Discrimination claim rejected: challenge to promotion exam validation time-barred and ancillary acts inadmissible.

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 13.07.2016, contestatoarea A., judecător în cadrul Judecătoriei Brăila, a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii (denumit în continuare CSM):

- anularea parţială a Hotărârii Plenului CSM nr. 42 din 21 ianuarie 2016, respectiv a art. 1 prin care este stabilit un anumit număr de locuri scoase la concursul pentru promovarea pe loc în funcţii de execuţie a judecătorilor, pentru anul 2016;

- anularea parţială a Hotărârii Plenului CSM nr. 92 din 28 ianuarie 2016, respectiv a dispoziţiilor art. 2 şi art. 3 prin care este stabilit un anumit număr de locuri scoase la concursul pentru promovarea pe loc în funcţii de execuţie a judecătorilor, pentru anul 2016;

- anularea parţială a Hotărârii nr. 585 din 26 mai 2016, prin care i-a fost respinsă cererea de recunoaştere a gradului profesional de tribunal, ca urmare a rezultatului obţinut la concursul de promovare a judecătorilor şi procurorilor pe loc, organizat la 03.04.2016, şi obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri de validare a rezultatelor obţinute la concurs şi, implicit, promovarea sa pe loc, în grad profesional de tribunal, începând cu 01.07.2016.

Contestatoarea a solicitat şi citarea în cauză a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, pentru a-şi prezenta punctul de vedere asupra situaţiei discriminatorii invocate în cerere.

În fapt, arată că a participat la concursul de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor din data de 03.04.2016, organizat potrivit Hotărârilor Plenului CSM nr. 41 din 21 ianuarie 2016 şi nr. 92 din 28 ianuarie 2016, pentru a obţine gradul profesional de tribunal, prin promovare pe loc, obţinând nota finală 9,10.

Ulterior, s-a adresat Consiliului Superior al Magistraturii cu cerere de validare a rezultatului final pe care l-a obţinut la concursul de promovare şi de promovare a sa prin recunoaşterea gradului profesional de tribunal (promovare pe loc), conform art. 28 alin. (2) din Regulamentul de concurs.

Cererea i-a fost respinsă prin Hotărârea Plenului CSM nr. 585 din 26.05.2016, prin care s-a reţinut că, în ceea ce priveşte promovarea personalului de specialitate juridică asimilat magistraţilor, ordonatorii de credite sunt distincţi, iar în cazul promovării pe loc în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor, limitarea numărului de locuri pentru concursul de promovare este determinată, în plus faţă de finanţarea locurilor, şi de faptul că judecătorii şi procurorii, ulterior promovării pe loc, au posibilitatea de a se transfera la instanţa/parchetul corespunzător gradului profesional dobândit, în schimb personalul asimilat nu poate uza de o astfel de procedură.

Susţine contestatoarea că nu este fondat argumentul privind finanţarea locurilor, de vreme ce sunt 242 de persoane asimilate judecătorilor şi procurorilor, dintre care 137 cu grad de Parchet de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, 44 cu grad de curte de apel, 24 cu grad de tribunal, 22 cu grad de judecătorie şi (doar) 6 cu grad de stagiar, ordonatorii de credite putând fi, şi în cazul personalului de specialitate juridică asimilat magistraţilor, Ministerul Justiţiei sau Ministerul Public, ca şi în cazul magistraţilor.

De asemenea, nici argumentul privind eventualul transfer nu este întemeiat, pentru că obţinerea gradului profesional superior nu conduce automat la promovarea la o instanţă ierarhic superioară.

Apreciază contestatoarea că recunoaşterea gradului profesional de tribunal obţinut prin promovarea pe loc se impune indiferent dacă nota obţinută se încadrează în numărul limitat de locuri alocat pentru materia drept penal, astfel cum s-a stabilit prin Hotărârea Plenului CSM nr. 92 din 28.01.2016, ceea ce contează pentru validarea rezultatului său fiind îndeplinirea condiţiilor de notare impuse de art. 27 alin. (2) din Regulamentul de concurs, stabilirea unui număr limitat de locuri pentru promovarea în funcţii de execuţie pe loc fiind o măsură discriminatorie prin raportare la condiţiile în care promovează personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Naţional de Criminologie, Institutul Naţional de Expertize Criminalistice şi din Institutul Naţional al Magistraturii, care este asimilat magistraţilor inclusiv sub acest aspect.

