Admissibility of challenging revised EU funding correction notes via pre-litigation objection and retroactive application of financial correction rates

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 20.01.2015, reclamantul Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră Timişoara-BRCT, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice-Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli, a solicitat anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare încheiată la data de 19.08.2014 şi înregistrată sub nr. CSN-63759 din 21 august 2014, a Deciziei nr. 309 din 16 octombrie 2014 privind soluţionarea contestaţiei formulate şi a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CSN-96553 din 21 noiembrie 2014.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1251 din 05 mai 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârât şi a respins ca inadmisibilă contestarea literei d) a punctului 7 din notele de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare emise la data de 19.08.2014 şi de 13.11.2014, "referitor la impunerea de solicitări nerelevante relativ la funcţionalităţile şi utilizarea produselor achiziţionate şi cele privind suprapunerea standardelor voluntare de mediu cu cerinţele tehnice legate de eficienţa energetică a sursei unităţii".

A respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de reclamantul Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră Timişoara - BRCT Timişoara, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli, împotriva deciziei 309 din 16 octombrie 2014.

Cererea de recurs

Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, a formulat recurs reclamantul Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră Timişoara-BRCT, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi rejudecând pe fond, să se admită acţiunea astfel cum a fost formulată, în sensul anulării actelor contestate, respectiv anularea Notelor încheiate la data de 19.08.2014 şi la 21.11.2014 precum şi a Deciziei nr. 309 din 16 octombrie 2014.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurentul arată că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod greşit dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 în ceea ce priveşte procedura de contestare a titlurilor executorii şi obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile în cazul titlului executoriu emis. De asemenea, a motivat contradictoriu regimul juridic şi efectele celor două note de constatare în ceea ce priveşte inadmisibilitatea acţiunii.

Prima instanţă, admite punctul de vedere al reclamantei în ceea ce priveşte lipsa dispoziţiilor legale referitoare la obligativitatea contestării în procedura prealabilă a Notei de constatare nr. 2, dar procedează la o enumerare parţială a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, respectiv doar a celor care ar putea conduce la soluţia inadmisibilităţii acţiunii astfel că prin hotărârea recurată instanţa nu s-a pronunţat sau s-a pronunţat lapidar asupra unor motive de respingere a excepţiei de inadmisibilitate.

Prin Decizia nr. 309 din 16 octombrie 2014, pârâtul nu a anulat Nota nr. CSN 63759 din 21 august 2014, aşa cum prevede art. 50 alin. (4) Cod procedură fiscală ci dispune desfiinţarea în parte a notei, fiind emisă Nota nr. 2 care nu poate fi considerată un titlu ce produce efecte juridice distinct de Nota nr. 1.

Noul titlu de creanţă nu trebuie contestat în procedura prealabilă deoarece nu face altceva decât să sintetizeze sancţiunile care au fost deja contestate, făcând parte integrantă din Decizia nr. 309 din 16 octombrie 2014, putând fi contestat direct la instanţă.

Instanţa de fond a motivat contradictoriu regimul juridic şi efectele celor două note de constatare în ceea ce priveşte inadmisibilitatea fără să ţină cont de situaţia paradoxală de a avea două titluri executorii şi două Decizii de respingere/admitere pentru aceeaşi faptă şi aceeaşi sancţiune.

Pe fondul cauzei, recurenta arată că în mod greşit a fost respinsă acţiunea, instanţa de fond interpretând şi aplicând greşit dispoziţiile legale incidente.

Astfel dispoziţiile H.G. nr. 519/2014 au fost aplicate retroactiv pentru întocmirea unor acte care au fost redactate şi care au produs efecte juridice raportat la legile în vigoare la data emiterii, adică înainte de intrarea în vigoare a actului normativ menţionat.

Procedurile de achiziţie publică şi contractul de finanţare au fost încheiate anterior intrării în vigoare a H.G. nr. 519/2014 şi anterior Deciziei CE nr. C 9 527.12.2013 vizând aprobarea Ghidului pentru determinarea corecţiilor financiare aplicate de Comisia Europeană pentru cheltuielile finanţate de Uniunea Europeană prin management partajat, pentru neconformitatea cu regulile de achiziţie publică, aşa cum a fost transpusă prin O.U.G. nr. 47/2014 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 66/2011.

