Eligibility of post-project expansion funded by private assets: Absence of financial prejudice negates "substantial modification" and "irregularity" under EU rural funding rules

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 30.07.2013, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 20 iunie 2013, emis de pârâtă; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 102/F/2014 din 24 iunie 2014, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 20 iunie 2013, emis de pârâtă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A., solicitând ca, în baza dispoziţiilor prevăzute de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., să se caseze sentinţa recurată şi să fie trimisă cauza spre o nouă judecată Curţii de Apel Braşov.

Arată recurenta că, prin sentinţa pronunţata, instanţa de fond a respins cererea acesteia, reţinând că reclamanta se face vinovată de săvârşirea unor neregularităţi de natură a crea un posibil prejudiciu, arătând în esenţă că reclamanta a amenajat, în podul/mansarda clădirii finanţate din fonduri europene ca pensiune cu 10 camere, încă 6 camere, neavând relevanţă, în opinia instanţei, dacă cele 6 camere au funcţionat efectiv în regim turistic.

Recurenta arată că din motivarea hotărârii nu reiese dacă instanţa a reţinut şi că aceste 6 camere au fost construite mult după finalizarea proiectului aprobat şi finanţat din fonduri europene şi că pentru amenajarea lor recurenta s-a folosit de sume de bani provenite integral din surse proprii şi nu din finanţări provenite de la bugetul public.

Apreciază recurenta că sancţiunea ce i-a fost aplicată are evident ca punct de plecare faptul că cele 6 camere amenajate au fost calificate drept o neregularitate şi, pornind de la aceasta, instanţa de fond a îmbrăţişat poziţia intimatei, reţinând încălcarea unor articole din cuprinsul Contractului Cadru de Finanţare şi a Condiţiilor Generale acceptate de reclamantă.

În opinia recurentei, în mod eronat instanţa de judecată, în considerentele hotărârii pronunţate, a reţinut faptul că neconformitatea cheltuielii atrage prezumpţia unui potenţial prejudiciu, dat fiind faptul că nu poate fi vorba în speţa dedusă judecăţii de cheltuieli neconforme, întrucât, aşa cum reclamanta a arătat, iar intimata nu a negat acest aspect, amenajarea celor 6 camere a fost făcută din bani proveniţi din alte surse şi nu de la bugetul public. Or, în aceste condiţii, prejudiciul nu poate fi nici existent, nici posibil.

Se arată în motivele de recurs că, în condiţiile în care amenajarea celor 6 camere nedeschise circuitului turistic nu s-a făcut cu sume de bani alocate din fondurile uniunii, este evident că cel puţin una din condiţiile cerute pentru a fi în faţa unei neregularităţi nu este îndeplinită, respectiv cheltuiala necorespunzătoare bugetului general şi, în mod evident, nu se poate discuta nici despre posibilitatea constatării vreunei neregularităţi şi nici a aplicării vreunei sancţiuni.

Recurenta apreciază că în speţă nu s-a făcut dovada că spaţiile ulterior amenajate au afectat natura ori condiţiile de implementare a proiectului, că acestea nu conferă unei societăţi sau organism un avantaj necuvenit, nu a fost schimbată natura proprietăţii niciunui articol din infrastructură etc.

În ceea ce priveşte chestiunile invocate cu privire la proporţionalitatea sancţiunii aplicate, şi în legătură cu care instanţa a afirmat că nu pot fi luate în considerare având în vedere că au fost invocate pe fondul cauzei şi detaliate în concluziile scrise, recurenta apreciază hotărârea instanţei ca fiind nelegală.

Se arată în motivele de recurs că instanţa nu trebuia să pornească de la ideea preconcepută că persoana sancţionată este vinovată, iar menţinerea procesului-verbal trebuie să fie rezultatul unor verificări, mai restrânse ori mai largi, efectuate în mod obligatoriu de instanţa de judecată, atât cu privire la starea de fapt, cât şi cu privire la natura şi cuantumul sancţiunii aplicate.

