Municipality’s appeal rejected: EU co-financing contract terminated and €9,015,481.81 recovery upheld after audit found inflated selection scores.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea judiciară

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Comuna Brăneşti a chemat în judecată pe pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună:

- anularea Deciziei nr. 34.610 din 19 decembrie 2012 - comunicată în data de 03.01.2013 - prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva Procesului-verbal nr. x din 29 octombrie 2012 şi a măsurilor stabilite prin acesta;

- anularea Procesului-verbal nr. x din 29.10.2012 şi a măsurilor stabilite prin acesta, precum şi suspendarea executării acestuia.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa 31 nr. 13.02.2014, a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

Între pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, în calitate de Autoritate Contractantă, şi reclamanta Comuna Brăneşti, din judeţul Dâmboviţa, în calitate de Beneficiar, la data de 30.06.2009 s-a încheiat, în baza PNDR, Contractul de finanţare nr. C 32204083/600026, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil, reprezentând 100% din valoarea totală a Proiectului intitulat "Drumuri de interes local, înfiinţare reţea de canalizare şi staţie de epurare ape uzate menajere, Centru de Cultură şi Tradiţie Populară şi investiţii în infrastructura socială - crearea şi dezvoltarea Serviciului pentru Situaţii de Urgenţă prin achiziţionarea unui buldoexcavator, în comuna Brăneşti, judeţul Dâmboviţa" ce face obiectul Contractului de finanţare (art. 1 alin. (1) din contractul cadru de finanţare).

Pentru acordarea finanţării nerambursabile pot fi luate în considerare doar cheltuielile eligibile, cheltuielile prevăzute în bugetul proiectului (buget care constituie Anexa II la Contractul de finanţare) având caracter estimativ şi reprezentând plafonul maxim pentru cheltuielile eligibile.

Implementarea proiectului finanţat prin Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală s-a făcut prin încheierea de către Beneficiarul ajutorului financiar nerambursabil (în speţă, Comuna Brăneşti) cu terţe firme prestatoare, adjudecatare a 4 contracte de achiziţie publică: 1 contract de lucrări şi 3 contracte de servicii (proiectare, inspecţie/dirigenţie de şantier şi verificare), beneficiarul având, în cadrul acestui proces complex de achiziţii, calitatea de autoritate contractantă în raport cu partenerii săi contractuali, adjudecatari ai licitaţiilor.

La solicitarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti (adresa din 17.05.2012), Departamentul pentru Luptă Antifraudă a desfăşurat o acţiune de control cu privire la proiectul anterior nominalizat, ocazie cu care au fost identificate următoarele aspecte:

Cererea de finanţare F 322040831600026 a fost verificată la nivelul CRPDRP 3 Sud Muntenia şi a primit un total de 60 de puncte, din care 5 puncte pentru criteriul de selecţie S2 (localităţi rurale din regiunile cu grad de sărăcie ridicat), respectiv O puncte pentru criteriul de selecţie S9 (proiecte de investiţii în infrastructura socială). Punctajul obţinut la criteriul S2 a fost acordat în baza Anexei 11 la Ghidul Solicitantului, procentul identificat în listele acestei anexe fiind de 24,3% pentru comuna Brăneşti. Punctajul obţinut la criteriul S9 a fost stabilit ca fiind O, întrucât nu a fost identificată nicio componentă socială sau culturală în cadrul proiectului.

Ulterior, cererea de finanţare a fost reevaluată la nivelul APDRP, experţii implicaţi în instrumentarea acestui proiect au menţinut punctajul acordat iniţial de CRPDRP 3 Sud Muntenia (60 puncte).

După acest moment, punctajul acordat de experţii CRPDRP 3 Sud Muntenia şi menţinut de experţii APDRP a fost majorat, astfel: pentru criteriul de selecţie S2 a fost acordat punctajul maxim de 15 puncte şi pentru criteriul de selecţie S9 au fost acordate 10 puncte, scorul total în urma reevaluării fiind de 80 puncte.

