Appeals dismissed, upholding liability for claw-back contribution overpayment and VAT exclusion from calculation base following constitutional unconstitutionality ruling

Asupra recursurilor de faţă;

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 20.02.2014, sub nr. x/2/2014, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS), Agenţia Naţională de Administrare Fiscală- Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (ANAF-DGAMC) şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 (ANAF-AFP Sector 1), pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună:

(i) în principal, obligarea pârâtelor ANAF-DGAMC şi AFP Sector 1 la:

a. acoperirea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin aplicarea prevederilor art. 3<SUP>1</SUP>alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, declarate neconstituţionale, în cuantum de 1.297.228,83 RON, reprezentând echivalentul contribuţiei aferente trimestrelor I, II şi III 2012, achitate în contul TVA datorată de către A.;

b. obligarea la plata dobânzilor calculate la sumele încasate nelegal începând cu data plăţii acestora şi până la restituirea efectivă;

(ii) în subsidiar:

(A) anularea în parte a actelor administrative emise de CNAS în baza dispoziţiilor art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, prevederi declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 39/2013, în ceea ce priveşte includerea TVA în valoarea vânzărilor (baza de calcul a contribuţiei), după cum urmează:

a. datele comunicate de CNAS prin e-mailul transmis în data de 05.05.2012, corespunzătoare trimestrului I/2012 (cu privire la suma de 381.381,81 RON);

b. adresa CNAS nr. DG/1971 din 31 iulie 2012, transmisă prin e-mail în data de 01.08.2012, corespunzătoare trimestrului II/2012 (cu privire la suma de 430.951,69 RON);

c. adresa CNAS nr. MS/FD/2443 din 31 octombrie 2012, transmisă prin e-mail în data de 02.11.2012, corespunzătoare trimestrului III/2012 (cu privire la suma de 484.895,33 RON) şi, respectiv,

(B) obligarea pârâtelor ANAF-DGAMC şi AFP Sector 1 la acoperirea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin aplicarea prevederilor art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, declarate neconstituţionale, reprezentând echivalentul contribuţiei aferente trimestrelor I, II şi III/2012 achitate în contul TVA nedatorată, în cuantum de 1.297.228,83 RON, precum şi obligarea la plata dobânzilor calculate la sumele încasate nelegal începând cu data plăţii acestora şi până la restituirea efectivă.

(iii) obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentului litigiu

2. Hotărârile primei instanţe

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 2064 din 27 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus:

- admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Administraţia Finanţelor Publice Sector 1;

- respingerea acţiunii împotriva pârâtei AFP Sector 1, pentru lipsa calităţii procesuale pasive;

- admiterea acţiunii formulate de reclamanta A., faţă de pârâtele Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili;

- obligarea pârâtei ANAF-DGAMC la plata sumei de 1.297.228,83 RON reprezentând echivalentul contribuţiei aferente trimestrelor I, II şi III din 2012.

2.2 Prin sentinţa civilă nr. 2689 din 10 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele CNAS, ANAF-DGAMC şi ANAF-AFP Sector 1 şi s-a dispus completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 2064 din 27 iunie 2014 cu următoarele menţiuni:

- Anulează în parte actele administrative emise de pârâtă, respectiv:

a) datele comunicate de CNAS prin e-mailul transmis la 5.05.2014, corespunzătoare trimetrului I/2012;

b. adresa CNAS nr. DG/1971 din 31 iulie 2012, corespunzătoare trimestrului II/2012;

c. adresa CNAS nr. MS/FD/2443 din 31 octombrie 2012, corespunzătoare trimestrului III/2012;

- obligă pârâta ANAF-DGAMC la plata dobânzii legale aferente sumei de 1.297.228,83 RON, începând cu data plăţii sumei către reclamantă până la restituirea efectivă a acesteia.

Totodată, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei civile nr. 2064 din 27 iunie 2014, în sensul că, în loc de "echivalentul contribuţiei aferente trimestrelor I, II şi III din 2012" se va trece echivalentul contribuţiei aferente TVA introdusă nelegal în baza de calcul pentru trimestrele I, II şi III din 2012.

