Appeal admitted; irregularity upheld and €425,250.88 in EU aid recovery ordered against artificial-eligibility beneficiary.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal filed by the rural investment funding agency, overturned the first-instance judgment, and, re-judging the merits, dismissed the company's action as unfounded, thereby upholding the administrative finding of irregularity and the recovery of €425,250.88 in EU/national funds. The dispute arose from a company's challenge to a July 2014 irregularity report and related decision establishing a budgetary debt for alleged artificial creation of eligibility conditions under Measure 312, following an ex-post control that revealed the beneficiary was not autonomous but linked to another company (shared spouses as associates, adjacent headquarters, same phone number, complementary equipment, 90% services provided to the linked firm). The court held that Article 4(8) of EU Regulation 65/2011 prohibits payments to beneficiaries who artificially create eligibility conditions for an advantage contrary to the aid scheme's objectives, and that the objective and subjective indicators cumulatively proved such artificial conditions, per CJEU case law (C-434/12), even absent express legal prohibitions on the specific conduct; the funding objectives were not met, making the company a non-autonomous vehicle for the real beneficiary.
Legislator headnote
AI generatedart. 483 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 493 alin. (3) din C. proc. civ, art. 489 alin. (3) din C. proc. civ, art. 496 C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004; Appeal admitted; irregularity upheld and €425,250.88 in EU aid recovery ordered against artificial-eligibility beneficiary: The dispute arose from a company's challenge to a July 2014 irregularity report and related decision establishing a budgetary debt for alleged artificial creation of eligibility conditions under Measure 312, following an ex-post control that revealed the beneficiary was not autonomous but linked to another company (shared spouses as associates, adjacent headquarters, same phone number, complementary equipment, 90% services provided to the linked firm). The court held that Article 4(8) of EU Regulation 65/2011 prohibits payments to beneficiaries who artificially create eligibility conditions for an advantage contrary to the aid scheme's objectives, and that the objective and subjective indicators cumulatively proved such artificial conditions, per CJEU case law (C-434/12), even absent express legal prohibitions on the specific conduct; the funding objectives were not met, making the company a non-autonomous vehicle for the real beneficiary.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for admitting the appeal and allowing it.
Substantive basis for rejecting the action as unfounded after retrial.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
La data de 12.01.2015, sub nr. x/46/2015, s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, cererea formulată de S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii: Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (fostă AFDRP) Bucureşti şi Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 3 Sud Muntenia Târgovişte, solicitând suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din data de 02.07.2014, în baza dispoziţiilor art. 14 şi 15 din Legeanr. 554/2004; anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din data de 02.07.2014, precum şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 2815/2014, cu consecinţa exonerării de la plata sumei de 425.250,88 RON şi menţinerea situaţiei anterioare controlului efectuat în data de 02.07.2014.
2. Soluţia primei instanţe Prin sentinţa nr. 58/F-CONT din 20.04.2015 a Curţii de Apel Piteşti s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 3 Sud Muntenia, a dispus anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 02.07.2014, a dispus anularea Deciziei din 08.08.2014 emise de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale în urma soluţionării contestaţiei nr. 28815/2014, formulată de reclamantă, împotriva procesului-verbal amintit anterior, a exonerat pe reclamantă de plata sumei de 425.250,88 RON, a respins acţiunea în totalitate faţă de pârâtul Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 3 Sud Muntenia-Târgovişte pentru lipsa capacităţii procesuale pasive, a respins capătul de cerere privind suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 02.07.2014, pentru neplata diferenţei cauţiunii stabilite de instanţă.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Un prim motiv de recurs vizează reţinerea instanţei de fond în sensul că s-a realizat un control abuziv, iar autoritatea ar fi avut obligaţia să sesizeze aspectele invocate cu prilejul analizării documentaţiei, a condiţiilor cerute de dispoziţiile legale existente la momentul acordării finanţării.
Recurenta-pârâtă invocă aplicarea greşită de către instanţa de fond a prevederilor art. 5 alin. (1) din Regulamentul UE nr. 65/2011 şi art. 9 alin. (1) lit. a) din Regulamentul UE nr. 1698/2005.
Potrivit acestor dispoziţii legale instituţia recurentă are obligaţia recuperării integrale a sumelor acordate beneficiarilor care au încercat eludarea legii, scop în care efectuează verificări pe baza unor proceduri interne acreditate.
Posibilitatea reanalizării întregii documentaţii aferentă cererilor de finanţare sau a cererilor de plată depuse de beneficiari reiese din disp. art. 24 alin. (1) şi (2) lit. c) şi d) din Regulamentul Comisiei UE nr. 65/2011.
