Eligibility of magnetic fixing device as project equipment and application of BNR exchange rate for reimbursement under EU funding contracts

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 26.08.2014, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene şi Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice, anularea, în parte, a Notificării privind situaţia cererii de rambursare nr. CR 2F din 15.01.2014 emise de pârâtă, în privinţa sumei de 340.260,99 RON, şi obligarea pârâtei AMPOS la plata sumei de 340.260,99 RON, reprezentând cheltuieli eligibile respinse în mod neîntemeiat la plată, cu cheltuieli de judecată.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

2. Prin sentinţa nr. 2449 din 2 octombrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti a admis, în parte, cererea reclamantei, a anulat, în parte, Notificarea privind situaţia cererii de rambursare nr. CR 2F din 15.01.2014 emisă de pârâta AM POS Creşterea Competitivităţii Economice în privinţa sumei de 340.260,99 RON, reprezentând plată respinsă, a obligat pârâta AM POS CCE la plata sumei de 340.260,99 RON, reprezentând cheltuieli eligibile, şi a obligat pârâţii, în solidar, la plata sumei de 16.300 RON cheltuieli de judecată.

3. Pentru a pronunţa această sentinţă, curtea de apel a reţinut, cu privire la respingerea la plată a sumei de 333.613,20 RON, reprezentând 50% din valoarea dispozitivului magnetic de fixare, în valoare de 667.226,41 lei, că este un mijloc fix, valoarea aprobată pentru proiect prin contractul de finanţare include valoarea acestuia, şi a fost achiziţionat cu respectarea procedurilor de achiziţie aferente proiectului, iar cu privire la respingerea la plată a sumei de 6.647,79 RON, reprezentând 50% din diferenţa de curs valutar în valoare de 13.295,58 RON, a reţinut dispoziţiile art. 139<SUP>1</SUP>din Codul fiscal, coroborat cu normele metodologice de aplicare a C. fisc., privind cursul de schimb valutar aplicabil.

III Recursul formulat de reclamantă

4. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, în numele şi pentru Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice şi Ministerul Fondurilor Europene, cu invocarea motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea sentinţei, rejudecarea şi respingerea acţiunii.

5. În motivarea recursului, recurenta a expus situaţia de fapt şi a invocat eludarea prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 9/2014, faptul că, faţă de dispoziţiile art. 1 şi 3, deşi Autoritatea de management pentru Programul operaţional sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" este o structură fără personalitate juridică în cadrul Ministerului Fondurilor Europene, instanţa de fond, cu nerespectarea dispoziţiilor legale incidente în speţă, a dispus obligarea sa la plata sumei de 340.260,99 RON reprezentând cheltuieli eligibile.

6. Recurenta a invocat aplicarea greşită a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011. A arătat, faţă de considerentele reţinute de Curtea de Apel Bucureşti, că dispozitivul magnetic de fixare a pieselor nu a fost inclus de reclamantă (deşi avea această obligaţie) în anexa 13 la contractul de finanţare, nici în cererea de finanţare, deşi acesta era un echipament independent şi nu parte componentă a unui alt echipament, iar în studiul de fezabilitate se face doar o simplă menţiune cu privire la contribuţia acestuia la reducerea numărului de rebuturi.

7. Referitor la suma de 13.295,58 RON reprezentând diferenţa de curs valutar, a arătat că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 139<SUP>1 </SUP>din Legea nr. 571/2003, în condiţiile în care sunt incidente dispoziţiile art. 7 pct. 7 din contractul de finanţare (legea părţilor), beneficiarii care efectuează plăţi în valută în cadrul proiectului solicită la rambursare contravaloarea în RON a acestora la cursul BNR din data întocmirii documentelor de plată în valută; faţă de definiţia creanţelor fiscale de la art. 21 alin. (1) C. proc. fisc., conţinutul raportului juridic de drept material fiscal, subiectele raportului juridic fiscal, care sunt, potrivit art. 17 alin. (1), statul şi unităţile administrativ - teritoriale, în calitate de subiecte active cărora le revine dreptul de a controla, calcula, a încasa şi a urmări încasarea obligaţiilor fiscale, respectiv contribuabilul, ca subiect pasiv ce are în principal îndatorirea de a plăti la termen obligaţiile fiscale ce-i incumbă, art. 25, modul de calcul al cursului valutar prevăzut de dispoziţiile legale citate este aplicabil numai în cadrul raporturilor de drept material fiscal.

