Hunting fund contract nullity ruling quashed and remanded for clarification of landowner ownership share.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 01.07.2013, sub nr. x/64/2013, reclamanţii Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Sibiu, Comuna Slimnic şi Consiliul Local al comunei Slimnic au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Braşov, Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, Asociaţia de Vânătoare A. şi Asociaţia de Proprietari de Terenuri Agricole şi Silvice a comunelor Sura Mare, Slimnic şi Vurpar din Judeţul Sibiu, anularea contractului nr. x din 02 aprilie 2013 de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondului cinegetic nr. x Slimnic, încheiat între Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, prin I.T.R.S.V. Braşov, pe de o parte şi Asociaţia de Vânătoare A., pe de altă parte, ca fiind lovit de nulitate absolută, respectiv încheiat cu încălcarea prevederilor art. 8 din Legea nr. 407/2006, precum şi anularea tuturor actelor administrative care au stat la baza încheierii contractului menţionat; obligarea pârâţilor să restituie/să predea Asociaţiei reclamante, în calitate de gestionar consacrat, fondul cinegetic nr. x Slimnic până la stabilirea gestionarului în drept şi suspendarea efectelor contractului de gestionare atacat, până la soluţionarea definitivă a litigiului.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 172/F din 28 noiembrie 2014, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţi şi a constatat nulitatea absolută a contractului nr. x din 02 aprilie 2013 de gestionare a faunei cinegetice de pe fondul cinegetic nr. x Slimnic, respingând restul pretenţiilor reclamanţilor, cu obligarea pârâţilor la plata către reclamanţi a sumei de 6.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 172/F din 28 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au formulat recurs pârâţii.

3.1. Prin recursul declarat, pârâtele Asociaţia de Vânătoare A. şi Asociaţia de Proprietari de Terenuri Agricole şi Silvice a Comunelor Şura Mare, Slimnic şi Vurpar din Judeţul Sibiu solicită casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivare, arată că instanţa de fond a respins, în mod neîntemeiat şi nemotivat, atât obiecţiunile formulate de pârâtele-recurente la raportul de expertiză efectuat în cauză, cât şi cererea de efectuare a unui supliment la raportul de expertiză tehnică, formulată în temeiul art. 337 C. proc. civ., prin care au cerut ca expertul să lămurească şi să completeze obiectivul nr. 2 al raportului de expertiză.

Astfel, consideră că în ceea ce priveşte terenul forestier, expertul nu a luat în calcul întreaga suprafaţă de 1594,60 ha deţinută în proprietate de Comuna Slimnic, aşa cum rezultă din titlurile de proprietate nr. x din 13.03.2002, nr. z din 13 martie 2002 şi nr. y din 13 martie 2002, luând în considerare doar o suprafaţă de 870 ha, fără să motiveze înlăturarea de la identificare a suprafeţei de 724,60 ha.

În ceea ce priveşte suprafaţa de păşune, arată că expertul nu a luat în calcul întreaga suprafaţă de 2400 ha, cât deţine în proprietate Comuna Slimnic, înlăturând de la identificare o suprafaţă de 1711,04 ha păşune, care reprezintă fostele izlazuri comunale, deţinute de fostele cooperative de producţie şi fostele unităţi de stat, şi care au trecut de drept în proprietatea privată a comunei Slimnic, în temeiul art. 33 şi art. 44 alin. (1) din Legea nr. 18/1991.

Dacă instanţa de fond ar fi încuviinţat efectuarea suplimentului la raportul de expertiză, pârâtele ar fi avut posibilitatea să dovedească faptul că APTAS Sura Mare, Slimnic şi Vurpar deţine suprafaţa de 7.967,43 ha teren situat în fondul cinegetic nr. x Slimnic, din care Comuna Slimnic are în proprietate 3.270 ha, iar restul asociaţiilor au în proprietate 4.697,43 ha.

