Negative conflict of jurisdiction resolved by assigning salary dispute to labor competence

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12 noiembrie 2015 sub nr. x/88/2015, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z. şi AA. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Galaţi şi Tribunalul Brăila, solicitând:

- obligarea pârâţilor să îi reîncadreze conform dispoziţiilor Legii nr. 284/2010 şi să le stabilească acestora corect modul de calcul privind drepturile salariale lunare la care au dreptul, în conformitate cu art. 2 din Legea nr. 285/2010, prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcţia similară, respectiv prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu acelaşi grad profesional şi aceeaşi tranşă de vechime în muncă şi în funcţie şi care a trecut în aceste tranşe de vechime ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010, conform Deciziei nr. 32 din 19.10.2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept;

- obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Galaţi şi Tribunalul Brăila să le plătească în solidar diferenţele salariale rezultate din salariul cuvenit în conformitate cu art. 2 din Legea nr. 285/2010 prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcţia similară, respectiv prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu acelaşi grad profesional şi aceeaşi tranşă de vechime în muncă şi în funcţie şi care a trecut în aceste tranşe de vechime ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010, conform Deciziei nr. 32 din 19.10.2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi salariul încasat, începând cu 09.11.2012 la zi, precum şi în continuare, plus dobânda legală aferentă acestor sume şi actualizarea lor cu rata inflaţiei;

- obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să emită în favoarea lor ordine de salarizare corespunzătoare.

Prin sentinţa civilă nr. 308/2016 din 24 februarie 2016, Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei material-funcţionale a Tribunalului Tulcea - Completul specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 2050 din 14 iunie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z. şi AA., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Galaţi şi Tribunalul Brăila, în favoarea Tribunalului Tulcea, a constatat conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios admionistrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Înalta Curte reţine că obiectul cererii introductive îl reprezintă:

- obligarea pârâţilor să îi reîncadreze pe reclamanţi conform dispoziţiilor Legii nr. 284/2010 şi să le stabilească acestora corect modul de calcul privind drepturile salariale lunare la care au dreptul, în conformitate cu art. 2 din Legea nr. 285/2010, prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcţia similară, respectiv prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu acelaşi grad profesional şi aceeaşi tranşă de vechime în muncă şi în funcţie şi care a trecut în aceste tranşe de vechime ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010, conform Deciziei nr. 32 din 19.10.2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept;

- obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Galaţi şi Tribunalul Brăila să le plătească reclamanţilor în solidar diferenţele salariale rezultate din salariul cuvenit în conformitate cu art. 2 din Legea nr. 285/2010 prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcţia similară, respectiv prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu acelaşi grad profesional şi aceeaşi tranşă de vechime în muncă şi în funcţie şi care a trecut în aceste tranşe de vechime ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010, conform Deciziei nr. 32 din 19.10.2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi salariul încasat, începând cu 09.11.2012 la zi, precum şi în continuare, plus dobânda legală aferentă acestor sume şi actualizarea lor cu rata inflaţiei;

- obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să emită în favoarea reclamanţilor ordine de salarizare corespunzătoare.

Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. (…)".

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Conform art. 7 din Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010:

"(1) Personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori, după caz, la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile.

(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sau, după caz, a Curţii de Apel Bucureşti, pentru celelalte hotărâri. (…)"

Dispoziţiile art. 7 din Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010 sunt de strictă interpretare şi aplicare, acestea reglementând o excepţie de la regulile de competenţă stabilite prin dispoziţiile legale de drept comun.

Astfel cum în mod corect a reţinut Curtea de apel, aceste dispoziţii legale reglementează competenţa Curţii de Apel Bucureşti în soluţionarea plângerilor formulate împotriva hotărârilor pronunţate de ordonatorii de credite în soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative emise de aceştia, cu privire la stabilirea drepturilor salariale, or, în speţă, nu se contestă o astfel de hotărâre.

Acţiunea cu care a fost învestită instanţa în cauza de faţă are ca obiect obligarea pârâţilor la reîncadrarea reclamanţilor conform dispoziţiilor legale aplicabile, obligarea pârâţilor la plata diferenţelor salariale rezultate între salariul cuvenit şi salariul încasat, la care se adaugă dobânda legală şi actualizarea sumelor rezultate cu rata inflaţiei şi, în consecinţă, obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea ordinelor de salarizare corespunzătoare.

Se observă, astfel, că acţiunea formulată de reclamanţi nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 7 din Anexa VI a Legii nr. 284/2010, întrucât aceştia nu au solicitat anularea pentru nelegalitate a ordinelor prin care le-au fost stabilite drepturile salariale, nefiind aşadar dedus judecăţii un litigiu ce are ca obiect cenzurarea unui act administrativ tipic (ordinul de salarizare) sau a unui act administrativ asimilat (refuzul nejustificat al pârâţilor de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004).

Prin urmare, prezentul litigiu nu se circumscrie sferei contenciosului administrativ, aşa cum este definit de legiuitor prin dispoziţiile art. 2 lit. f) şi art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, având în vedere că în cuprinsul acţiunii nu se formulează critici de nelegalitate ale actelor administrative emise de ordonatorul de credite, nu se solicită anularea unor astfel de acte şi nu se critică un eventual refuz de emitere a unor acte administrative prin care să se stabilească o altă salarizare, ci se solicită, în principal, reîncadrarea reclamanţilor conform dispoziţiilor legale aplicabile şi obligarea pârâţilor la plata unor drepturi salariale pe care reclamanţii le consideră cuvenite şi neplătite.

Având în vedere obiectul acţiunii formulate de reclamanţi şi fundamentarea acesteia în fapt şi în drept, Înalta Curte constată că instanţa specializată în materia contenciosului administrativ nu are competenţa de soluţionare a cauzei, motiv pentru care, având în vedere temeiul de drept invocat prin acţiune, respectiv art. 148 din Noul C. proc. civ., art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii, art. 2 din Legea nr. 285/2010, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, secţie ce are în competenţă şi soluţionarea litigiilor de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii K., L., G., H., I., J., M., N., S., R., W., O., V., A., Y., P., Q., T., U., X., B., Z., C., AA., D., E. şi F. şi pe pârâţii Tribunalul Brăila, Curtea de Apel Galaţi şi Ministerul Justiţiei, în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2016.