8. Recurenta a criticat sentinţa şi sub aspectul cuantumului de 16.300 RON reprezentând cheltuieli de judecată acordate de instanţa de fond; a arătat, faţă de dispoziţiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., natura juridică a cheltuielilor de judecată, care este aceea de despăgubire acordată părţii care a câştigat procesul pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuală a părţii care a căzut în pretenţii, culpa procesuală, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care acordă cheltuieli de judecată numai în măsura în care acestea sunt dovedite cu acte justificative, faptul că instanţa are dreptul să cenzureze cheltuielile de judecată solicitate de către partea îndreptăţită şi să le acorde numai în măsura în care acestea apar drept justificate în raport de soluţia pronunţată, iar faţă de obiectul şi complexitatea cauzei, în mod eronat a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 6.000 RON, reprezentând onorariu avocat, având în vedere că, aşa cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei, au fost acordate 6 termene de judecată.

IV Apărările intimatei

9. Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat

10. A expus situaţia de fapt şi, cu privire la prima critică, a arătat că eventuale apărări în acest sens nu au fost ridicate în faţa instanţei de fond în mod corespunzător, după cum nu sunt ridicate nici în recurs, recurenta nu a ridicat vreo excepţie a lipsei calităţii procesuale pasive pentru AMPOS, care şi-a asumat, în virtutea personalităţii juridice conferite prin lege, obligaţii faţă de intimată, prin contractul de finanţare nr. 229965 din 16 iulie 2012, orice pierdere ulterioară a personalităţii juridice ar fi trebuit sesizată sub forma unei excepţii a lipsei calităţii procesuale pasive; cu privire Ia a doua critică, aceasta nu se circumscrie temeiului juridic invocat de recurentă, respectiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, recurenta reia o linie din argumentaţia avută în faţa instanţei de fond, dar nu precizează care sunt normele încălcate de aceasta sau care este interpretarea eronată a unor norme juridice; cu privire la a treia critică, nu este vorba despre prioritatea de aplicare a două temeiuri de drept diferite, ci de aceeaşi regulă juridică şi norma sa de aplicare, susţinerea intimatei pe fond nefiind în niciun moment că nu s-ar aplica art. 7 alin. (7) din contract, iar recurenta face confuzie între cursul valabil în data întocmirii documentelor de plată în valută şi cursul comunicat la data întocmirii documentelor de plată în valută; cu privire la cheltuielile de judecată, instanţa de fond a cenzurat în raport cu prevederile articolului 451 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., faţă de cuantumul onorariului avocaţial solicitat prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, în valoare de 11.263,59 RON, aprobând numai valoarea de 6.000 RON.

V Procedura de filtrare a recursului

11. Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii recursului, prin care s-a constatat că cererea de recurs întruneşte cerinţele de admisibilitate. Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 27 aprilie 2017, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că acesta este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea actului către părţi, conform alin. (4) al aceluiaşi articol. Părţile nu au depus punct de vedere asupra raportului.

12. Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 8 iunie 2017, completul de filtru a admis recursul în principiu şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

VI Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

13. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

14. Între reclamanta S.C. A. S.A., în calitate de beneficiar al proiectului "Contribuţia A. la dezvoltarea durabilă a regiunii de Sud Est prin modernizarea sectorului productiv al fabricii din Buzău", şi Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, în calitate de autoritate de management pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice", s-a încheiat contractul de finanţare din 16 iulie 2012.

