Rural development aid recovery: inapplicability of contractual remediation summons procedure during execution phase versus monitoring phase

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (continuatoarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit) şi Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Satu Mare, următoarele:

- anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, înregistrat la A.P.D.R.P. cu nr. 34927 din 29 octombrie 2013 şi a notificării înregistrate la A.P.D.R.P. cu nr. 35259 din 01 noiembrie 2013, ambele comunicate reclamantei în 08.11.2013;

- anularea Deciziei de soluţionare a Contestaţiei formulată de reclamantă, înregistrată la pârâtă sub nr. x din 21 noiembrie 2013, Decizia fiind înregistrată la A.P.D.R.P. cu nr. 39563 din 03 decembrie 2013, şi fiind comunicată reclamantei în 09.12.2013;

- anularea Notificării nr. 3752 din 25 noiembrie 2013, prin care a fost refuzată în privinţa plăţii tranşei a doua (echivalentul a 10.000 euro);

- plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 536/2014 din 13 noiembrie 2014, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (continuatoarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit) şi Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Satu Mare şi, în consecinţă, a dispus anularea Deciziei nr. 39563 din 3 decembrie 2013, emisă de Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Satu Mare şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 29 octombrie 2013, emis de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, precum şi a notificării nr. x din 25 noiembrie 2013 şi a obligat pârâtele la plata, în favoarea reclamantei, a sumei de 50 RON, cheltuieli de judecată, respectiv contravaloarea taxei judiciare de timbru.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat se arată că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, precum şi a dispoziţiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR, motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Arată recurenta că instanţa de fond a interpretat în mod greşit clauzele contractuale, respectiv prevederile art. 2 alin. (3) din contractul de finanţare, potrivit cărora durata de valabilitate a contractului reprezintă durata de execuţie a acestuia, la care se adaugă 3 ani de monitorizare de la data ultimei plăţi făcută de către Autoritatea Contractantă.

Subliniază recurenta că somaţia şi termenul de 30 de zile prevăzut la art. 8 alin. (3) din Anexa 1, reţinut de instanţa de judecată, se aplică numai dacă pe parcursul perioadei de monitorizare, respectiv perioada de 3 ani de la data ultimei plăţi, se constată de către autoritatea contractantă nerespectarea anumitor obligaţii, prin aşa numitul control ex-post.

Apreciază recurenta că, în condiţiile în care reclamantei i-a fost respinsă cererea privind cea de-a doua tranşă de plată (ultima, de altfel), în prezenta cauză nu poate fi acordat un astfel de termen, deoarece nu ne aflăm în perioada de monitorizare, ci în cea de execuţie.

Punctează recurenta că, deşi nu se află în perioada de monitorizare a contractului de finanţare, Curtea de Apel Cluj a considerat, în mod eronat, că această procedură prealabilă este aplicabilă prezentei cauze, anulând actele administrative emise de recurentă.

Recurenta solicită admiterea recursului şi, reţinând cauza spre rejudecare, modificarea sentinţei civile nr. 536 din 13 noiembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul şi pentru considerentele ce urmează.

Instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea unei acţiuni având ca obiect anularea actelor administrative emise de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, respectiv Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 29 octombrie 2013, Notificarea nr. 35259 din 01 noiembrie 2013, Decizia nr. 39563 din 03 decembrie 2013 şi Notificarea nr. 3752 din 25 noiembrie 2013.

Prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Cluj a admis cererea de chemare în judecată, dispunând anularea Procesului-verbal nr. x din 29 octombrie 2013 şi a Deciziei nr. 39563 din 03 decembrie 2013, precum şi a Notificării nr. 3752 din 25 noiembrie 2013.

Recurenta-pârâtă a criticat soluţia instanţei de fond, arătând că a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, a dispoziţiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR, precum şi cu interpretarea greşită a clauzelor contractuale, respectiv a prevederilor art. 2 alin. (3) din contractul de finanţare, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă faptul că, în speţa de faţă, beneficiarul S.C. A. S.R.L. a semnat cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, în calitate de autoritate contractantă, contractul de finanţare din 24 februarie 2011, privind acordarea unei finanţări nerambursabile prin măsura 112 din PNDR 2007-2013 şi anexele acestui contract (I şi II).

