Revision of sanctions for non-enforcement: Distinction between substantive salary rights and execution penalties prevents contradictory final judgments under Art. 322(1)(7) C.C.P.

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 26.01.2015 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/44/2015 reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Anticorupţie, aplicarea unei amenzi conducătorului instituţiei publice, în valoare de 20% din salariul minim pe economie pe zi întârziere, care se face venit la bugetul de stat (calculat de la data de 20.10.2014 până în prezent), acordarea de penalităţi în cuantum de 1% pe zi întârziere, procentaj calculat din valoarea obiectului obligaţiei (calculate de la data de 20.10.2014 - prezent) şi acordarea de despăgubiri morale în cuantum de 5.000 euro.

În motivarea acţiunii formulate, reclamantul a arătat că, prin decizia nr. 6970 din 18 septembrie 2014 a Curţii de apel Galaţi a fost admis recursul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 162 din 03 februarie 2014 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosar nr. x/2012. S-a dispus modificarea în parte a sentinţei recurate şi, în rejudecare, a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, sens în care au fost respinse ca prescrise drepturile salariale solicitate anterior datei de 28.12.2009. a fost admisă în parte acţiunea formulată, a fost obligată pârâta Direcţia Generală Anticorupţie să calculeze şi să plătească reclamanţilor diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite corespunzător gradaţiei stabilite prin luarea în considerare a perioadei de studii în unitatea de învăţământ militar şi cele efectiv încasate, începând cu data de 28.12.2009 până la încetarea raporturilor de muncă şi proporţional cu perioada efectiv lucrată. A fost obligată pârâta să acorde reclamanţilor gradaţia, potrivit celor mai sus dispuse.

În vederea executării hotărârii, pârâta a emis Dispoziţia nr. 207486 din 16 octombrie 2014 prin care a calculat gradaţiile ce trebuiau acordate prin luarea în considerare a perioadei de studii în unitatea de învăţământ militar din perioada 01.10.1997-02.04.1999, adică 1 an 6 luni şi 1 zi.

Ulterior, Curtea de Apel Galaţi a pronunţat încheierea din data de 24.11.2014 prin care a admis cererea de lămurire dispozitiv formulată de pârâta D.G.A. şi a dispus lămurirea dispozitivului deciziei nr. 6970 din 18 septembrie 2014 a Curţii de Apel Galaţi, în sensul că drepturile stabilite în favoarea reclamanţilor se acordă potrivit art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003.

Pârâta Direcţia Generală Anticorupţie cu rea-credinţă a refuzat să mai recunoască gradaţia corespunzătoare, precizând că "nu e cazul deoarece poliţistul nu avea la încadrarea în M.A.I. vechimea prevăzută de art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 38/2003".

Astfel, a fost emisă Dispoziţia directorului Direcţiei Generale Anticorupţie nr. 206946 din 12.12.2014 prin care aceasta refuză să-i acorde gradaţia şi drepturile băneşti cuvenite, creându-i artificial, bazându-se pe interpretare "logică contrară admiterii acţiunii", că nu ar avea interes în cauză, în sensul că degeaba a câştigat în instanţă drepturile solicitate întrucât nu se va acorda în realitate nimic. Pârâta debitoare a interpretat hotărârile instanţei, creând un drept iluzoriu subsemnatului aspect nepermis de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dar nici de legislaţia naţională.

Reclamantului i s-a creat o situaţie nefavorabilă, neîntemeiată, întrucât art. 9 din O.G. nr. 38/2003 nu trebuie interpretat în sensul excluderii poliţiştilor care au vechime legală în muncă anterior încadrării în rândul poliţiştilor de la aplicarea disp. art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 38/2003, ci trebuie interpretat în sensul aplicării disp.art. 9 alin. (2), iar în cazul în care timpul servit în calitate de poliţişti îi îndreptăţeşte la acordarea unei gradaţii superioare să se facă aplicarea art. 9 alin. (1).