Ca urmare, în contextul în care toată procedura de achiziţie publică a fost derulată anterior intrării în vigoare a celor două acte normative, iar Contractul de achiziţie publică a fost încheiat la data de 10.12.2013, dispoziţiile legale aplicabile sunt cele în vigoare de la momentul încheierii actelor.

Notele de constatare nu demonstrează existenţa unor legături de cauzalitate între sumele considerate neeligibile şi noţiunea de neregulă aşa cum este definită prin art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, bunurile fiind achiziţionate, fapt confirmat de autoritatea de control, neexistând nici un prejudiciu creat bugetului Uniunii Europene.

În ceea ce priveşte abaterea referitoare la menţinerea standardelor şi specificaţiile tehnice, recurenta arată că în elaborarea specificaţiilor s-a ţinut cont de prevederile legislative naţionale şi europene, fiind permisă solicitarea de standarde în documentaţia de atribuire, în concordanţă cu nevoile autorităţii contractante, iar niciunul din standardele solicitate nu au fost menţionate în documentaţia de atribuire ca şi criterii de calificare pentru capacitatea tehnică a ofertanţilor, acestea fiind solicitate doar în cuprinsul Specificaţiilor tehnice, în vederea conformităţii produsului.

În concluzie, solicitarea standardelor nu reprezintă condiţie restrictivă deoarece sunt mulţi producători care utilizează şi implementează astfel de standarde.

Cu privire la abaterea referitoare la solicitarea ca furnizorul să aibă autorizaţie de vânzare/distribuire din partea producătorului, se arată că autorizaţia în discuţie nu a fost solicitată ca şi criteriu de calificare, fiind menţionată doar în specificaţiile tehnice, în scopul asigurării nivelului calificativ şi al fiabilităţii echipamentelor.

În ceea ce priveşte abaterea referitoare la impunerea de solicitări nerelevante relativ la funcţionalitatea şi utilizarea produselor achiziţionate şi cele privind suprapunerea standardelor de mediu cu cerinţele tehnice legate de eficienţa energetică a sursei unităţii, se arată că aceste cerinţe nu pot fi privite ca restrictive.

Astfel, produsele solicitate de BRCT Timişoara au caracteristicile specifice produselor destinate utilizării în mediul organizaţional, cerinţe de ergonomie ale spaţiului de lucru şi ale echipamentelor de birou, care au caracteristici de servisare şi mentenanţă specifice utilizării, la birou etc.

Prin introducerea standardelor de mediu, s-a dorit să se asigure că echipamentele de birou achiziţionate respectă nivelurile specifice de performanţă energetică şi ecologică impuse de legislaţia europeană, eficienţa energetică şi protecţia mediului fiind părţi integrante ale politicii UE.

Din punct de vedere al caracteristicilor energetice pentru echipamentele IT, cerinţele din documentaţie au fost elaborate în vederea asigurării siguranţei, conectivităţii şi compatibilităţii iar standardele de mediu nu se suprapun, ele fiind complementare.

Apărările formulate

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingere recursului ca nefondat, prezentând pe larg situaţia de fapt şi drept astfel cum a fost expusă şi prin întâmpinarea depusă în faţa instanţei de fond.

Se susţine că instanţa de fond în mod temeinic şi legal a admis în parte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, în ceea ce priveşte contestarea lit. d) a pct. 7 din Notele de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CSN-63759 din 21.08.2014 şi nr. CSN 96553 din 21 noiembrie 2014, având în vedere că Nota de constatare nr. CSN 96553 din 21 noiembrie 2014 a fost emisă în aplicarea Deciziei nr. 309/2014, aceasta fiind singura valabilă în ceea ce priveşte pct. 7 lit. d) noua Notă de constatare nefiind contestată pe cale administrativă conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Nefondate sunt şi criticile vizând neretroactivitatea prevederilor H.G. nr. 519/2014 şi a Deciziei CE nr. C (21.031) 9.527 din 19 decembrie 2013 transpusă prin O.U.G. nr. 47/2014, având în vedere că la data efectuării controlului erau aplicabile dispoziţiile normelor menţionate.

