbilor comuni era chiar un element esenţial în a contracta, fiind o eroare asupra cantităţii şi calităţii faunei, nu o simplă eroare de calcul ce poate fi rectificabilă (a se vedea şi art. 1210 C. civ.).

Dacă intimaţii ar fi acceptat posibilitatea propusă de reclamantă de adaptare a contractului conform art. 1213 C. civ., prin modificarea condiţiilor de contractare, obiect şi tarif în raport de fauna existentă în mod real, litigiul nu ar mai fi existat în prezent.

În concluzie, pentru motivele expuse, recurenta a solicitat, conform art. 497 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de fond şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată pe fond instanţei competente.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură a solicitat, prin întâmpinare respingerea recursului formulat de reclamantă, ca neîntemeiat, şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

În esenţă, intimatul a arătat că, prin argumentele prezentate de recurentă şi prin probatoriul administrat, aceasta nu a dovedit că, la data încheierii contractelor şi pe parcursul derulării acestora, ar fi fost indusă şi menţinută în eroare cu privire la existenţa speciei de cerb comun. Predarea faunei cinegetice către A.J.V.P.S. Iaşi s-a făcut în condiţii de legalitate prin procese-verbale semnate de reprezentanţii acesteia, în cuprinsul cărora se face vorbire de speciile existente şi se scad exemplarele care au fost deja vânate. Reclamanta a avut acces la toate datele şi a avut posibilitatea de a inspecta fondurile cinegetice, semnând actele încheiate fără niciun fel de obiecţii referitoare la anumite specii de faună cinegetică.

Intimata Grada Forestieră Suceava (fost I.T.R.S.V.) a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea sentinţei civile nr. 108 din 09 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, ca legală şi temeinică.

Apărările intimatei au vizat în special faptul că, după contractare reclamanta A.V.P.S. Iaşi a participat împreună cu reprezentanţii I.T.R.S.V. Suceava şi cei ai Direcţiei Silvice Iaşi la predarea-primirea gestiunii celor două fonduri cinegetice (Procesele-verbale de predare-primire din data de 23.11.2011, înregistrate la I.T.R.S.V. Suceava sub nr. x din 05 decembrie 2011 şi nr. 21717 din 05 decembrie 2011). Aceste procese-verbale au fost însuşite sub semnătură de reprezentanţii A.V.P.S. Iaşi, fără a formula obiecţiuni cu privire la efectivele de vânat existente în cele două fonduri.

Prin urmare, intimata a susţinut că acţiunea promovată de reclamantă este nefondată, impunându-se menţinerea soluţiei pronunţate în acest sens de către prima instanţă.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează.

1. Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. conform căruia, casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta "nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Sub acest aspect, s-a invocat nemotivarea hotărârii în privinţa capetelor de cerere 2, 3 şi 4 din acţiunea introductivă, în sensul că acestea au fost respinse, fără a fi arătate temeiurile de fapt şi de drept pe care instanţa le-a avut în vedere la adoptarea soluţiei.

Cele trei capete de cerere au caracter accesoriu în raport cu capătul de cerere având ca obiect anularea contractelor de gestionare a faunei cinegetice, iar respingerea acestora a fost dispusă ca o consecinţă a respingerii capătului principal de cerere.

Omisiunea instanţei de a invoca în considerente principiul de drept accesorium sequitur principale nu este de natură să conducă la admiterea recursului, atâta vreme cât soluţia dată capătului principal de cerere se impune a fi menţinută, fiind legală şi temeinică, după cum se va arăta în continuare.

Referitor la capătul de cerere având ca obiect anularea contractelor de gestionare a faunei cinegetice, se constată că, deşi recurenta invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., criticile acesteia nu se circumscriu acestui motiv de nelegalitate, întrucât nu este evidenţiată existenţa unor considerente contradictorii care să afecteze raţionamentul judecătorului fondului şi nici pronunţarea hotărârii cu ignorarea obiectului şi a cauzei raportului juridic dedus judecăţii.