4. Calea de atac exercitată în cauză

4.1. Împotriva sentinţei civile nr. 2064 din 27 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs în termen legal pârâtele Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Recurenta CNAS a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin raportare la următoarele aspecte:

(i) Referitor la reţinerile instanţei de fond în ceea ce priveşte introducerea nelegală a TVA în conţinutul bazei de calcul a datelor comunicate de CNAS

Potrivit art. 11 lit. c) alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cu modificările şi completările ulterioare, deciziile şi hotărârile Curţii Constituţionale sunt obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

Având în vedere faptul că Decizia nr. 39/2013 pronunţată de Curtea Constituţională a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 100 din 20 februarie 2013, aceasta produce efecte numai pentru viitor, începând cu data de 20 februarie 2013.

O interpretare contrară a dispoziţiilor art. 11 lit. c) alin. (3) din Legea nr. 47/1992 şi a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 39/2013 ar echivala cu o aplicare retroactivă a acesteia, ceea ce este inadmisibil.

Pe cale de consecinţă, pentru trimestrele I-III ale anului 2012, contribuţia trimestrială datorată de fiecare plătitor s-a calculat potrivit art. 3<SUP>1</SUP>alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 110/2011, care produce efecte în forma sa publicată anterior emiterii Deciziei nr. 39/2013.

Astfel, până la momentul publicării Deciziei nr. 39/2013 a fost respectat cadrul juridic incident ("tempus regit actum"), instanţa de fond reţinând în mod greşit faptul că reclamanta a plătit o diferenţă de 1.297.228,83 RON, sumă nedatorată ca urmare a introducerii nelegale a TVA în baza de calcul a contribuţiei.

Pe de altă parte, taxa claw-back, fiind o obligaţie fiscală alături de taxe şi impozite datorate conform prevederilor legale, poate fi dedusă de reclamantă în condiţiile stabilite prin legislaţia fiscală.

Prin urmare, reclamanta nu a fost prejudiciată, mecanismul de colectare a TVA fiind reglementat de dispoziţiile Titlului VI al Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

(ii) Referitor la datele raportate în sistemul de asigurări sociale de sănătate

O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte în mod expres atribuţiile în sarcina tuturor subiectelor de drept, respectiv CNAS, casele de asigurări de sănătate, furnizorii de servicii medicale şi subiecţii plătitori ai contribuţiei trimestriale.

Astfel, CNAS, potrivit art. 5 alin. (7) din acest act normativ, are atribuţia de a transmite în format electronic deţinătorilor autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor/reprezentanţilor legali consumul trimestrial centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Subiecţii plătitori ai contribuţiei trimestriale au obligaţia, în conformitate cu art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, de a stabili, calcula şi declara contribuţia trimestrială, pe baza informaţiilor furnizate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

În exercitarea atribuţiilor speciale prevăzute de art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, CNAS şi-a îndeplinit obligaţia legală de a transmite consumul trimestrial centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate.

În concluzie, în mod greşit instanţa de fond a dispus plata sumei de 1.297.228,83 RON, ca urmare a introducerii nelegale a TVA în conţinutul bazei de calcul a contribuţiei trimestriale pentru trimestrele I, II şi III 2012.

(iii) Veniturile realizate ca urmare a aplicării O.U.G. nr. 77/2011, respectiv pentru trimestrele I-III 2012, constituie venituri la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi sunt folosite pentru medicamente incluse în programele naţionale de sănătate, pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală şi pentru servicii medicale, potrivit art. 7 din acest act normativ. Prin urmare, neîndeplinirea obligaţiei de plată a contribuţiei creează o pagubă pentru Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, ceea ce ar conduce la îngrădirea accesului la medicamente al asiguraţilor.

