Clawback tax base upheld on appeal; broader annulment of CNAS notification reversed, only expired medicines excluded

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 6.01.2014, reclamanta S.C. D. S.A. în nume propriu şi pentru S.C. A. şi S.C. B. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) anularea Notificării nr. MS/FD/3202 din 01 august 2013 emisă de către pârâtă referitoare la consumul de medicamente suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de şi din bugetul Ministerului Sănătăţii pentru trimestrul II/2013, prin care i-a fost comunicate consumul de medicamente suportat din Fondul naţional unic de asigurări de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii pentru trimestrul II/2013 pentru D. S.A., A. şi B. ca deţinători de autorizaţii de punere pe piaţa (APP), în cuantum de 53.679.619 RON şi valoarea procentului "p" pentru trimestrul II/2013 de 14,55 %.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la repararea prejudiciului creat prin actul administrativ mai sus menţionat, conf. art. 8 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 1357,1359 din C. civ., cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea Curţii de apel

Prin sentinţa nr. 330 din data de 11 iunie 2015, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. D. S.A., în nume propriu şi în calitate de reprezentant al S.C. A. şi B. în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, a anulat în parte notificarea nr. x din 01 august 2013 emisă de CNAS referitoare la valoarea consumului de medicamente suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii pentru trimestrul II/2013, în sensul excluderii din baza de impunere a valorii consumului de medicamente cu termen de valabilitate expirat în sumă de 378,67 RON, a valorii consumului de medicamente necomercializate în sumă de 419.521,83 RON şi a valorii de 7.304.408,48 RON stabilită în sarcina A. şi B. ca deţinător de autorizaţie de punere pe piaţă, a respins capătul de cerere privind repararea prejudiciului şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului şi casarea în parte a hotărârii.

Recurenta critică reţinerile instanţei de fond în ceea ce priveşte faptul că pentru trimestrul II 2013 modul de calcul al contribuţiei trimestriale era cel prevăzut de art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările şi completările ulterioare. În realitate, pentru trimestrul II al anului erau incidente dispoziţiile art. 3 din O.G. nr. 77/2011 iar nu cele ale art. 31 din O.U.G. nr. 110/2011, care au fost aplicabile trimestrelor I-III ale anului 2012.

Susţine recurenta că este greşită reţinerea instanţei de fond cu privire la corectitudinea valorii consumului de medicamente, care a stat la baza emiterii notificării contestate, atât judecătorul cauzei cât şi expertul interpretând în mod greşit dispoziţiile O.U.G. nr. 77/2011.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca temeinică şi legală.

Arată intimata că autoritatea recurentă critică nefondat hotărârea instanţei de fond, afirmând că judecătorul fondului ar fi greşit modul de calcul al taxei clawback pe trimestrul II/2013, deşi judecătorul fondului în pronunţarea hotărârii s-a bazat pe probele administrate în cauză, inclusiv raportul de expertiză.

Or, atât în hotărârea atacată cât şi în raportul de expertiză se descrie amănunţit formula de calcul a taxei clawback în vigoare în trimestrul II 2013, formulă ce conţine procentul "p".

5. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 9.02.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 18.05.2017, completul filtru a constatat, conform conţinutului raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. şi a fixat termen pentru judecarea pe fond a acestuia.

În recurs nu a fost administrată proba cu înscrisuri noi.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat în limitele ce vor fi arătate în continuare.

Instanţa de fond a admis în parte cererea reclamantei de a anula notificarea CNAS referitoare la valoarea consumului de medicamente suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii pentru trimestrul II 2013 în sensul excluderii din baza de impunere a valorii consumului de medicamente cu termen de valabilitate expirat în sumă de 378,67 RON, a valorii consumului de medicamente necomercializate în sumă de 419.521,83 RON şi a valorii de 7.304.408,48 RON stabilită în sarcina A. şi B. ca deţinător de autorizaţie de punere pe piaţă.

Considerentele sentinţei au avut în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de către expertul judiciar C., aflat la fila 278, vol. I., dosar fond.

Cât priveşte excluderea medicamentelor pe care S.C. D. S.A. nu le-a comercializat în forma de ambalare şi concentraţia indicată de pârâtă, concluziile primei instanţe sunt nefondate, fiind pronunţate cu aplicarea greşită a legii.

Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011 "Deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor prevăzute la art. 1, persoane juridice române, precum şi reprezentanţii legali au obligaţia să depună la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în termenul prevăzut la alin. (1) lista medicamentelor pentru care se datorează contribuţia trimestrială.

Aşadar, lista medicamentelor din portofoliul propriu depusă la CNAS de către reclamantă reprezintă declaraţie dată pe propria răspundere în sensul că datorează contribuţia trimestrială pentru medicamentele indicate în cuprinsul acesteia.

