Revision request rejected: no triple identity of parties, object, cause with prior ruling, so suspension of forestry official's dismissal stands.

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 4002 din 7 septembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 550 din 10 decembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Giurgiu în dosar nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcţia Silvică Giurgiu, a casat sentinţa recurată, a admis cererea de suspendare, a suspendat executarea Deciziei nr. x din 25 iulie 2014 a Directorului Direcţiei Silvice Giurgiu, până la soluţionarea definitivă a dosar nr. x/2014.

Împotriva acestei hotărâri au formulat cerere de revizuire intimaţii Direcţia Silvică Giurgiu şi Directorul Direcţiei Silvice Giurgiu, invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cerere înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea cererii de revizuire se arată că hotărârea judecătorească faţă de care apreciază că s-a încălcat autoritatea de lucru judecat este decizia civilă nr. 706 din 05 februarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosar nr. x/2013.

Totodată, precizează revizuenţii că, în ipoteza în care autoritatea de lucru judecat invocată în dosar nr. x/2014, prin raportare la sentinţa nr. 352 din 16 iulie 2014 a Tribunalului Giurgiu, rămasă definitivă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Bucureşti, conform Deciziei nr. 1165 din 26 februarie 2015, pronunţată în dosar nr. x/2014, nu a fost analizată la motivarea Deciziei nr. 4002 din 07 septembrie 2015, înţeleg să invoce dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 şi faţă de sentinţa nr. 352 din 16 iulie 2014, pronunţată în dosar nr. x/2014. Arată revizuenţii că, faţă de acest aspect, urmează să îşi completeze cererea de revizuire în funcţie de redactarea Deciziei nr. x din 07 septembrie 2015 a cărei revizuire o solicită în prezenta cauză.

Se arată în cuprinsul cererii de revizuire că decizia civilă nr. 4002 din 07 septembrie 2015 contrazice Decizia nr. 706 din 05 februarie 2015, pronunţată anterior de Curtea de Apel Bucureşti, întrucât motivele invocate în cererea ce a făcut obiectul dosar nr. x/2014 sunt identice cu cele din dosar nr. x/2013, faţa de care anterior instanţa s-a pronunţat definitiv.

Cu privire la condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire, în opinia revizuenţilor acestea sunt îndeplinite, deoarece există identitate de părţi între cele două cauze, precum şi identitate de obiect, respectiv suspendare executare act administrativ.

Apreciază revizuenţii că, deşi este vorba de două decizii diferite, se poate observa că obiectul acţiunii în dosar nr. x/2014 antamează aceleaşi probleme de fapt şi de drept, care au primit deja o rezolvare prin Decizia nr. 706 din 05 februarie 2015.

Revizuenţii mai arată că argumentele intimatului sunt aceleaşi în cele două cauze cu privire la îndeplinirea condiţiei pagubei iminente, intimatul invocând faptul că măsura mutării nu este prevăzută de O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului Silvic, că măsura mutării este de fapt o sancţiune disciplinară prin pierderea sporului de conducere, că preşedintele comisiei de disciplină se află în conflict de interese, etc.

Subliniază revizuenţii că aceste argumente au fost invocate în dosar nr. x/2013, în care s-a pronunţat Decizia nr. 706 din 05 februarie 2015 şi au fost reluate în dosar nr. x/2014, unde s-a pronunţat Decizia nr. 4002 din 07 septembrie 2015.

Mai mult, tot aceste argumente au fost invocate şi în dosar nr. x/2014, având ca obiect suspendarea executării fişei de evaluare nr. 10337 din 28 februarie 2014, hotărârii Comitetului Director al Direcţiei Silvice Giurgiu nr. 7 din 02 aprilie 2014 şi adresei nr. x din 02 aprilie 2014.

Cu privire la cauză, revizuenţii apreciază că prin a doua acţiune reclamantul urmăreşte acelaşi scop ca în primul proces, respectiv suspendarea actelor administrative pentru reintegrarea în funcţia de şef al ocolului silvic.