În concluzie, pentru motivele expuse, recurenta CNAS a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei civile nr. 2064 din 27 iunie 2014, în sensul respingerii acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

Recurenta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a susţinut în motivarea recursului că hotărârea primei instanţe este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept - art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., prin raportare la următoarele aspecte:

Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, ANAF nu este emitenta actelor administrative contestate. CNAS are calitate procesuală pasivă, în calitate de organ emitent al actelor administrative prin care s-a stabilit contribuţia în sarcina intimatei (inclusiv TVA).

Din actele dosarului şi prevederile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 nu rezultă că taxa pe valoare adăugată a fost virată la bugetul de stat, aceasta fiind cuprinsă în baza de calcul a contribuţiei şi virată la bugetul Ministerului Sănătăţii.

Prevederile art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, invocate de intimata-reclamantă, se aplică începând cu data intrării în vigoare a ordonanţei şi se referă doar la administrarea creanţelor.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ANAF este întemeiată şi în raport de prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, text din care rezultă şi faptul că pentru a avea calitatea de pârâtă într-o cauză de contencios administrativ, autoritatea publică trebuie să fie emitenta unui act administrativ care să fi creat o vătămare intimatei-reclamante.

De asemenea, în raport de prevederile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu se justifică judecarea cauzei în contradictoriu şi cu ANAF.

Ca practică judiciară în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a ANAF pot fi exemplificate deciziile nr. 533 din 6 februarie 2014 şi nr. 386 din 29 ianuarie 2014 pronunţate de Î.C.C.J., secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2012, respectiv nr. 9339/2/2012.

Hotărârea instanţei de fond este criticată şi pentru faptul că nu s-a pronunţat asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii invocată de ANAF şi reiterată în recurs.

Cererea de acordare a despăgubirilor formulată de reclamantă este inadmisibilă faţă de dispoziţiile speciale ale Codului de procedură fiscală potrivit căreia operaţiunea de restituire este una administrativă pentru care este competent organul fiscal, neputându-se solicita direct instanţei să dispună restituirea.

Intimata trebuia să formuleze o cerere de restituire către CNAS (autoritatea administrativă care a încasat contribuţia cu TVA inclusă), în temeiul art. 117 alin. (1) lit. b) din C. proc. fisc. (O.G. nr. 92/2003).

De asemenea, intimata trebuia să formuleze o cerere prealabilă la CNAS şi în ceea ce priveşte solicitarea de dobânzi calculate la sumele încasate nelegal (TVA inclusă în contribuţie), în temeiul art. 124 alin. (1) din C. proc. fisc..

În concluzie, recurenta-pârâtă ANAF a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate, în sensul respingerii acţiunii în totalitate, în principal, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi, în subsidiar, ca inadmisibilă.

4.2. Împotriva sentinţei civile nr. 2689 din 10 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, susţinând că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept - art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, în mod netemeinic şi nelegal s-a admis cererea de completare a sentinţei, în sensul de a se pronunţa asupra cererii de obligare a ANAF-DGAMC la plata dobânzilor calculate la sumele încasate nelegal.

Prin sentinţa a cărei completare s-a solicitat instanţa nu a omis să se pronunţe cu privire la un capăt de cerere pentru a putea fi aplicabile dispoziţiile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ.

Cererea intimatei putea constitui un motiv de recurs împotriva hotărârii respective, cale de atac în cadrul căreia instanţa de control judiciar ar fi soluţionat această cerere.

Mai mult decât atât, ANAF - DGAMC nu poate fi obligată la plata dobânzilor pentru suma achitată de intimată, având în vedere că nu este emitenta actelor prin care s-a stabilit această sumă şi nici nu rezultă din actele dosarului că taxa pe valoare adăugată a fost virată la bugetul de stat, aceasta fiind cuprinsă în baza de calcul a contribuţiei şi virată în bugetul Ministerului Sănătăţii.

