State aid interest recovery: fiscal authority competence and applicability of national vs. EU rate calculations

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, reţine următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1 Prin acţiunea formulată la data de 02.09.2013, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Mehedinţi (DGRFP Mehedinţi) şi Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Mehedinţi (AFP Mehedinţi), pentru ca prin hotărârea ce va fi pronunţată, instanţa să anuleze decizia nr. 1 din 09.01.2013, emisă de DGRFP Mehedinţi, privind soluţionarea contestaţiei formulată de reclamantă împotriva deciziei nr. 1526 din 12 octombrie 2012 emisă de către AFP Mehedinţi şi exonerarea S.C. A. S.A. de plata sumei de 1.757.352 RON, reprezentând dobândă pentru sumele stabilite prin decizia Consiliului Concurenţei nr. 158 din 12 iulie 2006.

1.2. Hotărârea pronunţată în cauză

Prin sentinţa civilă nr. 351 din 10.10.2014, Curtea de Apel Craiova, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia tardivităţii şi a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele DGRFP Mehedinţi şi AFP Mehedinţi. A anulat, în parte, decizia nr. 1 din 09.01.2013 emisă de DGRFP Mehedinţi şi, în parte, decizia nr. 1526 din 12 octombrie 2012 emisă de către AFP Mehedinţi privind obligaţiile fiscale accesorii, până la concurenţa sumei de 1.150.727,63 RON, dobânzi datorate de reclamantă, sumă pentru care se menţin actele contestate.

2. Calea de atac exercitată

2.1. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., criticând soluţia pentru nelegalitate şi invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Într-o primă critică, reclamanta a arătat că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 88 lit. c), 119, 110 şi 111 din C. proc. fisc., deoarece aceste prevederi legale nu sunt incidente în cauză, neputând constitui temeiul legal al emiterii deciziei nr. 1526 din 12 octombrie 2012 emisă de AFP Mehedinţi.

Astfel, la data emiterii deciziei menţionate, art. 226 din C. proc. fisc. ce prevedea recuperarea ajutorului de stat ilegal sau interzis, erau expres abrogate, astfel încât o decizie a organului fiscal nu putea constitui un act administrativ asimilat unei decizii de impunere.

Chiar dacă decizia nr. 158din 12 iulie 2006 emisă de Consiliul Concurenţei stabilea că S.C. A. S.A. datora dobânzi şi aceasta a fost menţinută prin hotărâre judecătorească, respectiv decizia nr. 829 din 16 februarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dobânzile aferente sumei datorate pentru ajutorul de stat nerestituit, nu mai puteau fi calculate conform art. 226 din C. proc. fisc..

O a doua critică vizează aplicarea eronată a dispoziţiilor art. 1, 26, 29 şi 30 O.U.G. nr. 117/2006, care nu erau incidente în cauză, deoarece se referă numai la situaţiile în care Comisia Europeană a dispus rambursarea ajutorului de stat de către beneficiarii acestuia. Or, în speţă decizia aparţine organismului naţional, respectiv Consiliului Concurenţei, ceea ce înseamnă că modul de calcul al sumei ce constituie ajutorul de stat şi accesoriile acestuia sunt reglementate de Regulamentul CE 659/1999.

De asemenea, au fost greşit aplicate şi prevederile art. 43 şi 18 din Ordinul nr. 1532/2012 al Ministrului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri de aprobare a normelor metodologice de punere în aplicare a O.U.G. nr. 117/2006.

În esenţă, reclamanta a susţinut că dobânda stabilită de organele fiscale este diferită de cea stabilită prin raportul de expertiză judiciară, atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi în privinţa ratei dobânzii aplicabile, deoarece prin actele administrative fiscale se stabileşte dobânda fiscală, iar expertul a calculat dobânda conform Regulamentului CE 659/1999.

Ca efect al abrogării art. 226 Cod procedură fiscală, nu se mai poate recupera ajutorul de stat ilegal conform procedurii fiscale, de către unităţile teritoriale ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, iar dobânda trebuie calculată conform normelor europene.

O a treia critică vizează faptul că în situaţia în care dobânda stabilită prin actele fiscale contestate este datorată de reclamantă, aceasta trebuia să fie compensată, deoarece în anul 2009 a intervenit o compensare de drept între creanţele statului şi cele datorate de S.C. A.

Compensarea nu trebuie invocată de contribuabil, iar faptul că reclamantul are dreptul la rambursarea TVA, este suficient ca după depunerea decontului şi exprimarea voinţei de a i se rambursa taxa să se stabilească existenţa celor două creanţe - finalizarea verificării administrative fiind lipsită de relevanţă pentru stingerea obligaţiilor fiscale.