În concret, pârâta Direcţia Generală Anticorupţie prin Dispoziţia nr. 206946 din 12.12.2014 comunicată reclamantului la data de 19.01.2015 (data plicului) precizează că trebuie acordate următoarele gradaţii acestuia:

- 01.05.2002 gradaţia I

- 01.05.2005 gradaţia a Il-a

- 01.05.2008 gradaţia a IlI-a

- 01.05.2011 gradaţia a IV-a gradaţii care i-au fost acordate anterior promovării acţiunii.

Practic în urma acţiunii admise pârâta a acordat aceleaşi gradaţii ca şi în trecut.

În fapt, trebuie acordate următoarele gradaţii reclamantului prin luarea în considerare a vechimii Şcolii de Poliţie:

- 30.09.2000 gradaţia I (calculată 1 an. 6 luni şi 1 zi Şcoala de Politie + 1 an şi 6 luni vechime poliţist efectiv =3 ani calculat conform art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003, pentru că se ajunge mai repede la acordarea drepturilor conform alin. (2) decât alin. (1)

- 30.09.2003 gradaţia a II-a

- 30.09.2006 gradaţia a IlI-a

- 30.09.2009 gradaţia a IV-a

- 30.09.2012 gradaţia aV-a

Prin Dispoziţia Directorului General nr. 206946 din 12 decembrie 2014 s-a refuzat reclamantului acordarea gradaţiei şi a drepturilor băneşti cuvenite, potrivit hotărârii judecătoreşti pronunţate, împrejurare în care se produce reclamantului un prejudiciu de natură morală constând într-o afectare a imaginii în viaţa profesională, socială şi familială.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 24 şi 25 din Legea nr. 554/2004 şi art. 905 din noul C. proc. civ.

Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare, invocând excepţia de netimbrare a capătului de cerere vizând acordarea daunelor morale. Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

În apărare, s-a invocat faptul că instituţia a procedat de bună voie la efectuarea operaţiunilor administrative la care a fost obligată, în termen de 30 de zile, fiind emisă Dispoziţia Directorului Generat nr. 207486 din 16 octombrie 2014 prin care au fost recalculate gradaţiile şi drepturile salariale cuvenite reclamantului, în virtutea art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 38/2003.

Ulterior pronunţării şi a încheierii din data de 24.11.2014 de către Curtea de Apel Galaţi, în dosar nr. x/2014, a fost emisă Dispoziţia Directorului General nr. 206946 din 12 decembrie 2014 prin care, tuturor reclamanţilor din cauza respectivă li s-a reglementat situaţia, potrivit prevederilor legale incidente.

Raportat la termenul legal de 30 de zile (cu privire la aplicarea amenzii şi a penalităţilor), acesta se impune a fi stabilit, raportat la data pronunţării încheierii din 24.11.2014.

S-a susţinut că dispozitivul hotărârii judecătoreşti puse în aplicare nu prevede acordarea unei anumite gradaţii reclamantului A., ci instituie obligativitatea de a efectua calculul gradaţiilor tuturor reclamanţilor din cauza respectivă, prin aplicarea art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003, aspect realizat de autoritate.

Faptul că noul calcul efectuat îi creează sau nu un avantaj reclamantului nu echivalează cu un refuz de punere în executare a hotărârii instanţei.

Parata consideră că prin încheierea de şedinţă din data de 24.11.2014, s-a constatat inexistenţa unui temei legal în baza căruia, în perioada studiilor în unităţile de învăţământ reclamanţii au avut statutul şi atribuţiile poliţistului. Totodată, s-a stabilit principiul potrivit căruia art. 9 nu trebuie interpretat în sensul excluderii poliţiştilor care au vechime legală în muncă, anterior încadrării în rândul poliţiştilor de la aplicare disp. art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 38/2003, ci trebuie interpretat în sensul aplicării art. 9 alin. (2), iar în cazul în care timpul servit în calitate de poliţişti îi îndreptăţeşte la acordarea unei gradaţii superioare, să se facă aplicarea art. 9 alin. (1).

În ceea ce priveşte situaţia reclamantului s-a constatat că la repartizarea în MAI, acesta nu se încadra în limitele prevăzute de art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003 pentru acordarea gradaţiei I, aspecte reliefate în conţinutul Dispoziţiei Directorului DGA nr. 206946 din 12 decembrie 2014, în sensul că reclamantul A. nu beneficiază de gradaţia I întrucât nu avea vechimea în muncă legal stabilită de lege inclusiv prin luarea în calcul şi a perioadei de studii în unitatea de învăţământ a MAI (astfel cum a stabilit instanţa de judecată, respectiv o vechime de 3 - 5 ani.