În concluzie, recurenta-pârâta a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate, în sensul respingerii cererii de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 2064 din 27 iunie 2014, ca neîntemeiată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor declarate în cauză

1. Examinând sentinţa civilă nr. 2064 din 27 iunie 2014, prin prisma criticilor formulate în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursurile sunt nefondate, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

1.1. Referitor la recursul declarat de pârâta CNAS

În mod corect prima instanţă a reţinut aplicabilitatea în cauză a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 39/2013 prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 3<SUP>1 </SUP>alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 sunt neconstituţionale, în ceea ce priveşte sintagma "care include şi taxa pe valoare adăugată".

Astfel, acţiunea dedusă judecăţii a fost introdusă în temeiul art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în urma Deciziei Curţii Constituţionale nr. 39/2013 prin care a fost declarată neconstituţională includerea TVA în mecanismul de calcul al taxei claw-back.

Potrivit art. 126 alin. (6) teza finală din Constituţie, "Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale".

În aplicarea acestui text constituţional, instanţele de contencios administrativ, prin mijlocul procedural conferit de art. 9 din Legea nr. 554/2004, sunt obligate să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale.

Acţiunea întemeiată pe art. 9 din Legea nr. 554/2004 poate avea ca obiect: (i) anularea actelor administrative emise în baza ordonanţelor Guvernului sau, după caz, a unor dispoziţii din ordonanţe, declarate neconstituţionale, (ii) acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate şi/sau (iii) obligarea autorităţii publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei operaţiuni administrative.

Obiectul cererii reclamantei se circumscrie prevederilor legale enunţate, astfel că în mod corect prima instanţă a constatat admisibilitatea acţiunii în contencios administrativ.

Reclamanta a fost vătămată prin dispoziţiile O.U.G. nr. 77/2011 declarate neconstituţionale, întrucât în baza notificărilor emise de CNAS pe trimestrele I-III 2012 a fost obligată să achite contribuţia claw-back la o valoare a vânzărilor de medicamente ce include şi TVA.

Este de necontestat că la emiterea notificărilor aferente trimestrelor I-III 2012, CNAS nu putea decât să aplice dispoziţiile în vigoare, respectiv O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 110/2011, care prevedea în mod expres, la art. 3<SUP>1</SUP>alin. (5), faptul că valoarea vânzărilor aferente medicamentelor suportate din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii include şi TVA.

Această împrejurare nu are însă relevanţă în cauză, întrucât viciul de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 3<SUP>1 </SUP>alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 afectează în egală măsură actele administrative emise în baza şi în executarea acesteia.

Atât timp cât la data pronunţării hotărârii recurate era în vigoare Decizia Curţii Constituţionale nr. 39/2013, în considerarea caracterului general obligatoriu al acesteia, în mod corect prima instanţă a reţinut că modalitatea de calcul a contribuţiei datorate de reclamantă nu are temei legal.

Menţinerea efectelor actelor administrative emise în baza dispoziţiilor declarate neconstituţionale ar lipsi de orice finalitate procedura de exercitare a controlului de constituţionalitate, astfel cum aceasta este reglementată de Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin urmare, sunt neîntemeiate criticile privitoare la includerea TVA în baza de calcul a contribuţiei şi la efectele deciziei Curţii Constituţionale nr. 39/2013.

Susţinerile referitoare la posibilitatea reclamantei de a deduce TVA nu au relevanţă în cauză, întrucât controlul de legalitate nu a vizat condiţiile de exercitare a dreptului de deducere a TVA, astfel cum acestea sunt reglementate de legislaţia fiscală, ci modalitatea de determinare a bazei de impunere şi de stabilire a cuantumului contribuţiei claw-back.

În plus, nu poate fi vorba de îngrădire a accesului asiguraţilor la medicamente în considerarea destinaţiei sumelor achitate cu titlu de contribuţie trimestrială, întrucât acţiunea promovată de reclamantă vizează o plată nedatorată din perspectiva unei duble impozitări şi a afectării principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale prin emiterea unor acte administrative în temeiul unor prevederi legale declarate neconstituţionale.

1.2 Referitor la recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală

Este neîntemeiată critica ce vizează lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei ANAF, raportat atât la obiectul cererii de chemare în judecată, cât şi la dispoziţiile legale aplicabile.