Punctajul obţinut la criteriul S2 a fost majorat, conform adresei nr. x din 18 mai 2009 emisă de Consiliul Judeţean Dâmboviţa, care se referă la faptul că rata sărăciei în cazul comunei Brăneşti este mai mare decât cea prezentată în Anexa 11 la Ghidul Solicitantului, respectiv este cuprinsă între 60-85%. În legătură cu adresa din 18 mai 2009, Consiliul Judeţean Dâmboviţa a precizat că a fost emisă de la cabinetul vicepreşedintelui A., dar şi că în arhiva instituţiei nu s-au găsit solicitări scrise pentru emiterea adresei în cauză.

Noul punctaj acordat în urma reevaluării proiectului (80 puncte) a permis ca acesta să fie selectat şi să fie încheiat contractul de finanţare; în sesiunea de depunere proiecte din perioada 03 noiembrie - 15 decembrie 2008 (M322-04/08-15.12.2008), punctajul ultimului proiect selectat a fost de 75 puncte.

În urma controlului efectuat de APDRP - Direcţia Control şi Antifraudă, în vederea verificării aspectelor constatate prin Nota de control DLAF nr. 7/579/2012 din 29.08.2012, a fost încheiat Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x.230 din 29 octombrie 2012, prin care s-a reţinut faptul că s-a procedat în mod nejustificat la încheierea contractului de finanţare, datorită atribuirii unui număr de puncte necorespunzător de mare criteriilor de selecţie S2 şi S9, în raport cu prevederile din Ghidul Solicitantului.

Prin Decizia nr. 34.610 din 19.12.2012 a fost respinsă contestaţia administrativă formulată de reclamanta împotriva procesului-verbal de constatare anterior arătat.

Instanţa de fond a apreciat că actele administrative contestate sunt legale, întrucât măsura acordării celor 15 puncte reclamantei la criteriul S2 nu este justificată, ca urmare a faptului că gradul de sărăcie în cazul Comunei Brăneşti era în procent de 24,3%, iar pentru acest grad trebuiau acordate doar 5 puncte, aşa cum, de altfel, cererea de finanţare a reclamantei a fost punctată iniţial.

În condiţiile în care Ghidul Solicitantului interzicea expres luarea în considerare a oricăror alte date/documente/argumente faţă de procentul gradului de sărăcie cu care localităţile erau înregistrate şi având în vedere gradul de sărăcie de 24,3 % cu care era înregistrată reclamanta, Curtea a apreciat că în mod nelegal s-a ţinut seama de gradul de sărăcie reliefat de adresa Consiliului Judeţean Dâmboviţa, cuprins între 60-80%, motiv pentru care este nelegală şi netemeinică acordarea celor 15 puncte de către numitul B., la criteriul analizat, corectă fiind punctarea iniţială cu 5 puncte. Curtea de apel a concluzionat în sensul că nu pot fi avute în vedere criticile reclamantei privind rata de sărăcie cu care aceasta este înregistrată şi nerealitatea acesteia, în sensul că rata reală de sărăcie ar fi mult mai mare, corespunzătoare celei comunicate prin adresa Consiliului Judeţean Dâmboviţa.

Curtea a considerat, raportat la dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, că nerespectarea dispoziţiilor legale cu ocazia selectării şi punctării cererii de finanţare a reclamantei la Criteriul S2, care se poate circumscrie generic momentului încheierii contractului de finanţare, constituie o neregulă, respectiv o abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, pentru existenţa căreia nu prezintă relevanţă împrejurarea că provine din fapta reclamantei sau a autorităţii contractante, ea existând în ambele variante.

De asemenea, Curtea a reţinut faptul că neregula analizată a generat prejudicierea bugetelor comunitare, întrucât fără suprapunctarea criteriului S2, oferta reclamantei nu ar fi fost eligibilă în acea sesiune, punctajul primit şi legal cuvenit (60 de punte) fiind inferior celui al ultimului proiect selectat (75 de puncte). În aceste condiţii, bugetul Uniunii a fost prejudiciat cu suma stabilită de către pârâtă, ca urmare a faptului că, în realitate, proiectul reclamantei din cererea de finanţare nu era eligibil în sesiunea respectivă, astfel că, în condiţiile în care s-ar fi respectat dispoziţiile legale incidente, cu ocazia punctării cererii de finanţare, cererea reclamantei nu ar mai fi fost eligibilă, cu consecinţa neîncheierii contractului de finanţare şi a neacordării fondurilor nerambursabile.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta Comuna Brăneşti, care a solicitat modificarea acesteia şi admiterea acţiunii.