Toate aceste argumente conduc la concluzia că Direcţia Generală Anticorupţie a îndeplinit de bunăvoie obligaţia de executare a hotărârii rămase definitive şi că această obligaţie a fost îndeplinită în termenul imperativ de 30 de zile instituit de lege, astfel că nu este pasibilă de aplicarea sancţiunii prevăzută de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În data de 05.02.2015, reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecată, solicitând şi acordarea unor penalităţi de 1000 RON pe zi de întârziere, conform art. 905 alin. (2) C. proc. civ., aferente obligaţiei neexecutate neevaluabile în bani. De asemenea, a solicitat acordarea unor daune morale de 15000 euro, în loc de 5000 euro.

Prin sentinţa nr. 38 din 09 februarie 2015 Curtea de Apel Galaţi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia CAF.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la data de 20.02.2015.

Prin cererea depusă la data de 16.03.2015, reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a Dispoziţiei Directorului General nr. 206946 din 12 decembrie 2014, numai în ceea ce îl priveşte, arătând că actul administrativ emis încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 6970 din 18 septembrie 2014 a Curţii de Apel Galaţi, prin Dispoziţia emisă fiind practic repus în situaţia anterioară promovării acţiunii ce a făcut obiectul dosar nr. x/2014 în care a fost pronunţată decizia nr. 6970 din 18 septembrie 2014 a Curţii de Apel Galaţi.

Prin notele scrise depuse, pârâta D.G.A. a solicitat respingerea excepţiei nelegalităţii Dispoziţiei Directorului General nr. 206946 din 12 decembrie 2014 ca fiind inadmisibilă, motivat de faptul că acţiunea promovată este întemeiată pe disp. art. 24 din Legea nr. 554/2004, într-o fază ulterioară judecării unui proces, respectiv cea a procedurii de executare a unei hotărâri judecătoreşti, reglementată de Legea nr. 554/2004. Ori, din această perspectivă nu sunt îndeplinite condiţiile de invocare a unei astfel de excepţii impuse de art. 4 din acelaşi act normativ.

La termenul de judecată din data de 27.04.2015, reclamantul a precizat că persoana asupra căreia solicită stabilirea sancţiunii prev. de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este conducătorul instituţiei pârâte, respectiv domnul chestor B., sens în care persoana menţionată mai sus a fost introdusă în proces, în calitate de pârât.

La data de 22.05.2015, reclamantul a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru, în sumă de 300 RON, stabilită de instanţă, potrivit art. 16 lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013

Legal citat, pârâtul B. a formulat întâmpinare, prin care a reluat excepţia netimbrării capătului de cerere privind acordarea daunelor morale, invocată de pârâta D.G.A. Cu privire la temeinicia acestui capăt de cerere, pârâtul a susţinut că pretinsele suferinţe psihice, umilinţe sociale, profesionale şi chiar familiale se rezumă la simplele afirmaţii ale reclamantului. Raportat la diferenţa dintre drepturile salariale pe care le-ar fi încasat reclamantul dacă s-ar fi acordat gradaţia, contrar legii şi dispoziţiei instanţei, acestuia i-ar fi revenit suma de 349 RON pentru intervalul 28.12.2009 - 10.12.2012, astfel că prejudiciul pretins în sumă de 15.000 euro este nejustificat.

Cu privire la solicitarea penalităţilor în cuantum de 1 % pe zi întârziere şi de 1000 RON/zi întârziere până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, acestea reprezintă două sancţiuni pentru aceeaşi faptă, aspect care nu poate fi acceptat.

S-a solicitat respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de nelegalitate a Dispoziţiei Directorului General nr. 206946 din 12 decembrie 2014, pe aceleaşi considerente expuse în notele întocmite de pârâta D.G.A.

Hotărârea supusă revizuirii

Prin sentinţa civilă nr. 788 din 18 iunie 2015, Tribunalul Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a Dispoziţiei Directorului General al Direcţiei Generale Anticorupţie nr. 206946 din 12 decembrie 2014, invocată de reclamantul A.

A admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii MAI - Direcţia Generală Anticorupţie şi B..

A aplicat pârâtului B. Ţigănaşu - B., conducător al pârâtei D.G.A., o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 12.12.2014 şi până la executarea obligaţiilor stabilite prin titlul executoriu decizia nr. 6970 din 18 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, parte integrantă din aceasta fiind încheierea din data de 24.11.2014 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosar nr. x/2014, amendă care se va face venit la bugetul de stat.

A obligat pârâta Direcţia Generală Anticorupţie să achite către reclamantul A. penalităţi de 100 RON, pe zi întârziere, aferentă neexecutării obligaţiilor de a face, respectiv de a i se acorda gradaţia prin luarea în considerare a perioadei de studii în unitatea de învăţământ militar şi de a i se calcula diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite corespunzător gradaţiei stabilite, începând cu data pronunţării prezentei hotărâri şi până la executarea efectivă a obligaţiei mai sus menţionate.

A obligat pârâta Direcţia Generală Anticorupţie să achite către reclamantul A. penalităţi de 0,5% pe zi întârziere, calculate din valoarea obiectului obligaţiei de a da, constând în obligaţia de a i se plăti reclamantului diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite corespunzător gradaţiei stabilite, începând cu data pronunţării prezentei hotărâri şi până la executarea efectivă a obligaţiei mai sus menţionate.

A respins restul pretenţiilor solicitate ca nefondate.

Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul Galaţi a reţinut următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 162 din 03 februarie 2014 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosar nr. x/2012, a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată inclusiv de reclamantul A.. Motivat de faptul că reclamanţii nu au făcut dovada că, anterior intrării la Academia de Poliţie ar mai fi lucrat şi că acea perioadă ar trebui avută în vedere la acordarea gradaţiilor, raportat la disp. art. 9 alin. (2) şi (4) din O.G. nr. 38/2003.

Prin decizia nr. 6970 din 18 septembrie 2014, Curtea de Apel Galaţi a admis recursul declarat de reclamanţii, printre care şi reclamantul A., împotriva sentinţei nr. 162 din 03 februarie 2014 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosar nr. x/2012, pe care a modificat-o în parte, şi, în rejudecare a admis excepţia prescripţiei prescripţiei dreptului la acţiune şi a respins ca fiind prescrise drepturile salariale solicitate anterior datei de 28.12.2009. A admis în parte, acţiunea formulată de reclamanţi şi a obligat pe pârâta Direcţia Generală Anticorupţie să calculeze şi să plătească reclamanţilor diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite corespunzător gradaţiei stabilite prin luarea în considerare a perioadei de studii în unitatea de învăţământ militar şi cele efectiv încasate, începând cu data de 28.12.2009 până la încetarea raporturilor de muncă şi proporţional cu perioada efectiv lucrată.

A obligat pe pârâtă să acorde reclamanţilor gradaţia potrivit celor mai sus dispuse.

Prin încheierea de şedinţă din data de 24.11.2014 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosar nr. x/2014 a fost admisă cererea de lămurire dispozitiv formulată de petenta D.G.A. şi s-a dispus lămurirea dispozitivului deciziei nr. 6970 din 18 septembrie 2014 a Curţii de Apel Galaţi în sensul că drepturile stabilite în favoarea reclamanţilor se acordă potrivit art. 9 alin. (2) din O.G. 38/2003.

Urmare a aceste încheieri, pârâta, printr-o interpretare proprie, a apreciat că titlul executoriu - decizia nr. 6970 din 18 septembrie 2014 a Curţii de Apel Galaţi, nu mai este aplicabil reclamantului A., astfel că, prin Dispoziţia Directorului General nr. 206946 din 12 decembrie 2014 a fost modificată Dispoziţia Directorului General nr. 207486 din 16 octombrie 2014, în sensul că nu i-au mai fost acordate reclamantului gradaţiile stabilite potrivit deciziei 6970/2014 a Curţii de Apel Galaţi, motivat de faptul că "poliţistul la încadrarea în MAI nu mai avea vechimea prevăzută de art. 9 alin. (2) din O.G. 38/2003.