15. Ca urmare a depunerii de către beneficiar a cererii de rambursare nr. 2 din 15 ianuarie 2014, Autoritatea de management pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" (AM POS CCE) a emis notificarea nr. x din 24 februarie 2014, conform căreia a fost aprobată plata pentru suma de 4.128.212,93 RON şi respinsă plata pentru suma de 357.090 RON; potrivit notificării, motivele respingerii au fost următoarele: cheltuielile solicitate pentru dispozitivul magnetic de fixare, contract nr. x din 09 mai 2013 încheiat cu B., sunt neeligibile conform adresei AM POS CCE nr. 201235 din 22 ianuarie 2014; cheltuielile solicitate pentru achiziţie şi montaj maşină de frezat cu portal mobil, contract nr. x din 07 august 2012 încheiat cu C., sunt în valoare de 4.489.732,77 RON, valoarea eligibilă corectă fiind însă 4.475.437,19 RON, formată din 2.550.388,39 RON (curs valutar 3.1730 valabil la momentul plăţii 18.10.2013), 1.926.048,80 RON (3.0856 valabil la momentul plăţii 7.01.2014), diferenţa de 13.295,58 RON este neeligibilă; cheltuielile solicitate pentru achiziţie şi montaj linie filetat trifoane, contract nr. x din 03 septembrie 2012 încheiat cu D., în valoare de 1.311.500 (contravaloare maşină fără montaj şi instruire) cuprind şi suma de 33.658 RON solicitată deja şi rambursată în cererea de rambursare nr. 1.

16. Reclamanta A. S.A. a solicitat anularea, în parte, a Notificării privind situaţia cererii de rambursare nr. CR 2F din 15.01.2014 emise de pârâtă, în privinţa sumei de 340.260,99 RON, şi obligarea pârâtei AM POS CCE la plata sumei de 340.260,99 RON, reprezentând cheltuielile eligibile respinse. Suma de 340.260,99 RON este formată din suma de 333.613,20 RON, reprezentând 50% din valoarea dispozitivului magnetic de fixare, în valoare de 667.226,41 RON, şi suma de 6.647,79 RON, reprezentând 50% din diferenţa de curs valutar în valoare de 13.295,58 RON.

17. Prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte cererea reclamantei şi a anulat în parte Notificarea privind situaţia cererii de rambursare nr. CR 2F din 15.01.2014 emisă de pârâta AM POS CCE în privinţa sumei de 340.260,99 RON, a obligat pârâta AM POS CCE la plata acestei sume de 340.260,99 RON, reprezentând cheltuieli eligibile.

18. Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, "(1) Autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia de a exclude integral sau parţial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate şi declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condiţiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare în vigoare, în situaţia în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existenţa unor astfel de cheltuieli. (3) În aplicarea prevederilor alin. (1), autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia aplicării de reduceri procentuale din sumele solicitate la plată de către beneficiari, în situaţia în care constată cel puţin una din abaterile prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă, în raport cu: a) reglementările naţionale în vigoare în domeniul achiziţiilor publice; b) reglementările comunitare aferente programelor cărora le sunt aplicabile alte prevederi decât O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare; c) procedurile sau instrucţiunile specifice de achiziţii aplicabile beneficiarilor privaţi, alţii decât autorităţile contractante.".

19. Având în vedere situaţia de fapt rezultată din probele administrate, instanţa de fond a constatat că sunt eligibile sumele de 333.613,20 RON, respectiv 6.647,79 RON, respinse la plată de către pârâtă. Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond a rezultat din probele administrate, înscrisuri şi expertize; a fost efectuată expertiză tehnică în specializarea maşini unelte şi sisteme de producţie de către expert judiciar E., şi expertiză contabilă, iniţial de către expert F., iar ulterior, ca urmare a încuviinţării cererii de efectuare a unei noi expertize contabile, întrucât primul expert a răspuns superficial la obiecţiunile formulate şi a făcut aprecieri care au depăşit obiectivele stabilite de instanţă, de către expert judiciar G..