Stingerea obligaţiilor operează de la data de la care ambele creanţe sunt certe, lichide şi exigibile. Dobânzile pot fi calculate numai până la data la care a intervenit prin compensare stingerea de drept a obligaţiilor reprezentând ajutoare de stat nelegale.

În fine, o ultimă critică vizează stabilirea obiectului contestaţiei în sumă de 1.757.352 RON înscrisă de organul fiscal în decizia de accesorii atacată, fără suma de 247.659 RON, pentru care contestaţia a rămas fără obiect. S-a arătat că ipoteza prevăzută la art. 11.1 lit. c) din Instrucţiunile aprobate prin Ordinul nr. 2137/2011 nu sunt incidente în speţă şi se impunea admiterea acţiunii şi anularea actului administrativ atacat.

2.2. Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat recurs şi pârâta DGRFP Mehedinţi, criticând soluţia pronunţată de Curtea de Apel Craiova, solicitând admiterea căii de atac, iar pe fond respingerea acţiunii formulată de reclamantă.

S-a arătat că instanţa de fond a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtele DGRFP Mehedinţi şi AFP Mehedinţi. A anulat în parte decizia nr. 1 din 09.01.2013 emisă de DGRFP Mehedinţi şi în parte decizia nr. 1526 din 12 octombrie 2012 emisă de către AFP Mehedinţi privind obligaţiile fiscale accesorii, până la concurenţa sumei de 1.150.727,63 RON, dobânzi datorate de reclamantă, sumă pentru care se menţin actele contestate.

La soluţionarea cauzei s-a ţinut cont de concluziile raportului de expertiză contabilă, efectuat de expertul B., concluzii care nu erau relevante în speţă, deoarece se refereau la un debit ce nu mai putea fi contestat, care a şi fost achitat de reclamantă. Dobânzile au fost calculate prin acte normative speciale, pe care AFP trebuia să le aibă în vedere, iar debitul a rămas nemodificat.

2.3. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor, conform încheierii de şedinţă din data de 21 iunie 2016, în temeiul dispoziţilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a menţionat că recursul pârâtei DGRFP Mehedinţi nu cuprinde motivele prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1380 din 4 aprilie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost constatat nul recursul declarat de pârâta DGRFP Mehedinţi, deoarece nu a invocat niciunul din motivele prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Motivarea cererii de recurs este sumară şi priveşte chestiuni de fapt ce rezultă din raportul de expertiză.

Totodată, completul de filtru, a admis în principiu recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.A. şi, potrivit prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., a fixat termen de judecată în şedinţa din 3 octombrie 2017, dispunând citarea părţilor.

2.4. Apărările formulate în cauză

La data de 07.10.2015, pârâta DGRFP Mehedinţi a depus întâmpinare la dosarul cauzei, solicitând respingerea recursului formulat de reclamantă, ca nefondat.

Instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile Codului de procedură fiscală şi ale O.U.G. nr. 117/2006, în acest sens fiind şi concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză.

Prin decizia nr. 829 din 16.02.2009 a ÎCCJ a fost anulate punctele 2 şi 3 ale deciziei Consiliului Concurenţei, urmând a se calcula dobânzi la sumele rămase din debitul stabilit în sarcina reclamantei. Organul fiscal teritorial a respectat dispoziţiile instanţei, stabilind în sarcina reclamantei diferenţa rămasă de plată, având în vedere că ajutorul de stat era ilegal, iar Ministerul Finanţelor Publice era obligat să ia măsurile necesare pentru recuperare, raportat la decizia Consiliului Concurenţei nr. 158 din 12 iulie 2006.

La data de 14.10.2015, reclamanta S.C. A. S.A. a depus întâmpinare la dosarul cauzei, ridicând excepţia nulităţii recursului formulat de pârâta DGRFP Mehedinţi, ca urmare a nemotivării sale.

Pe fondul cauzei a reiterat apărările formulate în cererea de recurs.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Criticile formulate în recurs se subsumează dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă.

Pentru a soluţiona recursul, Înalta Curte trebuie să lămurească următoarele aspecte, criticate de reclamantă: competenţa organului fiscal de a emite actul de impunere contestat; actul normativ incident în ceea ce priveşte calculul dobânzilor pentru ajutorul de stat restituit de reclamantă; stingerea debitului existent prin compensare cu TVA-ul deductibil.