În motivarea căii de atac, încadrabilă în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susţinut faptul că sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

* Instanţa de fond a aplicat greşit legea, respectiv O.U.G. nr. 66/2011, în sensul că neregula trebuia să fie asumată în întregime de către Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, deoarece procedura selectării proiectelor se realizează exclusiv de către aceasta.

* Curtea de apel nu a ţinut seama de contrarietatea actelor de control încheiate în cauza de faţă, respectiv de concluziile exprimate în Procesul-verbal nr. x din 24.06.2011 - în care s-a apreciat că "beneficiarul nu a încălcat prevederile contractuale", că a îndeplinit condiţiile de eligibilitate, că a implementat proiectul conform condiţiilor contractuale, că nu a influenţat decizia directorului delegat, dl. B. şi ca proiectul este realizat în proporţie de 90 % în condiţiile contractuale, că nu se impune recuperarea vreunei creanţe bugetare - şi în Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x.230 din 29 octombrie 2012.

Recurenta opinează în sensul că procesul-verbal contestat în cauză nu mai putea fi emis, în condiţiile în care primul proces-verbal nu a fost anulat de către instanţă.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele prezentate la filele 11-24 dosar.

5. Procedura derulată în recurs

Prin încheierea de şedinţă din data de 27.03.2015, la solicitarea recurentei, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului până la soluţionarea definitivă a cauzei ce formează obiectul Dosarului penal nr. x/2011 aflat pe rolul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul teritorial Ploieşti.

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 16.12.2015, recurenta a solicitat repunerea cauzei pe rol şi a arătat faptul că, faţă de numitul C., primarul Comunei Brăneşti, s-a dispus clasarea pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, întrucât fapta comisă de acesta nu este prevăzută de legea penală. Prin rechizitoriul din data de 27.08.2015, s-a dispus trimiterea în judecată a numiţilor B. şi D., reţinându-se în sarcina acestora săvârşirea a două infracţiuni de abuz în serviciu, respectiv patru infracţiuni de conflict de interese.

Prin încheierea de şedinţă din data de 08.04.2016, Înalta Curte a menţinut măsura suspendării recursului până la soluţionarea, prin decizie definitivă, a Dosar nr. x/2015 aflat pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia penală.

Cauza a fost repusă pe rol, la solicitarea recurentei, şi s-a fixat termen pentru soluţionarea acesteia la data de 27.10.2017.

Recurenta a depus la dosar sentinţa penală nr. 904 din 23 noiembrie 2016 pronunţată în Dosar nr. x/2015 de Tribunalul Dâmboviţa, secţia penală, precum şi Decizia nr. 548 din 08 mai 2017 pronunţată în acelaşi dosar de către Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, cu luarea în considerare a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului existent la dosar, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă Comuna Brăneşti a supus controlului instanţei specializate, pe calea prevăzută în art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, Decizia nr. 34.610 din 19.12.2012 prin care a fost respinsă contestaţia administrativă formulată de parte împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x.230 din 29 octombrie 2012 întocmit de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit. Prin acest ultim act administrativ, s-a dispus rezilierea contractului de finanţare din data de 30.06.2009 încheiat de părţi şi recuperarea creanţei bugetare rezultate din nereguli în sumă de 9.015.481,81 RON (inclusiv TVA), din care: contribuţie din fonduri UE - 5.841.424,016 RON; contribuţie publică naţională la bugetul de stat - 1.460.356,004 RON; TVA - 1.713.701,79 RON (contribuţie publică naţională).

Soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii este împărtăşită de instanţa de control judiciar pentru că a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Răspunzând punctual la criticile prezentate în cadrul memoriului de recurs, Înalta Curte reţine următoarele:

6.1. Critica recurentei în sensul că neregula trebuia să fie asumată în totalitate de către autoritatea intimată, este nefondată.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, neregula este definită ca fiind "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

O definiţie similară se regăseşte şi în art. 16 din Anexa I - Prevederi generale - la Contractul de finanţare încheiat de părţi: "Prin neregulă, în accepţiunea prezentului contract, se înţelege orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, precum şi orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanţare, acordurilor de finanţare, reglementărilor în vigoare privind asistenţa financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum şi a prevederilor contractului de finanţare, caz în care cheltuiala este neeligibilă şi are ca efect prejudicierea bugetului general al Comunităţilor Europene sau a bugetelor administrate de acestea în numele lor şi a bugetului naţional."