Ceea ce este de necontestat este faptul că problema dedusa judecăţii în litigiul ce a făcut obiectul dosar nr. x/2014 a fost soluţionată definitiv, pe fond, pârâta Direcţia Generală Anticorupţie fiind obligată, pe de o parte, să calculeze şi să plătească inclusiv reclamantului A. diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite corespunzător gradaţiei stabilite prin luarea în considerare a perioadei de studii în unitatea de învăţământ militar şi cele efectiv încasate, începând cu data de 28.12.2009 până la încetarea raporturilor de muncă şi proporţional cu perioada efectiv lucrată iar, pe de altă parte, să acorde reclamanţilor gradaţia potrivit celor mai sus dispuse, hotărârea pronunţată în lămurirea dispozitivului neavând forţa legală de a lipsi reclamantul de drepturile stabilite prin titlul iniţial, cu putere de lucru judecat.

Aşadar, dezlegarea asupra problemei de drept supusă judecăţii, dată prin hotărârea definitivă a fost de natură să clarifice din acel moment acea problema, creând speranţa legitimă ca ea nu va mai fi negată de o altă instanţă de judecată într-o procedura ulterioară.

Prin urmare instanţa sesizată ulterior cu cererea de lămurire a dispozitivului deciziei 6970 din 18 septembrie 2014 al Curţii de Apel nu avea posibilitatea de a repune în discuţie constatările jurisdicţiei anterioare şi de a modifica hotărârea, ci doar de a explicita eventualele contradicţii între dispoziţiile executorii ale hotărârii care ar fi putut să constituie impedimente la executare.

Cum debitorul obligaţiilor stabilite prin titlul executoriu, respectiv pârâta D.G.A., pusese deja în executare titlul executoriu emis prin Dispoziţia Directorului General nr. 207486 din 16 octombrie 2014, este cert că în cauză nu exista nici un impediment în a acorda reclamantului gradaţiile stabilite prin luarea în considerare a perioadei de studii în unitatea de învăţământ militar şi cele efectiv încasate, începând cu data de 28.12.2009 precum şi în a calcula diferenţele salariale datorate potrivit acestor gradaţii.

Faptul că ulterior, pârâta a revenit şi şi-a modificat propria dispoziţie, apreciind că de fapt titlul executoriu nu mai generează nici un drept în favoarea reclamantului, constituie o înlăturare a demersurilor făcute în executarea titlului executoriu, nejustificată.

Cu privire la excepţia de nelegalitate invocată de reclamant, instanţa a reţinut că, în cadrul procedurii de executare pe care o reglementează art. 24 din Legea nr. 554/2004, are de analizat numai dacă actele emise ori operaţiunile efectuate de autoritatea publică se conformează obligaţiilor impuse prin titlul executoriu şi, în caz contrar, dacă neexecutarea hotărârii este efectul unei conduite culpabile, fără a aprecia asupra legalităţii acestora.

Or, în cauza de faţă nu se contesta în fond nici un act administrativ, ci se solicită aplicarea procedurii instituite de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel că excepţia de nelegalitate invocată va fi respinsă ca inadmisibilă.

Pe fondul cererii, a reţinut Tribunalul Galaţi că obligaţia executării de către autoritate a dispoziţiilor instanţei de contencios administrativ, reglementată de prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004 se referă la încheierea, înlocuirea sau modificarea unui act administrativ, la eliberarea unui alt înscris sau la efectuarea anumitor operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive urmând a se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în cazul în care termenele prevăzute la alin. (1) nu au fost respectate, instanţa de executare, prin încheiere definitivă dată cu citarea părţilor aplică conducătorului autorităţii publice, sau după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalităţi în condiţiile art. 905 din C. proc. civ.

În cauză autoritatea pârâtă a pus în executare titlul executoriu, prin Dispoziţia Directorului General nr. 207486 din 16 octombrie 2014, însă ulterior, urmare a unei interpretări contrare titlului executoriu, inclusiv astfel cum a fost lămurit, a revocat gradaţiile acordate reclamantului şi a apreciat că "nu este cazul" să stabilească plata drepturilor salariale cuvenite ca urmare a recalculării gradaţiilor prin raportare la data de 28.12.2009.