Cu privire la competenţa organului fiscal de a emite actul de impunere contestat

Este nefondată critica reclamantei cu privire la competenţa AFP Mehedinţi de a emite decizia nr. 1526 din 12 octombrie 2012, prin care a fost obligată S.C. A. S.A la plata sumei de 1.757.352 RON, reprezentând dobândă pentru sumele stabilite prin decizia Consiliului Concurenţei nr. 158 din 12 iulie 2006.

În esenţă, aspectul legal invocat de reclamantă priveşte aplicarea legii în timp, în sensul că se susţine că la data emiterii deciziei nr. 1526/2012 de către organul fiscal, C. proc. fisc. fusese modificat, în sensul abrogării dispoziţiilor art. 226 din O.G. nr. 92/2003, ce permitea ANAF să emită o decizie asimilată unui act fiscal de impunere pentru recuperarea ajutorului de stat nelegal sau interzis.

Trebuie menţionat că O.U.G. nr. 117/2006 privind procedurile naţionale pentru acordarea ajutorului de stat conţine o dispoziţie tranzitorie, art. 37 alin. (5), potrivit căreia deciziile Consiliului Concurenţei continuă să-şi producă efectele, la data emiterii actului normativ menţionat.

Or, prin decizia Consiliului Concurenţei nr. 158 din 12 iulie 2006 s-a dispus obligarea Ministerului Finanţelor Publice, în calitate de furnizor al ajutorului de stat, să ia toate măsurile necesare pentru recuperarea ajutorului de stat acordat S.C. A. S.A., împreună cu dobânda aferentă.

Ajutorul de stat a constat în 1.630.156,4 RON reprezentând scutirea de plată a unor penalităţi şi majorări de întârziere şi 1.490.001,41 RON, dobânda aferentă pentru perioada 19.08.2002 - 30.06.2006, precum şi74.791,15 RON ajutor de stat acordat sub forma suspendării la plata TVA şi 34.302,02 RON şi dobânda aferentă acestuia pentru perioada 03.11.2003 - 30.06.2006.

Pe de altă parte, decizia nr. 158/2006 emisă de Consiliul Concurenţei a fost contestată în faţa instanţei de judecată şi prin decizia nr. 829 din 16 februarie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost admis recursul declarat de Consiliul Concurenţei, a fost modificată în parte hotărârea atacată, în sensul că a fost admisă în parte acţiunea şi a fost anulat, în parte, art. 2 al Deciziei nr. 158 din 12 iulie 2006 şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale Deciziei nr. 158 din 12 iulie 2006 emisă de Consiliul Concurenţei.

Printre dispoziţiile menţinute de instanţă se află şi cea referitoare la obligarea Ministerului Finanţelor Publice, în calitate de furnizor al ajutorului de stat, să ia toate măsurile necesare pentru recuperarea ajutorului de stat acordat S.C. A. S.A., împreună cu dobânda aferentă.

Aşa fiind, organul fiscal are ca temei pentru măsura de recuperare luată în cauză, o hotărâre judecătorească irevocabilă, ceea ce validează din punct de vedere legal decizia nr. 1526 din 12 octombrie 2012 emisă de AFP Mehedinţi, menţinută prin decizia nr. 1 din 09.01.2013 emisă de DGRFP Mehedinţi, în soluţionarea contestaţiei formulată de reclamantă.

În consecinţă, este nefondată critica reclamantei privind lipsa de temei legal şi a competenţei de emitere a deciziei de către AFP Mehedinţi, de vreme ce aceasta s-a întemeiat pe dispoziţiile unei hotărâri judecătoreşti irevocabile.

Cu privire la actul normativ incident în ceea ce priveşte calculul dobânzilor pentru ajutorul de stat restituit de reclamantă

Este nefondată critica formulată de reclamantă privind faptul că instanţa nu a luat în considerare modalitatea de calcul a dobânzilor, potrivit dispoziţiilor Regulamentului CE 659/1999.

Referitor la obligaţiile accesorii trebuie menţionat că, potrivit dispoziţiilor art. 37 alin. (5) din O.U.G. nr. 117/2006, deciziile Consiliului Concurenţei continuă să-şi producă efectele. Or, prin decizia Consiliului Concurenţei nr. 158 din 12 iulie 2006 s-a dispus obligarea Ministerului Finanţelor Publice, în calitate de furnizor al ajutorului de stat, să ia toate măsurile necesare pentru recuperarea ajutorului de stat acordat S.C. A. S.A., împreună cu dobânda aferentă.

