Court of Accounts' surcharge orders quashed after subsidy support reclassified as unjustified, not undue, absent fraud

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII- a contencios administrativ şi fiscal, la data de 19.09.2014, sub nr. x/2/2014, reclamanta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând suspendarea şi anularea constatărilor de la punctele 1 şi 2 şi a măsurilor de la pct. II.1 şi II.2. din Decizia nr. 16 din 27 iunie 2014, emisă de Şeful Departamentului III al Curţii de Conturi, precum şi suspendarea şi anularea încheierii nr. 108 din 29 august 2014 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi.

Prin sentinţa nr. 467 din data de 20.02.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamanta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A.), în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe reclamanta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Motivele de recurs invocate au fost încadrate de recurenta-reclamantă în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicarea a legii atât în ceea ce priveşte cererea de suspendare cât şi în ceea ce priveşte soluţia pe fond dispusă în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare recurenta-reclamantă arată că prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit norma de drept material respectiv dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din legea nr. 554/2004 în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de suspendare a actelor contestate până la soluţionarea definitivă a acţiunii de fond.

În opinia recurentei-reclamante în cauză sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atât condiţia existenţei unor cazuri bine justificate în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din legea nr. 554/2004 cât şi existenţa unei pagube iminente în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din acelaşi act normativ.

Aceasta deoarece arată reclamanta actele contestate prin care s-au impus anumite obligaţii în sarcina recurentei ca autoritate sunt vădit nelegale în cauză neexistând abateri de la legalitate şi regularitate "cauzatoare de prejudicii". Se arată că respingerea cererii de suspendare a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte fondul cauzei recurenta-reclamantă arată că soluţia de respingere a acţiunii este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) şi (4) din Ordinul MADRT nr. 687/2007 precum şi cele prevăzute de art. 15(3) din anexa F a aceluiaşi act normativ.

Prin actele contestate s-au reţinut de către intimaţi în sarcina recurentei următoarele abateri de la legalitate şi regularitate.

1. Aplicarea de către A.P.I.A. - Centre judeţene a art. 15 alin. (3) din Ordinul M.A.D.R. nr. 687/2007 şi nu a art. 17 alin. (1) din O.U.G. nr. 123/2006, în cazul constatării nerespectării condiţiilor impuse de art. 15 alin. (1) şi (2) din Ordinul M.A.D.R. nr. 687/2007:

2. Recalcularea şi neînregistrarea în evidenţa tehnico-operativă şi implicit, în cea contabilă, precum şi nerecuperarea şi nevirarea la bugetul de stat a obligatiilor accesorii prevăzute de legislaţia în vigoare.

Cu privire la neregularităţile contestate la pct. 1 arată că a făcut corect aplicarea dispoziţiilor art. 15 alin. (1) şi (2) din OMADR nr. 687/2007 în condiţiile în care în cauză faţă de societăţile vizate s-a constatat că este vorba de sprijin financiar nejustificat - respectiv fermierul nu a îndeplinit condiţiile de acordare a subvenţiei, fără să existe suspiciunea de fraudă în acest caz fermierul trebuie să restituie sprijinul financiar nejustificat conform art. 5 alin. (3) şi (4) din OMADR nr. 687/2007 fără obligaţia de plată a majorărilor. Recurenta - reclamantă arată că faţă de toate societăţile agricole verificate s-a constatat că sumele stabilite sunt nejustificate şi nu necuvenite.

În cazul sprijinului financiar necuvenit a fost dovedită intenţia de fraudă în obţinerea subvenţiei şi se naşte conform art. 17 alin. (1) din O.U.G. nr. 123/2005 obligaţia de recuperare a prejudiciului care cuprinde şi obligaţiile accesorii precizate de legislaţia în vigoare situaţie care nu era îndeplinită deoarece nu a fost dovedită intenţia de fraudă în obţinerea subvenţiei.

Cu privire la neregularitatea constatată la pct. 2 recurenta-reclamantă arată că procesul-verbal de recepţie şi restituirea nu constituie un titlu de creanţă în raport de dispoziţiile art. 43 din Cod procedură fiscală, iar în cazul societăţilor certificate nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 17 din O.U.G. nr. 123/2006 în sensul existenţei unui sprijin financiar necuvenit (intenţie de fraudă probată) pentru ca obligaţia de recuperare a sprijinului să cuprindă şi obligaţia de plată a majorărilor de întârziere.