În sprijinul susţinerilor că sunt eronate concluziile expertizei tehnice şi că suprafaţa de păşune care se afla în proprietatea Comunei Slimnic este de 2.400 ha, recurentele-pârâte depun, în probaţiune, ca înscrisuri noi, două contracte de închiriere (nr. 2 din 17 mai 2011 şi nr. 40 din 11 aprilie 2013), prin care tind să facă dovada că respectivele suprafeţe de păşune sunt închiriate de către Primăria Comunei Slimnic unor persoane fizice, fapt care dovedeşte calitatea de proprietar a Comunei Slimnic asupra păşunilor care nu au fost luate în calcul de către expert.

Se arată că, prin Hotărârea Consiliului Local Slimnic nr. 30/2011 privind aderarea Comunei Slimnic la Asociaţie, s-a menţionat că unitatea administrativ-teritorială aderă la Asociaţie cu suprafaţa de 3.270 ha teren (pădure şi păşune). Or, această hotărâre nu a fost contestată, astfel că beneficiază de prezumţia de legalitate şi veridicitate, caracterul ei executoriu impunându-se cu aceeaşi forţă juridică autorităţilor şi participanţilor la procedura de atribuire a contractului de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. x Slimnic, cât şi instanţei învestită cu soluţionarea litigiului privind atribuirea contractului de gestionare a faunei cinegetice de pe fondul cinegetic nr. x Slimnic.

În consecinţă, recurentele-pârâte susţin că, prin respingerea obiecţiunilor formulate cu privire la raportul de expertiză efectuat în cauză şi, implicit, prin respingerea efectuării unui supliment la raportul de expertiză, instanţa de fond a îngrădit/a limitat dreptul la apărare al pârâtelor prevăzut de art. 13 C. proc. civ. şi, de asemenea, a încălcat principiul egalităţii părţilor în procesul civil, principiu prevăzut de art. 8 C. proc. civ.

3.2. Prin recursul declarat, pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicită casarea sentinţei şi, în rejudecare, respingerea cererii, ca neîntemeiată.

În motivare arată că, potrivit probatoriului administrat, suprafaţa reală pe care Comuna Slimnic o are inclusă în Fondul cinegetic nr. x Slimnic este de 3.270 ha, dovedită în conformitate cu prevederile art. 4 din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice din 11.08.2010, aprobat prin Ordinul nr. 1221/2010 al Ministerului Apelor şi Pădurilor.

În aceste condiţii, se impunea analiza efectelor juridice ale deciziei de retragere a Comunei Slimnic din Asociaţia de Proprietari de Terenuri Agricole şi Silvice a Comunelor Şura Mare, Slimnic şi Vurpar din Judeţul Sibiu (titulara propunerii de atribuire directă), în intervalul de un an de la data constituirii acestei Asociaţii.

În raport cu dispoziţiile art. 33 din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii şi art. 4 alin. (3) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1221/2010, Comuna Slimnic nu a întreprins demersurile legale pentru ieşirea din Asociaţia pârâtă menţionată, astfel că, la data înaintării dosarului de atribuire, avea în continuare statutul de membru al Asociaţiei, astfel că ITRSV Braşov a acţionat cu respectarea prevederilor legale în virtutea mandatului conferit de Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1221/2010.

Potrivit procesului-verbal nr. x din 07 ianuarie 2013, MMSC a admis solicitarea Asociaţiei de Vânătoare "A.", ca urmare a dovedirii îndeplinirii condiţiilor pentru atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondului cinegetic nr. x Slimnic. AJVPS Sibiu a formulat contestaţie, prin care a adus la cunoştinţa Ministerului că APTAS Şura Mare, Slimnic şi Vurpar nu mai deţine suprafaţa necesară pentru a-i conferi dreptul legal de a propune gestionarul fondului cinegetic, ca urmare a retragerii din Asociaţie a Comunei Slimnic.

Prin procesul-verbal nr. x din 16 ianuarie 2013, M.M.S.C. a respins contestaţia motivat de faptul că, potrivit Statutului asociaţiei, pierderea calităţii de membru se realizează după trecerea unui termen de un an de la înregistrarea notificării intenţiei de retragere din asociaţie, iar notificarea de retragere a Comunei Slimnic este datată 14.09.2012, astfel că, raportat la prevederile statutare menţionate, această notificare nu producea efecte la data depunerii şi analizării documentaţiei pentru atribuire şi nici la data depunerii contestaţiei.

