Territorial jurisdiction of trade union salary claims against public administration: union headquarters vs. employee domicile

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Soluţiile instanţelor care au generat conflictul de competenţă

1.1. Soluţia pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. prin Sindicatul Administraţiei Publice B., a chemat în judecată Primarul Comunei Poiana Mare, autoritate publică locală, pentru ca, prin hotărârea pronunţată să admită cererea şi astfel:

1) să oblige pârâta să majoreze cuantumul brut al salariului de bază al reclamantului începând cu luna ianuarie 2015 cu suma de 100 RON faţă de salariul de bază acordat pentru luna decembrie 2014, iar începând cu luna decembrie 2015 cu un procent de 25% din cuantumul brut al salariului de bază acordat pentru luna septembrie 2015;

2) să oblige pârâta să-i acorde reclamantului despăgubiri egale cu diferenţa dintre salariul majorat potrivit capătului 1) de cerere şi cel efectiv încasat, începând cu data de 1 ianuarie 2015, şi respectiv, 1 decembrie 2015 până la data pronunţării sentinţei, sume actualizate la data plăţii, plus dobânda legală;

3) să oblige pârâta să-i stabilească reclamantului începând cu data pronunţării sentinţei cuantumul brut al salariului de bază ţinând seama de majorările stabilite potrivit capătului 1) de cerere.

La termenul de judecată din data de 25.01.2017 instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Dolj.

Prin sentinţa nr. 1140 din 8 martie 2017, Tribunalul Dolj a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Dolj şi a declinat cauza spre competentă soluţionare în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa a reţinut că în cazul litigiilor care au ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă în care sunt implicaţi membrii de sindicat-indiferent dacă respectivele persoane au raporturi de muncă (prin încheierea unui contract individual de muncă) sau raporturi de serviciu (în baza unui act de numire în funcţia publică) cu instituţia angajatoare, competenţa teritorială este una exclusivă şi ea aparţine instanţei în a cărei rază teritorială se află domiciliul reclamantului, în speţă, funcţionarul public care reclamă drepturi salariale.

Totodată, instanţa a mai reţinut că este adevărat că prin Decizia nr. 1/2013 prin care a fost soluţionat un recurs în interesul legii, ÎCCJ a stabilit că,, În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant", însă în cauza de faţă reclamant este A. prin Sindicatul Administraţiei Publice,, B.", care nu a acţionat în nume propriu, ci în calitate de reprezentant legal al reclamantului, aşa cum expres a arătat în cuprinsul cererii de chemare în judecată, astfel încât calitatea de reclamant o are funcţionarul public A., care are domiciliul în comuna Vaideeni - Judeţul Vâlcea, aflat în raza teritorială a Tribunalului Vâlcea.

1.2. Soluţia pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia de contencios administrativ şi fiscal

La data de 16.05.2017, Sindicatul B., în calitate de reclamant, în numele şi pentru membrul de sindicat A., a depus la dosarul cauzei Note scrise, prin care a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Vâlcea, solicitând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Instanţa a reţinut, în esenţă că, Sindicatul Administraţiei Publice,, B.’ are calitate procesuală activă în virtutea legii, acţionând nu în nume propriu, ci în calitate de reprezentant al membrului de sindicat pe care-l reprezintă, iar instanţa competentă să soluţioneze litigiul este cea de la sediul sindicatului reclamant, respectiv Tribunalul Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Prin acţiunea formulată, reclamantul Sindicatul Administraţiei Publice,, B.’’, în numele şi pentru membrul de sindicat A., a solicitat instanţei obligarea pârâtei Instituţia Primarului Comunei Poiana Mare să-i majoreze cuantumul brut al salariului de bază începând cu luna ianuarie 2015 cu suma de 100 RON faţă de salariul de bază acordat pentru luna decembrie 2014, iar începând cu luna decembrie 2015 cu un procent de 25% din cuantumul brut al salariului de bază acordat pentru luna septembrie 2015, să-i acorde despăgubiri egale cu diferenţa dintre salariul majorat potrivit capătului 1) de cerere şi cel efectiv încasat, începând cu data de 1 ianuarie 2015, şi respectiv, 1 decembrie 2015, până la data pronunţării sentinţei, sume actualizate la data plăţii, plus dobânda legală şi să-i stabilească reclamantului, începând cu data pronunţării sentinţei, cuantumul brut al salariului de bază ţinând seama de majorările stabilite potrivit capătului 1) de cerere.

Aşa cum rezultă din cuprinsul acţiunii, dar şi din notele scrise depuse la dosar la data de 16.05.2017, acţiunea a fost formulată de Sindicatul Administraţiei Publice,, B.’’ în numele şi pentru membrul de sindicat A..

Din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că, membrul de sindicat în numele căruia reclamantul Sindicatul Administraţiei Publice,, B.’’ a formulat acţiunea este funcţionar public, astfel că în privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora:

"Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora:

"Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale".

În cauză, este de observat faptul că acţiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Administraţiei Publice,, B.", în numele membrului de sindicat, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, conform cărora:

"Art. 28. - (1)Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi.

(2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres.

(3) În exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă".

În condiţiile în care prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011 îşi aveau corespondentul în dispoziţiile art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (reglementarea anterioară care a fost abrogată de Legea nr. 62/2011), este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, prin care s-au decis următoarele:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

De asemenea, potrivit art. 117 din Legea nr. 188/1999, dispoziţiile legii se completează cu prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale după caz, în măsura în care nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice.

În conformitate cu prevederile art. 269 din Codul Muncii:,, (1) Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii.

(2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul’’.

Astfel fiind, întrucât în cauză Sindicatul Administraţiei Publice,, B." este reclamant şi, deci, are calitate procesuală activă, se constată că, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanţa de la sediul său, situat în Municipiul Craiova, judeţul Dolj, aflat în circumscripţia Tribunalului Dolj.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. prin Sindicatul Administraţiei PubliceForţa Legii în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei Vaideeni în favoarea Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2017.