În mod indiscutabil, beneficiarul este în mod direct răspunzător de cunoaşterea condiţiilor de acordare a finanţării FEADR prin PNRD 2007-2013 şi de solicitarea finanţării în concordanţă cu aceste condiţii. Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit are rolul de a supraveghea procesul de implementare a unui proiect, prin diferite nivele de control şi proceduri acreditate de Comisia Europeană. În acest context, descoperirea ulterioară a unor abateri de la legalitate, regularitate şi conformitate de către direcţiile abilitate să desfăşoare acţiuni de control nu poate fi considerată nejustificată doar pe motivul că etapele au fost avizate anterior de către Agenţie.

Relevante pe această chestiune sunt prevederile art. 11 alin. (3) din Anexa I la Contractul de finanţare în care se menţionează faptul că Autoritatea Contractantă poate suspenda sau înceta valabilitatea contractului dacă se constată o neregulă cu privire la încheierea (sn) sau executarea contractului, iar beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă . Acest aspect, coroborat cu dispoziţiile art. 1 alin. (3) din aceeaşi Anexă la Contract, potrivit cărora "beneficiarul va fi singurul răspunzător în faţa autorităţii contractante pentru implementarea proiectului", dar şi cu faptul că de neregula aflată în discuţie a beneficiat în mod direct recurenta, atrage responsabilitatea acesteia de a se supune prevederilor contractuale referitoare la restituirea sumelor primite cu titlu de finanţare nerambursabilă.

Un argument suplimentar în sprijinul ideii răspunderii recurentei pentru săvârşirea neregulii îl constituie faptul că, aşa cum s-a menţionat în Nota de control DLAF nr. 7/579 din 29 august 2012, adresa din 18 mai 2009 a fost emisă de Consiliul judeţean Dâmboviţa, deşi în arhiva acestei autorităţi publice nu s-au găsit solicitări scrise pentru emiterea sa şi nu s-au identificat la nicio direcţie/serviciu/compartiment date despre persoana care a întocmit-o, iar persoana semnatară a acesteia a declarat că a procedat la semnarea sa la solicitarea Preşedintelui Consiliului judeţean Dâmboviţa şi, ulterior, a înmânat-o Primarului Comunei Brăneşti, dl. C., aceasta fiind depusă la dosar pentru a se obţine reverificarea proiectului.

Ca atare, în raport de toate aspectele anterior arătate, instanţa de control judiciar nu poate reţine lipsa de vinovăţie a recurentei în producerea neregulii.

Suprapunctarea cererii de finanţare echivalează cu abaterea de la legalitate, regularitate şi conformitate, ceea ce conduce la declararea proiectului ca neeligibil şi la retragerea ajutorului financiar nerambursabil acordat.

6.2. Critica recurentei referitoare la contrarietatea actelor de control este nefondată.

Recurenta susţine faptul că sunt diametral opuse concluziile din Procesul-verbal nr. x din 24.06.2011 faţă de cele din Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x.230 din 29 octombrie 2012

Aceste susţineri nu pot fi primite: în primul proces-verbal se precizează în mod expres faptul că "pe parcursul evaluării criteriilor de selecţie, au fost încălcate prevederile procedurale referitoare la punctarea criteriilor de selecţie S2 (punctaj acordat în baza adresei nr. x din 18 mai 2009 şi nu conform Anexei 11 din Ghidul Solicitantului) şi S9 (punctaj acordat în baza prevederilor din Ghidul Solicitantului, pag. 11 şi nu conform metodologiei de verificare aferente Fişei E 3.2 din procedura de evaluare/selectare) de către directorul delegat DSC, ceea ce a condus la punctarea cererii de finanţare cu 80 de puncte şi selectarea pentru finanţare a acesteia." Trebuie menţionat faptul că aceste aspecte au fost reluate şi în cel de-al doilea proces-verbal.