În opinia recurentei, în virtutea principiului rolului activ al judecătorului, instanţa trebuia să procedeze la verificarea cauzei sub toate aspectele, ca urmare a necesităţii stabilirii, în mod corect, temeinic şi legal, a situaţiei de fapt şi de drept existente în cauză, la analizarea şi individualizarea sancţiunii aplicate, fără a se putea prevala de faptul că prin cererea de chemare în judecată reclamanta nu a formulat un petit distinct prin care să solicite înlocuirea sancţiunii aplicate cu cea a avertismentului.

Arată recurenta că, pentru considerentul că prin petitele formulate prin cererea introductivă nu a solicitat înlocuirea sancţiunii aplicate cu cea a avertismentului, instanţa nu se putea elibera de obligaţia de a analiza cauza sub toate aspecte, ea fiind ţinută să analizeze această chestiune din oficiu, putându-se pronunţa asupra individualizării sancţiunii aplicate, cu atât mai mult cu cât aceasta a fost solicitată în cadrul dezbaterilor orale ce au avut loc în faţa instanţei de judecată şi a concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei.

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că susţinerile recurentei se circumscriu motivului de recurs prevăzut la pct. 8 al art. 488 alin. (1) din Noul C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

În condiţiile în care circumstanţele litigiului dedus judecăţii au fost detaliat expuse în cuprinsul hotărârii ce formează obiectul recursului, reluarea acestora în cadrul prezentelor considerente ar avea caracter redundant, iar, în temeiul art. 499 din C. proc. civ., Înalta Curte va analiza motivele de casare invocate prin prisma criticilor formulate de recurentă în contextul factual prezentat în sentinţa atacată.

Pentru a ajunge la soluţia de admitere a recursului, instanţa de control judiciar a constatat că, în cauză, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este întemeiat şi că instanţa de fond a făcut, prin sentinţa pronunţată, prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului, o greşită interpretare şi aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Din probele administrate în cauză rezultă faptul că prin Procesul-verbal de constatare înregistrat la A.P.D.R.P. sub nr. 18.620 din 20 iunie 2013, întocmit în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 şi ale H.G. nr. 875/2011, s-a constituit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 358.295,45 RON, la care se adaugă penalităţile de întârziere şi dobânzile calculate potrivit legislaţiei în domeniu.

Această sumă reprezintă finanţare nerambursabilă, acordată în trei tranşe, respectiv: tranşa I - 104.073,50 RON, conform O.P. nr. 6785 din 14 martie 2007; tranşa II - 183.249,00 RON, conform O.P. nr. 8601 din 30 octombrie 2007; tranşa III - 70.972,95 RON, conform O.P. nr. 9719 din 20 mai 2008, în baza contractului de finanţare nr. C 3.40204370800220 din 09 august 2006 având ca obiect "Construire pensiune turistică rurală P+E+M, Com. Moieciu, sat Moieciu de Sus, jud. Braşov".

În fapt, proiectul iniţial prevedea realizarea unei pensiuni cu 10 camere, iar reclamanta a procedat la amenajarea a încă 6 camere în mansarda clădirii.

Instanţa de fond a reţinut că în speţă nu se contestă existenţa celor 6 camere din mansardă, fiind dovedit faptul că reclamanta a amenajat în podul/mansarda clădirii finanţate din fonduri europene ca pensiune cu 10 camere, încă 6 camere, neavând relevanţă, în opinia instanţei, dacă cele 6 camere au funcţionat efectiv în regim turistic.

Curtea de apel a apreciat că prin actul administrativ contestat pârâta a calificat în mod corect această împrejurare de fapt, constând în adăugarea a 6 camere în mansarda pensiunii cu 10 camere finanţată din fonduri europene, ca fiind o neregularitate, reţinând încălcarea cumulativă a dispoziţiilor art. 1, 7, 14 şi 17 din Contractul de finanţare.