Recurenta-reclamantă invocă aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 731 din legea nr. 500/2002 în condiţiile în care acest articol a fost introdus în anul 2013 nefiind aplicabil situaţiei unor debite constatate începând cu anul 2006.

La dosar intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat în principal respingerea recursului ca tardiv formulat şi în subsidiar ca nefondat.

Prin raport s-a constatat că recursul a fost declarat în termenul legal fiind admis în principiu conform încheierii din 18.05.2017 - fila 56 dosar recurs.

La dosar s-a formulat cerere de intervenţie accesorie de către una din societăţile centrale S.C. A. S.A. în interesul reclamantei-recurente, cerere pusă în discuţia părţilor şi respinsă motivat în şedinţa publică din 10 octombrie 2017.

În termenul de amânare a pronunţării recurenta-reclamantă a depus concluzii scrise prin care a solicitat admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

Curtea analizând recursul declarat în raport de motivele invocate îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat, în cauză sentinţa atacată fiind dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor Ordinului nr. 687/2007 - art. 5 alin. (3) şi (4) din Anexă şi a dispoziţiilor art. 15 şi 17 din O.U.G. nr. 123/2006 în ceea ce priveşte fondul cauzei.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a actelor contestate formulate în baza art. 4 alin. (1) şi art. 15 din Legea nr. 554/2004 Curtea ţinând cont că s-a solicitat suspendarea până la soluţionarea definitivă a cauzei, iar soluţionarea recursului a avut loc în şedinţă publică din 10 octombrie 2017, urmează a constata că cererea de suspendare a rămas fără obiect şi urmează a fi respinsă ca atare ca efect al admiterii recursului.

Curtea pe fondul recursului apreciază pentru următoarele considerente că recursul este fondat urmând a fi admisă în parte acţiunea pe fond având ca obiect încheierea nr. 108/2014 şi Decizia nr. 16/2014 cu privire la Măsurile de la pct. II.1 şi II.2, măsuri menţinute greşit de instanţa de fond prin soluţia de respingere a acţiunii.

Curtea constată că în mod nelegal prima instanţă a menţinut abaterile de la legalitate şi regularitate reţinute de intimată deoarece pentru ambele abateri nu sunt îndeplinite condiţiile legale.

Prima abatere reţinută constă în aplicarea de către recurentă prin centrul judeţean, a dispoziţiilor art. 15 alin. (3) din Ordinul MADR nr. 687/2007 respectiv aprecierea existenţei faţă de societăţile vizate a condiţiilor existenţei unui sprijin nejustificat.

Intimata a apreciat că faţă de societăţile controlate sunt îndeplinite condiţiile existenţei unui sprijin financiar necuvenit care trebuie susţinut conform art. 17 alin. (1) din O.U.G. nr. 123/2006, cu obligaţia de plată a majorărilor şi penalităţilor. Obligaţia de plată a accesoriilor impusă în cazul nerespectării condiţiilor prevăzute de art. 15 alin. (1) şi (2) din Ordinul MADR nr. 687/2007 a fost contestată de recurentă, Curtea apreciind recursul ca fiind fondat.

Aceasta deoarece în cauză pentru toate societăţile agricole verificate sprijinul financiar a fost nejustificat şi nu a fost sprijin necuvenit, probată suspiciunea de fraudă. Intimata nu a fost distinctă între sprijinul financiar nejustificat - care trebuie restituit fără plata accesoriilor deoarece nu a fost probată intenţia de fraudă şi sprijin financiar necuvenit, care trebuie restituit plus accesorii existând dovada situaţiei premisă respectiv intenţia de fraudă în obţinerea subvenţiei.

Se poate vorbi de sprijinul financiar nejustificat în acea situaţie în care fermierul nu a îndeplinit condiţiile de acordare a subvenţiei, fără să existe suspiciunea de fraudare (existenţa culturii, asigurarea acesteia şi folosirea de sămânţă certificată şi de calitate).

Sprijinul financiar nejustificat conform art. 15 alin. (1) şi (2) din O.M.A.D.R. nr. 687/2007, reprezintă nefolosirea bonurilor valorice dobândite în urma cererii pentru sămânţă certificată şi de calitate, motorină, îngrăşăminte şi pesticide.