20. Cu privire la motivele de recurs ce vizează soluţia instanţei de fond referitoare la suma de 333.613,20 RON, reprezentând 50% din valoarea dispozitivului magnetic de fixare, în valoare de 667.226,41 RON, Înalta Curte reţine că, pentru respingerea la plată a acestora, a fost avut în vedere că sunt neeligibile cheltuielile solicitate pentru dispozitivul magnetic de fixare (contract nr. x din 09 mai 2013 încheiat cu B.) conform adresei AM POS CCE nr. 201235 din 22 ianuarie 2014; conform adresei AM POS CCE nr. 201235 din 22 ianuarie 2014, achiziţia dispozitivului magnetic/masei magnetice pentru fixarea pieselor (echipament subsidiar - auxiliar/secundar cu rol esenţial în eliminarea neconformităţilor) nu poate fi realizată din fonduri eligibile nerambursabile aferente contractului de finanţare şi va fi susţinută exclusiv din resurse financiare proprii ale beneficiarului, întrucât dispozitivul magnetic de fixare a pieselor nu este inclus în Anexa 13 la contractul de finanţare şi nici în cererea de finanţare, iar în studiul de fezabilitate se face doar o simplă menţiune cu privire la contribuţia acestuia la reducerea numărului de rebuturi, fiind avute în vedere şi dispoziţiile Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, republicată, care prevăd la art. 3 că "pentru obiectele care sunt folosite în loturi, seturi sau care formează un singur corp, la încadrarea lor ca mijloace fixe se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set", iar la art. 6 lit. b) prevăd că "sculele, instrumentele şi dispozitivele speciale ce se folosesc fie la fabricarea anumitor produse în serie, fie la executarea unei anumite comenzi, indiferent de valoarea şi durata lor de funcţionare normală" nu sunt considerate mijloace fixe.

21. Anexa XIII din Contractul de finanţare cuprindea 6 poziţii, respectiv, Maşină de frezat cu portal mobil", "Maşină de frezat longitudinală cu portal fix", "Presă orizontală de îndreptat şi curbat",,, Linie de filetat la cald", "Sistem de management al documentaţiei tehnice" şi "Sistem de management al comenzilor", iar Anexa XIV cuprindea activităţile şi activele prevăzute a se achiziţiona în corespondenţă cu anexa XIII.

22. Expertiza tehnică în specializarea maşini unelte şi sisteme de producţie efectuată de către expert E. a arătat, la obiectivul "dacă dispozitivul magnetic de fixare achiziţionat este acelaşi echipament cu masa magnetică pentru fixarea pieselor, prevăzută spre achiziţie în calendarul activităţilor din contractul de finanţare şi cu sistemul de electromagneţi de fixare piese, conform ofertelor din dosarul cererii de finanţare", că există o discuţie exagerată asupra unor termeni care definesc o serie de componente ale unei maşini unelte sau o serie de dispozitive utilizate în procesul de producţie al maşinilor unelte; astfel, între momentul întocmirii cererii de finanţare şi momentul negocierii, întocmirii şi semnării contractului de finanţare, a intervenit o discordanţă în interpretarea sistemului de electromagneţi de fixare piese, ca fiind o masă magnetică pentru fixarea pieselor, deşi şi o denumire şi cealaltă reprezintă în principiu acelaşi lucru, un mecanism (dispozitiv) de fixare a piesei pe maşina de frezat cu portal mobil, iar ulterior s-a ajuns la concluzia că sistemul de electromagneţi de fixare necesită un dispozitiv magnetic de fixare care, ataşat pe maşina de frezat cu portal mobil, îi asigură acesteia caracterul magnetic, deci masa maşinii devine masă magnetică pentru fixarea pieselor, rezultând că dispozitivul magnetic de fixare ataşat pe masa maşinii o transformă într-o masă magnetică de fixare a pieselor, iar maşina împreună cu dispozitivul magnetic de fixare a pieselor formează un sistem tehnic care conţine şi o verigă independentă, denumită sistem de electromagneţi de fixare piese, astfel că cele două echipamente se completează reciproc, dispozitivul magnetic de fixare nu are nicio valoare fără utilizarea pe maşina de frezat cu portal mobil, iar aceasta este un sistem tehnic incomplet. B. a livrat reclamantei un sistem de electromagneţi de fixare piese sub denumirea de dispozitiv magnetic de fixare cu magneţi electro-permanenţi, însă diferenţa de denumire a fost impusă de adaptarea sistemului la cerinţele de construcţie ale maşinii de frezat cu portal mobil, deja contractată, respectiv dimensiunile maşinii şi ale piesei de prelucrat, precum şi denumirea finală a dispozitivului solicitat în anunţul de intenţie.