Soluţia primei instanţe, de respingere a acţiunii, nu poate fi împărtăşită de instanţa de control judiciar pentru că a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Răspunzând punctual la criticile prezentate în cadrul memoriului de recurs, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 1 din Contractul de finanţare - Obligaţii generale:

"(1) Beneficiarul trebuie să asigure executarea Proiectului în conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în Cererea de Finanţare aprobată. Beneficiarul va fi singurul răspunzător în faţa autorităţii contractante pentru implementarea proiectului. (2) Beneficiarul trebuie să implementeze Proiectul cu maximum de profesionalism, eficienţă şi vigilenţă în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat şi în concordanţă cu acest contract".

Curtea de apel a reţinut că, prin amenajarea a încă 6 camere în spaţiul mansardă, proiectul a comportat modificări, deoarece Fişa tehnică a măsurii 3.4, aprobată prin H.G. nr. 759/2006, Ghidul solicitantului şi Proiectul tehnic aprobat prevedeau un număr maxim de 10 spaţii de cazare, cu atât mai mult cu cât, potrivit contractului cadru de finanţare, beneficiarul are obligaţia de a păstra investiţia realizată prin finanţarea nerambursabilă în stare de funcţionare pe o perioadă de minim 5 ani (perioada de monitorizare) şi să-şi îndeplinească indicatorii specificaţi în documentele ataşate cererii de finanţare (plan de afaceri, studiu de fezabilitate).

Astfel cum rezultă din procesul-verbal contestat, prin Cererea de Finanţare şi Proiectul Tehnic aprobat beneficiarul a propus construirea unei pensiuni turistice rurale P+E+M, cu 10 spaţii de cazare, cu un total de 20 locuri, în Comuna Moieciu, sat Moieciu de Sus.

Obligaţia impusă, care s-a apreciat că ar fi fost încălcată, este cea prin care se asumă obligaţia de a nu aduce nicio modificare substanţială pe o perioadă de 5 ani de la data plăţii finale realizată de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.

Aşa cum rezultă din lucrările dosarului, perioada de implementare a proiectului a fost 09.08.2006 - 20.05.2008, acesta fiind finalizat la data 20.05.2008, data ultimei plăţi efectuate de autoritatea contractantă, iar paşii impuşi prin proiect, la a căror respectare reclamanta s-a angajat, au fost în totalitate respectaţi, iar sumele primite cu titlu de fonduri nerambursabile au fost folosite strict pentru amenajarea celor 10 camere cu 20 locuri de cazare, astfel cum era prevăzut în Contract şi astfel cum acesta a fost aprobat.

Înalta Curte apreciază, astfel, că în cauză nu se poate reţine că reclamanta a modificat proiectul pentru care s-a primit finanţarea, deoarece aceasta a menţinut destinaţia şi natura proprietăţii bunurilor în conformitate cu condiţiile de implementare, efectuând lucrările necesare cu privire la punerea în funcţiune a investiţiei şi operarea efectivă a acesteia, astfel că din punct de vedere tehnic proiectul a fost pe deplin realizat.

În opinia instanţei de control judiciar, reclamanta a asigurat executarea proiectului în conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în Cererea de Finanţare aprobată, iar sumele ce au fost înaintate cu titlul de fonduri nerambursabile au fost folosite strict pentru amenajarea spaţiilor turistice despre care se face vorbire în Proiectul de Finanţare acceptat şi aprobat.

În consecinţă, proiectul nu a fost modificat, modernizarea construcţiei prin amenajarea unor spaţii, ulterior plăţilor efectuate din fonduri nerambursabile, din surse proprii ale reclamantei, neputând reprezenta o modificare a proiectului, atâta vreme cât spaţiile respective nu au fost introduse în circuitul economic, nu au destinaţie turistică şi nu au afectat şi nu afectează cu nimic activitatea turistică a pensiunii, care se desfăşoară în conformitate cu condiţiile impuse de Proiect.

Conform art. 2 din Contractul de finanţare - Obligaţii privind informarea şi raportarea financiară şi tehnică:

"(2) Beneficiarul are obligaţia să furnizeze orice alte informaţii de natură tehnică şi financiară solicitate de Autoritatea Contractantă".