Din cuprinsul Hotărârii Plenului CSM nr. 92 din 28 ianuarie 2016 se observă că organizarea concursului de promovare pe loc în funcţii de execuţie a judecătorilor este condiţionată de asigurarea finanţării corespunzătoare de către Ministerul Justiţiei, în calitatea sa de ordonator principal de credite cu privire la bugetele tuturor instanţelor judecătoreşti, altele decât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Modul concret în care este reglementată posibilitate de promovare în funcţii de execuţie pentru judecători, în limita unui anumit număr de locuri, lăsat la latitudinea ordonatorului de credite, este discriminatoriu, întrucât această categorie profesională a judecătorilor şi procurorilor este dezavantajată sub acest aspect, în raport cu alte categorii profesionale, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă.

Deşi art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 stipulează că personalul de specialitate juridică este asimilat judecătorilor şi procurorilor în ceea ce priveşte drepturile şi îndatoririle, inclusiv susţinerea examenului de admitere, evaluarea activităţii profesionale, susţinerea examenului de capacitate şi de promovare, personalul asimilat magistraţilor are posibilitatea de a promova în funcţii de execuţie, în cadrul instituţiilor unde îşi desfăşoară activitatea, fără însă a concura pe un număr limitat de locuri, promovarea depinzând exclusiv de atingerea notei minime la concurs.

Prin instituirea, în cazul magistraţilor, a unui concurs pentru promovarea pe loc, care nu presupune în mod obiectiv un număr limitat de locuri, se creează o discriminare faţă de categoria asimilaţilor, adică a celor care copiază statutul magistraţilor.

Legea foloseşte noţiunea de "examen" în cazurile care nu impun, în mod neapărat, o concurenţă pe loc, şi noţiunea de "concurs" cu referire la admiterea în magistratură ori la promovarea magistraţilor în funcţii de conducere sau în funcţii de execuţie, însă, analizând comparativ definiţiile celor două noţiuni, se constată că diferenţa o face nu modalitatea de examinare, ci concurenţa, examenul nepresupunând o competiţie între participanţi.

Mai arată contestatoarea, invocând HCSM nr. 621/2006 privind organizarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor şi HCSM nr. 1260/2014 privind regulamentul de organizare şi desfăşurare a examenului de promovare în funcţii de execuţie a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul aparatului propriu al CSM şi al INM, că reglementările aplicabile personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor nu impun competiţia pentru promovarea în funcţii de execuţie, în vreme ce magistraţii sunt obligaţi să concureze între ei pentru a putea promova pe un număr dat de locuri scoase la concurs.

Mai mult, în vreme ce judecătorii pot promova, în baza Regulamentului adoptat prin HCSM nr. 621/2006, cel mult până la gradul de curte de apel, personalul asimilat judecătorilor şi procurorilor poate promova în grad profesional echivalent celui de Parchet de pe lângă ÎCCJ.

Astfel, statutul profesional al magistraţilor este identic, potrivit legii, cu cel al personalului de specialitate juridică asimilat magistraţilor, însă cel asimilat beneficiază de un drept în condiţii mai favorabile.

Însăşi Curtea Constituţională, în considerentele Deciziei nr. 785/2009, referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, a reţinut că "tipul de activitate desfăşurată de personalul de specialitate juridică în aparatul Parlamentului ori al Administraţiei Prezidenţiale este greu să fie asimilat cu activitatea jurisdicţională".

În cazul magistraţilor, promovarea pe loc se face în limita unui număr dat de locuri, spre deosebire de alte categorii profesionale de bugetari care pot promova în funcţii de execuţie fără a avea locurile limitate la un anumit număr, promovarea depinzând exclusiv de atingerea notei minime la concurs.

