Inflation adjustment award quashed and remanded for retrial in property restitution dispute

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/43/2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâţilor la plata sumei de 3.386,97 RON, sumă rezultată în urma aplicării indiciilor preţului de consum aferent perioadei cuprinse între 1.10.2008 - martie 2014, la suma de 2.650 RON reprezentând despăgubiri cuvenite în baza Legii nr. 247/2005, cu dobânzile aferente începând cu data introducerii acţiunii până la plata efectivă a sumei.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 41 din 27.05.2015 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, fiind respinsă acţiunea faţă de această pârâtă pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

A fost respinsă ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

Acţiunea reclamantului A. a fost admisă în parte, pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor fiind obligată să achite reclamantului suma de 736,97 RON reprezentând actualizarea la inflaţie până la data de 1.03.2014 a sumei de 2.650 RON.

Pârâta a mai fost obligată să achite reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 736,97 RON începând cu data pronunţării hotărârii şi până la plata efectivă.

Au fost respinse ca neîntemeiate restul pretenţiilor solicitate.

Recursul declarat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 41 din 27 mai 2015 a Curţii de Apel Târgu Mureş, a formulat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, prin care a solicitat, în esenţă, admiterea recursului, casarea sentinţei şi rejudecând pe fond să se respingă acţiunea astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că instanţa de fond în mod greşit a reţinut ca fiind aplicabile în cauză dispoziţiile art. 41 din Legea nr. 165/2003 şi în acest sens, în mod greşit a fost obligată la plata sumei de 736,97 RON reprezentând actualizarea sumei stabilite prin decizia de restituire prin echivalent precum şi dobânda legală.

Având în vedere dispoziţiile Legii nr. 165/2013 prin care a fost reglementată o nouă procedură cu privire la soluţionarea dosarelor constituite în temeiul legilor din domeniul restituirii proprietăţilor, sarcina plăţii revine în mod exclusiv Ministerului Finanţelor Publice, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor neavând obligaţia plăţilor şi ca urmare nu poate avea calitate procesuală pasivă.

În mod greşit s-a reţinut aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor O.G. nr. 62/2010 modificată prin Legea nr. 117/2012, având în vedere că emiterea titlului de plată a fost suspendată prin lege.

În mod greşit instanţa de fond a dispus obligarea ANRP la plata sumelor reprezentând actualizarea cu indicele de inflaţie şi dobânda legală în condiţiile în care legislaţia în vigoare la momentul depunerii cererii de chemare în judecată, nu reglementează posibilitatea actualizării solicitată de reclamant.

Având în vedere valoarea despăgubirilor stabilite prin titlu de despăgubire, ANRP nu are ca atribuţie legală actualizarea sumelor de bani sau acordarea altor sume decât cele stabilite prin deciziile emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

De asemenea, potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004, pentru acordarea despăgubirilor materiale, sub forma penalităţilor, trebuie îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale or, prin acţiunea formulată, reclamanţii solicită acordarea acestor despăgubiri fără a face dovada îndeplinirii condiţiilor cerute de lege.

Date fiind prevederile legale evocate, în contextul în care Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi-a îndeplinit în mod voluntar obligaţiile stabilite de lege prin emiterea titlului de plată, în mod greşit instanţa de fond a dispus obligarea la plata sumei reprezentând actualizarea cu indicele de inflaţie şi dobânda legală.

Prin admiterea cererii, astfel cum a fost formulată se instituie un mecanism de despăgubiri pe cale jurisdicţională, în alte condiţii şi în altă procedură decât cea instituită de legea specială.

Intimata-pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, prin care a solicitat, în esenţă, admiterea recursului, având în vedere că Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi-a îndeplinit obligaţiile legale prin emiterea Deciziei de despăgubiri, decizie ce nu a fost contestată în condiţiile legii, culpa ANRP neputând fi reţinută. Titlu de plată nu a putut fi emis având în vedere modificările legislative intervenite.

Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâtă, prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat, apreciind că Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor are calitate procesuală pasivă.

Pe fond, arată că chiar şi în situaţia în care prin legea specială nu se prevede expres posibilitatea reactualizării, există dispoziţii legale care în mod indirect prevăd posibilitatea acordării despăgubirilor astfel cum au fost formulate.

Procedura de filtru a recursului

În procedura de filtru a recursului, reglementată de art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, raport ce a fost comunicat părţilor, conform art. 493(4) C. proc. civ.. În şedinţa din data de 23.05.2017 a fost admis în principiu recursul formulat în cauză şi în raport de dispoziţiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ. s-a dispus citarea părţilor.

Hotărârea instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată în raport de criticile şi apărările formulate raportat la dispoziţiile legale incidente, a constatat că recursul este fondat pentru următoarele considerente.

La data de 4.09.2008, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis în favoarea reclamantului A. Decizia nr. 4582 privind titlu de despăgubire, în cuantum de 2.650 RON, în condiţiile Titlului VII- Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005.