Procedura de achiziţie publică prin care s-a încheiat contractul supus verificării, a fost iniţiată după data de 30.06.2011, fiind în vigoare dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 519/2014 completând actul normativ de bază, respectiv O.U.G. nr. 66/2011.

Cu privire la criticile vizând neregulile reţinute, se solicită respingerea acestora având în vedere prevederile contractului de finanţare, fiind evident că nerespectarea procedurilor de achiziţie publică constituie o neregulă, prejudiciul fiind prezumat prin nerespectarea clauzelor contractuale.

În speţă, recurenta a săvârşit o abatere de la dispoziţiile legale şi contractuale prin impunerea de cerinţe restrictive în cadrul documentaţiei de atribuire a echipamentelor de calcul şi software, acţiune ce a condus la atribuirea contractului fără organizarea unei licitaţii adecvate, neregulă ce a adus prejudicii bugetului UE şi bugetului de stat prin încasarea unor sume plătite necuvenit.

Împrejurarea că proiectul a fost finalizat, investiţia a fost recepţionată şi realizată, iar obiectivul a fost pus în funcţiune nu are consecinţe exoneratoare asupra debitului stabilit în sarcina beneficiarului contractului de finanţare, cu titlu de cheltuieli neeligibile.

În susţinerea punctului de vedere, cu referire la lipsa prejudiciului se invocă practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv Decizia nr. 2133 din 22 mai 2005 şi soluţia de principiu adoptată de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în şedinţa din 23.11.2014.

Cu privire la abaterea referitoare la menţionarea a numeroase standarde, unele dintre ele voluntare şi care se suprapun ca domeniu de referinţă, intimatul arată că recurentul-reclamant în calitate de autoritate contractantă a limitat competitivitatea, încălcând astfel dispoziţiile art. 2.6 din reglementările PROS.

Declararea ofertei câştigătoare s-a făcut cu încălcarea cerinţelor din documentaţia de atribuire în condiţiile în care ofertantul S.C. A. S.R.L. a fost declarat câştigător fără a prezenta copii după standardele de produs, de sistem de management, aceste documente fiind prezentate de către ofertantul câştigător ulterior semnării contractului de achiziţie publică.

Cu privire la abaterea referitoare la solicitarea ca furnizorul să aibă autorizaţie de vânzare/distribuire din partea producătorului, se arată că această solicitare nu se justifică în situaţia în care produsul nu este achiziţionat direct de la producător, fiind achiziţionat de la mai mulţi producători sau de la un producător care nu doreşte să elibereze autorizaţia cerută.

Cerinţele prezentării autorizaţiei de livrare pentru produsele ofertate, emisă de producător, îngrădeşte accesul la procedură al operatorilor economici, limitând posibilitatea ofertanţilor de a demonstra îndeplinirea cerinţelor din documentaţia de atribuire şi prin alte mijloace echivalente.

Ca urmare, faţă de situaţia de fapt şi drept expus, se solicită respingerea recursului ca nefondat, sentinţa recurată fiind temeinică şi legală.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare prin care se arată în esenţă că întâmpinarea nu combate motivele de recurs, intimatul reluând propria motivaţie pentru aplicarea corecţiei cât şi motivarea instanţei de fond pentru respingerea acţiunii.

Procedura de filtru a recursului

În procedura de filtru a recursului, reglementată de art. 493 C. proc. civ., s-a întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, raport ce a fost comunicat părţilor conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În şedinţa din data de 23 mai 20174, instanţa a admis în principiu recursul formulat de recurentul Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră Timişoara - BRCT împotriva sentinţei civile nr. 1251 din 05 mai 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, fiind dispusă citarea părţilor conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Hotărârea instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată în limita criticilor formulate, a apărărilor expuse şi a dispoziţiilor legale incidente, se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.