În cuprinsul acţiunii, contestatoarea a invocat mai multe excepţii de neconstituţionalitate, respectiv excepţia de neconstituţionalitate a art. 45 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, excepţia de neconstituţionalitate a art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2040 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, şi excepţia de neconstituţionalitate a art. 40 din O.U.G. nr. 83 din 12 decembrie 2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.

La data de 13.09.2016, contestatoarea a formulat cerere adiţională la cererea de chemare în judecată, prin care a precizat faptul că înţelege să conteste şi Hotărârea Plenului CSM nr. 420 din 26 aprilie 2016, de validare a rezultatelor finale ale concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, organizat la data de 03.04.2016 cu privire la judecătorii menţionaţi în Anexa 1 la aceeaşi hotărâre, şi Hotărârea Plenului CSM nr. 494 din 26.04.2016, prin care s-a dispus promovarea pe loc, începând cu 01.07.2016, a judecătorilor menţionaţi în anexă, printre care nu este menţionată, deşi a obţinut notă finală mai mare decât media generală impusă de art. 27 alin. (2) din Regulamentul de concurs.

2. Apărările intimaţilor

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei formulate împotriva Hotărârilor Plenului CSM nr. 42 din 21 ianuarie 2016, nr. 92 din 28 ianuarie 2016 şi nr. 585/26.05.2016 în principal, ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, intimatul a arătat că Hotărârile Plenului CSM nr. 42/2016 şi nr. 92/2016, după cum recunoaşte şi contestatoarea, sunt operaţiuni premergătoare actului administrativ final care se adoptă după încheierea concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor, şi anume hotărârea de validare a rezultatelor acestui concurs.

Astfel, în materia concursurilor de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor există o procedură specială care trebuie urmată strict şi cu precădere, actul administrativ care produce efecte juridice prin el însuşi, de natură să afecteze drepturile şi interesele contestatoarei prin modificarea situaţiei sale juridice, fiind Hotărârea Plenului CSM nr. 420 din 26 aprilie 2016 de validare a rezultatelor concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor, organizat la 03.04.2016.

Prin această hotărâre, contestatoarea a fost declarată respinsă, ca urmare a faptului că nu s-a încadrat în limita locurilor alocate concursului, stabilite prin Hotărârea Plenului CSM nr. 92 din 28 ianuarie 2016.

După cum s-a reţinut şi în jurisprudenţă, cererile având ca obiect anularea unor acte care sunt operaţiuni premergătoare sau acte preparatorii sunt inadmisibile dacă acestea nu sunt atacate împreună cu actul administrativ care produce efecte juridice, în speţă Hotărârea Plenului CSM nr. 420/2016.

De asemenea, nici Hotărârea Plenului CSM nr. 585/2016 nu poate fi analizată separat de hotărârea de validare a rezultatelor concursului, Hotărârea nr. 585/2016 fiind un răspuns dat contestatoarei în urma solicitării sale prin care se tinde, în fapt, la revocrea Hotărârii Plenului CSM nr. 420/2016.

Din interpretarea art. 46 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 şi a art. 28 din Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, reiese că, înainte de validarea rezultatelor concursului de promovare, se poate solicita invalidarea rezultatelor concursului, hotărârea de validare a concursului fiind actul administrativ care poate fi atacat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 371/2004, cu modificările ulterioare, ca act care a produs consecinţe juridice.

Pe fondul contestaţiei, apreciază intimatul că nici Consiliul Superior al Magistraturii şi nici instanţa de judecată nu au îndrituirea să constate o discriminare la nivel legislativ, fără a încălca principiul separaţiei puterilor în stat.

Criticile contestatoarei privesc, în esenţă, aplicarea unui tratament discriminatoriu în ceea ce priveşte forma de promovare pe loc a judecătorilor şi procurorilor prin raportare la modalitatea de promovare a personalului asimilat magistraţilor, făcând trimitere tangenţială şi la alte categorii socio-profesionale, cum ar fi medicii, profesorii, funcţionarii publici.

Prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, Curtea Constituţională a statuat că principiul constituţional al egalităţii în drepturi nu presupune uniformitate, astfel că situaţii diferite justifică şi uneori chiar impun un tratament juridic diferit.

Magistraţii şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor reprezintă categorii socio-profesionale distincte, ceea ce justifică stabilirea unor proceduri diferite de promovare în funcţii de execuţie.

În cazul judecătorilor şi procurorilor, finanţarea posturilor scoase la concursul de promovare efectivă sau pe loc în funcţii de execuţie este atributul ordonatorilor principali de credite de credite, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Public, care pot comunica CSM un număr limitat de locuri pentru concurs, din raţiuni bugetare. Numărul locurilor stabilite pentru concursul de promovare pe loc este determinat, pe lângă obligativitatea finanţării corespunzătoare, şi de eventuala posibilitate a magistratului de a-şi desfăşura activitatea la instanţa/parchetul corespunzător gradului profesional dobândit.

Pentru promovarea personalului de specialitate juridică asimilat magistraţilor ordonatorii de credite sunt distincţi, fiecare apreciind, în funcţie de bugetul propriu, oportunitatea organizării unui astfel de examen.

În ceea ce priveşte susţinerea contestatoarei în sensul că personalul asimilat judecătorilor şi procurorilor poate promova în grad profesional echivalent celui de Procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cazul personalului asimilat promovarea presupune doar dobândirea unei salarizări corespunzătoare gradului profesional obţinut prin examen, nu însă şi dobândirea gradului profesional respectiv. Astfel, acest personal nu are posibilitatea de a desfăşura activitate specifică celei de judecător sau procuror în cadrul instanţelor şi parchetelor, spre deosebire de magistraţi, care, după dobândirea prin concurs a unui grad profesional, pot să lucreze la instanţa sau parchetul corespunzător.

Nu poate fi reţinută ca formă de discriminare directă sau indirectă stabilirea unor condiţii de promovare diferite pentru magistraţi şi pentru alte categorii socio-profesionale, pentru că stabilirea de către legiuitor a unor cerinţe distincte de promovare pentru diverse categorii socio-profesionale este determinată, în primul rând, de statutul diferit al acestor categorii şi atribuţiile specifice fiecăreia dintre acestea, în cadrul acestora promovarea în grad având doar o componentă orizontală.

Mai apreciază intimatul că pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti de către instanţa de judecată prin care s-ar constata existenţa unor situaţii discriminatorii ce îşi au izvorul direct în conţinutul unor norme legale, ar pune în discuţie legitimitatea puterii judecătoreşti de a interfera în competenţele legislativului, prin înlăturarea aplicabilităţii unor acte normative şi instituirea aplicării altora, fiind, deci, încălcat principiul separaţiei puterilor în stat.

În subsidiar, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii invocă şi Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, pronunţată în Cauza C-310/10 Agafiţei şi alţii, prin care s-a arătat că discriminarea operată în funcţie de categoria socio-profesională excedează cadrelor generale stabilite de Directivele 2000/43/CE şi 2000/78/CE.

În măsura în care s-ar aprecia că situaţia juridică a magistraţilor şi a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor este asemănătoare, precizează intimatul că există o justificare obiectivă pentru diferenţa de tratament în ceea ce priveşte promovarea în funcţii de execuţie, respectiv atribuţiile distincte ale celor două categorii de personal, statutul diferit al acestora, necesitatea finanţării posturilor din bugetul unor ordonatori de credite distincţi.

Inexistenţa unei limitări pentru promovarea pe loc a magistraţilor ar conduce la situaţii de neacceptat, avându-se în vedere numărul extrem de mare de candidaţi la astfel de concursuri şi media scăzută cu care se poate promova, principala raţiune a instituirii unei asemenea forme de promovare nefiind aceea de a acorda tuturor judecătorilor şi procurorilor care îndeplinesc condiţiile legale de participare la concurs gradul corespunzător instanţei superioare, ci aceea de a crea un fond de rezervă din care să poată fi acoperite, ulterior, nevoile instanţelor superioare şi ale parchetelor de pe lângă acestea.