În cazul sprijinului financiar nejustificat, care a fost probat în cazul tuturor societăţilor verificate, fermierul nu îndeplineşte condiţiile de eligibilitate şi acesta trebuie să restituie sprijinul financiar nejustificat conform art. 5 alin. (3) şi (4) din OMADR nr. 687/2007.

Se poate vorbi de sprijinul financiar necuvenit în acea situaţie în care a fost dovedită intenţia de fraudă în obţinerea subvenţiei.

Sprijinul financiar necuvenit, conform art. 17 alin. I din O.U.G. nr. 123/2006, reprezintă crearea de situaţii nereale în vederea îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate sau folosirea bonurilor valorice sau a resurselor materiale dobândite cu bonuri valorice, în alte scopuri decât acela de a cultiva terenul. Totodată poate fi considerat sprijin financiar necuvenit declaraţia falsă a fermierul privind plata arendei, redevenţei sau altor obligaţii contractuale, şi chiar prezentarea de documente false privind dovada proprietăţii sau a dreptului de folosinţă asupra terenului.

Toate societăţile verificate faţă de care s-au impus măsurile contestate ca nelegale au beneficiat de sprijin financiar nejustificat.

Aceste societăţii nu se încadrează la art. 17 alin. (3) din O.U.G. nr. 123/2006 deoarece ele nu au înscris sau atestat date ori situaţii nereale pe documentele de decontare aferente sprijinului financiar, această situaţie de fapt rezultând din Decizia Curţii de Apel Constanţa nr. 2468/CA din 29 octombrie 2012 pentru S.C. A. S.A. în sentinţa civilă nr. 467 din 20 februarie 2015 cu privire la S.C. A. S.A. şi S.C. B. S.R.L..

Pentru cele expuse Curtea apreciază că sentinţa recurată a făcut o aplicare greşită a prevederilor art. 5 alin. (3) şi (4) din Ordinul MADR nr. 687/2007 art. 15 alin. (3) din aceleaşi act normativ şi art. 17 din O.U.G. nr. 123/206, fiind întemeiată critica recurentei privind măsura dispusă la pct. 1 din Decizia nr. 16 din 27 iunie 2014.

Cu privire la cea de-a doua abatere reţinută respectiv necalcularea şi neînregistrarea în evidenţa tehnico-operativă şi contabilă şi nerecuperarea şi nevirarea la bugetul de stat a obligaţiilor accesorii precizate de legislaţia în vigoare, Curtea apreciază ca întemeiate susţinerile din recurs.

În cazul constatării unui debit faţă de recurentă - în prezenta cauză obligaţia de restituire a sprijinului nejustificat, fără majorări nefiind probată frauda, procesul-verbal de recepţie şi restituire întocmit în baza OMADR nr. 687/2007 nu constituie în baza legii un titlu de creanţă admisibil a fi pus în executare directă, ci doar un act administrativ care atestă faptul că nu s-au îndeplinit anumite condiţii. Acest proces-verbal nu constituie un titlu executoriu, nefiind titlu de creanţă în sensul dispoziţiilor art. 43 din Codul de procedură fiscală, nefiind suficient prin el însuşi a demara procedura de executare silită. Executarea silită, conform art. 372 C. proc. civ. se poate efectua numai în baza unei hotărâri judecătoreşti ori a altui înscris, care potrivit legii constituie titlu executoriu, fiind necesar a se introduce acţiune la instanţele judecătoreşti pentru a obţine un titlu executoriu.

Pentru plăţile nejustificate sprijinul financiar trebuie restituit fără obligaţia de plată a accesoriilor în baza unei hotărâri judecătoreşti, iar conform art. 17 din O.U.G. nr. 123/2006 numai sumele necuvenite acordate sub formă de sprijin se recuperează cu aplicarea dobânzilor şi penalităţilor prevăzute de legislaţia în vigoare.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul şi va casa sentinţa atacată şi rejudecând admite în parte acţiunea şi în consecinţă:

Anulează în parte încheierea nr. 108 din 29 august 2014 şi Decizia nr. 16 din 27 iunie 2014 cu privire la pct. II.1 şi II.2.

Va respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva sentinţei nr. 467 din 20 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, admite în parte acţiunea şi în consecinţă:

Anulează în parte încheierea nr. 108 din 29 august 2014 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi şi Decizia nr. 16 din 27 iunie 2014, emisă de Şeful Departamentului III al Curţii de Conturi cu privire la măsurile de la pct. II.1 şi II.2.

Respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2017.