Având în vedere cele evidenţiate, revizuenţii solicită instanţei admiterea cererii de revizuire, anularea Deciziei nr. 4002 din 07 septembrie 2015 şi respingerea cererii de suspendare a actului administrativ.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, învestită cu soluţionarea cererii de revizuire formulată de revizuenta Direcţia Silvică Giurgiu, prin director, împotriva deciziei civile nr. 4002 din 7 septembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2014, prin decizia civilă nr. 6329 din 17 decembrie 2015, a dispus următoarele:

- a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a în ceea ce priveşte cererea de revizuire a Deciziei nr. x din 7 septembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a în dosar nr. x/2014, pentru contrarietate cu Decizia nr. 706 din 5 februarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a în dosar nr. x/2013;

- a declinat competenţa soluţionării cererii de revizuire formulată de revizuenta Direcţia Silvică Giurgiu, prin director, în contradictoriu cu intimatul A., a Deciziei nr. 4002 din 7 septembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a în dosar nr. x/2014, pentru contrarietate cu Decizia nr. 706 din 5 februarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, în dosar nr. x/2013, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal;

- a respins excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a în ceea ce priveşte cererea de revizuire a Deciziei nr. x din 7 septembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, în dosar nr. x/2014, pentru contrarietate cu sentinţa civilă nr. 352 din 16 iulie 2014, pronunţată de Tribunalul Giurgiu în dosar nr. x/2014;

- a disjuns capătul de cerere având ca obiect revizuirea formulată de revizuenta Direcţia Silvică Giurgiu, prin director, împotriva deciziei civile nr. 4002 din 07 septembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Giurgiu în dosar nr. x/2014, în contradictoriu cu intimatul A., a Deciziei nr. 4002 din 7 septembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, în dosar nr. x/2014, pentru contrarietate cu sentinţa civilă nr. 352 din 16 iulie 2014, pronunţată de Tribunalul Giurgiu în dosar nr. x/2014, şi a dispus formarea unui dosar separat, cu termen la 18.02.2015.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că revizuenta a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 4002 din 7 septembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2014, invocând, în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., contrarietatea acesteia cu următoarele hotărâri:

- decizia civilă nr. 706 din 5 februarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2013;

- sentinţa civilă nr. 352 din 16 iulie 2014, pronunţată de Tribunalul Giurgiu în dosar nr. x/2014.

În raport cu dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 510 alin. (2) teza I C. proc. civ., Curtea a reţinut următoarele:

- în ceea ce priveşte cererea de revizuire a deciziei civile nr. x din 7 septembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pentru contrarietate cu Decizia nr. 706 din 5 februarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a cauzei revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca instanţă mai mare în grad faţă de Curtea de Apel Bucureşti.

În consecinţă, Curtea a admis excepţia necompetenţei materiale în ceea ce priveşte acest capăt al cererii de revizuire şi a declinat competenţa soluţionării acestuia în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

- în ceea ce priveşte cererea de revizuire a deciziei civile nr. x din 7 septembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pentru contrarietate cu sentinţa civilă nr. 352 din 16 iulie 2014, pronunţată de Tribunalul Giurgiu în dosar nr. x/2014, instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a pronunţat prima hotărâre, Tribunalul Giurgiu, este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Prin urmare, Curtea a respins excepţia necompetenţei materiale în ceea ce priveşte cererea de revizuire a Deciziei nr. x din 7 septembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a în dosar nr. x/2014, pentru contrarietate cu sentinţa civilă nr. 352 din 16 iulie 2014, pronunţată de Tribunalul Giurgiu în dosar nr. x/2014 şi, întrucât s-a dispus declinarea competenţei soluţionării cauzei cu privire la primul capăt de cerere, Curtea a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect revizuirea Deciziei nr. 4002 din 7 septembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, în dosar nr. x/2014, pentru contrarietate cu sentinţa civilă nr. 352 din 16 iulie 2014, pronunţată de Tribunalul Giurgiu în dosar nr. x/2014, şi formarea unui dosar separat, cu termen la 18.02.2015.

Examinând cauza şi cererea de revizuire cu care a fost învestită, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte o va respinge, pentru considerentele în continuare arătate:

Revizuenţii au formulat cererea de revizuire în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., conform cărora:

"Art. 509. - Obiectul şi motivele revizuirii

(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

[…]

8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Dispoziţiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., referitoare la procedura de judecată în cazul cererii de revizuire, prevăd în mod expres faptul că:

"Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază".