În legătură cu cele două acte administrative aflate în discuţie se cuvine a arăta faptul că Procesul-verbal nr. x din 24.06.2011 a fost întocmit în baza unei "Note de descoperire a unei nereguli şi de fundamentare pentru desfăşurarea unui control" IRD 0.1 nr. 6.559 din 24 martie 2011, aprobată de Directorul general al Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, iar Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x.230 din 29 octombrie 2012 a fost emis în baza unei suspiciuni de neregulă/fraudă aprobate de acelaşi director pentru a verifica neregulile semnalate în Nota de control DLAF nr. 7/579/2012 din 29.08.2012 şi care viza tocmai acordarea punctajului majorat în baza adresei nr. x din 18 mai 2009 emisă de Consiliul Judeţean Dâmboviţa la criteriul S2 - gradul de sărăcie.

Într-adevăr, prin Procesul-verbal nr. x din 24.06.2011, deşi a fost constatată neregula, nu s-a procedat la aplicarea vreunei sancţiuni. Cu toate acestea, pentru că această "neregulă" se impunea a fi sancţionată, numai în urma sesizării DLAF, autoritatea publică a procedat la întocmirea Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x.230 din 29 octombrie 2012, în acord cu prevederile art. 5 lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, conform cărora autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia "implementării corespunzătoare şi la timp a recomandărilor formulate de organismele de control şi audit intern şi extern, naţionale şi europene, în aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă." În aceleaşi sens, în art. 21 alin. (25) din ordonanţa de urgenţă anterior nominalizată se prevede faptul că "organizarea şi efectuarea verificărilor necesare stabilirii creanţei bugetare rezultate din nereguli şi emiterii procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare se efectuează în termen de maximum 60 de zile de la data comunicării de către DLAF a actului de control emis în conformitate cu normele şi procedurile proprii, respectiv de la data primirii raportului de inspecţie emis de DLAF".

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că procesul-verbal de control contestat în cauză a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în materie.

6.3. Critica recurentei referitoare la lipsa prejudiciului este nefondată.

Conform dispoziţiilor art. 2 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, termenul de "prejudiciu" are semnificaţia dată de reglementările incidente şi de ghidurile lor de aplicare, emise de Uniunea Europeană/donatorul public internaţional.

În această privinţă se impune a se preciza faptul că, în afară de prevederile din legislaţia naţională, noţiunea de "neregularitate" este definită în art. 2 punctul 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006 - dispoziţii care au aplicabilitate directă în legislaţia naţională - ca fiind "orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui ofertant economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al UE, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general."

Totodată, în jurisprudenţa sa, CJUE a stabilit că inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii (C-465/10 pct. 47 şi C-199/03 pct. 31), statul fiind în măsură să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanţării (C-271 pct. 8, C-465/10 pot. 32), regula generală fiind că orice abatere trebuie să ducă la retragerea avantajului obţinut în mod fraudulos (C-199/03, pct. 15).

De altfel, în acelaşi sens, a fost adoptată şi soluţia de principiu de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în şedinţa din 24.11.2014, în care s-a considerat că "în reglementarea O.U.G. nr. 66/2011 aplicarea corecţiei financiare pentru recuperarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora nu este condiţionată de existenţa unui prejudiciu asupra bugetului Uniunii Europene/fondurilor publice naţionale, cu excepţia situaţiilor expres şi limitativ prevăzute în anexa la ordonanţa de urgenţă în care aplicarea corecţiei financiare este condiţionată de existenţa prejudiciului."

În concluzie, susţinerile recurentei-reclamante pe acest aspect sunt nefondate, deoarece obligaţia de restituire sau recuperarea fondurilor UE există în toate cazurile de constatare a unor fraude sau nereguli, fără a fi necesară probarea existenţei sau producerii unui prejudiciu.

De asemenea, este de reţinut şi faptul că o soluţie similară a fost dată şi în Dosar nr. x/2013 în care a fost pronunţată Decizia nr. 1418 din 27 martie 2015; în această speţă este vorba tot despre modificarea punctajului la cele două criterii de selecţie de către acelaşi funcţionar public de conducere.

În concluzie, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât prima instanţă a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale incidente în cauza de faţă.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Comuna Brăneşti, prin Primar împotriva sentinţei nr. 31 din 13 februarie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2017.