Instanţa de fond a apreciat că reclamanta, prin reprezentant, nu numai că nu a furnizat informaţiile reale, dar a încercat şi să inducă în eroare reprezentanţii autorităţii de control prin prezentarea unui înscris alterat material şi care nu corespunde evidenţelor autorităţii emitente, situaţie ce a condus la declanşarea unei anchete penale.

Cu privire la acest aspect în mod întemeiat reclamanta a susţinut că încălcarea prevederilor art. 2 nu îi poate fi imputată, deoarece a răspuns fiecărei solicitări din partea Autorităţii Contractante, a oferit informaţii de natură tehnică, financiară, ori de câte ori acestea i-au fost solicitate.

A apreciat curtea de apel că în mod corect prin actul contestat s-a reţinut încălcarea de către reclamantă a dispoziţiilor art. 3 din Contractul de finanţare - Obligaţii, potrivit cu care:

"(1) Beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate şi de selecţie înscrise în cererea de finanţare. De asemenea, pe o perioadă de 5 ani de la ultima plată efectuată de Agenţia SAPARD beneficiarul se obligă să nu modifice substanţial proiectul conform Art. 14 (2) al prezentului contract", dar şi a art. 14 - Eligibilitatea cheltuielilor, potrivit cu care:

"(2) Proiectul rămâne eligibil pentru co-finanţarea Uniunii Europene numai dacă nu suferă o modificare substanţială, pe perioada de valabilitate a contractului. Modificările substanţiale la un proiect sunt acelea care: afectează natura şi condiţiile de implementare sau oferă unei firme sau organism public un avantaj necuvenit şi rezultă de asemenea dintr-o schimbare a naturii proprietăţii unui articol din infrastructură, sau o încetare sau schimbare în localizare a investiţiei. Sprijinul acordat va fi recuperat dacă obiectivele finanţate nu sunt folosite conform scopului destinat sau în cazul în care acestea au fost vândute sau închiriate într-o perioadă de 5 ani după finalizarea proiectului (data ultimei plăţi). Beneficiarul trebuie să notifice Autoritatea Contractantă la apariţia oricărei modificări de mai sus".

Referitor la încălcarea prevederilor privind obligaţiile asumate, din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanta a respectat criteriile de eligibilitate şi de selecţie înscrise în cererea de finanţare, iar proiectul funcţionează întocmai cum a fost aprobat, în speţă fiind vorba despre o pensiune agro-turistică cu 10 camere, respectiv 20 spaţii de cazare.

Rezultă, de asemenea, că, deşi ulterior reclamanta a amenajat în mansarda pensiunii încă 6 camere, acestea nu au fost deschise circuitului turistic, iar amenajarea acestora s-a realizat după ce a fost virată ultima tranşă din fondurile nerambursabile acordate.

Cu privire la presupusa încălcare a art. 14 din contract - Eligibilitatea cheltuielilor, în raport de înţelesul dat noţiunii de "modificări substanţiale" în chiar cuprinsul actului de finanţare, astfel cum rezultă din art. 14 alin. (2), se observă că proiectul păstrează caracterul de eligibilitate întrucât nu a suferit modificări substanţiale.

În acest sens, din lucrările dosarului rezultă că nu s-a făcut dovada că spaţiile ulterior amenajate au afectat natura ori condiţiile de implementare, că acestea oferă unei firme sau organism public un avantaj necuvenit, că a fost schimbată natura proprietăţii unui articol din infrastructură, altfel spus, nu se poate vorbi de modificări substanţiale aduse proiectului.

Cu privire la presupusa încălcare a art. 17 din contract - Neregularităţi, sume necuvenite şi restituirea finanţării, raportat la obiectul contractului, modalitatea de realizare a acestuia şi respectarea cerinţelor impuse, instanţa de control judiciar apreciază că nu poate fi vorba de săvârşirea unei neregularităţi de către reclamantă.