23. În anexa XIV a contractului de finanţare, în calendarul activităţilor din contractul de finanţare, este prevăzută achiziţia masei magnetice pentru fixarea pieselor, iar referitor la faptul că dispozitivul magnetic pentru fixarea pieselor este diferit de masa magnetică pentru fixarea pieselor prevăzută spre achiziţie, expertul a arătat că dispozitivul este elementul (sistemul tehnic de electromagneţi) care transformă masa maşinii de frezat cu portal mobil dintr-o masă obişnuită pentru maşinile de frezat, prevăzută cu canale T, într-o masă magnetică, permiţând acesteia fixarea rapidă a pieselor, respectiv şinelor de cale ferată.

24. Referitor la includerea în studiul de fezabilitate anexat cererii de finanţare, expertul a arătat că s-a făcut referire la dispozitiv prin faptul că se elimină neconformităţile care apar datorită centrărilor, aspect satisfăcător raportat la faptul că dispozitivul este magnetic şi este doar o verigă a sistemului tehnic reprezentat de maşina de frezat cu portal mobil, cu o valoare mult mai mică decât restul sistemului tehnic, şi a precizat, de asemenea, că masa magnetică pentru fixarea pieselor a fost inclusă printre activele prevăzute a se achiziţiona, iar sumele prevăzute prin contract denotă că înţelegerea iniţială a fost ca cele două echipamente să se completeze reciproc, împreună constituind un sistem tehnic necesar beneficiarului pentru a deveni competitiv în domeniul său de activitate, respectiv prelucrarea şinelor de cale ferată.

25. În ceea ce priveşte includerea acestuia în categoria mijloacelor fixe, întrucât dispozitivul magnetic de fixare este parte componentă a maşinii de frezat cu portal mobil, şi este elementul care permite acesteia fixarea pieselor şi implicit reducerea timpului auxiliar, fiind elementul care transformă masa maşinii de frezat cu portal mobil dintr-o masă obişnuită pentru maşinile de frezat, prevăzută cu canale T, într-o masă magnetică, permiţând acesteia fixarea rapidă a pieselor, respectiv şinelor de cale ferată, astfel cum a rezultat din expertiza tehnică efectuată, expertiza contabilă a constatat că este mijloc fix, fiind avute în vedere dispoziţiile art. 24 alin. (2) şi (3) lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. şi art. 3 alin. (2) şi art. 4 lit. d) din Legea nr. 15/1994.

26. Deşi pârâta a invocat prevederile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 15/1994, care prevăd că "pentru obiectele care sunt folosite în loturi, seturi sau care formează un singur corp, la încadrarea lor ca mijloace fixe se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set", şi art. 6 lit. b), care prevăd că "sculele, instrumentele şi dispozitivele speciale ce se folosesc fie la fabricarea anumitor produse în serie, fie la executarea unei anumite comenzi, indiferent de valoarea şi durata lor de funcţionare normală" nu sunt considerate mijloace fixe, expertul contabil a avut în vedere definiţia mijlocului fix, pevăzută de art. 7 alin. (1) pct. 14 C. fisc., orice imobilizare corporală, care este deţinută pentru a fi utilizată în producţia sau livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriată terţilor sau în scopuri administrative, dacă are o durată normală de utilizare mai mare de un an şi o valoare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului, dispoziţiile art. 24 alin. (2) şi (3) lit. d) Codul fiscal, care prevăd că "(2) Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporală care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: a) este deţinut şi utilizat în producţia, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau în scopuri administrative; b) are o valoare fiscală mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului, la data intrării în patrimoniul contribuabilului; c) are o durată normală de utilizare mai mare de un an. Pentru imobilizările corporale care sunt folosite în loturi, seturi sau care formează un singur corp, lot sau set, la determinarea amortizării se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set. Pentru componentele care intră în structura unui activ corporal, a căror durată normală de utilizare diferă de cea a activului rezultat, amortizarea se determină pentru fiecare componentă în parte. (3) Sunt, de asemenea, considerate mijloace fixe amortizabile: ... d) investiţiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor ulterioare realizate în scopul îmbunătăţirii parametrilor tehnici iniţiali şi care conduc la obţinerea de beneficii economice viitoare, prin majorarea valorii mijlocului fix;", precum şi pe cele ale art. 3 alin. (2) şi art. 4 lit. d) din Legea nr. 15/1994, în acelaşi sens.