Astfel, obiectul capătului de cerere formulat în contradictoriu cu ANAF nu vizează anularea actelor administrative contestate, ci acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin aplicarea prevederile legale declarate neconstituţionale.

Or, potrivit art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011, ANAF administrează contribuţia trimestrială prevăzută la art. 1 din acest act normativ, contribuţie care este asimilată obligaţiei fiscale.

Conform art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă, procedurile de administrare a creanţelor reprezentând contribuţiile prevăzute la alin. (1) vor fi continuate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, care se subrogă în drepturile şi obligaţiile Ministerului Sănătăţii - Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, în calitate de creditor bugetar, pe care le succedă de drept în această calitate.

Alineatul 8 al acestui articol prevede că această contribuţie trimestrială se achită la unitatea Trezoreriei statului din cadrul organelor fiscale în raza cărora sunt luaţi în administrare contribuabilii.

Faptul că, ulterior, sumele respective se transferă de unităţile Trezoreriei statului în contul de venituri proprii al Ministerului Sănătăţii, potrivit art. 9 alin. (9) din O.U.G. nr. 77/2011, nu are relevanţă în stabilirea calităţii procesuale pasive, întrucât această împrejurare vizează raportul juridic subsecvent dintre unităţile Trezoreriei statului şi Ministerul Sănătăţii, raport în care titularul obligaţiei de plată a contribuţiei nu este parte.

Jurisprudenţa invocată de recurenta ANAF, exemplificată prin Deciziile nr. 533 din 6 februarie 2014 şi nr. 386 din 29 ianuarie 2014 pronunţate de Î.C.C.J., secţia de contencios administrativ şi fiscal, nu poate reprezenta un reper în soluţionarea prezentei cauze, întrucât litigiile respective au vizat exclusiv anularea actelor administrative emise de CNAS, în temeiul art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, iar nu acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din acest act normativ.

Prin urmare, pârâta ANAF are legitimare procesuală pasivă, astfel că în mod legal prima instanţă a stabilit în sarcina acesteia obligaţia de plată a despăgubirilor constând în contribuţia aferentă TVA inclusă nelegal în baza de calcul pentru trimestrele I, II şi III 2012, precum şi dobânzile aferente.

Sunt neîntemeiate şi criticile privitoare la aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., întrucât acestea fac abstracţie de obiectul acţiunii şi de temeiul juridic al acesteia.

În acest sens, se impun a fi reamintite prevederile art. 126 alin. (6) din Constituţie şi art. 9 din Legea nr. 554/2004, care conferă persoanei vătămate dreptul de a solicita anularea unui act administrativ emis în baza unor ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale şi acordarea de despăgubiri, chiar dacă excepţia respectivă de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o altă cauză. Singura limitare adusă dreptului de sesizare a instanţei vizează termenul de decădere de 1 an de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României.

2. Examinând sentinţa civilă nr. 2689 din 10 octombrie 2014, prin care s-a admis cererea reclamantei de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 2064 din 27 iunie 2014, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta ANAF este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează.

Prevederile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. au fost interpretate şi aplicate corect de către prima instanţă, întrucât prin sentinţa civilă nr. 2064 din 27 iunie 2014 aceasta a omis să se pronunţe asupra capătului de cerere având ca obiect anularea actelor administrative contestate.

Textul art. 445 C. proc. civ. instituie obligativitatea procedurii de completare a hotărârii în condiţiile prevăzute de art. 444, astfel că, pentru acest motiv, reclamanta nu putea uza de calea de atac a recursului.

În concluzie, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că urmează să dispună, în temeiul art. 496 din acest act normativ, respingerea recursurilor declarate împotriva sentinţei civile nr. 2064 din 27 iunie 2014 şi a sentinţei civile nr. 2689 din 10 octombrie 2014 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei civile nr. 2064 din 27 iunie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge recursurile declarate de pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva sentinţei civile nr. 2064 din 27 iunie 2014 şi a sentinţei nr. 2689 din 10 octombrie 2014, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 octombrie 2017.