Referitor la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea art. 45 şi art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi art. 40 din O.U.G. nr. 83/2014, a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă, apreciind că normele vizate nu au legătură cu soluţionarea cauzei, în condiţiile în care a solicitat, în principal, respingerea contestaţiei ca inadmisibilă.

A mai opinat intimatul CSM că nu se impune citarea în cauză a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, litigiul neîncadrându-se în cele prevăzute de art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare şi faţă de cererea adiţională formulată de contestatoare, prin care a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei formulate împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 420/2016 şi a Hotărârii Plenului CSM nr. 494/2016. În subsidiar, a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată.

Referitor la excepţia tardivităţii, intimatul arată că Hotărârea Plenului CSM nr. 420 din 26 aprilie 2016 a fost publicată pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii la data de 24.06.2016, iar Hotărârea Plenului CSM nr. 494 din 26 aprilie 2016 a fost publicată la data de 02.06.2016.

Potrivit art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, hotărârile pot fi atacate cu contestaţie de orice persoană interesată în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În cauză, hotărârile nu se comunică, astfel că, faţă de data publicării hotărârilor şi de data formulării contestaţiei, 13.09.2016, termenul pentru exercitarea căii de atac a fost depăşit.

Pe fondul contestaţiei adiţionale, intimatul CSM solicită a se avea în vedere cele susţinute pe fondul contestaţiei iniţiale.

Intimatul a formulat şi punct de vedere asupra sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 45 in Legea nr. 303/2004, apreciind că este admisibilă cererea de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 45 din Legea nr. 303/2004, fiind îndeplinite condiţiile impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Înalta Curte va analiza, cu prioritate, excepţiile invocate de Consiliul Superior al Magistraturii.

Referitor la excepţia tardivităţii contestaţiei împotriva Hotărârilor Plenului CSM nr. 420/2016 şi nr. 494/2016, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată.

Hotărârea Plenului CSM nr. 420/20156 este actul administrativ care produce efecte juridice în ceea ce priveşte validarea rezultatelor concursului din 3.04.2016.

Este necontestat că Hotărârea Plenului CSM nr. 420/26.04.2016 a fost publicată pe pagina de internet a CSM la data de 24.06.2016, iar Hotărârea Plenului CSM nr. 494/26.04.2016 a fost publicată la 2.06.2016, aceasta dispunând promovarea pe loc, începând cu data de 1.07.2016 a judecătorilor menţionaţi în anexă.

Potrivit art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestaţie de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal, de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Contestaţia se judecă în complet format din 3 judecători.

Hotărârea nr. 420/2016 este o hotărâre privind cariera şi drepturile magistraţilor care, prin natura ei, nu se comunică personal acestora, rezultatele concursului fiind publicate pe site-ul instituţiei, potrivit legii.

Potrivit art. 25 alin. (4) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, cu modificările şi completările ulterioare, afişarea rezultatelor probelor de concurs, cu excepţia clasamentului final, se realizează pentru fiecare instanţă sau parchet, separat, pentru fiecare post scos la concurs, prin folosirea unor coduri atribuite candidaţilor.

Rezultă din cuprinsul Memoriului din 16.05.2016, cât şi din cel al Hotărârii nr. 585 din 26.05.2016, că era cunoscut de contestatoare faptul că rezultatele concursului au fost validate prin Hotărârea nr. 420/26.04.2016.

Or, faţă de cele reţinute şi în raport de data formulării contestaţiei adiţionale de către contestatoare, respectiv data de 14.09.2016, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2014 a fost depăşit, prevederile legale fiind de strictă interpretare.

De asemenea, termenul de exercitare a căii de atac împotriva Hotărârii nr. 494 din 2.06.2016, prin care s-a dispus promovarea pe loc a judecătorilor menţionaţi în anexă, anexă care nu o include pe contestatoare, a fost depăşit, având în vedere că acest termen se calculează de la data publicării actului administrativ, în condiţiile în care acest act nu o viza pe reclamantă şi nu s-a comunicat acesteia.