Cel de-al doilea motiv de recurs vizează aplicarea greşită a disp. art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, precum şi ignorarea art. 5 alin. (1) din acelaşi Regulament.
Instanţa de fond a considerat nelegal că neregula nu este dovedită, atât timp cât intenţia directă a beneficiarului de a eluda dispoziţiile legale este dovedită prin prisma aspectelor constatate privite în ansamblu, astfel că similitudinile reţinute nu pot fi considerate doar coincidenţe.
Prima instanţă nu a analizat aspectul ce vizează îndeplinirea obiectivelor asumate prin cererea de finanţare, privind asumarea şi menţinerea autonomiei societăţii, întrucât prin înfiinţarea unei societăţi aparent autonome şi crearea unor condiţii artificiale de eligibilitate în vederea obţinerii finanţării nerambursabile, beneficiarul final al acestor fonduri fiind de fapt S.C. B. S.R.L., nu a fost îndeplinit obiectivul general sau specific al Măsurii 312.
Recurenta-pârâtă susţine încălcarea disp. art. 44 şi 45 din Legea nr. 346/2006, prin care se enumeră cazurile în care întreprinderile sunt considerate legate, de unde rezultă că intimata-reclamantă nu şi-a respectat propria declaraţie privind autonomia societăţii, prin prestarea serviciilor în mod constant către aceeaşi societate, ca urmare a achiziţionării de utilaje şi echipamente agricole ce funcţionează în mod complementar în sensul funcţionării în cadrul unui flux tehnologic complet.
Faptul că intimata-reclamantă nu este autonomă, creând un avantaj nejustificat pentru S.C. B. S.R.L., al cărei asociat unic/administrator este dl. C., soţul dnei D., asociat unic/administrator la societatea intimată, rezultă, în opinia recurentei, din existenţa indicatorilor fizici, funcţionali-legali şi de afacere evidenţiaţi prin actul constatator.
De asemenea, elementul subiectiv este îndeplinit, acesta rezultând din coordonarea deliberată între asociaţii societăţii, cu scopul evident de a obţine fonduri nerambursabile, peste limita legală admisă de lege.
Recurenta-pârâtă menţionează şi existenţa unui prejudiciu produs bugetului UE/bugetului naţional, prin încălcarea prevederilor contractului de finanţare, astfel încât recuperarea sumelor acordate nelegal s-a efectuat în conformitate cu dispoziţiile legale enunţate.
4. Procedura derulată în faţa instanţei de recurs
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă, s-a concluzionat că în raport cu dispoziţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., recursul este admisibil în principiu, având în vedere că acesta îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) şi c)-e) din C. proc. civ., a fost declarat în termen, motivele de recurs se încadrează celor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi nici nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate în condiţiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ.
Prin încheierea din 20 iunie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a admis în principiu, recursul declarat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 58/F-Cont din 20 aprilie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la 26.10.2017.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză
Analiza motivelor de casare
Recursul este nefondat
Potrivit disp. art. 1 alin. (3) din contractul de finanţare, beneficiarul acceptă finanţarea nerambursabilă şi se angajează să implementeze proiectul pe propria răspundere, în conformitate cu dispoziţiile contractului şi cu legislaţia naţională şi comunitară în vioare, iar pe perioada de monitorizare de 5 ani de la data ultimei plăţi, beneficiarul trebuie să-şi respecte toate angajamentele asumate prin documentele depuse în vederea obţinerii ajutorului financiar nerambursabil.
Iar în conformitate cu prevederile art. 11 din contractul de finanţare, în cazul constituirii unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea contractului, autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea contractului [...].
La rândul său, Regulamentele (UE) nr. 65/2011 şi nr. 1698/2005, prin dispoziţiile înscrise la art. 5 alin. (1) şi art. 9 alin. (1) lit. a), invocate prin motivele de recurs, obligă recurenta la recuperarea integrală a sumelor acordate beneficiarilor care au eludat dispoziţiile legale, întrucât beneficiarii au obligaţia să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate şi de selecţie înscrise în cererea de finanţare, iar pe o perioadă de 5 ani de la ultima plată să nu modifice substanţial proiectul.
Din cuprinsul prevederilor legale naţionale şi europene sus-menţionate se desprinde concluzia obligaţiei recurentei-pârâte de a efectua controlul în cazul în care există indicii de nerespectare a contractului de finanţare, atât pentru momentul încheierii acestuia, cât şi pe tot parcursul derulării proiectului.