Recurentul-reclamant a fost beneficiarul contractului de finanţare nr. 46 din 19 iunie 2013, privind implementarea Măsurii 1 -"Sprijin pentru implementarea, managementul şi evaluarea Programului" a Axei Prioritare de Asistenţă Tehnică din cadrul Programului IPA de Cooperare Transfrontalieră România-Republica Serbia, valoarea contractului fiind de 1.639.217 euro, eligibilitatea cheltuielilor fiind reglementată la art. 4 din contract.

Prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CSN - 63759 din 21 august 2014 s-a reţinut săvârşirea unor abateri/nereguli la atribuirea contractului de furnizare nr. 4992 din 10 decembrie 2013, fiind aplicată o corecţie de 10% din valoarea contractului menţionat încheiat de BRCT Timişoara cu S.C. A. S.R.L., valoarea creanţei fiind în cuantum de 6.207,05 euro inclusiv TVA.

Împotriva Notei de constatare a neregulilor nr. CSN-63759 din 21 august 2014 a fost formulată contestaţie de către recurenta-reclamantă iar prin Decizia nr. 309 din 16 octombrie 2014 a fost admisă în parte contestaţia, fiind desfiinţată în parte Nota de constatare nr. CSN-63759 din 21 august 2014, respectiv pct. 7 (Motivele de fapt) lit. d) dispunându-se refacerea astfel încât să reflecte motivele de fapt şi drept a aspectelor care au constituit încălcări ale legislaţiei şi care au stat la baza sancţiunii. Prin aceeaşi decizie au fost respinse capetele 1, 2, 3, 4 ale contestaţiei.

Ulterior, a fost întocmită Nota de constatare nr. x din 21 noiembrie 2014 ca urmare a Deciziei nr. 309 din 16 octombrie 2014 privind soluţionarea contestaţiei formulate de Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră Timişoara - BRCT împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CSN 63759 din 21 august 2014.

Practic prin Nota de constatare nr. x din 21 noiembrie 2014 s-a dat eficienţă Deciziei nr. 309/2014 în sensul că la pct. 7 au fost expuse motivele de fapt şi drept a aspectelor care au constituit încălcări ale legislaţiei şi care au stat la baza sancţiunilor aplicate prin Nota de constatare nr. x din 21 august 2014.

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost investită de recurentul-reclamant Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră Timişoara - BRCT să verifice legalitatea celor trei acte, respectiv a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CSN 63759 din 21 august 2014; a Deciziei nr. 309 din 16 octombrie 2014 privind soluţionarea contestaţiei şi a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din 21 noiembrie 2014.

Faţă de situaţia expusă se constată că instanţa de fond în mod corect a respins ca inadmisibilă contestarea lit. d) a punctului 7 din notele de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, având în vedere că pct. 7 lit. d) din Nota de constatare nr. x din 21 august 2014 a fost desfiinţat prin Decizia nr. 309 din 16 octombrie 2014 iar Nota de constatare nr. x din 21.11.2014 prin care a fost refăcut pct. 7 lit. d) nu a fost contestată în procedura prealabilă.

Recurentul-reclamant critică sentinţa recurată pentru nemotivare sau motivare necorespunzătoare cu privire la respingerea ca inadmisibilă a contestării lit. d) a pct. 7 din cele două Note de constatare a neregulilor dar aceste critici nu au un fundament real în condiţiile în care instanţa de fond a expus pe larg considerentele de fapt şi drept avute în vedere, considerente apreciate de instanţa de recurs ca fiind corecte, hotărârea recurată respectând dispoziţiile art. 425 lit. b) din Noul C. proc. civ.,.

Instanţa de fond a stabilit pe deplin situaţia de fapt şi drept, a evocat normele substanţiale incidente şi incidenţa lot în speţă, soluţia exprimată prin dispozitiv fiind susţinută de considerentele expuse pe larg prin hotărârea recurată.

Atât doctrina cât şi jurisprudenţa au statuat că judecătorul nu este obligat să răspundă fiecărui argument din cele pe care părţile le invocă în susţinerea uneia şi aceleiaşi cereri, iar în jurisprudenţa CEDO, cu referire la respectarea art. 6 § 1 din Convenţie, s-a reţinut că noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea, să fi examinat totuşi în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse.