Prin urmare, raportat la data formulării prezentei cereri (contestaţii) - 14.09.2016, a fost depăşit cu mult termenul de 15 zile prevăzut de lege, calculat de la datele publicării celor două hotărâri (24.06., respectiv 02.06.2016).

În consecinţă, va fi respinsă contestaţia formulată de contestatoare împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 420 din 26.04.2016 şi nr. 494 din 26.04.2016, ca tardiv formulată.

În acest context este evident că analiza pe fond a legalităţii Hotărârilor nr. 420/2016 şi nr. 494/2016 s-ar fi putut realiza doar în contextul în care contestaţia ar fi fost validă/formulată în termenul legal.

Contestatoarea a solicitat şi anularea parţială a Hotărârilor Plenului CSM nr. 42 din 21.01.2016 şi nr. 92 din 28.01.2016, în strânsă legătură cu Hotărârea Plenului CSM nr. 420/2016.

Pe de o parte, se impune stabilirea naturii juridice a acestor hotărâri.

Potrivit dispoziţiilor generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, autorităţile publice, în activitatea lor de organizare a executării legii şi de aplicare în concret a legii, emit acte administrative producătoare de efecte juridice, dar realizează şi operaţiuni administrative şi/sau operaţiuni materiale care pregătesc, însoţesc sau desăvârşesc emiterea actelor administrative.

În ceea ce priveşte concursurile organizate de Consiliul Superior al Magistraturii privind accesul sau promovarea, actul administrativ producător de efecte juridice îl reprezintă hotărârea de validare a concursului pe care Consiliul Superior al Magistraturii o adoptă potrivit competenţelor sale.

Cele două hotărâri atacate în cauza de faţă constituie unele dintre actele preparatoare necesare organizării, stabilirii condiţiilor, desfăşurării, etc. a concursurilor de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor stabilite a fi realizate în cursul anului 2016.

În privinţa atacării/verificării legalităţii Hotărârii nr. 42/2016 şi, respectiv, Hotărârii nr. 92/2016 sunt aplicabile prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora instanţa competentă să se pronunţe asupra legalităţii actului administrativ, este competentă să se pronunţe şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului administrativ supus judecăţii.

Altfel spus, în cazul de faţă, legalitatea celor două hotărâri va putea fi verificată de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie numai în cazul în care este atacată hotărârea prin care Consiliul Superior al Magistraturii a validat rezultatul concursului pentru promovarea în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor desfăşurat la data de 3 aprilie 2016, respectiv Hotărârea nr. 420/2016.

De altfel, aceste aspecte au fost tranşate cu putere de lucru judecat, edificatoare fiind în acest sens jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - SCAF (exemplu Decizia nr. 1140/2016, Decizia nr. 3229/2016, Decizia nr. 3125/2016, etc.).

În ceea ce priveşte contestaţia formulată strict împotriva Hotărârilor Plenului CSM nr. 42/2016 şi nr. 92/2016, este întemeiată excepţia inadmisibilităţii invocată de intimatul CSM.

Intimatul CSM, în susţinerea acestei excepţii a arătat, în esenţă, că Hotărârile nr. 42/2016 şi nr. 92/2016 sunt operaţiuni premergătoare actului administrativ final care se adoptă după încheierea concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor, şi anume hotărârea de validare a rezultatelor acestui concurs, potrivit disp. art. 47 din Legea nr. 303/2004, modificată şi completată.

Astfel, cererile având ca obiect anularea unor acte care sunt operaţiuni premergătoare sau acte preparatorii sunt inadmisibile dacă acestea nu sunt atacate împreună cu actul administrativ care produce efecte juridice, în speţă Hotărârea Plenului CSM nr. 420/2016.

Analizând hotărârile menţionate, se constată că acestea au ca obiect luarea unora dintre măsurile necesare organizării şi desfăşurării concursurilor de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor, stabilite a se realiza în cursul anului 2016, concursuri care au ca scop evoluţia în carieră a judecătorilor şi procurorilor.