3.3. Prin recursul declarat, ITRSV Braşov solicită casarea sentinţei şi, în rejudecare, respingerea cererii, ca neîntemeiată, susţinând aceleaşi motive de nelegalitate a hotărârii, invocate de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.

4. Apărările formulate de intimaţii-reclamanţi Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Sibiu, Comuna Slimnic şi Consiliul Local Slimnic

Intimaţii-reclamanţi Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Sibiu, Comuna Slimnic şi Consiliul Local Slimnic au formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursurilor declarate în cauză, ca nefondate, arătând, în esenţă, că la efectuarea expertizei, expertul a luat în considerare toate actele de proprietate prezentate de părţi, din care reiese că suprafaţa deţinută în proprietate de către pârâta APTAS Şura Mare, Slimnic şi Vurpar, luându-se în considerare şi suportul Comunei Slimnic, este de 6.256,32 ha.

Comuna Slimnic deţine suprafeţe de pădure şi în afara fondului de vânătoare nr. x Slimnic, respectiv în fondurile cinegetice Hamba şi Vurpar.

De asemenea, consideră că dacă părţile ar fi deţinut şi alte acte care să le dovedească proprietatea şi care să le susţină afirmaţiile, le-ar fi putut folosi în faza de fond a litigiului.

La data de 24.10.2011, când a fost depusă la I.T.R.S.V. Braşov cererea recurentei APTAS Şura Mare, Slimnic şi Vurpar de propunere a atribuirii directe a gestionării fondului de vânătoare, Comuna Slimnic nu mai făcea parte din respectiva Asociaţie, care, de altfel, a fost constituită doar pentru acest scop, preşedintele Asociaţiei de Vânătoare A. fiind, la vremea respectivă, primarul Comunei Slimnic.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 14 decembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

La data de 06.02.2017, recurenţii-pârâţii Asociaţia de Vânătoare A. şi Asociaţia de Proprietari de Terenuri Agricole şi Silvice a Comunelor Şura Mare, Slimnic şi Vurpar din Judeţul Sibiu au înregistrat la dosarul cauzei un punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care se aduc precizări cu privire la aspectele de fond deduse judecăţii prin recursul formulat de aceşti pârâţi.

De asemenea, se susţine că motivele de recurs se încadrează nu numai în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., menţionate în raport, ci şi în prevederile punctului 5 al aceluiaşi text de lege.

Prin încheierea din data de 31 mai 2017, s-a constatat că cererile de recurs formulate de pârâţi îndeplinesc condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, recursurile au fost declarate admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixându-se termen pentru judecarea lor pe fond.

5.2 Transmiterea calităţii procesuale

Prin încheierea din data de 31 mai 2017, completul de filtru a dispus rectificarea citativului cauzei în sensul menţionării în calitate de recurent-pârât a Ministerului Apelor şi Pădurilor (în locul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor) şi a Gărzii Forestiere Braşov (în locul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Braşov).

Astfel, în privinţa pârâtului Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, conform art. 1 din O.U.G. nr. 86/2014, a intervenit schimbarea de denumire în Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, iar conform art. 13 din O.G. nr. 1/2017, s-a transmis calitatea procesuală la noul Minister al Apelor şi Pădurilor, înfiinţat prin preluarea activităţii şi structurilor specializate din domeniul apelor şi pădurilor de la Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.

În privinţa recurentului-pârât ITRSV Braşov, calitatea procesuală s-a transmis, mai întâi, către Comisariatul de Regim Silvic şi Cinegetic Braşov (în virtutea dispoziţiilor pct. 1 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 38/2015), iar ulterior către Garda Forestieră Braşov (conform art. 9 din O.U.G. nr. 32/2015 şi H.G. nr. 743/2015).