În sensul dispoziţiilor sus citate, condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire, care trebuiesc îndeplinite cumulativ, sunt următoarele:

- hotărârea a cărei revizuire se cere să fie o hotărâre pronunţată asupra fondului cauzei sau care evocă fondul cauzei;

- hotărârile potrivnice să fie definitive;

- hotărârile potrivnice să fi fost pronunţate în acelaşi litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză;

- hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces (dosar), ci în procese (dosare) diferite;

- în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat, respectiv instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei;

- să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri.

Astfel, pentru a fi admisibilă cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este necesar ca a doua hotărâre (în speţă, Decizia nr. 4002/2015) să încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri (în speţă, Decizia nr. 706/2015).

În ceea ce priveşte "autoritatea de lucru judecat", art. 430 din C. proc. civ. dispune în sensul următor:

"Art. 430. - Autoritatea de lucru judecat

(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.

(2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

(3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului.

(4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie.

(5) Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare sau revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre."

Pentru a fi admisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8, raportat la art. 430 din C. proc. civ., ar însemna ca hotărârile potrivnice să soluţioneze, ambele, cu autoritate de lucru judecat, dar în mod diferit, fie fondul procesului, în tot sau în parte, fie aceeaşi excepţie procesuală, acelaşi incident procesual sau aceeaşi chestiune litigioasă, ipoteze care, însă, nu sunt identificate în prezenta cauză.

În cauză, revizuenţii susţin, în esenţă, că Decizia nr. 4002 din 7 septembrie 2015, pronunţată în dosar nr. x/2014, este potrivnică Deciziei nr. 706 din 05 februarie 2015, pronunţată în dosar nr. x/2013, ambele fiind emise de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

1. În dosar nr. x/2014, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la data de 11.09.2014, reclamantul A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei nr. 123 din 25 iulie 2014 a Directorului Direcţiei Silvice Giurgiu, prin care s-a dispus încetarea activităţii reclamantului în funcţia de şef ocol la Ocolul Silvic Bolintin.

Prin sentinţa civilă nr. 550 din 10 decembrie 2014, Tribunalul Giurgiu a respins cererea formulată de reclamantul A., iar împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând cauza în fond, admiterea cererii de chemare în judecată, cu consecinţa dispunerii suspendării Deciziei nr. 123 din 25 iulie 2014 a directorului Direcţiei Silvice Giurgiu, până la pronunţarea unei soluţii de către instanţa învestită cu judecata fondului.

Prin Decizia nr. 4002 din 7 septembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 550 din 10 decembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Giurgiu în dosar nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcţia Silvică Giurgiu, a casat sentinţa recurată, a admis cererea de suspendare şi a suspendat executarea Deciziei nr. x din 25 iulie 2014 a directorului Direcţiei Silvice Giurgiu până la soluţionarea definitivă a dosar nr. x/2014.

În cauză, Curtea a constatat îndeplinirea celor două condiţii pentru a opera suspendarea Deciziei nr. 123 din 25 iulie 2014 a Directorului Direcţiei Silvice Giurgiu până la soluţionarea definitivă a dosar nr. x/2014, conform art. 14 şi 20 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire intimata-pârâtă R.N.P. Romsilva - Direcţia Silvică Giurgiu, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precizând că hotărârea judecătorească faţă de care apreciază că s-a încălcat autoritatea de lucru judecat este decizia civilă nr. 706 din 05 februarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosar nr. x/2013.

2. În dosar nr. x/2013, prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună suspendarea executării Deciziei nr. 320 din 26.11.2013 (prin care reclamantul intimat a fost mutat temporar, până la soluţionarea cercetării disciplinare, din funcţia de şef al Ocolului Silvic Bolintin în funcţia de inginer silvic principal la Ocolul Silvic Comana) şi a Deciziei nr. 321 din 26 noiembrie 2013 (prin care au fost delegate domnului inginer B. atribuţiile şi competenţele funcţiei de şef de ocol la Ocolul Silvic Bolintin, în perioada în care reclamantul este mutat temporar la Ocolul Silvic Comana), decizii emise de Directorul Direcţiei Silvice Giurgiu, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare a acestor acte administrative.