Astfel cum s-a reţinut anterior, cele două hotărâri sunt operaţiuni administrative care pot fi atacate odată cu Hotărârea nr. 420/2016 de validare a rezultatului concursului respectiv, cu respectarea termenelor legale prevăzute de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, modificată şi completată.

Or, în cauză, fiind tardivă contestaţia care a vizat Hotărârea Plenului CSM nr. 420/2016, examinarea legalităţii Hotărârilor Plenului CSM nr. 42/2016 şi nr. 92/2016 nu poate fi realizată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în mod individual, în contextul în care contestaţia împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 420/2016 nu este validă în termen.

În consecinţă, este întemeiată excepţia inadmisibilităţii invocată de CSM.

Contestatoare a solicitat şi anularea parţială a Hotărârii Plenului CSM nr. 585 din 26.05.2016.

Contestatoarea/judecător, a participat la concursul menţionat şi a obţinut media generală peste 7, respectiv nota finală 9,10.

Aspect necontestat în cauză, rezultatele concursului au fost validate prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 420 din 26.04.2016, în conformitate cu art. 28 alin. (1) din Regulamentul privind organizare şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, cu modificări şi completări, contestatoarea fiind declarată respinsă, ca urmare a faptului că, deşi a obţinut media generală peste 7, s-a clasat peste limita locurilor scoase pentru promovare pe loc la curţile de apel.

După validarea rezultatelor concursului, contestatoarea, la data de 16.05.2015, a formulat cerere de validare a rezultatului obţinut la concursul de promovare pe loc în funcţii de execuţie din 03.04.2016 şi de recunoaştere a gradului profesional de judecător de tribunal, apreciind că promovarea pe loc se impune indiferent dacă nota pe care a obţinut-o se încadrează în numărul limitat de locuri alocat.

Cererea i-a fost respinsă prin Hotărârea Plenului CSM nr. 585 din 26.05.2016, împotriva căreia s-a formulat prezenta contestaţie.

Astfel cum s-a reţinut, în ceea ce priveşte concursurile organizate de Consiliul Superior al Magistraturii privind accesul sau promovarea, actul administrativ producător de efecte juridice îl reprezintă hotărârea de validare a concursului pe care Consiliul Superior al Magistraturii o adoptă potrivit competenţelor sale.

Hotărârea Plenului CSM nr. 585/2016 ce face obiectul prezentei contestaţii nu are aptitudinea de a produce efecte juridice în mod autonom, nefiind altceva decât un răspuns la cererea contestatoarei prin care se constată că rezultatele finale la concursul de promovare pe loc în funcţie de execuţie organizat la data de 03.04.2016 au fost validate.

De asemenea, cererea de examinare a legalităţii acestei hotărâri, în raport cu finalitatea urmărită prin aceasta - recunoaşterea gradului profesional de tribunal şi promovarea pe loc în gradul profesional respectiv, în afara locurilor stabilite pentru concurs, nu poate fi admisă, cât timp contestatoarea nu a atacat în termenul legal prevăzut de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Hotărârea nr. 420/2016, care reprezintă, de fapt, validarea rezultatelor obţinute la concurs şi care a produs efecte juridice în ceea ce o priveşte.

În raport cu considerentele prezentate mai sus, contestaţia formulată împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 585/2016 va fi respinsă.

În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate de contestatoare, Înalta Curte, prin încheierea de şedinţă din data de 17.11.2016, a soluţionat această cerere, astfel că nu se mai impune reluarea analizei/soluţiei pronunţată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii invocată de intimatul CSM.

Respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârilor nr. 420 din 26 aprilie 2016 şi nr. 494 din 26 aprilie 2016 ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca tardiv formulată.

Admite excepţia inadmisibilităţii invocată de intimatul CSM.

Respinge contestaţia formulată de aceeaşi contestatoare împotriva Hotărârilor nr. 42 din 21 ianuarie 2016 şi nr. 92 din 28 ianuarie 2016 ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca inadmisibilă.

Respinge contestaţia formulată de aceeaşi contestatoare împotriva Hotărârii nr. 585 din 26 mai 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2016.