Referitor la acest aspect, instanţa de fond a constatat, în raport de definiţia noţiunii de neregularitate din dreptul comunitar (art. 1 alin. (2) din Regulamentul nr. 2988/1995 al Consiliului Europei privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene), cât şi din art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, care constituie dreptul comun aplicabil în materie din legislaţia naţională, dar mai ales în raport de cea cuprinsă în prevederile speciale ale Contractului de finanţare, respectiv art. 17, că în mod temeinic şi legal a fost reţinută săvârşirea unei neregularităţi în sarcina reclamantei.

Pornind de la definiţia dată neregulii de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările şi completările ulterioare, preluate şi de art. 17 alin. (1) din Contractul de finanţare încheiat de părţi, în cazul finanţării nerambursabile obţinute prin Programul FEADR, răspunderea care incumbă beneficiarului este generală şi independentă de ideea de culpă, acesta având obligaţia de a respecta toate criteriile de eligibilitate şi selecţie şi de a prezenta documente justificative în acest sens, interesul său fiind acela de a realiza un proiect eligibil.

În cadrul eligibilităţii, orice proiect este verificat sub aspectul îndeplinirii condiţiilor legale, normative, pentru acordarea unei finanţări nerambursabile, iar proiectele declarate eligibile îndeplinesc toate condiţiile pentru a beneficia de finanţare nerambursabilă din fonduri europene şi/sau naţionale.

Instanţa de fond a reţinut că neconformitatea cheltuielii atrage prezumţia unui potenţial prejudiciu, fiind evident, în opinia acesteia, că raţiunea edictării stricte a condiţiilor de angajare a cheltuielilor din fonduri europene o constituite tocmai cheltuirea raţională a acestora.

În opinia instanţei de fond, în speţă, reţinându-se existenţa abaterii de la normele mai sus edictate, se conturează un potenţial prejudiciu rezultat tocmai din încălcarea esenţială a condiţiilor de eligibilitate a finanţării. Mai mult dispoziţiile art. 17 din contractul de finanţare nu condiţionează aplicarea sancţiunii financiare de dovedirea unui prejudiciu, simpla încălcare a obligaţiilor atrage obligaţia restituirii integrale a finanţării obţinute.

În ceea ce priveşte existenţa sau potenţialitatea prejudiciului, Înalta Curte reţine incidenţa dispoziţiilor art. 2 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, conform cărora termenul de "prejudiciu" are semnificaţia dată de reglementările incidente şi de ghidurile lor de aplicare, emise de Uniunea Europeană/donatorul public internaţional.

Potrivit art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului U.E, "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 759 din 11 iulie 2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, emisă în aplicarea regulamentului mai sus menţionat, pentru a fi eligibilă o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ o serie de condiţii, între care şi aceea de a fi conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare.

De asemenea, potrivit Contractului de finanţare:

- art. 17 alin. (3):

"în cazul încălcării de către Beneficiar a prezentului contract Autoritatea Contractantă va înceta executarea contractului. În acest caz Autoritatea Contractantă va solicita înapoierea sumelor deja plătite în cadrul contractului şi va aplica Beneficiarului penalităţi în procentul stabilit conform dispoziţiilor legale în vigoare. Mai mult, Autoritatea Contractantă poate aplica posibile sancţiuni în situaţia neconformităţii cu obligaţiile de mai sus în conformitate cu prevederile Acordului Multianual de Finanţare, secţiunea A, art. 5 (1) lit. d)."

- art. 17 alin. (4):

"În cazul înregistrării unei neregularităţi rezultate din culpa Beneficiarului, acesta are obligaţia să restituie integral valoarea finanţării primite din partea Autorităţii Contractante în termen de 15 zile de la data confirmării de primire a notificării. În cazul în care Beneficiarul nu se conformează acestei obligaţii, Autoritatea Contractantă va stabili penalităţi în procentul stabilit conform dispoziţiilor legale în vigoare, la data respectivă pentru fiecare zi întârziere. Dacă în termen de 30 de zile din momentul notificării, Beneficiarul nu restituie integral sumele solicitate, inclusiv penalităţile, Autoritatea Contractantă va sesiza instanţa competentă în vederea declanşării executării silite, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale în vigoare."