În cauza de faţă, instanţa de fond a motivat pe larg soluţia pronunţată, a examinat în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse, hotărârea recurată respectând dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. dar şi art. 6§ 1 din CEDO, motivele de recurs vizând nemotivarea hotărârii urmând a fi respinse.

Fără a relua argumentele de fapt şi drept expuse de prima instanţă, argumentel însuşite de instanţa de recurs, se reţine că în mod corect instanţa a respins ca inadmisibilă contestarea lit. d) a punctului 7 din cele două note de constatare având în vedere că pct. 7 lit. d) din Nota de constatare nr. x din 21 august 2017 a fost desfiinţat prin Decizia nr. 309/2014 iar în Nota de constatare nr. x din 21 noiembrie 2014, emisă în aplicarea deciziei menţionate pentru pct. 7 lit. d) nu a fost contestată în procedura administrativă prevăzută de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 dar şi art. 18 din H.G. nr. 875/2011.

Potrivit art. 46 şi 47 din O.U.G. nr. 66/2011, împotriva titlului de creanţă se poate face contestaţie, contestaţia fiind o cale administrativă de atac, care se poate formula în scris în termen de 30 de zile.

Faţă de dispoziţiile evocate se constată că titlurile de creanţă pot fi contestate în procedura prealabilă, fără a distinge.

Acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate să distingă (ubi lex nod distinguit, nec nos dinstinguere debemus) chiar dacă este în discuţie o zonă normativă specială cum este O.U.G. nr. 66/2011. Formulării generale a textului îi corespunde o aplicare în aceeaşi măsură, neputând fi introduse distincţii dacă legea nu le încorporează. Norma specială se completează cu norma generală, respectiv art. 7 din Legea nr. 554/2004 care prevede, de asemenea, obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile atât dispoziţiile art. 46-47 din O.U.G. nr. 66/2011 cât şi art. 7 din Legea nr. 554/2004 prevăzând obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile, instanţa de fond interpretând şi aplicând corect dispoziţiile legale evocate în raport de situaţia de fapt şi drept expusă.

Nu pot fi reţinute nici criticile vizând neretroactivitatea prevederilor H.G. nr. 519/2014 privind stabilirea ratelor aferente reducerilor procentuale/corecţiilor financiare aplicate pentru abaterile prevăzute în anexa la O.U.G. nr. 66/2011 şi a O.U.G. nr. 47/2014 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor.

Recurenta susţine că procedura de achiziţie publică şi contractul de finanţare au fost încheiate anterior intrării în vigoare a H.G. nr. 519/2014 şi O.G. nr. 47/2014 dar omite că O.U.G. nr. 66/2011 completată şi modificată prin cele două acte normative evocate a fost emisă în baza Regulamentului CE nr. 1083/2006 iar în jurisprudenţa CJUE s-a statuat că, deşi principiul securităţii juridice nu impune aplicarea retroactivă a unei reglementări, acelaşi principiu impune ca legea nouă să poată fi aplicată şi efectelor ulterioare ale unei situaţii apărute sub imperiul legii vechi.

La data săvârşirii neregulilor reţinute în prezenta cauză, era şi este în vigoare Regulamentul CE nr. 1083/2006 care se aplică în mod direct, fiind parte a legislaţiei naţionale, criticile recurentei cu privire la neretroactivitate urmând a fi respinse. De altfel, H.G. nr. 519/2014 a fost publicat în M.Of. la data de 28.06.2014 iar abaterile au fost constatate prin Notele de constatare din data de 21.08.2014, dată la care erau pe deplin aplicabile dispoziţiile H.G. nr. 519/2014, acelaşi considerente fiind valabile şi pentru O.U.G. nr. 47/2014.

În consecinţă, ţinând cont de Regulamentul CJUE nr. 1083/2006, jurisprudenţa CJUE vizând aplicarea legii noi la efectele ulterioare ale unei situaţii apărute sub imperiul legii vechi, criticile vizând încălcarea dispoziţiilor legale vizând neretroactivitatea nu pot fi reţinute.