Aşa cum s-a arătat anterior, această dispoziţie din decizia Consiliului Concurenţei a fost menţinută prin hotărâre judecătorească, astfel încât şi sub acest aspect organul fiscal avea temei pentru calcularea dobânzii.

Este adevărat că debitul datorat de reclamantă a fost achitat în întregime la data de 25.07.2012, prin compensare cu TVA deductibil şi prin virament bancar, însă pentru perioada anterioară acestei date, se datorează dobândă, deoarece dobânda se calculează de la data când decizia îşi produce efectele, până la achitarea debitului.

Instanţa de fond a avut în vedere metoda de calcul a dobânzii stabilită prin Regulamentul (CE) 794/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului, la Capitolul V "Rata dobânzii aplicabile recuperării ajutorului ilegal".

Dobânda a fost calculată de organul fiscal pentru perioada 01.11.2006 -25.07.2012 şi a emis decizia de plată pentru obligaţiile accesorii, în cuantum de 1.509.693 RON, pentru plata cu întârziere a ajutorului de stat considerat ilegal.

Instanţa de fond a stabilit că, potrivit concluziilor expertizei efectuate în cauză, au mai rămas de achitat obligaţii accesorii în cuantum de 1.150.727,63 RON, astfel încât reclamanta a fost exonerată de plata sumelor datorate până la concurenţa sumei menţionate anterior.

În ceea ce priveşte cuantumul sumei datorate de reclamantă (prin neincluderea sumei de suma de 247.659 RON), acest aspect a fost analizat de organul fiscal, care prin decizia de soluţionare a contestaţiei a statuat că aceasta este fără obiect pentru suma menţionată. Decizia de impunere privind calculul accesoriilor a fost modificată prin înlăturarea sumei de 247.659 RON.

Aşa fiind, criticile formulate sunt nefondate, întrucât instanţa de fond a avut în vedere, atât actele normative incidente în cauză, cât şi concluziile raportului de expertiză.

Cu privire la stingerea debitului existent prin compensare cu TVA-ul deductibil.

Este neîntemeiată critica reclamantei cu privire la stingerea întregului debit prin compensare cu TVA-ul deductibil, pentru a fi exonerată de plata dobânzii datorate pentru plata cu întârziere a ajutorului de stat nelegal acordat.

Astfel, în primul rând, trebuie menţionat că ajutorul de stat acordat reclamantei a fost recuperat în întregime, la data de 25.07.2012, prin compensare cu TVA de rambursat pentru suma de 2.368.926 RON şi prin viramente bancare pentru suma de 643.962 RON, debit care nu mai poate fi contestat, întrucât a fost stabilit anterior, prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

Pentru achitarea cu întârziere a sumei datorate, au fost calculate de către organul fiscal teritorial accesorii (dobânzi) pentru perioada 01.11.2006 - 25.07.2012 şi s-a emis de către AFP Mehedinţi decizia nr. 1526 din 12 octombrie 2012, prin care a fost obligată reclamanta S.C. A. S.A, la plata dobânzii aferente perioadei menţionate.

În al doilea rând, trebuie subliniat că în speţă se contestă existenţa creanţei constând în accesoriile la debitul principal (se contestă actul fiscal de impunere), deci procesul are ca obiect analiza valabilităţii actului fiscal ce constată creanţa, nu stingerea acesteia.

Astfel, spre deosebire de creanţa instituită prin decizia Consiliului Concurenţei nr. 158/2006, creanţă confirmată judecătoreşte, accesoriile au fost impuse în sarcina reclamantei, prin decizia nr. 1526/2012 emisă de AFP Mehedinţi, decizie contestată în faţa instanţei de judecată, în prezentul litigiu.

Este neîndoielnic că reclamanta poate solicita stingerea creanţei, fie prin compensare cu TVA-ul deductibil, fie în altă modalitate prevăzută de lege, dar acest aspect poate fi analizat după stabilirea cuantumului datorat, pentru a permite organului fiscal să opereze compensarea creanţelor reciproce.

În consecinţă, criticile cu privire la stingerea întregului debit prin compensare cu TVA-ul deductibil, pentru a fi exonerată de plata dobânzii datorate pentru plata cu întârziere a ajutorului de stat nelegal acordat, sunt neîntemeiate.

Aşa fiind, hotărârea pronunţată de instanţa de fond este legală, iar criticile formulate în recurs de reclamantă, apar ca fiind nefondate.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8, raportat la art. 496 C. proc. civ., urmează să respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva sentinţei nr. 351 din 10 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2017.