Prin sentinţa civilă nr. 119 din 11.03.2014, Tribunalul Giurgiu a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu intimata Regia Naţională a Pădurilor - Direcţia Silvică Giurgiu şi, în consecinţă, a suspendat executarea celor două acte administrative până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anularea acestora.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii RNP Romsilva - Direcţia Silvică Giurgiu şi Directorul Direcţiei Silvice Giurgiu, iar prin Decizia nr. 706 din 5.02.2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei de interes ca neîntemeiată, a admis recursul declarat de recurenţii-pârâţi, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., a casat sentinţa civilă recurată şi, rejudecând cauza, a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă, aşadar, faptul că în primul dosar, nr. x/2013 al Tribunalului Giurgiu, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Regia Naţională a Pădurilor - Direcţia Silvică Giurgiu, suspendarea executării Deciziei nr. 320 din 26.11.2013 şi a Deciziei nr. 321 din 26 noiembrie 2013, emise de Directorul Direcţiei Silvice Giurgiu, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare a acestor acte administrative. Acest proces s-a finalizat prin respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu caracter definitiv, aşa cum rezultă din Decizia nr. 706 din 5 februarie 2015, pronunţată de Curtea Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

În cel de-al doilea dosar, nr. x/2014, al Tribunalului Giurgiu, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu aceeaşi pârâtă, suspendarea executării Deciziei nr. 123 din 25 iulie 2014 a Directorului Direcţiei Silvice Giurgiu, prin care s-a dispus încetarea activităţii reclamantului în funcţia de şef ocol la Ocolul Silvic Bolintin. Acest proces s-a finalizat prin admiterea cererii de suspendare până la soluţionarea definitivă a dosar nr. x/2014, aşa cum rezultă din Decizia nr. 4002 din 7 septembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Analizând cele două dosare prin prisma dispoziţiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că elementele autorităţii de lucru judecat nu sunt întrunite.

Prin Decizia nr. 320 din 26 noiembrie 2013, emisă în temeiul dispoziţiilor art. 77 alin. (7) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, s-au luat următoarele măsuri: mutarea temporară a reclamantului pe durata cercetării administrative, din funcţia de sef al Ocolului Silvic Bolintin în funcţia de inginer silvic principal la Ocolul Silvic Comana, începând cu data de 27.11.2013; începând cu aceeaşi dată, pe perioada mutării temporare, s-a stabilit un salariu de bază de 3.101 RON corespunzător clasei de salarizare nr. 49, o indemnizare de grad profesional de 784 RON corespunzător gradului profesional de inginer inspector silvic gradaţia I, un spor de vechime de 25% din salariul de bază şi un spor de fidelitate de 10 RON; obligaţia în sarcina reclamantului de predare a gestiunii către dl. inginer B., cu excepţia telefonului mobil.

Or, prin Decizia nr. 123 din 25 iulie 2014 a directorului Direcţiei Silvice Giurgiu, emisă în temeiul dispoziţiilor art. 41, coroborate cu cele ale art. 64 alin. (1) şi (3) din Codul muncii, s-a dispus încetarea activităţii reclamantului în funcţia de şef de ocol la Ocolul Silvic Bolintin şi mutarea în funcţia de inginer silvic principal la Ocolul Silvic Comana. Aşa cum rezultă din cuprinsul deciziei, măsura a fost dispusă întrucât la ultima evaluare a activităţii reclamantul a obţinut calificativul nesatisfăcător.

Aşadar, cele două decizii au fost pronunţate în proceduri distincte, fiind întemeiate pe dispoziţii legale diferite, iar efectele acestora nu au aceeaşi finalitate.

În consecinţă, în raport de cele de mai sus, este evident că în speţă nu este întrunită condiţia identităţii de obiect şi cauză între litigiul finalizat cu pronunţarea deciziei civile nr. 706 din 05 februarie 2015 şi litigiul finalizat cu pronunţarea deciziei a cărei revizuire se solicită.

Aşadar, nefiind întrunită condiţia identităţii de obiect şi cauză, nu se poate reţine că decizia a cărei revizuire se solicită a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 706 din 05 februarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosar nr. x/2013.