Contractul de finanţare a avut ca obiect acordarea finanţării nerambursabile de către pârâtă, sub formă de primă pentru instalarea tinerilor fermieri, de maxim 25.000 euro, echivalent în RON, astfel: prima tranşă, de maxim 15.000 euro, echivalent în RON, reprezentând 60% din valoarea totală, iar a doua tranşă, de maxim 10.000 euro, echivalent în RON, reprezentând 40% din valoarea totală prevăzută în contract.

În baza contractului de finanţare sus menţionat, reclamantei i-a fost decontată suma de 63.930,00 RON, reprezentând echivalentul a 15.000 euro, în cadrul tranşei de plată I.

Beneficiara a depus spre decontare şi cererea de plată pentru tranşa a doua, la data de 23.08.2013, însă aceasta a fost respinsă prin Notificarea nr. 3752 din 25 noiembrie 2013, a cărei anulare se solicită în cauză.

În baza "Notei de descoperire a unei nereguli şi de fundamentare pentru desfăşurarea unui control" nr. 3115 din 20 septembrie 2013, aprobată de Directorul General al Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit sub nr. x din 26 septembrie 2013, o echipă de control a pârâtei a procedat la efectuarea unei verificări documentare şi pe teren, ce a avut drept scop verificarea decontărilor efectuate către beneficiarul S.C. A. S.R.L.

În urma verificării efectuate la faţa locului în data de 14.10.2013 s-a constatat că beneficiarul nu a realizat toate acţiunile cuprinse în planul de afaceri aferent contractului de finanţare, nu a respectat angajamentele asumate prin contractul de finanţare, constatându-se diminuări de suprafeţe la unele culturi, iar, la altele, creşteri de suprafeţe, introducerea altor tipuri de culturi (floarea soarelui, grâu), etc.

Ca urmare a verificărilor efectuate pe teren şi analizării documentelor din dosarul cererii de plată pentru tranşa a II-a, prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, înregistrat la pârâtă cu nr. x din 29 octombrie 2013, recurenta-pârâtă a constatat că beneficiarul nu şi-a îndeplinit obiectivele şi investiţiile propuse pentru atingerea acestora, nu a respectat condiţiile prevăzute în contractul de finanţare, cu consecinţa logică a recuperării sprijinului acordat la prima tranşă de plată, în cuantum de 63.930,00 RON (echivalentul a 15.000 euro).

Contestaţia formulată de reclamantă împotriva acestui proces-verbal a fost respinsă prin Decizia nr. 37874 din 21 noiembrie 2013, înregistrată la pârâtă cu nr. 39563 din 03 decembrie 2013, decizie a cărei anulare se cere, de asemenea, în prezenta cauză.

Curtea de apel a apreciat că actele contestate, menţionate anterior, sunt nelegale, deoarece pârâta nu a respectat dispoziţiile art. 8 alin. (3) din Anexa I la contractul de finanţare, trecând direct la recuperarea sumei de 63.930 RON, fără a soma reclamanta asupra neregulilor constatate şi fără a-i da posibilitatea remedierii acestora într-un anumit termen acordat în acest sens, potrivit acestor dispoziţii legale.

A apreciat instanţa de fond că părţile au prevăzut o procedură prealabilă, în sensul că, înainte de a proceda la recuperarea sumelor achitate cu titlu de ajutor financiar nerambursabil, autoritatea contractantă trebuie să îl someze pe beneficiar cu privire la deficienţele constatate şi să îi acorde un termen pentru remedierea acestor, în lipsa acestei proceduri recuperarea ajutorului financiar nefiind posibilă.

Astfel cum a reţinut instanţa de fond în considerentele sentinţei recurate, în acord cu dispoziţiile art. 8 alin. (3) din Anexa I la contractul de finanţare, dacă pe perioada de monitorizare se constată următoarele situaţii: obiectivele finanţate nu sunt utilizate conform scopului rezultat din cererea de finanţare sau sunt închiriate (date în folosinţa unei terţe persoane); proiectului i se aduc modificări substanţiale; nerespectarea obligaţiilor statuate prin acest contract, Autoritatea contractantă va soma în termen beneficiarul să remedieze deficienţele identificate, beneficiarul având obligaţia de a realiza, la termenele specificate, remedierea deficienţelor identificate, iar, în situaţia în care deficienţele nu sunt remediate în termenul acordat sau beneficiarul nu procedează la demararea operaţiunilor de remediere în maximum 30 de zile calendaristice de la somare, Autoritatea contractantă va proceda la recuperarea integrală a contravalorii ajutorului financiar public nerambursabil plătit.

Potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din contractul de finanţare, invocate de recurentă, durata de valabilitate a contractului reprezintă durata de execuţie a acestuia, la care se adaugă 3 ani de monitorizare de la data ultimei plăţi făcute de către autoritatea contractantă.

Or, astfel cum a arătat şi recurenta în motivele de recurs formulate, somaţia şi termenul de 30 de zile prevăzut la art. 8 alin. (3) din Anexa 1, reţinute de instanţa de judecată în sentinţa recurată, se aplică numai dacă pe parcursul perioadei de monitorizare, respectiv perioada de 3 ani de la data ultimei plăţi, se constată de către autoritatea contractantă nerespectarea anumitor obligaţii, prin aşa numitul control ex-post.

În speţă însă, în condiţiile în care reclamantei i-a fost respinsă cererea privind cea de-a doua tranşă de plată (ultima în acest caz), nu poate fi acordat un astfel de termen de remediere, deoarece părţile nu se află în perioada de monitorizare, ci în cea de execuţie a contractului, iar Curtea de Apel Cluj a considerat în mod greşit că această procedură prealabilă este aplicabilă prezentei cauze, anulând actele administrative emise de recurentă tocmai pentru acest motiv.

În concluzie, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat în mod greşit că în cauză recurenta-pârâtă trebuia să acorde reclamantei un termen de remediere în raport de dispoziţiile art. 8 alin. (3) din Anexa 1 la contractul de finanţare, în condiţiile în care acest termen se acordă în faza de monitorizare, iar neregulile constatate în speţă privesc neîndeplinirea planului de afaceri la depunerea de către reclamantă a cererii pentru tranşa a II-a de plată.

Constatând nelegalitatea actelor administrative ca urmare a nerespectării procedurii prevăzute de dispoziţiile art. 8 alin. (3) din Anexa 1 la contractul de finanţare, Curtea de apel nu a mai analizat celelalte motive de nelegalitate invocate, apreciind că motivul reţinut de instanţă este suficient pentru anularea actelor contestate.

În raport de considerentele expuse anterior, Înalta Curte constată că instanţa de fond nu a analizat toate motivele de nelegalitate invocate de reclamantă, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.

Înalta Curte apreciază, astfel, că instanţa de fond nu a clarificat obiectul acţiunii, scopul real urmărit de reclamantă, în vederea unei juste şi complete dezlegări a raportului litigios, pentru a asigura un act de justiţie eficient şi a preîntâmpina alte litigii viitoare.

Pentru toate considerentele expuse anterior, Înalta Curte constată că în mod greşit şi nelegal a soluţionat cauza Curtea de apel, fără a cerceta în întregime fondul cererii de chemare în judecată, astfel că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, conform art. 497, coroborat cu art. 480 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Soluţia casării cu trimitere are o justificare nu doar teoretică, ci şi practică: ea este impusă de faptul că altminteri s-ar încălca efectiv dreptul părţilor la cele două grade de jurisdicţie.

Este firesc ca instanţa de trimitere să administreze toate probele impuse de o completă cercetare a fondului cererii de chemare în judecată, ceea ce presupune existenţa tuturor elementelor de rezolvare a fondului litigiului.

Altfel spus, dacă s-ar aplica o altă soluţie procedurală, ar însemna ca instanţa de recurs să verifice pentru prima oară fondul dreptului, iar părţile să mai aibă la dispoziţie doar cele două căi extraordinare de atac de retractare - contestaţia în anulare şi revizuirea, care pot fi exercitate numai pentru motive limitativ prevăzute de C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, constatând că sunt întemeiate criticile formulate de recurenta-pârâtă sub aspectul motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu cele ale art. 496 şi art. 497 din C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va analiza acţiunea reclamantei în raport de temeiurile legale invocate, urmând a fi analizate şi celelalte motive de nelegalitate invocate şi a se valorifica toate apărările şi susţinerile părţilor, precum şi toate înscrisurile noi depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei civile nr. 536/2014 din 13 noiembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2016.