27. Faţă de probele administrate în cauză, din care a rezultat, aşadar, că dispozitivul magnetic de fixare, dispozitivul magnetic de fixare a pieselor, respectiv masa magnetică sunt referiri la unul şi acelaşi echipament, respectiv la dispozitivul magnetic de fixare achiziţionat în cadrul proiectului, dispozitivul magnetic de fixare este un mijloc fix, iar valoarea aprobată pentru proiect prin contractul de finanţare include valoarea dispozitivului magnetic de fixare, instanţa de fond a constatat în mod corect că nu este justificată măsura dispusă de pârâtă privind neeligibilitatea cheltuielilor, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011.

28. Cu privire la motivele de recurs ce vizează soluţia instanţei de fond referitoare la suma de 6.647,79 RON, reprezentând 50% din diferenţa de curs valutar în valoare de 13.295,58 RON, Înalta Curte constată că aceasta a fost declarată neeligibilă ca urmare a aplicării, de către reclamantă, a unui curs valutar valabil la momentul plăţii, 07.01.2014, anunţat de către BNR în ziua anterioară, respectiv 06.01.2014, pârâta apreciind că, la data plăţii, 07.01.2014, cursul aplicabil era cel anunţat de către BNR în aceeaşi zi, 07.01.2014. Astfel, AMPOS a reţinut o diferenţă de 13.295,58 RON reprezentând cheltuieli neeligibile.

29. Motivele de recurs privind neeligibilitatea cheltuielilor sunt nefondate. Instanţa de fond a constatat în mod corect că nu este justificată măsura dispusă de pârâtă privind neeligibilitatea cheltuielilor, nefiind incidente dispoziţiile art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011.

30. Dispoziţiile art. 139<SUP>1</SUP>din Codul fiscal se referă la stabilirea bazei de impozitare a unei operaţiuni, alta decât importul de bunuri, exprimată în valută, însă normele metodologice de aplicare a acestora, la pct. 22, reglementează ce se înţelege prin "ultimul curs de schimb comunicat de Banca Naţională a României", şi anume "cursul de schimb comunicat de respectiva bancă în ziua anterioară şi care este valabil pentru operaţiunile care se vor desfăşura în ziua următoare".

31. Dispoziţiilor art. 7 pct. 7 din contractul de finanţare încheiat între părţi prevăd, fără echivoc, că "beneficiarii care efectuează plăţi în valută în cadrul Proiectului vor solicita la rambursare contravaloarea în RON a acestora la cursul Băncii Naţionale din data întocmirii documentelor de plată în valută". Or, contrar susţinerilor recurentei, cursul băncii naţionale de la o anumită dată nu este cel comunicat de către Banca Naţională a României în ziua respectivă; cursul Băncii Naţionale a României este comunicat de către aceasta în fiecare zi bancară, însă acest curs este valabil pentru ziua următoare, şi nu pentru ziua în care a fost comunicat; aşadar, cursul valabil al Băncii Naţionale a României la o anumită dată este cel comunicat în ziua precedentă.

32. În ceea ce priveşte motivul de recurs care vizează obligarea la plata sumei de 340.260,99 RON reprezentând cheltuieli eligibile, eludarea prevederilor art. 1 şi 3 din O.U.G. nr. 9/2014, întrucât Autoritatea de management pentru Programul operaţional sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" este o structură fără personalitate juridică în cadrul Ministerului Fondurilor Europene, Înalta Curte reţine că, potrivit O.U.G. nr. 9/2014 pentru aprobarea unor măsuri de eficientizare a sistemului de gestionare a instrumentelor structurale, invocate de recurentă, în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, Ministerul Fondurilor Europene a preluat activitatea şi structurile cu rol de Autoritate de management pentru Programul operaţional sectorial "Creşterea competitivităţii economice" de la Ministerul Economiei, substituindu-se, începând cu data de 1 martie 2014, în drepturile şi obligaţiile care decurg din preluarea personalului, precum şi din actele normative, contractele, convenţiile, înţelegerile, protocoalele în care Ministerul Economiei, prin Autoritatea de management pentru Programul operaţional sectorial "Creşterea competitivităţii economice" sunt părţi, inclusiv în litigiile aferente activităţilor acestora.