Reclamanta a înregistrat la CNAS declaraţii pe propria răspundere atât în nume propriu, cât şi în calitate de reprezentant legal al S.C. A. cu privire la medicamentele pentru care aceasta datorează contribuţie, anume RG 4226 din 01 noiembrie 2011; RG 14217 din 01 noiembrie 2011; DMS/SM/139 din 15 ianuarie 2013; DMS/SM/139 din 15 ianuarie 2013, DMS/SM/2936 din 16 iulie 2013 şi DMS/SM/2935 din 16.07.2013.

Referitor la codurile CIM contestate de societatea reclamantă, instanţa de control judiciar reţine că aceste coduri pot proveni din stocurile anterioare ale furnizorilor de servicii medicale, astfel că prezenţa lor în consumul trimestrial de medicamente nu este condiţionată de listarea medicamentului respectiv CANAMED, la nivelul trimestrului de referinţă la care se raportează consumul de medicamente.

Sumele aferente consumului trimestrial de medicamente sunt decontate din Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii furnizorilor de servicii medicale (farmacii, unităţi sanitare cu paturi şi centre de dializă) sume care ajung în final la societatea reclamantă, aceasta aflându-se la începutul lanţului comercial, al vânzării de medicamente pe piaţa românească.

Instanţa de fond s-a raportat în mod eronat la cele menţionate de Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, în adresa nr. xE din 23.04.2015, în sensul că în perioada octombrie -decembrie 2013 nu au fost identificate achiziţii de la furnizorul A.

Această împrejurare este nerelevantă, întrucât pentru plata contribuţiei se are în vedere valoarea consumului de medicamente suportate din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii în trimestrul de referinţă, conform art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, iar nu valoarea vânzărilor DAPP din trimestrul de referinţă.

Diferenţa o reprezintă accentul pe care legiuitorul l-a pus pe data eliberării spre consum a medicamentelor, pe cele două canale, farmacii şi unităţi cu paturi, iar nu pe data la care deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor vinde, transmiţând pe lanţul de distribuţie aceste medicamente. Astfel, este posibil ca vânzările pentru care s-a înregistrat consumul în trimestrul de referinţă să fi avut loc anterior acestui trimestru.

Expertul contabil desemnat în prezenta cauză a confundat consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate suportat din Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, cu activitatea comercială desfăşurată de societatea reclamantă, în baza declaraţiilor date pe propria răspundere, respectiv a evidenţelor înregistrate în contabilitatea acesteia.

În ceea ce priveşte calitatea de subiect plătitor al contribuţiei trimestriale deţinute de S.C. A., instanţa are în vedere că S.C. D. S.A. în calitate de reprezentant legal a declarat pe propria răspundere medicamentele ce aparţin acestui deţinător de autorizaţie de punere pe piaţă pentru care înţelege să plătească contribuţia. Pe de altă parte, recurenta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a făcut dovada că respectivele coduri CIM au fost comunicate de furnizorii de servicii medicale cu indicarea casei de asigurări de sănătate care a înregistrat consum de medicamente, canalul de eliberare, valoarea decontată.

Aceste înscrisuri au fost ignorate de expertul cauzei, care s-a limitat la a analiza doar înscrisurile puse la dispoziţia sa de societatea reclamantă, anume evidenţele contabile, care însă nu prezintă relevanţă sub aspectul contribuţiei trimestriale datorate.

În concluzie, este nefondată anularea parţială a notificării contestate şi excluderea din baza de impunere a valorii consumului de medicamente necomercializate în sumă de 419.521,83 RON şi a valorii de 7.304.408,48 RON stabilită în sarcina A. şi B. ca deţinător de autorizaţie de punere pe piaţă.

Va fi menţinută soluţia instanţei de fond cu privire la înlăturarea din baza de impunere a valorii consumului de medicamente cu termen de valabilitate expirat, având în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză din care rezultă că patru medicamente au avut termenul de valabilitate expirat şi au fost introduse eronat în valoarea consumului de medicamente aferent perioadei 01.04.2013-30.06.2013.

Astfel, este corectă concluzia instanţei de fond în sensul că includerea unor medicamente cu serii de fabricaţie expirate înainte de 1.04.2013 în consumul de medicamente aferent trimestrului II al anului 2013 este nelegală şi se impune excluderea din baza de impunere a valorii acestora de 378,67 RON.

Pentru toate aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va anula în parte notificarea nr. x din 01 august 2013 emisă de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate în sensul excluderii din baza de impunere a valorii consumului de medicamente cu termen de valabilitate expirat, în sumă de 378,67 RON. Va fi respinsă în rest acţiunea ca neîntemeiată.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ. va fi obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei nr. 330 din 11 iunie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite în parte acţiunea reclamantei S.C. D. S.A., în nume propriu şi în calitate de reprezentant al S.C. A. şi B., formulată în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Anulează în parte notificarea nr. x din 01 august 2013 emisă de C.N.A.S. referitoare la valoarea consumului de medicamente suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii pentru trimestrul II/2013 în sensul excluderii din baza de impunere a valorii consumului de medicamente cu termen de valabilitate expirat în sumă de 378,67 RON.

Respinge în rest acţiunea ca neîntemeiată.

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată conform art. 453 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2017.