Interpretarea dată de autoritatea pârâtă titlului executoriu, lipsindu-l de efecte în ceea ce-1 priveşte pe reclamantul A., constituie o neexecutare culpabilă a titlului executoriu, inclusiv pentru raţionamentul mai sus expus în considerentele prezentei hotărâri.

Prin modificarea actului de executare emis iniţial, Dispoziţia Directorului General nr. 207486 din 16 octombrie 2014, act administrativ care şi-a produs efecte juridice şi care a intrat în circuitul juridic civil de la data comunicării acestuia subiectului de drept căruia i se adresează, modificare care a constat în revocarea practic a tuturor drepturilor iniţial stabilite, s-a adus atingere inclusiv principiului revocabilităţii actelor administrative, reglementat de art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, împrejurare care atestă o dată în plus neexecutarea culpabilă a titlului executoriu emis.

A concluzionat instanţa de fond că pretenţiile reclamantului vizând obligarea pârâtei ia plata penalităţilor, pe zi întârziere, aferentă neexecutării obligaţiei de a face, respectiv de a i se acorda gradaţia prin luarea în considerare a perioadei de studii în unitatea de învăţământ militar şi de a i se calcula diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite corespunzător gradaţiei stabilite şi la plata penalităţilor pe zi întârziere, calculate la valoarea obiectului obligaţiei constând în obligaţia de a i se plăti reclamantului diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite corespunzător gradaţiei stabilite, potrivit art. 905 alin. (2) şi (3) din noul C. proc. civ., apar ca fiind justificate.

Cu privire la daunele morale solicitate, în cuantum de 15.000 euro, instanţa a apreciat că penalităţile acordate constituie atât un veritabil mijloc de constrângere pentru obţinerea executării hotărârii cât şi o reparare a prejudiciului suferit prin întârziere. Deşi art. 905 alin. (7) din noul C. proc. civ. precizează că acordarea de penalităţi în condiţiile alin. (1)-(4) nu exclude obligarea debitorului la plata de despăgubiri, la cererea creditorului, în condiţiile art. 891 sau ale dreptului comun, instanţa apreciază că, raportat obligaţiile neexecutate de autoritate, pretenţiile solicitate cu titlu de daune morale, nu sunt justificate, motiv pentru care a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 15.000 euro, cu titlu de daune morale.

Prin decizia nr. 391 din 20 mai 2016, Curtea de Apel Târgu-Mureş a respins recursul declarat de Direcţia Generală Anticorupţie împotriva sentinţei nr. 788 din 18 iunie 2015 a Tribunalului Galaţi.

Cererea de revizuire

Împotriva acestei sentinţe a formulat cerere de revizuire, modificată la data de 18 mai 2016, Direcţia Generală Anticorupţie, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) punctul 7 alin. (2) teza I din C. proc. civ., afirmând că este contrară Deciziei nr. 6970 din 18.09.2014 a Curţii de Apel Galaţi.

În susţinerea cererii de revizuire revizuenta arată că instanţă Tribunalul Galaţi nu a luat în considerare încheierea din 24.11.2014 pronunţată în lămurirea dispozitivului Deciziei nr. 6970 din 8 septembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, afirmându-se că aceasta "nu are forma legală".

S-a apreciat că această manieră a instanţei de executare de a critica în fapt o încheiere a instanţei de judecată care a hotărât asupra fondului dreptului este în afara cadrului legal, instanţa de executare nefiind învestită cu exercitarea controlului judiciar al hotărârilor pronunţate pe fondul cauzei ci cu verificarea punerii lor în executare. În continuarea manierei neprocedurale expusă anterior, instanţa de executare mai arată că "hotărârea definitivă (a Curţii de Apel - recte Decizia nr. nr. 6970 din 18.09.2014) a fost de natură să clarifice din acel moment acea problemă (dezlegarea chestiunii de drept), creând speranţa legitimă că ea nu va mai fi negată de o altă instanţă de judecată într-o procedură ulterioară.