Faţă de acestea, se va constata că cele susţinute de prima instanţă în sensul că a avut loc un control abuziv, iar recurenta-pârâtă a dat dovadă de rea-credinţă sunt nelegale, fiind întrunite motivele de recurs întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Cu privire la existenţa condiţiilor artificiale, se reţine faptul că societatea reclamantă a încheiat contractul de finanţare în anul 2010, când şi-a propus crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală, crearea a 5 locuri de muncă, aceasta reprezentând îndeplinirea obiectivului specific - crearea şi menţinerea locurilor de muncă în spaţiul rural.
Prima instanţă a considerat că nu sunt îndeplinite "condiţiile artificiale", întrucât dispoziţiile legale incidente existau şi în anul 2010 şi trebuiau temeinic verificate, iar condiţiile nu au fost dovedite.
Judecătorul fondului a apreciat că în procesul-verbal se folosesc expresii de genul "sunt suspiciuni", nu a fost dovedită intenţia directă a beneficiarilor, sediul societăţii, schiţa sediului, angajaţii şi numele persoanelor din comisia de evaluare a ofertelor sunt menţionate în cuprinsul proiectului.
Se mai arată că, la momentul semnării contractului de finanţare, reclamanta nu avea obligaţia de a angaja şomeri, ci doar să creeze 5 locuri de muncă, ceea ce s-a întâmplat.
Nici prestarea unor servicii, în proporţie de 90% către S.C. B. S.R.L. nu constituie un impediment, deoarece nu există nicio interdicţie legală în acest sens, mai susţine prima instanţă, de asemenea, nu există nicio interdicţie ca doi soţi să desfăşoare activităţi comerciale, iar sediile societăţilor să fie alăturate.
Este adevărat că nu există asemenea interdicţii exprese, de aceea nici autoritatea contractantă nu a putut să aprecieze asupra existenţei vreunei nereguli la momentul încheierii contractului de finanţare, totuşi, disp. art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011 prevăd că nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au luat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine plăţi nerambursabile, în scopul unui avantaj ce contravine obiectivelor schemei de ajutor.
Din modul în care s-a derulat contractul de finanţare încheiat cu intimata-reclamantă se concluzionează însă că finalitatea urmărită de schema de ajutor nu poate fi atinsă.
Astfel, nu există doar o bănuială a recurentei-pârâte, astfel cum susţine prima instanţă, în sensul că societatea reclamantă a urmărit crearea unui astfel de avantaj, ci acele suspiciuni au pornit de la anumite elemente obiective şi subiective, care, cumulate cu împrejurarea că finalitatea schemei de ajutor nu a fost atinsă, se ajunge la concluzia îndeplinirii "condiţiilor artificiale".
Din actele dosarului se constată că în anul 2008, S.C. B. S.R.L. a încheiat un contract de finanţare, având acelaşi obiectiv specific al Măsurii 312.
Prin crearea celei de-a doua societăţi, S.C. A. S.R.L., se reţine că administratorii şi asociaţii celor două societăţi sunt soţ şi soţie, sediile societăţilor sunt alăturate, cele două societăţi au acelaşi număr de telefon, comisiile de evaluare a ofertelor au fost alcătuite de aceleaşi persoane, salariaţii reclamantei au fost angajaţii celeilalte societăţi în proporţie de peste 90% către cealaltă societate, utilajele celor două societăţi sunt complementare, o societate nu poate presta servicii agricole fără cealaltă societate.
Din cuprinsul celor arătate, reiese faptul că sunt îndepliniţi indicatorii fizici, structurali, legali, juridici, ceruţi pentru a se dovedi crearea unor "condiţii artificiale", astfel cum au fost identificaţi de jurisprudenţa CJUE prin Hotărârea dată în cauza C-434/12 Slancheva sila EOOD, prin care s-au interpretat disp. art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011.
Aceste criterii, precum şi faptul că prin proiectul implementat nu au fost atinse obiectivele finanţate în cadrul Măsurii 312, deoarece nu au fost create/diversificate serviciile pentru populaţia rurală prestate de către microîntreprinderi şi nu au fost îndeplinite condiţiile de eligibilitate, prin crearea/menţinerea locurilor de muncă în spaţiul rural, conduc la concluzia că societatea reclamantă nu este o societate autonomă, iar beneficiarul real al finanţării nerambursabile a fost, de fapt, S.C. B. S.R.L.
Faţă de acestea, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, urmează a se admite recursul declarat, a se dispune casarea sentinţei atacate şi rejudecând cauza, respingerea acţiunii ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 58/F-Cont din 20 aprilie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi, rejudecând în fond cauza, respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2017.