Condiţiile prevăzute de textul legal invocat de revizuenţi trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiţii duce la respingerea cererii de revizuire.

Or, în cauză, nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză.

Printr-o definiţie cu caracter general, obiectul litigiului îl reprezintă pretenţia pe care o formulează şi o susţine reclamantul prin acţiunea sa.

Din examinarea celor două hotărâri rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire deoarece nu este îndeplinită condiţia identităţii de obiect al celor două cauze.

Nu este îndeplinită nici condiţia identităţii cauzei cererilor de chemare în judecată ce formează obiectul celor două litigii, întrucât trebuie avut în vedere fundamentul raportului juridic dedus judecăţii, care este diferit în cele două litigii.

De asemenea, trebuie precizat faptul că principiul autorităţii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi fiind purtat între aceleaşi părţi, ci şi contrazicerea între două hotărâri judecătoreşti, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă printr-o altă hotărâre judecătorească ulterioară, dată în alt proces.

Or, raţiunea reglementării revizuirii se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea acestui principiu atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

În asemenea situaţii executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia anormală, creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea şi anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii de lucru judecat.

C. proc. civ. mai impune, în cadrul condiţiilor cerute pentru admisibilitatea cererii de revizuire, pe lângă îndeplinirea elementelor autorităţii de lucru judecat şi condiţia potrivit căreia în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei.

În acest sens, cererea de revizuire este admisibilă numai dacă partea nu a avut cunoştinţă de existenţa primei hotărâri, ori dacă, în cel de-al doilea litigiu, invocându-se excepţia autorităţii lucrului judecat, instanţa a omis să soluţioneze această excepţie. În cazul în care excepţia a fost respinsă, împotriva hotărârii nu se poate face cerere de revizuire, întrucât, judecându-se o asemenea cerere, instanţa ar realiza un control judiciar asupra hotărârii prin care s-a respins excepţia autorităţii lucrului judecat.

Textul art. 509 pct. 8 C. proc. civ. nu dă posibilitatea ca în cadrul cererii de revizuire să se poată analiza dacă soluţionarea excepţiei autorităţii de lucru judecat a fost corectă, ci numai dacă a fost invocată sau nu şi, dacă a fost invocată, numai în cazul în care instanţa a omis să se pronunţe poate să fie admisă cererea de revizuire.

În legătură cu această condiţie, însă, revizuenţii nu au precizat dacă este sau nu îndeplinită, ci au făcut referiri numai la elementele autorităţii de lucru judecat.

Condiţia impusă de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. are în vedere tocmai caracterul forţei obligatorii a unei hotărâri judecătoreşti, iar pe calea extraordinară a revizuirii poate fi schimbată o hotărâre judecătorească definitivă numai în condiţiile şi cazurile expres prevăzute de lege, pentru că altfel s-ar aduce atingere principiului securităţii raporturilor juridice, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În consecinţă, pentru toate considerentele expuse, în raport cu dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire formulată de Direcţia Silvică Giurgiu prin Directorul Direcţiei Silvice Giurgiu.

Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 513 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.

În ceea ce priveşte cererea de aplicare a sancţiunii amenzii în temeiul art. 12 C. proc. civ., cerere formulată de intimatul A., Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, astfel că o va respinge în consecinţă.

Potrivit prevederilor art. 12 alin. (2) C. proc. civ.:

"Partea care îşi exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii, şi la plata unei amenzi judiciare".

Sarcina probei în dovedirea relei credinţe revine celui care invocă abuzul de drept procesual, respectiv intimatul din cauza de faţă, acesta fiind îndreptăţit să probeze că partea adversă săvârşeşte un abuz de drept, prin exercitarea unui drept subiectiv într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe.

Nefiind făcută o astfel de dovadă, faţă de manifestarea procesuală a părţii titulare a acestei cereri, Înalta Curte o va respinge ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de pârâţii Direcţia Silvică Giurgiu şi Directorul Direcţiei Silvice Giurgiu împotriva deciziei civile nr. 4002 din 07 septembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Respinge cererea de aplicare a sancţiunii amenzii, cerere formulată de intimatul A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2016.