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată, prin prisma criticilor invocate, a apărărilor formulate şi a probatoriului administrat, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, pentru următoarele argumente.

Instanţa de fond a admis în parte cererea formulată de reclamanţii Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Sibiu, Comuna Slimnic şi Consiliul Local al Comunei Slimnic, respectiv a constatat nulitatea absolută a contractului nr. x din 2 aprilie 2013 de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. x Slimnic (contract încheiat între MMSC prin ITRSV Braşov, pe de o parte şi Asociaţia de vânătoare A., pe de altă parte), valorificând un motiv de nelegalitate invocat de reclamanţi pe parcursul judecării cauzei (prin notele scrise formulate pentru termenul din 4.10.2013, filele 172-173 dosar fond).

Prin acest motiv de nelegalitate s-a arătat că UAT Comuna Slimnic a intrat în Asociaţia de Proprietari de Terenuri Agricole şi Silvice a comunelor Şura Mare, Slimnic şi Vurpar din judeţul Sibiu cu suprafaţa totală de terenuri agricole şi silvice de 1558,96 ha, iar nu cu suprafaţa de 3.970 ha, aşa cum s-a prezentat în procedura administrativă referitoare la atribuirea directă a gestiunii fondului cinegetic nr. x Slimnic.

Verificarea suprafeţei totale de teren agricol şi silvic adusă în Asociaţie de către Comuna Slimnic a constituit unul dintre obiectivele expertizei tehnice judiciare în specialitatea topografie, cadastru şi geodezie, realizată în etapa procesuală de fond de către expert B..

Valorificând concluziile acestei expertize, prima instanţă a reţinut că, la momentul încheierii contractului nr. x/2013, Asociaţia de Proprietari de Terenuri Agricole şi Silvice a comunelor Şura Mare, Slimnic şi Vurpar din judeţul Sibiu, care a propus atribuirea fondului cinegetic către Asociaţia de Vânătoare A., în condiţiile art. 8 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006, în forma în vigoare la vremea derulării procedurii administrative de atribuire, justifica dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe totale de teren din fondul cinegetic nr. x Slimnic reprezentând mai puţin de 50% din suprafaţa acestui fond, în considerarea împrejurării că UAT Comuna Slimnic a intrat în Asociaţia pârâtă care a propus gestionarul fondului cu suprafeţele de 870 ha pădure şi 688,96 ha păşune (în total, 1558,96 ha de teren aflate în proprietate), iar nu cu suprafeţele de 870 ha pădure şi 2.400 ha păşune (în total, 3270 ha de teren, prezentate ca fiind în proprietatea sa, la data constituirii Asociaţiei pârâte).

Expertul a stabilit că UAT Comuna Slimnic are titluri de proprietate pentru terenuri în categoria de folosinţă păşune corespunzător suprafeţei totale de 688,96 ha, restul suprafeţei fiind la dispoziţia Comisiei locale de fond funciar a comunei Slimnic, dar negăsindu-se efectiv în proprietatea comunei.

În recurs, nu se critică respingerea, implicită, de către instanţa de fond, a excepţiei tardivităţii modificării cererii, invocată în faţa instanţei de fond la termenul din 4.10.2013 de către pârâtele Asociaţii.

Prin urmare, Înalta Curte va porni în analiza recursurilor declarate de la acest dat al cauzei, conform căruia cererea introductivă a fost modificată în ceea ce priveşte motivele de nelegalitate susţinute, aspect intrat în putere de lucru judecat, ca urmare a necriticării lui în recurs.

Astfel, constată că instanţa de fond, bazându-se pe expertiza în specialitatea topografie-cadastru, a concluzionat că neprezentarea titlurilor de proprietate de către comuna Slimnic asupra diferenţei de suprafaţă cu destinaţia păşune (de la 688,96 ha la 2.400 ha) constituie dovada inexistenţei dreptului de proprietate.