Prin urmare instanţa sesizată ulterior cu cererea de lămurire a dispozitivului deciziei 6970 din 18 septembrie 2014 al Curţii de Apel nu avea posibilitatea de a repune în discuţie constatările jurisdicţiei anterioare şi de a modifica hotărârea, ci doar de a explicita eventualele contradicţii între dispoziţiile executorii ale hotărârii care ar fi putut să constituie impedimente la executare ".

Pornind de la ideea că Decizia nr. 6970 din 18.09.2014 a Curţii de Apel Galaţi nu trebuia lămurită prin încheierea din 24.11.2014 a aceleiaşi curţi de apel, instanţa de executare consideră că Direcţia Generală Anticorupţie trebuia să ignore dispoziţiile încheierii respective, să dea prioritate deciziei pronunţate în recurs şi să acorde reclamantului A. gradaţiile solicitate şi să-i calculeze pretinsele diferenţe salariale ce ar fi rezultat potrivit acestor gradaţii. Instanţa de executare a criticat D.G.A. pentru că a revenit asupra Dispoziţiei directorului general nr. 207486 din 16.10.2014 şi a emis Dispoziţia directorului general nr. 206946 din 12.12.2014 întrucât acest lucru ar fi avut la bază o pretinsă interpretare proprie şi contrară titlului executoriu, inclusiv astfel cum a fost lămurit.

Analiza cererii de revizuire

Motivele de fapt şi de drept relevante

Cererea de revizuire de faţă a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. (1865), conform cărora revizuirea unei hotarâri ramase definitiva în instanta de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotarâri data de o instanta de recurs atunci când evoca fondul, se poate cere şi daca exista hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricina, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate". În interpretarea textului legal citat, obiect al revizuirii îl poate constitui numai o hotărâre prin care instanţa a rezolvat fondul pretenţiei deduse judecăţii, urmare a examinării raportului juridic litigios prin prisma probelor administrate în cauza, deoarece calea de atac a revizuirii vizează îndreptarea erorilor de fapt ale judecăţii.

În cauză, revizuentul pretinde că sentinţa nr. 788 din 18 iunie 2015, prin care s-a admis acţiunea reclamantului A. având ca obiect "sancţiunea pentru nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti" este contrară însăşi hotărârii neaplicate, în speţă Deciziei nr. 6970 din 18 septembrie 2014 a Curţii de Apel Galaţi.

În raport de cerinţa imperativă ca hotărârile potrivnice să se fi pronunţat în cauze în care să existe aceleaşi părţi, având aceeaşi calitate aceasta se poate aprecia ca îndeplinită, Ţigănaşu B. având calitatea de conducător din punct de vede al legii contenciosului administrativ al Direcţiei Generale Anticorupţie din cadrul MAI. Cerinţa ca cele două hotărâri să fie date de instanţe diferite "în una şi aceeaşi pricină", nu poate fi considerată în mod similar.

Astfel cum s-a reţinut, sentinţa ce se solicită a fi revizuită are ca obiect "sancţiunea pentru nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti", în conformitate cu dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, în timp ce în dosarul în care s-a pronunţat Decizia nr. 6920 din 18 septembrie 2014 a Curţii de Apel Galaţi, reclamanţi figurează în număr de şapte petenţi care au solicitat obligarea Direcţiei Generale Anticorupţie la acordarea gradaţiei corespunzătoare vechimii în muncă şi a drepturilor salariale corespunzătoare, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 din O.G. nr. 38/2003.

Apare, fără putinţă de tăgadă, că obiectul celor două cauze este diferit, finalitatea pe care reclamantul a urmărit-o în cele două pricini fiind diferită.

Chiar dacă s-ar pune în discuţie aceea că o cauză derivă din precedenta, mai precis neexecutarea ei, cerinţa restrictivă a existenţei "uneia şi aceeaşi pricini" nu este îndeplinită.

În raport de aceste considerente, rezultă neîntrunirea condiţiei de admisibilitate a revizuirii impusă de textul invocat al C. proc. civ., respectiv art. 322 pct. 7.

Temeiul de drept al soluţiei

Dat fiind că cererea de revizuire nu întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Direcţia Generală Anticorupţie împotriva sentinţei nr. 788 din 18 iunie 2015 a Tribunalului Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosar nr. x/2015, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2016.