Aşadar, astfel cum termenul este definit în cuprinsul actului de finanţare, prin "neregularitate" se înţelege orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanţare, a acordurilor de finanţare, precum şi a prevederilor contractului de finanţare, rezultată dintr-o acţiune sau omisiune de către beneficiar, care, printr-o cheltuială neeligibilă, are ca efect prejudicierea Comunităţii Europene şi a României.

Ori raportat la prevederile mai sus expuse, pentru a putea vorbi de existenţa unei neregularităţi, trebuiesc îndeplinite cumulativ două condiţii, respectiv săvârşirea oricărei abateri şi existenţa unui prejudiciu.

În speţă, în ceea ce priveşte starea de fapt, Înalta Curte apreciază că nu se poate reţine încălcarea niciuneia din aceste condiţii.

Pentru a decide astfel, în raport de actele şi lucrările dosarului, instanţa de control judiciar are în vedere următoarele aspecte:

- cele 6 camere suplimentare au fost construite mult după finalizarea proiectului aprobat şi finanţat din fonduri europene, iar pentru amenajarea lor recurenta s-a folosit de sume de bani provenite integral din surse proprii şi nu din finanţări provenite de la bugetul public;

- nu poate fi vorba în speţa dedusă judecăţii de cheltuieli neconforme, întrucât, aşa cum reclamanta a arătat, iar intimata nu a negat acest aspect, amenajarea celor 6 camere a fost făcută din bani proveniţi din alte surse şi nu de la bugetul public. Or, în aceste condiţii, prejudiciul nu poate fi nici existent, nici posibil;

- în condiţiile în care amenajarea celor 6 camere nedeschise circuitului turistic nu s-a făcut cu sume de bani alocate din fondurile uniunii, este evident că cel puţin una din condiţiile cerute pentru a fi în faţa unei neregularităţi nu este îndeplinită, respectiv cheltuiala necorespunzătoare bugetului general şi, în mod evident, nu se poate discuta nici despre posibilitatea constatării vreunei neregularităţi şi nici a aplicării vreunei sancţiuni;

- proiectul şi-a atins obiectivul şi funcţionează întocmai cum a fost aprobat, respectiv o pensiune agro-turistică cu 10 camere, respectiv 20 locuri de cazare;

- proiectul nu a fost modificat, iar modernizarea construcţiei prin amenajarea unor spaţii din surse proprii ale reclamantei, ulterior plăţilor efectuate din fonduri nerambursabile, nu poate reprezenta o modificare a proiectului, atâta timp cât spaţiile respective nu au fost introduse în circuitul economic şi nu au destinaţie turistică;

- aceste spaţii nu au afectat şi nu afectează cu nimic activitatea turistică a pensiunii, care se desfăşoară în continuare în conformitate cu condiţiile impuse de Proiect;

- aceste camere construite ulterior au fost amenajate în podul pensiunii, fapt care nu este de natură să afecteze niciuna din condiţiile de acordare a finanţării.

- în speţă nu s-a făcut dovada că spaţiile ulterior amenajate au afectat natura ori condiţiile de implementare a proiectului, că acestea conferă unei societăţi sau organism un avantaj necuvenit, că a fost schimbată natura proprietăţii vreunui articol din infrastructură etc.

- în speţă nu a fost îndeplinită nici condiţia prejudiciului, deoarece acest prejudiciu nu a fost dovedit şi nici nu poate fi dovedit.

În concluzie, în raport de probatoriul administrat în cauză şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte apreciază că susţinerile şi criticile recurentei-reclamante sunt întemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., republicat, coroborate cu art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul şi, pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, va casa hotărârea atacată şi, rejudecând, va admite acţiunea formulată de reclamanta A. şi va dispune anularea actului administrativ contestat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 102/F/2014 din 24 iunie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, admite acţiunea reclamantei A.

Anulează Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 20 iunie 2013 emis de A.P.D.R.P. (în prezent Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale).

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2016.