Nici criticile privind lipsa prejudiciului sau inexistenţa unor nereguli în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, nu pot fi reţinute având în vedere obligaţiile contractuale asumate raportat la dispoziţiile legale incidente.

Prin contractul de finanţare din 19 iunie 2014, la art. 4, au fost stabilite condiţiile în care cheltuielile sunt eligibile. Astfel, "cheltuielile efectuate în temeiul acestui contract sunt considerate eligibile cu condiţia să fie efectuate în conformitate cu prevederile Ordinului Ministerului Dezvoltării Regionale şi Locuinţei nr. 832/2009 şi al Ministerului Finanţelor Publice nr. 3157/2009…".

Prin Ordinul comun nr. 832/2009, la art. 1 au fost enunţate condiţiile pentru ca o cheltuială să fie eligibilă, respectiv "a) Respectă reglementările prevăzute în legislaţia naţională şi comunitară; b) Sunt necesare gestionării şi/sau implementării programului".

De asemenea, prin acelaşi contract, la art. 12 lit. a) a fost definită noţiunea de neregulă, dispoziţiile contractuale completându-se cu dispoziţiile art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011.

Pornind de la dispoziţiile contractuale şi legale evocate, se constată că recurentul-reclamant, în calitate de autoritate contractantă, a stabilit cerinţe de calificare şi selecţie restrictive în cadrul documentaţiei de atribuire a echipamentelor de calcul şi software.

Prin documentaţia de atribuire, recurenta-reclamantă a solicitat numeroase standarde "copies of certificates issued bg accredited institutions to release the respective certifications are required", limitând astfel competitivitatea şi încălcând dispoziţiile art. 2.6 din reglementările PRAG, considerentele reţinute de prima instanţă fiind corecte în raport de situaţia de fapt şi drept expusă.

Mai mult, ofertantul câştigător S.C. A. S.R.L. a fost declarat câştigător fără a prezenta copii după standardele de produs şi de sistem de management, aşa cum s-a prevăzut prin documentaţia de atribuire, documentele menţionate fiind prezentate ulterior semnării contractului de achiziţie publică.

Prin documentaţia de atribuire, în cadrul lotului nr. 2 la poziţia Tabel PC, a fost menţionată cerinţa ca furnizorul să deţină "original out horization from the manufactures or its representative in România", cerinţă motivată de recurent pe necesitatea de a se asigura că produsele achiziţionate sunt originale iar furnizorii de încredere.

Este evident că cerinţa vizând autorizaţia de vânzare/distribuire din partea producătorului este restrictivă, nefiind necesară, în condiţiile în care produsul nu este achiziţionat direct de la producător, recurentul-reclamant în calitate de autoritate contractantă având posibilitatea legală să solicite documente cum ar fi autorizaţia pentru producerea sau comercializarea produsului şi fişa tehnică a produsului.

De asemenea, prin impunerea criteriilor de calificare privind funcţionalitatea şi utilizarea produselor referitoare la volumul carcasei, unităţii desktop şi standardele de mediu, au fost încălcate dispoziţiile contractuale şi legale, cerinţele impuse fiind restrictive şi nerelevante, restricţionând astfel participarea la procedura de achiziţie publică a potenţialilor ofertanţi, argumentele expuse pe larg de instanţa de fond fiind însuşite de instanţa de recurs.

Lipsa prejudiciului invocat de recurentă nu înlătură consecinţele încălcării dispoziţiilor legale având în vedere dispoziţiile contractului de finanţare nr. 46 din 19 iunie 2013, art. 2 lit. d) teza finală şi dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 66/2011, excluderea de la rambursare a cheltuielilor neeligibile nefiind condiţionate de existenţa unui prejudiciu.

În acelaşi sens este şi jurisprudenţa CJUE, relevante fiind deciziile C 465/10 pct. 47 şi C 199/03 pct. 31 dar şi C 271/01 pct. 48 şi C 465/10 pct. 32.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul declarat de reclamantul Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră Timişoara - BRCT împotriva sentinţei civile nr. 1251 din 05 mai 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră Timişoara - BRCT împotriva sentinţei civile nr. 1251 din 05 mai 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 octombrie 2017.