33. Notificarea privind situaţia cererii de rambursare nr. CR 2F din 15.01.2014, prin care s-au stabilit cheltuielile neeligibile, şi a cărei anulare s-a dispus, a fost emisă de Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice, aflată, la acel moment, la Ministerul Economiei.

34. Ca urmare a faptului că s-a dispus anularea Notificării privind situaţia cererii de rambursare nr. CR 2F din 15.01.2014 emisă de pârâta Autoritatea de management pentru Programul operaţional sectorial "Creşterea competitivităţii economice" în privinţa sumei de 340.260,99 RON, reprezentând plată respinsă, constatată ca fiind eligibilă, sunt nefondate motivele de recurs referitoare la obligarea pârâtei AM POS CCE la plata sumei de 340.260,99 RON reprezentând cheltuieli eligibile

35. Raportat la obiectul litigiului, este nerelevantă lipsa personalităţii juridice, ceea ce prezintă importanţă este capacitatea de drept administrativ a autorităţii emitente a actului a cărui anulare s-a solicitat, şi anume aptitudinea de a emite acte administrative în regim de putere publică, iar faţă de dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, care prevăd că persoana vătămată, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, "se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată", precum şi art. 18 alin. (1) din acelaşi act normativ, potrivit căruia instanţa, în soluţionarea cererii în contencios administrativ "poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrative", ca urmare a constatării eligibilităţii sumelor solicitate şi anulării notificării de respingere la plată, a fost obligată autoritatea emitentă la plata acestora, cu titlu de cheltuieli eligibile, cu aplicarea în mod corect a dispoziţiilor legale menţionate.

36. Pentru toate aceste motive, faţă de situaţia de fapt rezultată din probatoriul administrat în cauză, raportat la contractul de finanţare, în mod corect instanţa de fond a constatat că sunt neîntemeiate motivele invocate de pârâta AM POS CCE pentru respingerea la plată a sumei de 340.260,99 RON, reprezentând 50% din contravaloarea dispozitivului magnetic de fixare şi 50% din diferenţa de curs valutar, şi a anulat notificarea de respingere la plată a acestora, cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale, nefiind incidente, faţă de eligibilitatea cheltuielilor, dispoziţiile art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, care obligă autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene să excludă integral sau parţial de la rambursare/plată cheltuielilor efectuate şi declarate de beneficiari care nu respectă condiţiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare în vigoare.

37. Cu privire la critica referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, în sumă de 6.000 RON, prin prisma art. 451 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, potrivit acestor dispoziţii, "instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei, măsura luată de instanţă neavând niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său".

38. În baza dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată". Instanţa de fond a aplicat dispoziţiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ. la soluţionarea cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată, ca urmare a admiterii acţiunii; a redus onorariul avocatului reclamantei, în cuantum de 11.263,59 RON, la suma de 6.000 RON, apreciind că onorariul este disproporţionat atât în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei, cât şi cu activitatea desfăşurată de avocat.

39. Obligarea la plata cheltuielilor de judecată este justificată de existenţa culpei procesuale a celui care a pierdut procesul, iar faţă de motivele de fapt avute în vedere, caracterul disproporţionat în raport cu complexitatea, circumstanţele cauzei şi activitatea desfăşurată de avocat, instanţa de fond a aplicat în mod corect dispoziţiile art. 451 alin. (2) şi art. 453 alin. (1) C. proc. civ., fiind nefondată critica de aplicare greşită a acestora.

VII Soluţia instanţei de recurs

40. Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene prin Ministerul Finanţelor Publice în nume propriu şi pentru Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei nr. 2449 din 2 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 octombrie 2017.