În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1221/2010, (p)entru recunoaşterea deţinerii în proprietate a peste 50% din suprafaţa fiecărui fond cinegetic, pentru situaţia prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. a), proprietarii, individual sau într-o asociaţie de proprietari legal constituită, trebuie să facă dovada:

a) deţinerii în proprietate a suprafeţelor de teren incluse în asociaţiile de proprietari, cu copii de pe documentele de proprietate sau înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază se află suprafeţele de teren respective. Copiile documentelor de proprietate sunt însoţite de declaraţia pe propria răspundere, în original, autentificată la notariat, a proprietarului de teren sau a conducerii asociaţiei de proprietari, după caz, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 1;

b) includerii suprafeţelor prevăzute la lit. a) în fondul cinegetic pentru care solicită atribuirea, printr-un document original eliberat de către inspectoratul teritorial de regim silvic şi de vânătoare în a cărui rază de competenţă se află fondul cinegetic în cauză.

Instanţa de fond nu a lămurit complet situaţia de fapt a cauzei, respectiv care este situaţia juridică a celorlalte suprafeţe de teren cu destinaţia păşune încadrate în fondul cinegetic nr. x Slimnic. Nu este lămurită nici observaţia expertului potrivit căreia diferenţa de suprafaţă s-ar găsi la dispoziţia Comisiei locale de fond funciar a comunei Slimnic.

Potrivit procedurii de atribuire a fondurilor cinegetice aprobată prin Ordinul nr. 1221/2010, pentru recunoaşterea deţinerii în proprietate a peste 50% din suprafaţa fiecărui fond cinegetic este necesar să se facă dovada deţinerii în proprietate a suprafeţelor de teren incluse în asociaţiile de proprietari cu copii de pe documentele de proprietate sau înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază se află suprafeţele de teren respective. Prin urmare, procedura reglementată prin ordin nu limitează dovada proprietăţii la titlurile de proprietate, referindu-se şi la alte înscrisuri eliberate de UAT.

Toate cele trei recursuri critică hotărârea pronunţată în fond pe motivul reţinerii greşite a unei suprafeţe aflată în fondul cinegetic nr. x Slimnic de 688,96 ha păşune aflată în proprietatea comunei Slimnic, în loc de 2.400 ha.

În aceste condiţii, devine relevantă nelămurirea de către instanţa de fond a situaţiei de fapt şi de drept a suprafeţei de păşune pentru care comuna Slimnic nu deţine titluri de proprietate, dar pe care totuşi le-a prezentat ca fiind proprietatea sa, la intrarea în Asociaţia de Proprietari de Terenuri Agricole şi Silvice a comunelor Şura Mare, Slimnic şi Vurpar din judeţul Sibiu.

Instanţa de fond nu s-a referit, deşi ar fi trebuit, la dovezile prezentate în procedura administrativă cu privire la suprafaţa de 2400 ha păşune, pretinsă de comuna Slimnic a se găsi în proprietatea sa.

Prin urmare, sunt fondate şi criticile recurentelor-pârâte Asociaţii care se referă la încălcarea dreptului lor la apărare, prin înlăturarea obiecţiunilor la raportul de expertiză care vizau nelămurirea situaţiei juridice a suprafeţei de 1711,04 ha păşune, despre care recurentele afirmă că reprezintă fostele islazuri comunale, care au trecut, de drept, în proprietatea privată a comunei Slimnic, în temeiul art. 33 şi 44 alin. (1) din Legea nr. 18/1991.

Aceste motive impun casarea hotărârii recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând ca instanţa de fond să reia judecata din etapa cercetării judecătoreşti asupra îndeplinirii condiţiei ca asociaţia de proprietari de terenuri care a propus gestionarul fondului cinegetic să fi deţinut peste 50% din suprafaţa fondului cinegetic, respectiv să lămurească aspectele litigioase anterior menţionate.

În altă ordine de idei, Înalta Curte constată că reclamanţii au formulat acţiunea în contencios administrativ, solicitând anularea contractului nr. x din 2.04.2013 de gestionare a faunei cinegetice de pe fondul nr. x Slimnic, precum şi anularea tuturor actelor administrative care au stat la baza încheierii contractului menţionat.