În realitate, aspectele la care recurenta face referire vizează modalitatea de interpretare a probelor administrate în cauză, constatările şi aprecierile primei instanţe care, în opinia recurentei, sunt nelegale şi subiective.

Pe de altă parte, se observă că hotărârea primei instanţe este acord cu exigenţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., întrucât sunt expuse situaţia de fapt şi chestiunile esenţiale supuse judecăţii, punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, dar şi motivele pentru care susţinerile reclamantei au fost apreciate ca fiind neîntemeiate.

Prin urmare, nu va fi reţinută incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

2. Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. potrivit căruia, casarea unei hotărârii se poate cere când "aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

Acţiunea în anularea contractelor de gestionare a faunei cinegetice a fost întemeiată în drept, în principal, pe dispoziţiile art. 1207 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2, art. 1214 şi art. 1215 din C. civ., reclamanta invocând atât eroarea, cât şi dolul, ca vicii de consimţământ, cu precizarea că eroarea ar fi fost una esenţială, întrucât a vizat o împrejurare considerată esenţială la încheierea contractelor, respectiv existenţa a 31 de exemplare de cerb comun, împrejurare în absenţa căreia cele două contracte nu s-ar fi încheiat.

Referitor la eroarea reglementată de art. 1207 alin. (1) şi alin. (2) C. civ., în mod legal prima instanţă a reţinut că susţinerile reclamantei sunt neîntemeiate, întrucât cu probatoriile administrate în cauză nu s-a dovedit în vreun mod eroarea pretinsă.

Astfel, nu poate fi vorba de o falsă reprezentare a realităţii la încheierea celor două contracte de gestionare a faunei cinegetice, atâta timp cât reclamanta a participat în cunoştinţă de cauză la licitaţia publică şi a preluat în gestiune cele două fonduri de vânătoare, fără a formula obiecţiuni cu privire la efectivele de vânat existente în cele două fonduri cinegetice.

Această împrejurare rezultă din procesele-verbale de predare - primire a gestiunii din data de 23.11.2011, înregistrate la I.T.R.S.V. Suceava sub nr. x din 05 decembrie 2011 şi nr. 21717 din 05 decembrie 2011, însuşite sub semnătură de reprezentanţii reclamantei, cu precizarea că "această activitate s-a desfăşurat atât pe teren cât şi la birou şi că delegaţii D.S. Iaşi şi A.V.P.S. Iaşi nu au avut obiecţii".

Atâta timp cât sancţiunea nulităţii operează pentru cauze anterioare sau concomitente încheierii actului juridic, nu prezintă relevanţă din perspectiva analizată procedura de evaluare a efectivelor de vânat derulată ulterior predării - primirii gestiunii, când responsabilitatea pentru paza fondurilor cinegetice a revenit în exclusivitate reclamantei, şi nici constatarea inexistenţei exemplarelor de cerb comun începând cu luna martie 2012.

În ceea ce priveşte dolul, viciu de consimţământ reglementat de art. 1214 C. civ., contrar susţinerilor recurentei, din probatoriile administrate în cauză rezultă încheierea în cunoştinţă de cauză a celor două contracte de gestionare a faunei cinegetice, nefiind vorba de o inducere în eroare a reclamantei, prin mijloace viclene, pentru a o determina să încheie aceste contracte.

Prin urmare, nu va fi reţinută nici incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile avansate de recurentă fiind neîntemeiate pentru considerentele expuse.

În concluzie, Înalta Curte urmează să dispună, în temeiul art. 496 C. proc. civ., respingerea recursului declarat de reclamantă, ca nefondat.

Cererea intimatului-pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor privind plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă, ca neîntemeiată, întrucât nu s-au depus dovezi privind existenţa şi cuantumul acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Asociaţia A. din Judeţul Iaşi împotriva sentinţei nr. 108/2014 din 9 mai 2014 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge cererea formulată de intimatul-pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor privind obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 noiembrie 2016.