Conform art. 4 din decizie, pentru valorificarea deciziei menţionate, se va urma procedura prevăzută de Capitolul V1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit art. 18 alin. (1) Titlul VII al Legii nr. 247/2005:

"După emiterea titlului de despăgubire aferent, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor va emite, pe baza acestora şi a opţiunilor persoanelor îndreptăţite, un titlu de conversie şi/sau un titlu de plată …".

Dacă titularul titlului de despăgubiri a optat pentru acordarea de despăgubiri în numerar se emite titlul de plată, Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar urmând a transfera, conform art. 182 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, despăgubirile în numerar în termen de 15 zile calendaristice de la data existenţei disponibilităţilor financiare. În cauza de faţă, titlul de plată a fost emis la data 5.02.2014.

Este adevărat că în temeiul principiului de drept tempus regit actum, titlu de despăgubiri emis în temeiul Legii nr. 247/2005, cu modificările şi modificările ulterioare, este supus regimului juridic reglementat de actul normativ în vigoare la data emiterii şi ca urmare, modalitatea de valorificare a titlului de despăgubire nu poate fi supusă decât regulilor existente la data emiterii titlului de despăgubire dar prin art. III din O.G. nr. 62/2010, cu modificările ulterioare s-a dispus suspendarea emiterii titlurilor de plată prevăzute în titlul VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 iar ulterior a fost emisă O.U.G. nr. 4/2012.

Art. 18, 181 şi 182 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 cu modificările şi completările ulterioare, au fost abrogate prin art. 50 lit. c) din Legea nr. 165/2013 cu modificările şi completările ulterioare, procedura prevăzută de dispoziţiile legale abrogate fiind înlocuită de o nouă procedură, situaţia plăţilor pentru sumele de bani reprezentând despăgubirile în dosarele aprobate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a legii nr. 165/2013 fiind reglementată de art. 41 din actul normativ menţionat.

Trebuie reţinut că aplicabilitatea dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, cu modificările şi completările ulterioare, pentru persoanele îndreptăţite sau autorilor acestora care au obţinut titlu de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 a fost analizată în considerentele Deciziei nr. 40 din 14.11.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 987/2016.

Titlul de despăgubiri încorporează potrivit art. 5 din titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, "drepturile de creanţă ale deţinătorilor asupra statului român corespunzător despăgubirilor acordate potrivit prezentei legi şi care urmează a fi valorificate prin conversia lor în acţiuni emise la Fondul Proprietatea şi/sau, dup caz, în funcţie de opţiunea titularului ori a titularilor înscrişi în acestea, prin preschimbarea lor contra titlului de plată, în limitele şi condiţiile prevăzute de lege".

Faţă de succesiunea de legi emise, se constată că instanţa de fond deşi a făcut motivarea amplă a hotărârii pronunţate, nu a stabilit pe deplin situaţia de drept aplicabilă la situaţia de fapt ce rezultă din probatoriul administrat în raport şi de obiectul acţiunii întemeiat în drept pe dispoziţiile C. civ. şi C. proc. civ. şi ale O.G. nr. 10/2013, Legii nr. 247/2005 punând instanţa de recurs în imposibilitate de a verifica legalitatea sentinţei pronunţate prin raportare la dispoziţiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., situaţie în care sentinţa pronunţată de prima instanţă va fi casată, cauza fiind trimisă pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.

În rejudecare, cu respectarea dispoziţiilor art. 9 alin. (2) C. proc. civ., privind dreptul de dispoziţie al părţilor, ţinând cont şi de dispoziţiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., instanţa va stabili pe deplin situaţia de drept aplicabilă la situaţia de fapt ce rezultă din probatoriul administrat; va stabili când s-a născut dreptul de creanţă al intimatului reclamant şi efectele O.U.G. nr. 62/2010 şi O.U.G. nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012; data când a fost executat titlu de plată, dispoziţiile legale incidente în raport de obiectul acţiunii, respectiv dispoziţiile legii speciale sau generale cu respectarea dispoziţiilor art. 521 alin. (3) C. proc. civ. având în vedere hotărârile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept dar şi Deciziile Curţii Constituţionale.

Cu prioritate, instanţa de fond, cu respectarea art. 9 alin. (2) raportat la art. 2 alin. (1) din C. proc. civ., ţinând cont de obiectul acţiunii raportat la dispoziţiile legii speciale sau generale, va verifica competenţa materială şi funcţională a soluţionării cauzei, cu respectarea dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 247/2005, astfel cum a fost modificată prin art. 7 din Legea nr. 2 din 1 septembrie 2013, publicat în M. Of. nr. 89 din 12 septembrie 2013 şi art. 98 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., va admite recursul formulat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva sentinţei nr. 41 din 27 martie 2015 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva sentinţei nr. 41 din 27 martie 2015 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 octombrie 2017.