Motivele de nelegalitate invocate nu se referă la condiţiile de validitate ale contractului, ci la rezultatul procedurii administrative de atribuire derulată în conformitate cu Regulamentul de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice, aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1221/2010.

Astfel, s-a invocat prin cererea introductivă că autorităţile pârâte nu au ţinut seama de împrejurarea că Asociaţia de Proprietari de Terenuri Agricole şi Silvice a comunelor Şura Mare, Slimnic şi Vurpar din judeţul Sibiu nu mai putea propune un gestionar al fondului de vânătoare în temeiul prevederilor art. 8 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006 în forma în vigoare la data declanşării procedurii administrative, întrucât nu mai deţinea minim 50% din suprafaţa fondului cinegetic la data declanşării procedurii administrative de atribuire, ca urmare a retragerii comunei Slimnic din Asociaţie. De asemenea, motivul de nelegalitate adăugat pe parcursul judecăţii se referă la nedeţinerea de către Asociaţia menţionată a minim 50% din suprafaţa fondului cinegetic în considerarea împrejurării că UAT Slimnic nu a intrat în asociaţie cu suprafaţa de 2.400 ha păşune, aşa cum a declarat, ci cu o suprafaţă mai mică, de 688,96 ha păşune (diferenţa de 1711,04 ha neaflându-se în proprietatea comunei Slimnic).

Potrivit art. 1 alin. (1) lit. a) din Regulamentul de atribuire a fondurilor cinegetice aprobat prin Ordinul nr. 1221/2010, atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice se realizează de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, denumită administrator, prin atribuire directă, pentru gestionarul propus de proprietarii de terenuri, în condiţiile prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, în forma în vigoare la vremea derulării procedurii administrative de atribuire.

Potrivit art. 9 din Regulament, analiza dosarelor de atribuire se realizează de către o comisie, care emite o hotărâre de atribuire ce poate fi contestată în termen de 3 zile lucrătoare de la afişarea rezultatelor privind analiza dosarelor de atribuire directă. Contestaţiile se soluţionează de o comisie de analiză a contestaţiilor, în termen de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării acestora.

Potrivit art. 10, rezultatele atribuirii directe realizate conform art. 8 - 9 se afişează pe site-ul administratorului şi la sediile inspectoratelor teritoriale de regim silvic şi de vânătoare pe raza cărora se află fondul cinegetic.

Instanţa de fond nu a analizat în ce măsură cererea reclamanţilor vizează rezultatele procedurii de atribuire derulată de autorităţile administrative, nu a cerut reclamanţilor să precizeze capătul de cerere referitor la anularea tuturor actelor administrative care au stat la baza încheierii contractului menţionat şi nici nu a stabilit dacă motivele de nulitate/nelegalitate pot fi valorificate prin raportare directă la contractul de gestionare a fondului de vânătoare, câtă vreme încheierea acestui contract este consecinţa firească a emiterii hotărârii de atribuire.

Drept urmare, se impune ca, la reluarea judecăţii, instanţa de fond să lămurească, mai întâi, dacă cererea introductivă este îndreptată şi împotriva rezultatului procedurii de atribuire şi să ceară depunerea întregii documentaţii administrative care a stat la baza emiterii hotărârii de atribuire.

În cazul în care cererea nu poate fi considerată ca fiind îndreptată împotriva hotărârii de atribuire a gestiunii fondului cinegetic, respectiv a soluţiei date contestaţiei administrative, instanţa de fond va avea în vedere conţinutul motivelor de nelegalitate, care nu pot fi valorificate direct faţă de contractul de gestionare a fondului cinegetic.

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile pârâţilor, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâţii Asociaţia de Vânătoare A., Asociaţia de Proprietari de Terenuri Agricole şi Silvice a Comunelor Şura Mare, Slimnic şi Vurpar din Judeţul Sibiu, Ministerul Apelor şi Pădurilor, Garda Forestieră Braşov împotriva sentinţei civile nr. 172/F din 28 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează hotărârea recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 octombrie 2017.